Tema 3

Analiza documentelor în asistenţa socială

Structura lecției
1. Definiții și caracteristici a documetelor sociale
2. Clasificarea documentelor sociale
3. Tipuri de analiză a documentelor sociale
Bibliografie
CHELCEA S., MARGINEAN I., CAUC I. Cercetarea
sociologică, Deva: Editura Destin, 1998.
MIFTODE V. Metodologia sociologică, Galați: Editura Porto -
Franco, 1995.
STAHL H. Tehnica monografiei sociologice, 1934.
STAHL H. Teoria și practica investigațiilor sociale, București:
Editura Științifică și Enciclopedică, vol. I, 1974.
VLASCEANU L. Metodologia cercetării sociale. Metode si
tehnici, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1986.
1. Definiții și caracteristici ale documetelor
sociale
Tehnica documentăгii - utilizată în scopul
culegerii datelor legate de un aspect al socialului
la care nu întotdeauna avem acces prin observaţie
directă sau în scopul informării teoretice, în sensul
consultării unei bibliografii şi a rapoartelor de
cercetare cu privire la un domeniu studiat anterior,
precum şi în încercarea de a reconstitui spiritul
unei epoci.
Documentele sociale
sunt valorificate în cadrul unor ştiinţe teoretice
şi aplicative precum istoria, sociologia, antropologia,
psihologia, ştiinţele juridice şi administrative,
asistenţa socială. În funcţie de modul de valorificare,
documentele vor fi utilizate ca sursгă principală de
informaţii sau, complementar, alături de alte metode şi
tehnici.
Definiție
Un document social este orice obiect material
sau text care conţine o informaţie comprehensibilă
despre o realitate oarecare; ele devin „urme" ale
faptelor și proceselor sociale. Astfel, urmele lăsate de
faptele anterioare pot fi urme directe (rezultate din
activitatea productivă a oamenilor) și urme indirecte
(texte scrise, acte oficiale) (Chelcea, 2001)
Caracteristici
În categoria documentelor sociale, pot fi
integrate: atît textele scrise, cît și imaginile fotografice
și cinematografice, înregistrările audio, produsele
activităţii umane, obiectele casnice, simbolice și de
vestimentaţie etc. (Bocancea, Neamțu; 1999).
În practica asistenţei sociale, analiza
documentelor sociale oficiale şi neoficiale ale
beneficiarilor este o activitate curentă, reprezentînd
una dintre sursele complementare de informare
utilizate în scopul realizării unor investigaţii și
diagnoze psihosociale cât mai complete.
2. Clasificarea documentelor sociale
Principalele criterii de clasificare menţionate
în literatura de specialitate sunt: forma (natura),
conţinutul, destinatarul şi emitentul.
Combinarea acestor criterii acoperă diversitatea
documentelor sociale (Chelcea, 2001).
Clasificarea după criteriul formei include:
-documente scrise (texte propriu-zise; documente
oficiale și neoficiale; publice și personale etc.)
-nescrise (obiecte cu utilitate practică, documente
fotografice, sonore și cinematografice).
2. Clasificarea documentelor sociale II
2. Clasificarea după criteriul informațional include
documente cifrice (statistici, recensămînturi) și
necifrice (având ca suport limbajul natural).
3. În funcţie de destinatar, deosebim documente
personale şi publice, iar în funcţie de emitent, oficiale
(emise de guvern sau alte autoritîţi de stat) și
neoficiale.
 Documente în AS
O utilitate specială îl au documentele publice
oficiale cu caracter informativ (cu privire la aspecte ale
vieţii politice, economice etc.), sau prescriptiv (legi,
hotărâri, ordonanţe de guvern, regulamente de ordin
intern, coduri deontologice); documentele personale
oficiale (certificate de naştere, căsătorie, deces, buletin de
identitate, acte de proprietate, testamente, adeverinţele şi
dovezile eliberate de autorităţi, documente şcolare
(registre, agende) fişe, certificate medicale etc.) servesc în
primul rând pentru identificarea subiecţilor investigaţi, ce
vor avea nevoie de servicii sociale.
Documente în AS
Documentele personale neoficiale (jurnale,
memorii, scrisori, produsele activităţii) oferă un bogat
material informativ, relatând experienţe individuale
unice sau reprezentative pentru o categorie de
populaţie. Specificul documentelor sociale constă în
ambivalenţa subiectiv - obiectivă, individual - socială.
(utilizate de psihologi şi asistenţi sociali pentru
studierea personalităţii şi a comportamentului
beneficiarilor).
Motive ale scrierii
Motivele posibile pentru care oamenii scriu
documente personale: „pentru autojustificare, din
egoism, cu intenţia de a se prezenta într-o lumină
favorabilă, din dorinţa de a pune în ordine propria
viaţă, în scop estetic, în vederea găsirii unei
perspective sigure în viaţă, pentru auto-explicarea
conflictelor trăite, la cererea expresă a cercetătorilor
sau a oficialităţilor, spre a facilita reintegrarea în
societate, cu scop ştiinţific, spre a servi ca exemplu
celorlalţi sau din dorinţa de a-şi asigura «nemurirea»,
scria Gordon W. Allport
Importanța
Documentele personale oferă o bază importantă
de date cercetătorului pentru elaborarea sau verificarea
ipotezelor, pentru înţelegerea motivaţiei
sociopsihologice ale beneficiarului.
Analiza şi interpretarea acestor date pot fi
realizate la nivel cotidian sau realizate sistematic prin
metode ştiinţifice de studiu al documentelor sociale.
Analiza acestora se realizează prin: evaluarea inițială,
complexă a adultului, copilului, bazată pe observație,
interviu, discuții cu membrii familiei. În baza acestor
relatări – documente ce vor fi confirmate sau infirmate.
3. Tipuri de analiză a documentelor sociale

