AMILOIDOZA

OCRONOZA
HEMOCROMATOZA

Dr. Nicolae Bianca Madalina

Medic rezident Reumatologie
Dr. Tolea Gabriela, medic rezident Medicina Interna
Dr. Stan Sorina, medic rezident Medicina Interna
sub indrumarea Conf. Univ. Dr. Musetescu Anca
Clinica de Reumatologie, SCJU Craiova
 AMILOIDOZA
 Definitie: afectiune cauzata de formarea si acumularea intra si extracelulara a unor
proteine fibrilare insolubile care determina perturbari in arhitectura si functionarea
normala a tesuturilor si organelor
 Epidemiologie: boala rara, prezenta la aproximativ 8 din 100 000 persoane;
afecteaza in mod egal F si B; survine in general dupa 40 ani

 Clasificare:

1. Amiloidoza primara (amiloidoza cu lanturi usoare-AL) este cea mai intalnita

forma de boala, fiind asociata cu progresia rapida si cu o rata scurta de suprvietuire;
se poate asocia cu mielomul multiplu

2. Amiloidoza secundara unor afectiuni inflamatorii cronice (A amiloidoza- AA):

forma mai rara, se poate asocia cu febra mediteraneana familiala sau poate aparea ca
o complicatie majora a bolilor cronice inflamatorii articulare, infectii cronice sau
neoplazii; este singura forma care se poate manifesta si la copii
 AMILOIDOZA
3. AMILOIDOZELE EREDITARE SISTEMICE: afectiuni cu transmitere
autozomal-dominant

Cele mai frecvente proteine precursoare sunt:

 Transtiretina: proteina sintetizata hepatic, transportoare a tiroxinei si a proteinei

de legare a retinolului; asociata in special cu amiloidoza senila; afecteaza
preponderent cordul dar si SNP, fiind descrisa polineuropatia amiloidotica
familiala

 Apolipoproteina A1 (ApoA1) poate fi asociata cu neuropatia periferica sau cu

insuficienta renala/hepatica, fara semne de afectare neurologica

 Apolipoproteina a2 (ApoA2) asociata cu amiloidoza familiala; afecteaza

preponderent glomerulii renali

 Gelsolina (Gel) asociata cu distrofia corneana reticulara si neuropatia craniana

 AMILOIDOZA
Lantul αal fibrinogenului A (Fib) asociat frecvent cu nefropatia

Lizozimul (Lys) asociat cu afectare predominant renala si gastrointestinala

Cistatina C (Cys) asociata cu hemoragia cerebrala ereditara

4. AMILOIDOZELE EREDITARE LOCALIZATE

βproteina(β)asociata bolii Alzheimer, sindromului Down si hemoragiei cerebrale

ereditare

Calcitonina (Cal) asociata carcinomului tiroidiana

Factorul natriuretic atrial (ANF) asociat amiloidului atrial

Amiloidul polipeptid islet (IAPP) asociat cu insulinomul si diabetul zaharat

 AMILOIDOZA
5. AMILOIDOZA CU β2- MICROGLOBULINA apare in special la pacientii
hemodializati; implicarea musculoscheletala ese frecventa, cu formarea de
depozite de amiloid in sinovie, ligamente si aparitia chisturilor si fracturilor osoase

ETIOPATOGENIE:

 In amiloidoza AL, depozitele de amiloid sunt disipate atat in spatiile extracelulare

cat si in vasele sangvine din majoritatea organelor

 In forma AA, aceste agregate se gasesc de obicei in ficat, splina, rinichi, putandu-
se generaliza in evolutia bolii

 In forma Aβ2 M, amiloidul apare in membrana sinoviala, cartilaj, oase

 Iar in forma ATTR se depoziteaza in sistemul nervos, cord, tiroida;

 AMILOIDOZA

Amiloidoza AA (secundara, reactiva sau dobandita) apare secundar bolilor

inflamatorii cronice si este asociata cu un raspuns crescut al reactantilor de faza acuta.

