Academia Ministerul Dezvoltării

de Ştiinţe a Moldovei Informaţionale

Întreprinderea de Stat

INSTITUTUL
DE DEZVOLTARE A
SOCIETĂŢII INFORMAŢIONALE
 Ce înseamnă?
• DEPOZIT DIGITAL e sinonim cu:

• ARHIVĂ DIGITALĂ electronică;

• PROIECT Open access;
• BIBLIOTECĂ electronică;
• INSTRUMENT BIBLIOMETRIC electronic;
• Etc.
 Aşadar,
• titlul de mai sus:
• „PROMOVAREA PRODUCŢIEI
ŞTIINŢIFICE PRIN DEPOZITE DIGITALE”
• mai poate fi “tradus” prin promovarea
articolelor ştiinţifice, monografiilor,
brevetelor, altor publicaţii ale
cercetătorilor prin intermediul arhivelor/
instrumentelor/depozitelor bibliometrice.
 Motto (bun şi pentru IBN!)
• Din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
a Naţiunilor Unite, art. 19:

• “Oricine are dreptul la opinie şi la exprimare

deschisă. Acest drept include libertatea de a
promova o opinie fără niciun fel de îngrădire şi de
a căuta, a primi şi a comunica informaţii şi
idei prin orice mijloace şi fără niciun fel de
constrângere” – p. 28
• Dar, se pare că Internetul nu va mai fi liber!!!
Unde plasăm mottoul
 22 de semnături împotriva Internetului liber
• Activişti din lumea digitală îndeamnă populaţia să se opună semnării
actului, comparat cu SOPA. (Stop Online Piracy Act) este o nouă lege propusă de politicienii
americani )
În ciuda celor 22 de semnături, actul nu va intra în vigoare dacă
nu va primi acordul Parlamentului European în iunie anul acesta.
Doar cinci ţări din Uniunea Europeana nu au semnat Tratatul ACTA
(The Anti-Counterfeiting Trade Agreement –Tratatul Comercial
impotriva Produselor Contrafacute – Торговое соглашение по
борьбе с контрафакцией). În toată lumea, mii de demonstranţi au
ieşit în stradă pentru a demonstra impotriva actului.
Ţările care au semnat tratatul sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia,
Danemarca, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia,
Lituania, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, România,
Slovenia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. La 1 octombrie 2011
ACTA a mai fost semnată de Australia, Canada, Japonia, Coreea de
Sud, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Statele Unite.
• Ceaţa de deasupra controversatului tratat ACTA începe să se
ridice. E aproape utopic ce se doreşte: o poliţie privată care să ne
urmărească 24 de ore din 24.
 Proprietatea intelectuală şi lupta împotriva
pirateriei

http://www.dailybusiness.ro/stiri-new-media/romania-a-semnat-un-document-care-ar-putea-limita-
libertatea-pe-internet-73196/
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A2%D0%BE%D1%80%D0%B3%D0%BE%D0%B2%D0%BE%D0%B5_%D1%81%D0%BE
%D0%B3%D0%BB%D0%B0%D1%88%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D0%B5_%D0%BF%D0%BE_%D0%B1%D0%BE
 Articolele ştiinţifice
• Articolele ştiinţifice sunt un TEZAUR.

