ŢESUTURI VEGETALE

Țesutul reprezintă o grupare de celule care au aceeaşi origine ontogenetică,

formă, structură și care îndeplinesc aceeași funcție.
Țesuturile cormofitelor sunt clasificate în cinci mari sisteme: generator,
protector, sistemul țesuturilor fundamentale, sistemul țesuturilor
conducătoare și sistemul țesuturilor speciale.

SISTEMUL PROTECTOR
Țesuturile de protecție sunt localizate la exteriorul organelor plantei, rar în
interiorul acesteia și au rol în protecția țesuturilor delimitate. După origine deosebim:
țesuturi protectoare primare (se formează din meristeme primare - protoderma) din
care fac parte epiderma, exoderma, endoderma, țesutul caliptral; țesuturi protectoare
secundare (se formează din meristeme secundare - felogen).

A. Țesuturi protectoare primare

1. Țesutul epidermal
Epiderma este situată la exteriorul organelor vegetative și conține unul sau mai
multe straturi de celule. Persistă toată viața la plante care nu au creștere secundară în
grosime.
Epiderma este acoperită de o cuticulă continuă, și prezintă modificări locale ce dau
naștere unor formațiuni ce participă la apărare sau au rol secretor: stomatele, perii.
 Stomatele
Se formează pe toate organele aeriene ale plantelor, în special pe frunze, având rolul
de a regla schimburile de gaze dintre plantă și mediul extern.
O stomată este formată din două celule stomatice reniforme, aşezate cu concavităţile
faţă în faţă, lăsând între ele o deschidere numită ostiolă, prin care se efectuează schimbul
de gaze dintre ţesuturile subepidermale și aerul atmosferic.

Epiderma cu stomate la Allium cepa (original) Stomata la Allium cepa

Epiderma cu stomate reniforme la
muşcată (Pelargonium zonale)
 Perii
Sunt formaţiuni de origine epidermală prezenți pe toate organele plantelor superioare
(ramuri, frunze, flori, etc). Perii se mai numesc și trichomi (trichoma - păr). Aceştia pot fi
unicelulari (exemplu perii absorbanți) simpli sau ramificați și pluricelulari, simpli sau ramificaţi,
vii sau morți, cu vârf ascuțit sau măciucat. Sunt tectori – celule moarte pline cu aer şi
secretori (de uleiuri eterice) sau glandulari.

Peri tectori pluricelulari stelați la Elaeagnus angustifolia (original)

Peri tectori şi secretori de uleiuri eterice la Pelargonium zonale (original)
 La Urtica dioica (urzica), pe frunze şi tulpini, se găsesc atât peri tectori, unicelulari,
subulaţi, plini cu aer, cât și peri secretori urticanţi, unicelulari, cu formă conică, baza dilatată și
apical o umflătură măciucată. Părul este fixat în epidermă printr-un soclu de celule epidermale
în formă de cupă.

Păr urticant întreg la Urtica dioica –

baza (original)
 B. Țesuturi protectoare secundare

Se formează dintr-un meristem secundar – felogenul (zona generatoare subero -

felodermică) și se mai numesc țesuturi suberoase.

Suberul este un țesut slab permeabil pentru apă și gaze, având origine în felogen
(cambiu subero-felodermic).

Este alcătuit din celule aproximativ izodiametrice, dispuse în șiruri radiare, fără spații
intercelulare și cu pereți celulari suberificați. Se diferențiază la suprafața organelor
persistente (rădăcină, tulpină, rizom, tubercul, etc.); intră în alcătuirea peridermei (suber,
felogen, feloderm), iar succesiunea de periderme mortificate, rezultate în ani diferiți,
formează ritidomul care protejează organele vegetative.
 Suber secundar în tuberculul de
cartof –
Solanum tuberosum (original)
 SISTEMUL ȚESUTURILOR FUNDAMENTALE (DEFINITIVE)

A.Parenchimurile sunt țesuturi prezente în aproape toate organele vegetative și

de reproducere ale plantelor, alcătuite din celule vii, cu pereți celulari subțiri, de natură
celulozică și cu spații intercelulare de diferite dimensiuni.
Sunt considerate de unii autori țesuturi de umplutură și asemănate cu țesutul
conjunctiv al animalelor.

a. Ţesutul asimilator (clorenchim)

Clorenchimul (ţesutul asimilator) este un ţesut parenchimatic, bogat in cloroplaste,
prezent în organele supraterane ale plantelor, dispus subepidermal, în special în frunză, fiind
implicat în procesul de fotosinteză.
Secţiune transversală prin frunza
de Laurus nobilis (original)
 Este localizat subepidermal și format din celule heterodiametrice, palisadice, (prismatice sau
cilindrice) bogate în cloroplaste, cu sistem vacuolar bine dezvoltat și orientate perpendicular pe
suprafaţa organului respectiv.

