Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 2 Comportament Și Personalitate-68322
Tema 2 Comportament Și Personalitate-68322
Dr Stela SPÎNU
Comportament şi personalitate
Unităţi de conţinut
1. Conceptul de personalitate
2. Structura personalității
3. Tipologii temperamentale
4. Tipologii morfologice (bioconstituţionale)
5. Tipologii psihofiziologice
6. Tipologii psihologice
1. Conceptul de personalitate
Există atitudini și trăsături dominante și dominate, iar relația dintre ele determină
particularitățile caracteriale specifice ale personalității.
Complexitatea caracterului este determinată de îmbinarea mai multor trăsături
dominante și dominate, formate ca rezultat al multitudinii de relații pe care
persoana le stabileşte cu viaţa socială, cu munca, cu oamenii etc.
Expresivitatea caracterului este generată de dezvoltarea precumpănitoare a uneia sau
a câtorva trăsături caracteriale, ce conferă o notă specifică întregului.
Statornicia caracterului presupune prezența unor atitudini şi trăsături caracteriale ce
au o semnificaţie de o mare valoare morală pentru individ, aceasta fundamentând
constanta manifestare a lor în comportament.
Tăria de caracter se exprimă prin rezistenţa la acţiuni şi influenţe contrare scopurilor,
convingerilor morale ale persoanei etc.
2. Structura personalității
C. Aptitudinile
Tipuri de aptitudini
După sfera de aplicabilitate:
a) Speciale: sportive, muzicale, tehnice etc.;
b) generale: spiritul de observaţie, inteligenţa etc.;
După natura proceselor psihice prin care se exprimă:
a) aptitudini senzorial-perceptive: vederea spaţială etc.;
b) Aptitudini psihomotorii: coordonarea manuală etc.;
c) Aptitudini intelectuale: inteligenţa.
Inteligența reprezintă un sistem de însușiri stabile, proprii subiectului individual, care la om se
manifestă in calitatea activității intelectuale, centrată pe gândire.
2. Structura personalității
C. Aptitudinile
Aptitudine vs Capacitate
Aptitudinea rezultă dintr-un potenţial şi se manifestă prin facilitatea în învăţare
şi execuţie/ Capacitatea este aptitudine împlinită, care s-a consolidat în
deprinderi şi s-a îmbogăţit cu o serie de cunoştinţe adecvate.
Exemplu: capacitatea de a scrie versuri indică aptitudini, însă doar după ce, prin
exerciţiu şi elaborări complexe de sisteme de lucru, omul ajunge la rezultate
remarcabile, se poate vorbi despre capacităţi.
3. Tipologii temperamentale
Criteriul morfologic de clasificare a fost folosit încă în antichitate, dar s-a bucurat
de mare popularitate spre finele sec. XIX şi în primele trei decenii ale sec. XX.
Ca și în antichitate, autorii din perioada contemporană au configurat morfotipuri
și au încercat stabilirea unei legături corelative între aceste morfotipuri şi
trăsăturile (temperamentale) de personalitate, realizând clasificarea
temperamentelor după criterii bioconstituţionale.
Există două tipologii clasice de acest gen:
Tipologia lui E. Kretschmer;
Tipologia lui W. H. Sheldon.
4. Tipologiile morfologice (bioconstituţionale)
Din combinarea celor 3 proprietăți ale sistemului nervos derivă 4 tipuri generale de
activitate nervoasă superioară:
1. tipul puternic-echilibrat-mobil, caracterizat prin valori ridicate ale tuturor celor
trei însuşiri;
2. tipul puternic-echilibrat-inert, caracterizat prin valori ridicate ale forţei şi
echilibrului şi prin valori scăzute ale mobilităţii;
3. tipul puternic-neechilibrat-excitabil, caracterizat prin valori ridicate ale forţei şi
prin valori scăzute ale echilibrului, cu predominarea excitaţiei asupra inhibiţiei;
4. tipul slab, caracterizat prin valori scăzute ale forţei, mobilităţii şi echilibrului.
5. Tipologiile psihofiziologice
Tipologia lui Pavlov