Analiza documentelor sociale face apel la un

ansamblu de tehnici de cercetare calitativă şi
cantitativă pentru descifrarea semnificaţiilor explicite
şi implicite ale textului.
Analiza calitativă a unui document, utilizată în
sociologie şi asistenţa socială, se remarcă prin faptul
că, nu aplică sisteme precodificate de înregistrare a
informaţiilor, presupunând o minimă sistematizare a
instrumentelor de lucru cu textul.
Percepții
Adepţii perspectivei calitative în cercetarea
socio-umanului aplică, un tratament de tip cantitativ, de
stabilire a unor categorii, de COD-are şi numărare.
„Adoptând strategia multiaspectuală şi aplicând în
aceeaşi cercetare metode structurate (cantitative)
nestructurate (calitative), se poate ajunge la rezultate
care să depăşească interpretările stereotipizate ale
simţului cotidian sau interpretările speculative fără
acoperire în date sistematice - oricât de subtile şi
seducătoare ar fi ele, dar şi datele empirico-statistice
care, în sine, nu spun nimic sau spun orice" (Iluț, 1997).
La ora actuală
în metodologia cercetării sociale se susţine ideea
îmbinării adecvate între cercetarea de tip cantitativ şi
cea de tip calitativ, dorindu-se o „temperare" a
cantitativismului, dublată de aspiraţia spre rigoare a
calitativismului.
Concluzii
Având în vedere documentele personale
oficiale şi neoficiale de tipul jurnalelor, memoriilor,
scrisorilor, produselor activităţii, asistentul social
realizează, îndeosebi, analize calitative centrate pe
analiza internă (descifrarea sensurilor şi
semnificaţiilor) şi externă (contextuală) a
documentelor. Aceste tipuri de analiză necesită
aplicarea cunoştinţelor din câmpul psihologiei şi
sociologiei.
Pentru meditație:
Răspunsul complex al întrebărilor urmează să fie
însoțit de exemple.
Determinați lista de documente oficiale folosite de
către asistentul social în munca sa de evaluator.
Identificați lista de documente neoficiale ce permit
descrierea personalității beneficiarului.
În baza documentelor prezentate de către beneficiar,
analizați portretul acestuia.
Vă mulțumesc
O zi frumoasă!