Comunicarea – concept, funcții,

structură, particularități
• Scopul modulului:
• Formarea continuă pentru optimizarea exercitării funcţiei formative, de
comunicare şi relaţionare intra - intersistemică şi configurarea expertizei de
comunicare în dezvoltarea profesională.

• Obiectivele modulului:
• Cunoaşterea şi înţelegerea variabilelor ce influenţează comunicarea
• Rezolvarea de probleme practice ridicate de barierele de comunicare
• Dezvoltarea abilităţilor de comunicare verbală, paraverbală şi nonverbală
• Investigarea condiţiilor de calitate ale unei comunicări strategice eficiente

• Competenţe specifice:
• Utilizarea unui limbaj specific, situaţional, de comunicare
• Abordarea unui comportament specific ascultării active
• Proiectarea, susţinerea şi evaluarea unui discurs
• Noțiunea de comunicare
• Toate definițiile date comunicării indiferent, de școlile de gândire
cărora le aparțin sau de orienările în care se înscriu, au cel puțin
următoarele elemente comune:
• comunicarea este procesul de transmitere de informații, idei, opinii,
păreri fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul;
• comunicarea este un atribut al speciei umane;
• nici un fel de activitate, nu poate fi concepută în afara procesului de
comunicare.
• Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existentei
umane încă din antichitate. In fapt, însăși etimologia termenului
sugerează acest lucru; cuvântul "comunicare" provine din limba latină
"communis" care înseamna "a pune de acord", "a fi în legătură cu"
sau "a fi în relație„.
•
• Definiții ale comunicării
• Există trei semnificații, trei explicații date de
Dicționarul Explicativ al Limbii Române pentru
termenul comunicare:
• 1. înștiințare, aducere la cunoștiință;
• 2. contacte verbale în interiorul unui grup sau
colectivități;
• 3. prezentare sau ocazie care favorizează schimbul
de idei sau relații spirituale.
• SCHEMA PROCESULUI DE COMUNICARE

• fiecare proces de comunicare are o structură specifică reprezentată de

un anume tip de relație dezvoltată de trinomul emițător-mesaj-
receptor.
• Cea mai simplă schemă a structurii procesului de comunicare a fost
propusă încă din anul 1934 de Karl Buhler
• Roman Jakobson, urmărind schema lui Karl Buhler,
dezvoltă structura procesului de comunicare,
adăugându-i încă trei componente: cod, canal,
referent

REFERENT

MESAJ

CANAL

COD
 •Relația de comunicare se realizează astfel: emițătorul realizează o
acțiune de decodare a masajului ce i-a fost transmis. Acest mesaj este
constituit într-un anumit cod care trebuie să fie comun celor doi parteneri
aflați în contact.

•Intre emițător și receptor are loc astfel un transfer care realizează

elementul comun al informației.

•Informația pleacă de la emițător și devine informație pentru receptor.

•Atît emițătorul cât și receptorul sunt entități orientate către un scop.

•Emițătorul are scopul de a oferi, receptorul are scopul de a primi.

•Transmiterea mesajului se realizeaza într-un anumit cod. Intre mesaj și

cod există o anumită discrepantă. Astfel, în vreme ce mesajul se
caracterizează prin coerență, cursivitate, claritate, fiind determinat de loc,
de timp, de starea psihica a emițătorului, codul ester fix, invariabil, abstract,
redus la un număr destul de mic de semne.
• Forme ale comunicarii.
• 1.În funcție de tehnica de transmitere a mesajului,avem:
• comunicarea directă, în situația în care mesajul este transmis uzitandu-se mijloace
primare- cuvânt, gest, mimică;
• comuincarea indirectă, în situația în care se folosesc tehnici secundare- scriere,
tipăritură, semnale transmise prin cabluri, sisteme grafice etc.
• 2. In funcție de modul în care individul, sau indivizii, participă la procesul de
comunicare identificăm următoarele forme ale comunicării:
• comunicare intrapersonală (sau comunicarea cu sinele; realizată de fiecare individ
în forul sau interior);
• comunicarea interpersonală (sau comunicare de grup; realizată între indivizi în
cadrul grupului sau organizației din care fac parte; în această categorie intră și
comunicarea desfășurată în cadrul organizației);
• comunicarea de masă (este comunicarea realizată pentru publicul larg, de către
instituții specializate și cu mijloace specifice);
• 3. În funcție de relația existentă între indivizii din
cadrul unei organizații, identificam:
• comunicare ascendentă (realizată de la nivelele
inferioare ale unei organizații către cele superioare);
• comunicare descendentă (atunci cand fluxurile
informaționale se realizează de la nivelele
superioare către cele inferioare);
• comunicare orizontală (realizată între indivizi
aflați pe poziții ierarhice similare sau între
compartimentele unei organizații în cadrul relațiilor
de colaborare ce se stabilesc între acestea).
• ELEMENTELE PROCESULUI DE COMUNICARE