Secţiune transversală prin

frunza de Vitis vinifera (original)

Secţiune transversală prin

frunza de Vitis vinifera (original)
 b. Parenchimul aerifer (aerenchim)

Parenchimul aerifer este prezent în structura plantelor acvatice şi de mlaştină (palustre).

Este format din celule cu pereţii subţiri celulozici şi cu spaţii intercelulare de dimensiuni
diferite. Spațiile de dimensiuni mari prin suprapunere formează canale sau tuburi prismatice
sau cilindrice, care străbat organul respectiv în toată lungimea sa și care sunt menținute
deschise printr-o serie de structuri (astrosclereide – elemente ale sclerenchimului) care
variază în funcție de specie.

Secţiune transversală prin peţiolul frunzei de la Nymphoides peltata (original)

Parenchim aerifer în tulpina de
pipirig (Juncus effusus L.)
 B. Țesuturi mecanice (de susținere)

Asigură rezistenţa plantelor superioare faţă de acţiunea greutăţii organelor proprii

(ramuri, frunze, flori, fructe), precum și faţă de acțiunea agenţilor externi (vânt, zăpadă, etc.).
Ţesuturile mecanice (de susţinere) sunt colenchimul şi sclerenchimul, împreună formând stereomul.

1.Colenchimul este un ţesut mecanic elastic, rezistent la întindere, de origine primară, viu, fără
spaţii intercelulare, sau cu spaţii foarte mici, caracteristic plantelor în curs de creștere. Celulele
colenchimului au pereți celulozici îngroşați neuniform, cu pături succesive de protopectine și celuloză. În
funcție de localizarea îngroșărilor se deosebesc trei tipuri ce colenchim: angular (la colţurile celulelor),
tabular (se îngroaşă numai pereţii tangenţiali ai acestora), lacunar (apariţia unor spaţii la locurile de unire
a îngroşărilor angulare).
 

Colenchim angular la Cucurbita pepo

(original)
2. Sclerenchimul este țesut mecanic prezent la plantele mature, format din celule
moarte cu pereți celulari puternic şi uniform îngroşați, lignificați şi fără spaţii
intercelulare. Acest tip de ţesut poate fi alcătuit fie din celule scurte, izodiametrice,
numite sclereide (celule pietroase, sclerocite), fie din celule alungite,
heterodiametrice — prozenchimatice, numite fibre sclerenchimatice.

Sclerocite (celule pietroase) din

mezocarpul de Pyrus sp.: nodul format din sclereide
(original)
 Sclerocite (celule pietroase) din
mezocarpul fructului de Pyrus sp.
(original)

Sclerocite (celule pietroase) din

mezocarpul fructului de Pyrus sp. (celule din nodul -
original)
Sclereidele prezintă pereți uniform îngroşați, lignificați, străbătuți de punctuaţiuni care
apar sub formă de canale fine simple sau ramificate.
Prezența sclereidelor conferă duritatea sâmburilor de caise, cireșe, vișine, prune, etc.
În cazul fibrelor sclerenchimatice îngroşarea peretelui acestora se face uniform pe
întreaga suprafaţă.
Pereții celulari ai fibrelor sclerenchimatice conțin foarte multă celuloză.

Secţiune transversală prin tulpina

de Linum usitatissimum

Secţiune transversală prin tulpina de Cucurbita

pepo (original)
 SISTEMUL TESUTURILOR CONDUCATOARE
Țesuturile conducătoare conduc sevele prin corpul plantelor superioare (criptogame
vasculare, gimnosperme, angiosperme).
Seva brută (apa cu sărurile minerale dizolvate în ea) este absorbită de către perii
absorbanţi ai rădăcinii şi condusă în sens ascendent, prin ţesutul conducător lemnos, în
tulpină spre frunze. Din frunze, seva elaborată (substanţele elaborate) circulă prin ţesutul
conducător liberian descendent, spre toate organele plantei.
După origine țesuturile conducătoare pot fi: primare (din meristeme primare) și
secundare (din meristeme secundare – cambiu vascular).

