INTEGRARE ȘI

INCLUZIUNE
DEFICIENȚE LOCOMOTORII
 ”Abordarea școlii pentru toți este o nevoie vitală și pentru
sistemul de învățământ românesc”...
”Dezvoltarea unor practici didactice de tip incluziv este
obligatoriu legată de schimbări în formarea inițială a cadrelor
didactice”...
Acestea sunt două dintre concluziile la care a ajuns Profesorul
Vrășmaș după 14 ani de experiență în domeniul de formator în
educația incluzivă.
 Implicarea cadrelor didactice este condiţia majoră în realizarea
intregrării copiilor cu CES în viaţa şcolară şi socială. În acest
demers la clasă, pentru a favoriza integrarea cât mai rapidă a
copiilor cu nevoi speciale se valorifică sensibilitatea deosebită a
acestora şi disponibilitatea de a oferi şi de a primi afecţiunea
celor din jur.
 Alt aspect care trebuie avut în vedere este acela de a-i trata în
mod egal cu ceilalţi copii, atât cât este posibil.Indiferent de
activitate nu vom spune unui copil cu CES. “Tu nu poţi
participa la..”(vizită, excursie, serbare, etc.). Dimpotrivă, îl vom
incuraja să acţioneze, fiindcă nevoile lui speciale, oricum îi vor
limita activitatea. Aici vom interveni noi cu sprijin. Prezenţa în
colectivul clasei a unor astfel de copii, solicită efort crescut din
partea dascălului sub toate aspectele: pregătirea pentru lecţii,
pentru activităţi extraşcolare; atitudinea faţă de toţi elevii clasei.
 Învăţătoarea trebuie să ofere copilului/elevului cu CES tratarea
individuală de care are nevoie în toate etapele lecţiei, pentru ca
acesta să recupereze neajunsurile, să valorifice în mod
compensatoriu potenţialul sănătos, dar să nu-i neglijeze pe
ceilalţi elevi ai clasei.
 Tipurile de activităţi necesare în Programul de intervenţie
individualizată sunt:
1) Activităţi de intervenţie recuperatorie integrată;
2) Activităţi de învăţare individualizată;
3) Activităţi de evaluare şi programare curriculară;
4) Activităţi împreună cu clasa;
5) Activităţi cu părinţii;
6) Activităţi de socializare;
7) Activităţi cu cadrele didactice (predare învăţare în
parteneriat).
 În cadrul echipei de intervenţie învăţătoarea trebuie să respecte
următorii paşi:
1) Întocmirea Studiului de caz al elevului cu c.e.s.( sau fişa
personală);
2) Planificarea intervenţiei educaţionale:
a) formularea obiectivelor pe termen lung, mediu şi scurt,
precum şi a acţiunilor corespunzătoare;
b) fixarea termenelor de realizare a obiectivelor pe etape
(iniţial-final);
3) Elaborarea programului de intervenţie personalizată;
4) Adaptarea curriculară în funcţie de nevoile copilului aflat în
dificultate;
5) Stabilirea mijloacelor de învăţare ;
6) Modalităţi de realizare a evaluării periodice şi înregistrarea
progresului;
7) Concluzii/ readaptări ale programului de intervenţie.
Pentru a obţine rezultate bune în actul educaţiei integrate, este
necesară o bună documentare a cadrului didactic în ceea ce
priveşte deficienţa copilului (discuţii cu părinții,cu medicul, cu
psihologul, cu ergoterapeutul, kinetoterapeutul şi consultarea
unor publicaţii de specialitate).
 Principala problemă a integrării școlare a copiilor cu handicap
fizic o constitue deplasarea (mijloacele de transport ),
accesibiliarea școlilor (sălilor de clasă, a mobilierului,
grupurilor sanitare, laboratoare,săli de sport),pentru cei cu
probleme grave de prehensiune adaptarea instrumentului de
scris,iar pentru cei cu afecțiuni motorii cerebrale alegerea
accesoriilor pentru a putea să execute activitatea într-o postură
care să favorizeze normalitatea tonusului muscular
 Părinţii, de asemenea, trebuie să fie încurajaţi să participe la
activităţile educative, iar eu ca și cadru didactic, cu acordul
unității de învățământ, le-aș permite accesul acestora în sala de
curs
 Pentru facilitarea accesului copiilor cu handicap fizic, spre și în
unitățile de învățământ, se poate realiza o colaborare cu
autoritățile locale, în special cu cele care asigură transportul
public,dar și cu asociații și ONG-uri care au ca obiect de
activitate ajutorarea persoanelor cu deficiențe
locomotorii.Pentru orașul nostru ,o importanță deosebită în
acest domeniu o are Asociația Mihai Neșu, de ajutorul căreia
beneficiază un număr considerabil de persoane.
 Abordarea integrării și incluziunii, persoanelor cu dizabilități
fizice, în cadrul orelor de Educație Civică, poate constitui o
bază solidă în ajutorarea acestor persoane, pe parcursul
programului școlar obligatoriu și chiar în afara lui.
 Rampele de acces sunt un element obligatoriu, atât la intrarea
în școală cât și în sălile de curs sau grupuri sanitare, pentru a nu
mai fi nevoiți, să vedem părinții sau aparținătorii, cărând în
spate copiii,iar ei să nu fie țintuiți pe scaunele lor ,din sălile de
clasă.
 O alternativă pentru acești elevi,ca urmare a perioadei de
pandemie,prin care am trecut cu toții, este introducerea
învățământului online! Se vor asigura de către școală, familie,
autorităși locale, resurele materiale necesare atât
elevului(elevilor) cât și profesorilor de la clasă. .
Pentru copiii nedeplasabili se poate asigura pregătirea şcolară la
domiciliu, pe toată durata învăţământului obligatoriu, la
solicitarea părinţilor şi în urma expertizei complexe
multidisciplinare. Lor li se fixează un curriculum adaptat
situaţiei, un număr mediu săptămânal de lecţii susţinute la
domiciliu, de cadre didactice care fac parte din corpul didactic
al şcolii la care sunt înscrişi, pe perioada şcolarizării având
drepturi şi obligaţii la fel ca orice elev din şcoala respectivă.