Citokinele proinflamatorii (IL-1, IL-6, factorul de necroza tumorala) stimuleaza

secretia hepatica a precursorilor fibrilelor AA ale amiloidului A seric (SAA) care se
asociaza cu lipoproteinele cu densitate mare si elibereaza apolipoproteina A1 care se
poate mentine la niveluri crescute in prezenta inflamatiei cronice.

SAA impreuna cu glicozaminoglicanii si amiloidul P seric (SAP) formeaza depozite

care altereaza structura tesuturilor.
 AMILOIDOZA
ANATOMIE PATOLOGICA:
Biopsia este necesara pentru diagnosticul oricarei forme de amiloidoza.
Poate fi efectuata atat din organele afectate cat si din cele indemne, precum grasimea
subcutanata abdominala, aceasta fiind considerata de electie in special in formele de
amiloidoza cu afectare pluriorganica; se pot biopsia si mucoasa rectala, labiala sau
tegumentul
Valoare patognomonica are aspectul verde la examinarea in lumina polarizata in
coloratia rosu de Congo
Microscopia electronica identifica fibrilele de amiloid drepte, rigide, neramificate, cu
diferite lungimi si cu diametru cuprins intre 10-15 mm
In prezent, standardul de aur pt stabilirea tipului de amiloid este reprezentata de
tehnic proteomic, ce presupune microdisectii laser si capturarea depozitelor de
amiloid anterior colorate cu rosu de Congo, cu ajutorul unui microscop de capturare
cu laser
 AMILOIDOZA
TABLOU CLINIC:
1.AMILOIDOZA CU LANTURI USOARE-AL
 cea mai frecventa forma de amiloidoza primara, apare la varstnici, incidenta crescand
odata cu varsta, cu o usoara predominanta masculina (rareori observata la cei din decada a
30a sau a 4 a de viata)
La debut, manifestari clinice nespecifice, cu scadere ponderala, uneori marcata, astenie
fizica, edeme gambiere si dispnee, in general expiratorie
Cel mai frecvent organ afectat = RINICHIUL

Afectarea renala consta in proteinurie usoara, uneori severa, cu hipoalbuminemie si edeme

masive, pana la anasarca, deseori asociind si hematurie

Leziunile renale sunt, in general, ireversibile; pot evolua rapid spre insuficienta renala

Amiloidul se poate depune si la nivelul vaselor, determinand insuficienta renala, cu

proteinurie absenta sau minima sau la nivelul tubilor, realizand acidoza tubulara distala
sau diabet insipid nefrogen.
 AMILOIDOZA
 Amiloidoza cardiaca se manifesta prin insuficienta cardiaca congestiva ( CEL MAI
IMPORTANT FACTOR DE PROGNOSTIC NEFAVORABIL)

Clinic, pacientii prezinta dispnee expiratorie, edeme, astenie fizica si turgescenta

jugularelor

Por surveni aritmii variate, cu moarte subita consecutiva si rareori infarct miocardic
prin depunerea amiloidului la nivelul arterelor coronare

Modificarile EKG: complexe QRS microvoltate, HVS dar si diferite BAV

Pot fi afectate toate structurile cardiace, inclusiv valvele.

Efuziunile pericardice sunt rare.

Standardul de aur pentru diagnosticul amiloidozei cardiace este reprezentat de

biopsia cardiaca, insa, se poate folosi, cu sensibilitate crescuta, fara a putea deosebi
subtipul de amiloid, si rezonanta magnetica cu gadolinium
 AMILOIDOZA
 TRACTUL GASTROINTESTINAL poate fi afectat in totalitate

Manifestarile clinice sunt consecinta depozitelor locale de amiloid sau implicarea

sistemului nervos autonom.

Semn patognomonic al amiloidozei este macroglosia, prin infiltrarea amiloidica a

limbii.

Poate aparea hemoragia la nivel de esofag, stomac sau colon, ineori potential fatala sau
acalazia prin depuneri de amiloid la nivelul esofagului.