1. Ţesutul lemnos (xilem) este alcătuit din vase conducătoare lemnoase, parenchim
lemnos (structura primară) şi fibre lemnoase (în structura secundară), care formează
fasciculul lemnos.
Există două tipuri de vase conducătoare lemnoase: traheide şi trahee.
Traheele sunt vase perfecte prezente la gimnosperme și angiosperme. Sunt celule
moarte cu forma unor tuburi lungi, suprapuse, formate prin suprapunerea unor celule
parenchimatice între care pereții transversali au dispărut.
După modul de îngroșare al peretelui celular se deosebesc: trahee inelate, spiralate (vase
de calibru mic numite vase de protoxilem), scalariforme, punctate, reticulate, reticulat –
punctate (vase cu calibru mare numite vase de metaxilem).
 Secțiune longitudinală prin lemnul unui
fascicul: a,b – vase inelate; c,d,e – vase Fascicule colaterale închise în tulpina de
spiralate; p – parenchim lemnos; f – vas porumb - Zea mays (original)
scalariform; g – vas reticulat; h – vas
punctat
Parenchimul lemnos constituie elementele mecanice sau de susținere din
fasciculul conducător (libriformul).
Însoțește vasele lemnoase, asigură circulația substanțelor în sens radiar și
depozitează substanțe de rezervă. Este format din celule vii care inițial au pereți
celulozici, subțiri, dar ulterior aceștia se pot sclerifica sau lignifica.
Fibrele lemnoase, caracterizează lemnul secundar și au rol mecanic; sunt celule
lungi, ascuțite la capete (fusiforme) cu pereți celulari puternic îngroșați, lignificați.
 Secţiune transversală prin tulpina de
Cucurbita pepo L.: 1-
epiderma; 2- colenchim; 3- clorenchim; 4-
endoderma; 5- sclerenchim; 6- parenchim
medular; 8- floem
extern; 9- cambiu extern; 10- metaxilem; 11-
protoxilem; 12- parenchim lemnos; 13- cambiu
intern; 14- floem intern; 15-
peri apărători (tectori); 16- peri secretori
glandulari; 17- lacuna medulară; 18- vas
ciuruit; 19- celula anexă.
 2. Țesutul liberian (floem)
Este alcătuit din vase conducătoare liberiene – celule sau tuburi ciuruite
(însoțite sau nu de celule anexe), parenchim liberian și fibre liberiene.
Vasele conducătoare liberiene sunt structuri pluricelulare alcătuite din celule
vii, cilindrice, alungite, cu citoplasma dispusă parietal și pereți celulari fin celulozici;
la maturitate sunt anucleate. Pereții despărțitori, transversali sunt perforați și
alcătuiesc placi ciuruite prin care se realizează comunicarea între celulele
învecinate. Celulele anexe care însoțesc vasele liberiene (situate în lungul vasului
ciuruit), sunt celule vii cu nucleu; se presupune că au rol fie în secreția de
hormoni, fie reprezintă rezerve de vase ce se pot transforma la nevoie în tuburi
ciuruite.
Parenchimul liberian este alcătuit din celule vii cu pereți celulozici, ușor
alungite, suprapuse în serii longitudinale, în care se depozitează frecvent amidon.
Fibrele liberiene, caracterizează floemul secundar; este format din celule
sclerificate sau lignificate, cu rol mecanic.
 Vase liberiene din tulpina de
Cucurbita pepo: A,B – tuburi
ciuruite în secțiune longitudinală
în stare funcțională (A) și după
astuparea plăcii ciuruite cu calus
(B); Ca – celule anexe; C – placa
ciuruită văzută din față
Vase liberiene şi plăci
ciuruite în tulpina de
dovleac (Cucurbita
pepo L.) – secţiune
longitudinală
 Țesuturile conducătoare sunt grupate în fascicule. Fasciculele pot
exista separat (fascicule liberiene, fascicule lemnoase) cum este cazul
rădăcinii unde alternează și au dispoziție radiară, sau pot fi mixte (fascicule
libero - lemnoase) (în tulpină, frunze, organe de reproducere).

Tipuri de fascicule mixte: concentrice (lemnul înconjoară liberul sau

invers) care la rândul lor pot fi hadrocentrice cu lemnul dispus central (la
ferigi) și leptocentrice cu floemul dispus central; colaterale deschise, cu
liberul dispus spre exterior, prezentând cambiu vascular intrafascicular (la
gimnosperme, angiosperme dicotiledonate); colaterale închise, cu liberul
dispus spre interior, fără cambiu vascular intrafascicular (angiosperme
monocotiledonate); bicolateral, prevăzut cu două calote de floem (intern și
extern) ce flanchează vasele de xilem, și cambiu vascular intrafascicular (la
unele angiosperme dicotiledonate).
Fascicule colaterale închise în
tulpina de porumb
- Zea mays (original)

Fascicule colaterale închise în tulpina de

porumb - Zea mays (original)
Fascicule colaterale închise în tulpina de
porumb - Zea mays (original)