• Indiferent de forma pe care o îmbracă, orice proces de comunicare are câteva elemente
structurale caracteristice :

• existența a cel puțin doi parteneri între care se stabilește o anumită relație;

• capacitatea partenerilor de a emite și recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de ambii
parteneri (de menționat faptul că, în general, în orice proces de comunicare partenerii "joacă"
pe rând rolul de emițător și receptor);

• existența unui canal de transmitere a mesajului.

• mesajul este o componenta complexa a procesului de comunicare, datorita faptului ca

presupune etape precum codificarea si decodificarea, presupune existenta unor canale de
transmitere, este influentat de dependenta modului de receptionare a mesajului, de
deprinderile de comunicare ale Emitentului si Destinatarului, de contextul fizic si psihosocial
in care are loc comunicarea.Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal,
neverbal sau paraverbal. Se impune o prezentare succinta a fiecareia din aceste concepte.
• Limbajul verbal reprezinta limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor.

• Limbajul neverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare, decât cuvântul
(gesturi, mimica etc.).

• Limbajul paraverbal este o forma a limbajului neverbal, o forma vocala reprezentata de

tonalitatea și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de accentuare a cuvintelor, pauzele
dintre cuvinte, ticurile verbale.

• In cadrul procesului de comunicare realizat de fiecare individ, ponderea cea mai importanta o
detine, limbajul neverbal, 55%, datorita faptului ca acest tip de comunicare este deosebit de
subtil si de complex, având un grad redus de constientizare.
• Limbajul neverbal este urmat de cel paraverbal cu 38% si de limbajul verbal cu numai 7%.
• Feed-backul este un mesaj specific prin care Emitentul primeste de la Destinatar un anumit
raspuns cu privire la mesajul comunicat.
• Canalele de comunicare reprezinta "drumurile", "căile" urmate de mesaje.
• Exista doua tipuri de canale de comunicare:

• 1. canale formale, prestabilitate, cum ar fi sistemul canalelor de raportare dintr-o

organizatie;

• 2. canale neformale stabilite pe relatii de prietenie, preferinte, interes personal.

• Canalele de comunicare au un suport tehnic reprezentat de toate mijloacele tehnice

care pot veni in sprijinul procesului de comunicare: telefon, fax, calculator, telex,
mijloace audio-video.
• Mediul comunicarii este influentat de modalitatile de comunicare; exista mediu
oral sau mediu scris.
• Filtrele, zgomotele, reprezinta perturbatiile ce pot interveni in procesul de
comunicare. Perturbarea mesajului transmis poate avea o asemenea intensitate incât
intre acestea si mesajul primit sa existe diferente vizibile.
• Perturbatiile pot fi de natura interna- factori fiziologici, perceptie, semantici, factori
interpersonali sau intrapersonali si de natura externa- care apar in mediul fizic in
care are loc comunicarea (poluare fonica puternica, intreruperi succesive ale
procesului de comunicare).
• In procesul de comunicare, bariera reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta
transferului de mesaj.

• In functie de caracteristicile pe care le au, barierele por fi clasificate in bariere de limbaj,

bariere de mediu, bariere datorate pozitiei emitatorului si receptorului, bariere de conceptie.
• Bariere de limbaj:
• aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;

• cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta;

• starea emotionala a receptorului poate deforma ceea ce aceasta aude;

• ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea;

• dificultati de exprimare;

• utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

• Barierele de mediu sunt reprezentate de:
• climat de munca necorespunzator (poluare fonica ridicata);
• folosirea de suporti informationali necorespunzatori;
• climatul locului de munca poate determina angajatii sa-si ascunda
gândurile adevarate pentru ca le este frica sa spuna ceea ce gândesc.
• Pozitia emitatorului si receptorului in comunicare poate constitui o
bariera datorita:
• Imaginii pe care o are emitatorul sau receptorul despre sine si despre
interlocutor;
• Caracterizarii diferite de catre emitator si receptor a situatiei in care
are loc comunicarea;
• Sentimentelor si intentiilor cu care interlocutorii participa la
comunicare.
• Barierele de conceptie, reprezentate de:
• Existenta presupunerilor;
• Exprimarea cu stangacie a mesajului de către emițător;
• Lipsa de atenție în receptarea mesajului;
• Concluzii grăbite asupra mesajului; lipsa de interes a receptorului față
de mesaj;
• Rutina în procesul de comunicare.
• Deși îmbracă forme diferite, constituind reale probleme în realizarea
procesului de comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existând
câteva aspecte ce trebuie luate în considerare pentru înlăturarea lor:
• planificarea comunicării;
• determinarea precisă a scopului fiecărei comunicări;
• alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunicării;
• clarificarea ideilor înaintea comunicării;
• folosirea unui limbaj adecvat.
• Forme ale comunicarii
1.In functie de criteriul luat in considerare distingem mai multe forme
ale comunicari.:
• Un prim criteriu avut in vedere in clasificarea formelor comunicarii il
constituie modalitatea sau tehnica de transmitere a mesajului.
Identificam astfel:
• a)Comunicare directa - in situatia in care mesajul ester transmis utilizandu-se
mijloace primare: cuvant, gest, mimica;
• b)omunicare indirecta - in situatia in care se folosesc tehnici secundare:
scriere, tiparitura, semnale transmise prin cablu, sisteme grafice etc. in cadrul
comunicarii indirecte se disting:
      Comunicare imprimata (presa, revista, carte, afis etc.)
      Comunicare inregistrata (film, disc, banda magnetica etc)
      Comunicare prin fir (telefon, telegraf, cablu, fibre oprice etc)
      Comunicare radiofonica (radio, TV etc.)
2. In functie de modul in care individul participa la procesul de
comunicare identificam urmatoarele forme ale comunicarii:
a)Comunicare intrapersonala sau comunicarea cu sinele; realizata de
fiecare individ in forul sau interior
b)omunicare interpersonala sau comunicare in grup; realizata intre
indivizi in cadrul grupului sau organizatiei din care fac parte;
c)Comunicarea de masa - ester comunicarea realizata pentru publicul
larg, de catre institutii specializate si cu mijloace specifice.
3. Un alt criteriu de clasificare il reprezinta modul de realizare a
procesului de comunicare in functie de relatia existenta intre
indivizi in cadrul unei organizatii:
a)Comunicare ascendenta - realizata de la nivelele inferioare ale unei
organizatii catre cele superioare;
b)Comunicare descendenta - atunci cand fluxurile informationale se
realizeaza de la nivelele superioare spre cele inferioare;
c)Comunicarea orizontala - realizata intre indivizi aflati pe pozitii
ierarhice similare sau intre compartimentele unei organizatii in cadrul
relatiilor de colaborare ce se stabilesc intre acestea.
• Particularitati ale comunicarii
Putem identifica cateva particularitati ale comunicarii:
• Comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu altii
in mediul in care evolueaza;
• In procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste
realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii;
• Orice proces de comunicare are o tripla dimensiune:
• Comunicarea exteriorizata - actiunile verbale si neverbale
observabile de catre interlocutori;
• Metacomunicarea - ceea ce se intelege dincolo de cuvinte;
• Intracomunicarea - comunicarea realizata de fiecare individ in forul
sau interior, la nivelul sinelui
• Orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context adica are loc
intr-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu
care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta;
• Procesul de comunicare are un caracter dinamic datorita faptului ca
orice comunicare odata initiata are o anumita evolutie, se schimba si
schimba persoanele implicate in proces;
• Procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata
transmis un mesaj el nu mai poate fi oprit in drumul lui catre
destinatar;
• In situatii de criza procesul de comunicare are un ritm mai rapid si o
sfera mai mare de cuprindere;
• Semnificatia data unui mesaj poate fi diferita arat intre partenerii
actului de comunicare cat si intre receptorii aceliuasi mesaj;
•  Orice mesaj are un continut manifest si unul latent, adeseori acesta din
urma fiind mai semnificativ.
• Obiectivele comunicarii
• Comunicarea urmareste patru scopuri
principale:
• Sa fim receptati (auziti sau cititi)
• Sa fim intelesi
• Sa fim acceptati
• Sa provocam o reactie (o schimbare de
