Metacogniția

Dezvoltarea abilităților metacognitive ale elevilor

 Ce este metacogniția?
• Metacogniția este o modalitate de a anticipa, monitoriza, controla și evalua
cogniția. În școală, aceasta se bazează pe conștientizarea de către elevi a ceea
ce trebuie învățat și îndeplinit, a ceea ce înseamnă o strategie fezabilă și precisă
și a progresului obținut.
• Metacogniția sau gândirea despre gândire înseamnă a înțelege felul în care
gândim. Metacogniția presupune, printre altele, sa aflam raspunsuri referitoare
la cum am ajuns la o anumita concluzie, care sunt confuziile pe care le-am
facut, care sunt motivele pentru care am avut dificultati in a intelege ceva, cum
si de ce functioneaza anumite metode de invatare.
• Conceptul de metacogniției este de obicei folosit în domeniul psihologiei și al
științelor comportamentale și cognitive pentru a se referi la abilitatea, posibilă
găsită doar la om, de a atribui propriilor gânduri, idei și judecăți altor oameni.
• Există totuși un consens între cadrele didactice ale psihologiei cognitive atunci
când definim metacogniția ca fiind o capacitate innascuta la om . Această
abilitate ne permite să înțelegem și să fim conștienți de propriile noastre
gânduri, dar și de capacitatea altora de a gândi și de a judeca realitatea.
 Caracteristicile metacogniției:

• pune accent mai mult pe procese, pe constructie si conditii de realizare a

lor, decat pe produs;
• nu este stabila, ea se imbogateste continuu, se construieste prin anumite
strategii;
• se evidentiaza in invatarea activa, prin cercetare, prin constituirea
cunoasterii, astfel elevii devin constienti de propriile lor procese
cognitive, de modalitatile prin care sa invete;
- creste odata cu cresterea satisfactiei invatarii in clasa, dand siguranta in
rezolvarea experientelor proprii in cunoastere si largind repertoriul propriu
al trairilor cu efecte pozitive;

• reprezinta unul din factorii importanti ai motivatiei invatarii, cunoasterii,

prin relevarea conditiilor de succes, de atingere a performantelor, de
constatare a usurintei in depasirea obstacolelor invatarii;
• include si autoeficacitatea care este o manifestare a conceptiei si evaluarii
facute de catre elev, cu privire la cunostintele, priceperile, capacitatile,
dificultatile sale in rezolvarea problemei, la vointa si credinta in
posibilitatea rezolvarii
Rolul metacogniției în procesul de învățare
• Pentru a putea practica o învăţare autentică, studenţii au nevoie să înveţe
cum să înveţe, adică să-şi dezvolte competenţe metacognitive. Un rol
important în acest proces îl au cadrele didactice, care trebuie să îi ajute pe
studenţi să conştientizeze faptul că ei trebuie să devină respnsabili pentru
propria învăţare şi să utilizeze adecvat toate resursele cognitive, afective şi
motivaţionale de care dispun.
• Astfel, pentru a le dezvolta elevilor procesele metacognitive, există cîteva
sugestii:
1. Să se iniţieze discuţii cu privire la activităţile metacognitive implicate în
rezolvarea sarcinilor de învăţare, în vederea estimării dificultăţii sarcinii,
fixarea unor obiective, alegerea unr strategii adecvate;
2. Elevii să fie îndemnaţi să realizeze jurnale ale activităţii de învăţare;
3. să se asigure un feed-back permanent;
4. studenţii să fie învăţaţi să se autoevalueze în mod obiectiv;
5. să se planifice etapele ce trebuie parcurse în procesul învăţării;
6. să se exerseze tehnici de învăţare eficientă;
 Metacogniția necesită resurse
• În primul rând, trebuie să fim conștienți că învățarea este un proces neliniar, de
durată. O parte din elevii cu dificultăți consideră că învățarea este automată și
nu presupune niciun efort. Din păcate, comportamentul pe care îl au elevii cu
rezultate deosebite în clasă întăresc adesea această percepție eronată.
• În al doilea rând, trebuie să cunoaștem specificul problemei în cauză. Este
evident că raționamentul presupune metode și constructe diferite în cazul
fiecărei discipline, uneori chiar la niveluri diferite în cadrul aceleiași discipline,
chiar dacă profesorii folosesc aceleași cuvinte. Cercetătoriii propun următoarele
strategii:
 1. predarea reciprocă

• utilizată de regulă pentru dezvoltarea înțelegerii citirii și care necesită ca

elevii să își ia pe rând rolul de profesor pentru a-i învăța pe ceilalți.
Efortul cognitiv presupus de explicarea unor aspecte către altă persoană
impulsionează raționamentele meta-cognitive, căci încurajează insight-uri
în propria abordare privind învățarea respectivului material.
 2. redactarea unui rezumat al pasajelor citite

• O altă strategie metacognitivă care a fost dovedită eficientă în studiile

experimentale a constat în redactarea unui rezumat al pasajelor citite, care
să cuprindă esența întregului text. Eficiența acestei abordări se datorează
faptului că această sarcină a necesitat identificarea ideii principale a
pasajului, organizarea ideilor și scrierea lor într-un format cât mai redus –
în tot acest timp persoana focală trebuind să monitorizeze ce a înțeles din
pasajul citit.
 3. Examinarea performanței după examen

• Examinarea performanței după examen ca strategie metacognitivă îi ajută

pe elevi să reflecteze asupra testului prin care chiar au trecut și a
performanței lor în cadrul acestuia și să ofere un feedback cu privire la
experiența avută.
• Studii recente au identificat că auto-eficacitatea și motivația intrinsecă
joacă un rol important în predicția performanței la matematică, având rol
de mediator în relația dintre strategiile metacognitive și rezultatele
obținute.