Amiloidoza gastrica impune diagnostic diferential cu carcinomul gastric.

 HEPATOMEGALIA: frecventa, poate fi asociata cu colestaza intrahepatica; in

stadiile avansate de boala apare insuficienta hepatica

 La nivel tegumentar, apar echimoze periorbitale, asa numitul semn “racoon-eyes”,

papule, placi sau noduli diseminati la nivelul tegumentului fetei, pliurilor, alopecie,
onicodistrofie
 AMILOIDOZA
 AFECTAREA SISTEMULUI NERVOS: neuropatie senzoriala periferica si
sindrom de tunel carpian prin afectarea nervului median

 SISTEMELE ARTICULAR SI MUSCULAR: afectate prin depunerea de amiloid

la nivel de membrana sinoviala, cartilaj, lichid sinovial

Artropatia amiloida poate fi confundata cu numeroase afectiuni reumatologice,

simptomatologia constand in dureri inflamatorii, simetrice, la nivelul articulatiilor
mici, insotite de redoare matinala, astenie fizica.

Mai poate apara pseudomiopatia, marirea glandelor submandibulare sau sindromul

de tunel carpian.

 Depozitele de amiloid se pot localiza si la nivelul sinusurilor paranazale, laringelui,

traheei, bronhiilor sau septurilor alveolare.

 Mai rar, la nivelul pancreasului, tiroidei, hipofizei sau glandelor suprarenale.

AMILOIDOZA
 AMILOIDOZA
2. AA AMILOIDOZA

 forma secundara asociata bolilor inflamatorii cronice articulare, tuberculozei

pulmonare sau neoplaziilor

 Amiloidul A seric (SAA) este un reactant de faza acuta care se sintetizeaza la nivel
hepatic, inflamatia cronica determinand o crestere marcata a acestuia

 Principalele patologii asociate cu amiloidoza AA sunt artrita reumatoida,

artrita idiopatica juvenila, spondilartritele, febra mediteraneana familiala si
bolile inflamatorii intestinale

 In general, dezvoltarea amiloidozei survine dupa o evolutie indelungata a bolii de

baza

 Se asociaza cu forme severe, active de artrita reumatoida

 Afectarea articulara este simetrica, cu atingerea atat a articulatiilor mici cat si a

celor mari
 AMILOIDOZA

 Specific este depunerea de amiloid la nivelul umerilor, cu hipertrofia muschilor

deltoizi, generand aspectul de “fotbalist american”
 Aparitia amiloidozei secundare artritei reumatoide este un factor de prognostic
nefavorabil, scazand durata de viata a pacientilor
 Poate fi asimptomatica sau se manifesta prin proteinurie usoara, cel mai frecvent
organ implicat fiind rinichiul, prin depunerea fibrilara in glomerul.
 Daca apar, hepatomegalia si splenomegalia sunt factori de prognostic infaust.
 Si spondilartritele dezvolta in evolutie amiloidoza, cresterea creatininei serice mai
mult de 2 mg/dl reprezentand un factor de prognostic nefavorabil. Similar cu AR,
prima manifestare a amiloidozei este aparitia proteinuriei.
 AMILOIDOZA

3. AMILOIDOZA ASOCIATA DIALIZEI (Aβ2 M):

 la pacientii dializati, β2 microglobulina, component al complexului major de
histocompatibilitate clasa I, nu poate trece membrana de dializa, formand astfel
depozitele de amiloid
 Apare preponderent la pacientii dializati cu hemodializa cu flux redus, la cei
varstnici si cu istoric indelungat de dializa
 Manifestarile viscerale sunt rare, sistemul musculoscheletal fiind cel mai afectat,
amiloidul acumulandu-se atat articular, periarticular cat si osos
 Apar adevarate chiste osoase, de mari dimensiuni, la nivelul oaselor carpului;
este descrisa “spondilartropatia distructiva”, cand se evidentiaza radiologic
eroziuni ale platourilor vertebrale, fara reactii osteofitice, cu distructia consecutiva
a acestora.
 AMILOIDOZA