comportament sau atitudine).
 •Individualitatea noastra este principala bariera in
comunicare exista o multitudine de factori care pot cauza
probleme si de care trebuie sa fim constienti pentru a le
depasi.
•Diferentele de perceptie. Modul in care privim lumea
este influentat de experientele personale, astfel ca persoane
de diferite varste, nationalitati, culturi, educatii, ocupatii,
sex, temperamente etc. vor avea lte perceptii si vor recepta
situatiile in mod diferit. Diferentele de perceptie sunt
deseori numai radacina multor alte bariere de comunicare.
•Concluziile grabite. Deseori vedem ceea ce dorim sa
vedem si auzim, evitand sa recunoastem realitatea in sine.
 •Stereotipii. Un foarte mare risc in procesul de
comunicare este stereotipia. Prin experienta si educatie
invatam sa nu tratam persoane diferite ca si cand ar fi una
singura: "Daca am cunoscut un avocat (elev,profesor,
inginer, student etc.) i-am cunoscut pe toti ".
•Lipsa de cunoastere. Este dificil sa comunicam cu
cineva care are o educatie diferita dea noastra, ale carei
cunostinte asupra unui anumit subiect sunt reduse.
Comunicarea este totusi posibila dar implică abilitati din
partea celui care comunica. El trebuie sa fie constient de
discrepantele intre nivelurile de cunoastere si sa se adapteze
in consecinta.
 •Lipsa de interes. Acolo unde lipsa de interes ester
evidenta si de inteles trebuie sa actionam cu abilitate pentru
a directiona mesajul nostru astfel incat sa corespunda
intereselor si nevoilor celui ce primeste mesajul.
•Dificultati de exprimare. Daca emitatorul are dificultati
in a gasi cuvintele pentru a-si exprima ideile aceasta va fi in
mod sigur o bariera in comunicare, si, inevitabil, trebuie sa
lucreze la imbogatirea vocabularului. Lipsa de incredere,
care de asemenea poate cauza dificultati in comunicare,
poate fi invinsa prin pregatire si planificare atenta a
mesajului.
 •Emotii. Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea
aproape completa a comunicarii. O metoda de a impiedica
acest blocaj consta in evitarea comunicarii atunci cand
suntem afectati de emotii puternice. Aceste stari duc la
incoerenta sau pot schimba complet sensul mesajelor
transmise.
•Personalitatea. Asa zisa "ciocnire a personalitatilor" este
una dintre cele mai frecvente cauze ale esecului in
comunicare. Nu intotdeauna suntem capabili sa influentam
sau sa schimbam personalitatea celuilalt dar trebuie sa ne
putem studia propria persoana astfel incat sa intelegem daca
o schimbare in comportamentul nostru poate genera reactii
satisfacatoare.
• Caile prin care se poate realiza o comunicare cat mai eficienta.
• Prima regula este anticiparea. 
• Daca analizam unele probleme mai dificile inainte de a comunica putem sa le
evitam.
• Cele 6 intrebari pe care trebuie sa le avem in vedere inainte de a comunica sunt: 
• De ce? Cine? Unde? Cand? Ce? Cum?De ce?
• De ce comunic?
• Care ester scopul meu real de a comunica?
• Ce sper eu sa realizez? Schimbare de atitudine? Schimbare de opinie? Sa
informez? Sanfluentez? Sa conving? Sa fac conversatie?
• Cine? (interlocutorul)
• Cine este cu precizie receptorul mesajului meu?
• Ce fel de persoana este? Ce personalitate are? Educatie? Varsta? Staut social?
• Cum va reactiona la continutul mesajului meu?
• Ce stie el despre continutul mesajului meu? Mult? Putin? Nimic? Mai mult sau mai
putin
• decat mine?
• Unde si cand? (locul si contextul)
• Unde va fi interlocutorul (receptorul) cand va primi mesajul meu?
Care elemente ale mesajului meu nu sunt cunoscute, astfel incat va fi
nevoie sa-i reamintesc faptele?
• In ce moment soseste mesajul meu? Pot raspunde la o problema
ridicata de interlocutor?Sau mesajul meu va reprezenta prima
informatie pe care interlocutorul o are despre problema respectiva?
• Care ester relatia mea cu ascultatorul? Este subiectul mesajului meu
un motiv de controversa intre noi? Atmosfera este incarcata sau
cordiala?
• Ce? (subiectul)
• Ce vreau exact sa spun?
• Ce doreste el sa stie?
• Ce informatii pot omite?
• Ce informatii pot da pentru a fi: clar, concis, amabil, constructiv,
corect, complet.
• Cum? (tonul si stilul)
• Cum voi comunica mesajul? In cuvinte? In imagini? Ce cuvinte? Ce imagini?
• Ce mod de comunicare va fi mai apreciat? Scris sau vorbit? O scrisoare, o discutie
personala, un interviu?
• Cum voi organiza informatiile pe care vreau sa le transmit? Voi folosi o prezentare
• deductiva (incep cu punctul meu de vedere si apoi continuu cu explicatii, exemple,
• ilustrari)? Sau voi utiliza o prezentare inductiva, in care esenta mesajului va fi
plasata la
• sfarsit?
• Cum voi realiza efectul dorit? Ce ton trebuie sa folosesc pentru a-mi realiza
obiectivul? Ce
• cuvinte trebuie sa folosesc sau sa evit pentru a crea o atmosfera potrivita?
• Intotdeauna trebuie sa avem in vedere aceste probleme inainte de a comunica un
lucru dificil sau de mare importanta. Este necesar sa tinem cont de ele chiar si
atunci cand comunicam spontan. Aceste elemente vor actiona ca o buna disciplina
in a ne impiedica sa vorbim fara sa gandim.
 Planificarea mesajului

