Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
partea I
Normele, modalităţile şi formele executării
silite
1. Expresia de executare silită şi reglementarea
acesteia
Executarea silită reprezintă, de regulă, cea de-a doua fază
a
procesului civil.
În doctrină executarea silită este definită ca fiind „acea
fază
a procesului civil în cadrul căreia creditorul îşi poate realiza
în
mod efectiv drepturile statornicite într-un titlu executoriu,
prin constrângerea patrimonială a debitorului”.
Codul de procedură civilă îi dedică executării silite Cartea
a V-a, art. 622 - 914, dispoziţii care constituie dreptul comun
în materie de executare silită.
Executarea silită începe odată cu sesizarea organului de
executare, potrivit dispoziţiilor legii procedurale, dacă prin
lege specială nu se prevede altfel.
Dispoziţiile art. 627 C. proc. civ. conferă un rol activ
executorului judecătoresc.
2. Normele cu privire la executarea silită
În doctrină normele referitoare la executarea silită sunt
clasificate în funcţie de anumite criterii. Astfel, în raport cu
obligativitatea lor, se disting norme imperative şi norme
dispozitive.
Prezintă caracter imperativ în materia executării silite:
normele de organizare, unele dintre normele de competenţă şi
unele dintre normele de procedură propriu-zisă. În cazul
acestora, nerespectarea lor atrage aplicarea sancţiunii nulităţii
absolute.
3. Modalităţile şi formele executării silite