 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC:

 Prognosticul depinde de tipul de amiloid si de afectarea viscerala

 Cel mai infaust prognostic si cu cea mai mare rata a mortalitatii este atribuit
amiloidozei AL care in absenta tratamentului are o durata medie de supravietuire de
1-2 ani, mai ales in prezenta amiloidozei cardiace

 Pentru amiloidoza ATTR, durata medie de supravietuire din momentul

diagnosticului este intre 7-15 ani, in functie de varsta debutului, cu cat este mai joasa,
cu atat este mai nefavorabil prognosticul

 Pentru forma secundara de amiloidoza AA, prognosticul este influentat de boala

subiacenta
 AMILOIDOZA

TRATAMENT:
Pentru tipul AL:
 Transplant autolog de celule stem

 Administrarea de melfalan oral asociat cu dexametazona/ combinatii de

dexametazona cu ciclofosfamida sau thalidomida
 Colchicina si agenti anti TNF

 Agenti chimioterapici precum vincristina, adriamicina si thalidomida, care se

utilizeaza la pacientii cu mielom multiplu, aduc beneficii majore pacientilor
cu amiloidoza AL
 AMILOIDOZA

TRATAMENT:
Pentru tipul ATTR:
Transplantul hepatic, transtiretina fiind sintetizata exclusiv in ficat
Tafamidis, stabilizator al transtiretinei, este utilizat cu succes in
tratamentul polineuropatiei din amiloidoza familiala, care previne
pierderea functiei periferice nervoase

Masurile suportive aditionale: diureticele in IC sau IECA

 AMILOIDOZA

TRATAMENT:
Pentru formele secundare de amiloidoza AA:

Tratamentul de electie este cel al bolii de baza

Se poate asocia colchicina pentru FFM

Se poate asocia clorambucil pentru formele de AIJ sau

Blocanti de IL-1 precum Anakinra sau Canakinumab

Pentru formele amiloidozei asociate dializei:

Transplantul renal este singura optiune terapeutica

 OCRONOZA
 DEFINITIE: patologie rar intalnita in practica reumatica, reprezinta una din cele 3
forme de manifestare ale alkaptonuriei, caracterizata in principal prin pigmentarea
bruna a cartilajelor, tendoanelor si tegumentelor
 Sunt descrise 2 forme de ocronoza:

1. Ocronoza exogena :

 Se limiteaza doar la pigmentarea tegumentara locala in urma administrarii

tratamentelor topice de tip fenol, trinitrofenol, resorcinol, mercur sau a
hidrochinonei orale

2. Ocronoza endogena:

 manifestare a alkaptonuriei, afectiune rar intalnita, cu transmitere autozomal

recesiva cauzata de un defect congenital al oxidazei acidului homogentizic
(HGO); in felul acesta, se acumuleaza acid homogentizic (AHG), un intermediar in
metabolismul fenilalaninei si tirozinei
 OCRONOZA

 TABLOU CLINIC:

 triada: urina bruna, hiperpigmentare tegumentara si artrita

 Inca din copilarie, absenta HGO determina o excretie urinara masiva a AHG, urina
colorandu-se in brun-negru in contact prelungit cu aerul

 Aceasta poate fi unica manifestare a ocronozei pana in adolescenta cand pot sa apara
si manifestari sistemice, prin depunerea pigmentului in cartilaj, tegument
(preponderent la nivelul suprafetelor osoase, cartilaginoase-nas, ureche, dar si la
nivelul pliurilor- inghinal, axilar) si hiperpigmentare sclerala

 Afectarea dermatologica este de tipul maculelor si papulelor hiperpigmentate,

care nu dispar la tratamentele topice cu agenti de depigmentare ci, din contra, se
accentueaza !
 OCRONOZA
 Afectarea osteoarticulara apare, de regula, in decada a 3 a sau a 4 a de viata, prin
depunerea pigmentului ocronotic-like la nivelul cartilajului, facandu-l friabil,
determinand astfel aparitia corpilor osteocondrali

