GĂRGĂRI

ŢA
BOABELO •STUDENT:Pyrovolikos S. Georgios-Panagiotis

R DE •MATERIE:ECOLOGIA DAUNATORILOR
AGROECOSISTEMELOR

MAZĂRE - •MATERIE:PROTECTIA AGROECOSISTEMELOR SI EXPERTIZA

FITOSANITARA

BRUCHUS
•PROFESOR INDRUMATOR:ISTRATE RADA-RELI

PISORUM
L.
 INTRODUC
ERE
Răspândire. Gărgăriţa boabelor de
mazăre este o specie cosmopolită,
răspândită în toate regiunile globului,
cultivatoare de mazăre pentru seminţe.
 BIOLOGIE SI
ECOLOGIE
Gărgăriţa boabelor de mazăre are o generaţie pe an.
Iernează ca insectă adultă în boabele de mazăre
infestate în diferite locuri de depozitare a lor. în anii
cu toamne lungi şi călduroase, ies din boabe şi se
retrag pentru iernat în crăpăturile pereţilor şi
podelelor, pe sub saci şi în alte locuri adăpostite. Pot
ierna şi în boabele rămase în camp după recoltare,
pe sub resturile vegetale sau sub scoarţa pomilor, pe
sub frunzele căzute în crăpăturile solului etc.
Primăvara, la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii
mai, când temperatura aerului se ridică la 14 °C
insectele părăsesc locurile de hibernare şi migrează
în zbor în căutarea culturilor de mazăre. Apariţia
adulţilor durează aproape o lună de zile. Dacă la
însămânţare gărgăriţele sunt duse în câmp împreună
cu boabele de mazăre, atunci pe timp rece se retrag
sub bulgări de pământ, în crăpăturile solului, pe sub
diferite resturi vegetale, unde stau amorţite până în
luna mai, când se răspândesc în lanurile de mazăre
înflorite.
Migrarea în masă a gărgăriţelor are loc la
temperatura aerului cuprinse între 25-28°C şi
coincide fenologic cu faza de îmbobocire şi de
înflorire a mazării. In căutarea culturilor de
mazăre, gărgăriţele parcurg uneori distanţe până
la 3 km sau chiar mai mult. în culturile de mazăre
dăunătorul se întâlneşte în zbor mai ales în zilele
călduroase şi însorite, iar pe timp răcoros sau în
zilele înnourate gândacii stau retraşi pe sub tufele
de mazăre. Adulţii se hrănesc cu polenul florilor
de mazăre, uneori atacă şi petalele, sepalele sau
lăstarii plantelor. în această perioadă are loc şi
copulaţia. După 8-15 zile de hrănire pentru
maturarea organelor sexuale, femelele încep să
depună ouă. Ponta coincide cu formarea păstăilor
la mazăre. De obicei femela începe să depună ouă
când 5-6 % din păstăi s-au format. Ouăle sunt
depuse câte unul sau câte două pe păstăile tinere
sau ajunse la o creştere maximă, fiind lipite de
peretele păstăilor cu o substanţă aglutinantă, care
se întăreşte în prezenţa aerului.
Pe o singură păstaie în cazuri de invazii se pot înregistra până la 30 sau
chiar mai multe 40-50 ouă, depuse de mai multe femele. Cele mai multe ouă
sunt depuse pe păstăile etajului inferior, apoi pe cele din mijlocul şi vârful
plantei. Prohficitatea unei femele este de 100-200, maximum - 500 ouă.
Depunerea ouălor durează de la sfârşitul lunii mai până în luna iunie.
Incubaţia durează 8-12 zile. Larva apărută roade peretele păstăii, apoi
tegurnentul bobului şi pătrunde în interiorul lui, unde năpârleşte, devenind
apodă Uneori în interiorul unui bob pătrund până la 7 sau mai multe larve,
însă ajunge la maturitate numai una singură, în bob, larva roade o galerie de
nutriţie a cărei dimensiuni cresc paralel cu dezvoltarea larvei. Evoluţia
larvei are loc numai în interiorul boabelor, trece prin 4 vârste, ajungând la
maturitate după40-45 zile, în funcţie de factorii climatici. Ajungând la
completa dezvoltare, larva înainte de împupare roade în tegumentul bobului
un opercul circular care nu se deschide decât la ieşirea adultului din bob.
Maturizarea larvelor coincide cu faza de coacere în pârg şi respectiv de
recoltare a mazării, de aceea împuparea are loc de obicei în condiţiile de
depozitare. Stadiul pupai durează 18-20 zile.
Apariţia noilor adulţi are loc de regulă, după 60-75 zile de
la depunerea ouălor, calendaristic la sfârşitul lunii iulie sau
în cursul lunii august. Noii adulţi părăsesc boabele înainte
sau după recoltare şi se retrag în diferite locuri pentru
hibernare, iar o altă parte rămân în boabe până în primăvara
viitoare. Uneori, în anumite condiţii de temperature (sub
12°) adulţii pot rămâne în diapauză în boabe până la 1 -2
ani. Gărgăriţele sunt foarte sensibile la oscilaţiile de
temperatură şi umiditate din timpul iernii. îngheţurile şi
dezgheţurile cât şi umiditatea ridicată, provoacă moartea
unui mare număr de gărgăriţe, uneori peste 80%. Larvele
sunt sensibile mai ales la secetă. De aceea uscăciunile din
vară care accelerează coacerea boabelor, provoacă pieirea
până la 70 % din larve şi pupe.
BIBLIOGRAFIE
MIHAI BUSUIOC-
ENTOMOLOGIE
AGRICOLA(Manual pentru
studenţii instituţiilor de
învăţământ superior
agronomic), EDITURA
CHISINAU 2006