UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION

IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

Mărar
ș (Anethum graveolens)

TPPA 512
Lungu Ana-Maria
Lupu Daniela
Iriciuc Georgiana
 Scurt istoric

Mărarul (den. pop.: crop, chimen, mărar,

mărariu, mărar de grădină, morar, morariu,
mărăraș) este o plantă anuală, cu viață scurtă,
nativă sud-vestului și centrului Asiei. Este originar
din zona mediteraneană și pontică.
 Părțile utilizate.
Compoziția chimică

Mărarul se cultivă pentru partea aeriană și

semințe.
Semințele de mărar conțin tanin și mucilagii,
substanțe rășinoase, aleuron și grăsimi
albuminoide, bogate în ulei esențial.
 Particularitățile biologice
Originar din bazinul mediteranean, mărarul
prezintă mănunchiuri bogate de frunze subțiri,
care pornesc din tulpinile crestate și scobite.
Florile mici și galben, adunate îm inflorescente,
pot fi observate la mijlocul verii și sunt urmate de
cantități mari de semințe mici, ovale, plate și
crestate.
 Utilizări
Mărarul poate fi folosit pentru tratarea
inflamațiilor și a durerii, dar și ca sedativ. In plus,
mărarul poate ameliora flatulența si ajută digestia,
motiv pentru care este folosit des in bucatarie.
Semințele de mărar pot fi folosite cu succes pentru
tratarea indigestiei și a sughițului, mai ales la copii și
sugari. Unele cercetări au relevat faptul că uleiul
esențial are proprietăți antibacteriene, inhibând
creșterea bacteriilor intestinale. Uleiul volatil de
mărar conține calciu, potasiu, sulf, fier, magneziu și
sodiu, vitaminele A, B și C.
 Aspecte privind tehnologia

Mărarul este o plantă care rezistă la

temperaturi scăzute. Ea se seamănă toamna sau
primăvara foarte devreme, direct în sol, la o
adâncime de 2–3 cm. Necesită umiditate mai ales
în timpul germinării semințelor. Recoltarea
frunzelor verzi poate începe când plantele au 10–
12 cm înălțime.