 Simptomatologia articulara imbraca 2 tipare de afectare: axiala si periferica

 Durerea lombara joasa- principala manifestare a afectarii coloanei vertebrale, care

poate mima o hernie discala
o Durerea este acuta, insotita de redoare matinala, cu reducerea lordozei lombare, cu
testul Schober +
o Articulatiile sacroiliace idemne

o Se impune diagnostic diferential cu spondilita anchilozanta din cauza scaderii

mobilitatii coloanei coroborata cu prezenta cifozei dorsale
o osteoporoza, si osteopenia precum fracturile pe os patologic pot fi intalnite in
spondilita ocronotica
 OCRONOZA

 Afectarea articulatiilor periferice- artropatia ocronotica

o caracterizata de implicarea articulatiilor mari, in special genunchi, solduri si

umeri
o apare tardiv in evolutia bolii

o simptomatologia este de tip osteoartritic

o adesea, durere de tip acut, cu efuziune lichidiana si sinovita insotite de redoare

matinala
o rareori, debut insidios, cu durere progresiva, cu limitarea mobilitatii

o in general, articulatiile mici sunt neafectate

 OCRONOZA

 Afectarea tendinoasa este frecventa, simetrica, cu rupturi la traumatisme minore, cu

aparitia entezofitelor
o Pot aparea crepitatii tendinoase, contracturi in flexie si limitarea marcata a mobilitatii
articulare

 Alte manifestari: litiaza renala, calcificari ale inelului aortic, depuneri ale
pigmentului la nivelul cartilajului aparatului respirator, tegument, helix auricular,
perete arterial, sclere
 OCRONOZA

EXPLORARI PARACLINICE:
EXAMENUL RADIOLOGIC- standardul de aur in diagnosticul ocronozei
 identifica la nivelul coloanei vertebrale lombare (principalul sediu afectat):
calcificarile discurilor vertebrale, reducerea spatiilor intervertebrale si prezenta
osteofitelor de mici dimensiuni
 la nivelul articulatiilor periferice: ingustarea spatiilor articulare, scleroza
subcondrala, mici eroziuni dar si prezenta corpilor osteocondrali
IRM, CT sau ultrasonografia- in cazurile cu incertitudine diagnostica
Evaluarea excretiei urinare a acidului homogentizic = primul pas in
diagnosticul ocronozei (la populatia sanatoasa, acesta fiind absent, nu se determina in
mod curent)
Se pot folosi si teste genetice pt. ocronoza endogena pentru mutatia HGO prin teste
PCR
 OCRONOZA

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Boala artrozica
Artrita reumatoida la debut (artic. mici indemne)
 Spondilita anchilozanta (artic. sacroiliace indemne)
 Hemocromatoza
Artrite microcristaline
 OCRONOZA
TRATAMENT:
MASURI NON-FARMACOLOGICE:

 scadere ponderala

terapie ocupationala

posibil reducerea consumul de proteine, fenilalanina sau tirozina

 TERAPIA FARMACOLOGICA:

utilizarea AINS si a antialgicelor

Bisfosfonati (pacientii cu ocronoza au un turnover osos mai accelerat decat populatia

sanatoasa)

Nitisinona (NTBC)- inhibitor reversibil al enzimei care converteste acidul hidroxifenil piruvic
in acid homogentizic (pt scaderea nivelului acidului homogentizic)

 Tratamentul ortopedic-chirurgical: artroscopie folosita pentru extragerea corpilor

osteocondrali, artroplastii totale pentru articulatiile compromise, interventii pt refacerea
rupturilor tendinoase
 HEMOCROMATOZA

 DEFINITIE: patologie metabolica determinata de acumularea de fier in tesuturi si

organe

 Principalele situatii de incarcare cu fier sunt reprezentate de hemocromatoza

ereditara (HE) si hemocromatoza dobandita, ca urmare a beta-talasemiei majore,
anemiei aplastice, anemiei hemolitice cronice, transfuziilor repetate,
hemodializei sau a bolii hepatice cronice
 HEMOCROMATOZA
TABLOU CLINIC:
AFECTAREA ARTICULARA:

 poate fi inaugurala la aproximativ 33% din pacienti; in evolutie poate surveni la 40-80%
din pacienti

 reprezentata de artrite cronice periferice care pot evolua, rar, spre distructie articulara

