LUCIAN BLAGA

Lucian Blaga a fost un filozof, poet,

dramaturg, traducător, jurnalist, profesor
universitar, academician și diplomat
român. 
Născut: 9 mai 1895, Lancrăm
Decedat: 6 mai 1961, Cluj-Napoca
Cărți: Poemele luminii,
 La curțile dorului,
 Zamolxe, 
POEMELE LUMINII
Viziunea despre lume:

• “Eu nu strivesc corola de

minuni a lumii” reprezintă
o sinteză a viziunii lui
Lucian Blaga despre lume,
din perspectivă poetică şi
filozofică.
• Misterul este un concept
foarte important al operei
filozofice blagiene, dar şi
al operei sale poetice.
CUNOAŞTEREA
LUCIFERICĂ /
CUNOAŞTEREA
PARADISIACĂ
Pentru filozoful Blaga
există două modalităţi de
cunoaştere a lumii:
una paradisiacă (raţionalis
tă , pragmatică, proprie,
spre exemplu, omului de
ştiinţă, care dezvăluie
tainele lumii) şi
una luciferică(intuitivă,
poetică, specifică artistului
care potenţează misterul
cu ajutorul imaginaţiei,
fanteziei sale creatoare).
TEME ŞI MOTIVE
Tema filozofică străbate
întreaga artă poetică, deoarece
ilustrează cele două tipuri de
cunoaştere stabilite în sistemul
filozofic blagian; astfel, creaţia
poetului “lumina mea”
reprezentând cunoaşterea
luciferică se opune creaţiei
celorlalţi “lumina altora”
reprezentând cunoaşterea
paradisiacă.
Motivele/ elementele de
recurenţă sunt: misterul,
lumina, întunericul, dintre care
laitmotivul central îl constituie
lumina, metaforă a creaţiei.
 În opinia lui Blaga, menirea poetului este de a conserva şi întări
misterele lumii, de aceea optează pentru cunoaşterea luciferică, pentru
“calea” de adâncire şi de protejare a misterelor, prin creaţia care devine
un liant între eul liric şi lume.
 TITLUL
INCIPITUL
Titlul este o metaforă revelatorie
care semnifică ideea cunoaşterii
luciferice. Pe prima poziţie se află
pronumele personal “eu”, apoi
este verbul la forma negativă “nu
strivesc” prin care este respinsă
cunoaşterea de tip paradisiac/
raţional.Metafora revelatorie
“corola de minuni a lumii”
semnifică, prin ideea de cerc,
misterele universale.
Incipitul este identic cu titlul
(primul vers), ceea ce ajută la
sublinierea dezideratului eului
liric, acela de a nu distruge
tainele.
Confesiunea poetului se construieşte pe relaţii de opoziţie între cele două
tipuri de cunoaştere, care se realizează prin procedeul antitezei eu/ alţii;
lumina mea/ lumina altora; dar şi pe alternarea celor două motive
contrastante: lumina-întunericul.
 RELAŢIILE DE
SIMETRIE
Relaţiile de simetrie se
evidenţiază prin reluarea
titlului în incipit, prin reluarea
metaforelor enumerate în
prima şi ultima secvenţă
poetică, metafore ce surprind
temele majore ale creaţiei
poetice: “flori” (viaţa
efemeră, frumosul), “ochi”
(cunoaşterea, contemplaţia),
“buze” (comunicarea,
sărutul), “morminte” (taina
morţii, eternitatea, viaţa de
dincolo).