•Treapta I - precizarea obiectivului

•Este bine sa precizam in scris (de preferat intr-o fraza sau
doua) exact ceea ce incercam sa obtinem prin mesajul nostru.
Astfel vom avea o nota scrida pentru a ne ajuta sa organizam
materialul si pentru a evita devierea de la dubiect.
•Treapta a II-a - ansamblul de informatii
•Utilizand notitele sau fisele in cazul unui mesaj mai lung,
raport sau discurs, vom inregistra toate ideile sau informatiile
pe care consideram ca trebuie sa le exprimam. In acest stadiu
va trebui sa selectam numai informatiile esentiale, relevante si
sa le indepartam pe cele irelevante.
• Treapta a III-a - grupul de informatii
• Rescriem notele de informatii in grupuri distincte. Este util sa dam
fiecariu grup un titlu. Grupurile vor deveni probabil paragrafe sau
sectiuni ale mesajului final iar titlurile vor ramane fie titluri, fie vor
contine esenta fiecarui paragraf, constituind fraza principala,
denumita "fraza tipica".
• Fiecare paragraf trebuie sa contina o singura idee principala; toate
celelalte idei din paragraf vor constitui material ajutator - exemple,
detalii, ilustrari etc., ale ideii principale.
• Treapta a IV-a - punem informatia intr-o fraza logica
• Urmatoarea sarcina este de a pune grupurile de informatii (chiar sub forma de note)
intr-o ordine logica pe care receptorul sa o poata urmari cu usurinta.
• Treapta a V-a - scoaterea in evidenta a unui plan
• Lucrand cu cele patru etape anterioare am realizat un plan sau un schelet al
mesajului final. Pe baza lui va fi mult mai usor sa sciem sau sa prezentam mesajul
final si mult mai simpla va fi misiunea receptorului de a-l intelege
• Treapta a VI-a - scriem o prima varianta a mesajului
(ciorna)
• Asternem pe hartie prima varianta. Nu luam in considerare
in acest stadiu stilul sau cuvintele - le putem corecta mai
tarziu.
• Treapta a VII-a - editam varianta finala
• Odata scrisa prima varianta trebuie sa ne punem in locul
receptorului. Recitim ciorna cautand ambiguitati, erori,
expresii nepotrivite, lipsa unor cuvinte indicatoare
("primul", "al doilea", "final", "pe de alta parte", "in
consecinta" etc) care sunt esentiale in a ghida cititorul sau
ascultatorul pe parcursul argumentarii noastre si, in plus,
urmarim un stil concis, usor de inteles.
• Cateva idei care vă pot ajuta:

• Variem lungimea frazelor dar le pastram cat mai scurte: in medie 18-
20 de cuvinte;
• Paragrafele vor avea o singura idee principala;
• Folosim cuvinte pe care receptorul le intelege;
• Evitam exprimari comune care tin de limba vorbita;
• Evitam cuvintele inutile;
• Folosim fraze scurte si potrivite in context;
• Evitam expresiile banale, cliseele ("va multumesc anticipat", "veti
gasi alaturat" etc);
• Evitam repetarile inutile de fraze sau cuvinte - cautam pe cat posibil
alternative;
• Folosim mai degraba expresii afirmative decat negative;
• Folosim mai mult diateza activa decat diateza pasiva a verbului.
• Exerciţiu de creativitate
• Jurnal de modul:
• ce am învăţat
………………………………………………………
• ce pot să schimb şi să aplic
………………………………………………………
• Alcătuieşte o listă de valori personale de care ţii
cont în comunicare
• Alcătuieşte o listă care să conţină calităţi şi
defecte recunoscute de „sinele intim”. Care
crezi că sunt calităţile tale recunoscute de
public?