 Artropatia asociata hemocromatozei este considerata non-inflamatorie, cu durere si

redoare matinala; rareori, sinovita decelabila clinic

 Asocierea condrocalcinozei este frecventa; prezentarile de tip pseudoguta sunt rare

 Pot fi afectate toate articulatiile periferice (genunchi, glezna, sold, umar, cot, pumn,
IFP) dar cel mai frecvent sunt afectate artic. MCF II si III simetric

 Limitarea flexiei artic. MCF II si III prin modificari de tip osteoartritic reprezinta semnul
“pumnului de fier”
 HEMOCROMATOZA
 In evolutie, artropatia hemocromatozica se poate asocia cu boala prin depunere
de cristale de pirofosfat de calciu dihidrat (CPPD)
 Afectarea axiala putin documentata insa a fost descrisa o prevalenta crescuta a
durerii lombare joase la pacientii cu hemocromatoza
 In cazul asocierii cu CPPD pot fi evidentiate calcificarile la nivelul discului
intervertebral
AFECTAREA EXTRAARTICULARA:
AFECTAREA HEPATICA:
 supraincarcarea cu fier la nivel hepatocitar duce la fibroza parenchimului hepatic, cu
evolutie spre ciroza hepatica in stadii tardive
 ciroza hepatica si complicatiile asociate acesteia precum varicele esofagiene si
hemoragia variceala reprezinta 90% din cauzele de deces la pacientii cu HE
 Una dintre cele mai severe complicatii ale incarcarii cu fier la nivel hepatic este
dezvoltarea carcinomului hepatocelular
 HEMOCROMATOZA
 AFECTAREA CARDIACA:
 Depunerea de fier la nivelul miocardului determina cardiomiopatie dilatativa sau mixta,
caracterizata prin dezvoltarea insuficientei cardiace si tulburarilor de ritm si
conducere de tipul fibrilatiei atriale sau bolii de nod sinusal
 Anomaliile EKG: scaderea amplitudinii complexului QRS si inversarea sau aplatizarea
undei T
AFECTAREA PANCREATICA:
 Acumularea progresiva a fierului in celulele beta pancreatice duce la scaderea tolerantei
la glucoza si la aparitia diabetului zaharat (niveluri scazute de peptid C si insulina)
AFECTAREA ENDOCRINA:
 Afectarea hipofizei cu scaderea nivelului seric al hormonilor secretati determina scaderea
libidoului si a functiei erectile
 Hipotiroidismul se datoreaza efectului toxic direct al fierului asupra celulelor tiroidiene
 Osteoroporoza frecventa
 HEMOCROMATOZA

 AFECTAREA CUTANATA:

 Hiperpigmentarea cutanata reprezinta stadiul final al acumularii fierului in tesuturi

odata cu dezvoltarea “diabetului bronzat”

OSTEOPOROZA

 Frecventa de 25-35 % la pacientii cu HE

 HEMOCROMATOZA
EXPLORARI PARACLINICE:
ANALIZE DE LABORATOR:
FERITINA crescuta > 200 ug/l (poate fi un indicator util insa valori serice pot fi
influentate de inflamatie, infectie HCV, boala hepatica non-alcoolica, BCR si patologie
neoplazica)
Capacitatea totala de legare a Fe valori reduse/normale
Saturatia transferinei crescuta >60% la B si >50% la F (test cu specificitate mai mare)
Screening-ul AND-ului pt depistarea mutatiilor HFE
Evaluarea histopatologica a specimenelor de biopsie hepatica, cu determinarea
indexului hepatic al fierului = standardul de aur in diagnosticul hemocromatozei
Cresterea transaminazelor
 Suprapunerea episoadelor de artrita microcristalina prin depozitarea de pirofosfat de
calciu dihidrat poate determina cresterea VSH, CRP, leucocitoza reactiva, anemie secundara
de tip inflamator
 HEMOCROMATOZA
 RADIOGRAFIA CONVENTIONALA:

 Aspecte radiologice similare artrozei

 Modificarile tipice: scleroza subcondrala, ingustarea spatiului articular, prezenta

osteofitelor precum si prezenta zonelor de radiotransparenta subcondrala sau a
geodelor

 La nivelul artic. MCF II si III pot fi evidentiate osteofite “in carlig” pe fata radiala
a capetelor MC

 Absenta eroziunilor specifice AR

IMAGISTICA PRIN REZONANTA MAGNETICA:

 Evidentiaza depozitele de fier de la nivelul organelor parenchimatoase dar si de la

nivel articular
 HEMOCROMATOZA
 ECOGRAFIA MUSCULOSCHELETALA:

 poate evidentia modificarile de tip degenerativ-osteofite si modificari ale cartilajului

dar si modificarile de tip inflamator- efuziunea lichidiana, proliferarea sinoviala
cu/fara hipervascularizatie power Doppler
 in cazul asocierii cu CPPD: modificari inflamatorii de tipul sinovitei dar si prezenta
cristalelor de pirofosfat de calciu dihidrat la nivel articular sau in fibrocartilaj
DIAGNOSTIC POZITIV pe baza :
 manifestarilor clinice caracteristice in prezenta cresterii transaminazelor, feritinei si
saturatiei transferinei
 screening-ului genetic
 punctiei biopsiei hepatice cu cresterea indexului fierului
 evaluarea imagistica prin IRM pt. afectarea hepatica, pancreatica sau cardiaca
 HEMOCROMATOZA
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
 presupune identificarea formelor de hemocromatoza ereditara sau a cauzelor
secundare de hemosideroza

 PORFIRIA CUTANATA TARDIVA

ERITROPOIEZA INEFICIENTA

DIABETUL ZAHARAT

CONSUMUL CRONIC DE ETANOL

CARDIOMIOPATIE

SINDROMUL METABOLIC

ARTRITE CU PATTERN CLINICO-BIOLOGIC SIMILAR: POLIARTROZA,

ARTRITELE MICROCRISTALINE, ARTRITA REUMATOIDA
 HEMOCROMATOZA

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC:
 Cauze majore de mortalitate: ciroza, carcinomul hepatocelular, diabetul zaharat
si cardiomiopatia

 Cea mai frecventa cauza de moarte subita la pacientii cu hemocromatoza:

aritmiile cardiace si cardiomiopatia

 Rata de supravietuire a pacientilor la care este initiat tratamentul inainte de aparitia

cirozei sau a diabetului este similara populatiei generale
 HEMOCROMATOZA
TRATAMENT:
FLEBOTOMIA: tratamentul standard pentru hemocromatoza ereditara

 in medie, 3-4 flebotomii pe an la B si 1-2 la F ar trebui sa mentina nivelurile serice

ale feritinei intre 25-50 mcg/l

TERAPIA CU CHELATORI DE FIER: cea de-a doua modalitate de tratament in

cazul contraindicatiilor flebotomiei ( anemia severa, insuficienta cardiaca, abord
venos dificil)

 doza terapeutica = 2 g de deferoxamina iv timp de 8 ore zilnic

 varianta de administrare orala = deferasirox ( Exjade)

TRANSPLANTUL HEPATIC: indicat in stadiile finale ale insuficientei hepatice

 HEMOCROMATOZA

 TRATAMENTUL AFECTARII ARTICULARE IN HEMOCROMATOZA:

 administrare de analgezice, AINS

 Colchicina la asocierea artropatiei prin depunerea de pirofosfat de calciu dihidrat
 administrare intraarticulara de corticosteroizi
 terapia biologica cu inhibitori de IL-1 (Anakinra) – efecte partial favorabile
VA MULTUMIM !