• Pentru comunităţile ştiinţifice şi tehnologice,

publicarea lor prin acces deschis face posibilă
unificarea literaturii cu textul integral într-un
SINGUR SPAŢIU INFORMAŢIONAL (articolele
cu acces deschis sunt imediat depozitate în
spaţii publice cu texte integrale).
 Accesul deschis /open access
• „Accesul deschis este • Calea de aur –
accesul on-line, imediat şi
permanent la textul întreg
revistele
al articolelor de cercetare • Calea verde –
pentru oricine, în toată autorii postează pe
reţeaua globală”.
net propriile lor
• „Scopul principal al
accesului deschis este variante electronice
eliminarea monopolului • Calea galbenă –
editorilor asupra
publicării lucrărilor
prin intermediul
ştiinţifice” – p. 14 arhivelor – p. 22
 Documente fondatoare
• Budapesta – Institutul pentru o Societate
Deschisă – 2001
• Iniţiativa de la Budapesta pentru acces deschis,
2002, care defineşte:
• ACCESUL DESCHIS este accesul on-line
nerestricţionat la literatura ştiinţifică, pe care
autorii doresc să o facă publică fără a avea
pretenţia de a fi remuneraţi.
• Documentul Berlin Declaration on Open Access
to Knowledge in the sciences and Humanities –
octombrie 2003
 Compatibilitatea AD
• Accesul deschis este compatibil cu:
• drepturile de autor,
• cu veniturile (chiar profit),
• imprimarea,
• conservarea,
• prestigiul,
• avansarea în carieră,
• indexarea etc.
• Principala diferenţă este că facturile nu sunt plătite de
cititori şi, prin urmare, nu funcţionează ca bariere ale
accesului – p. 15.
 Articolele ştiinţifice – cu sau fără onorarii?
• Majoritatea revistelor academice nu plătesc
autorii pentru articolele publicate.
• Cercetătorii scriu articole în reviste, deoarece
promovarea cunoaşterii în domeniile lor
reprezintă o cale de avansare a carierei lor. Ei
scriu pentru impact, nu pentru bani. – p. 15

• Întrebarea noastră ar fi: de ce nu şi pentru BANI?

• „Mediul digital conectează miliarde de oameni,

inclusiv milioane de cercetători” – p. 16
 Efect final – creşterea impactului
şi a vânzărilor
• „Accesul deschis la literatura valoroasă, precum
monografii sau romane, este posibil imediat ce
autorii permit accesul la ea. Din cauză că aceştia
se tem că-şi vor pierde veniturile, consimţământul
lor este foarte greu de obţinut.
• http://www.legi-internet.ro/index.php?id=63
• Ei ar trebui convinşi că beneficiile accesului
deschis vor mări valoarea venitului lor sau că
accesul deschis va determina o creştere netă
a vânzărilor.
 Dreptul de autor
• Legea 8/1996 fixează termenele de protecție ale drepturilor de
autor în conformitate cu legislația UE, adică la:
• 70 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor
colective (art. 28) sau a operelor publicate fără indicarea autorului
sau a celor publicate sub pseudonim, iar autorul nu a fost
identificat în cei 70 de ani de la publicare (art. 26 (1));
• 70 de ani de la moartea autorului, indiferent când a fost adusă
opera la cunoștința publică (art. 25).
• 25 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor
postume, a căror durată de protecție de 70 de ani de la moartea
autorului a expirat.
• Legea a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, Ordonanța de
Urgență 123/2005 și Legea 329/2006, fără a fi modificate
termenele.
 Acte normative în RM
În Republica Moldova nu există un act normativ special cu
privire la protecţia drepturilor de autor în resursa
deschisă Internet. Protecţia juridică a drepturilor de
autor în Internet este asigurată prin intermediul actelor
normative de bază:
• Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
• Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii
industriale,
• Convenţia mondială cu privire la dreptul de autor din
1952,
• Acordul OMPI privind dreptul de autor,
• dispoziţiile Codului penal şi administrativ etc.
 De ce nu sunt plătiţi autorii de articole
• „Revistele academice nu plătesc autorii pentru articole şi nu au
făcut acest lucru nici începând cu prima revistă lansată la Paris în
1665” (Guedon, 2009) (p. 16) Revistele s-au împuţinat pentru că
necesitau mult mai mult timp de realizare decât o carte.
• Pentru cititori, revistele erau mai bune decât cărţile deoarece:
• ofereau informaţii rapide despre munca recentă a altor autori,
• Pentru autori: pentru că diseminau rapid cunoştinţe noi;
• pentru că ofereau prioritate autorului faţă de alţi oameni de ştiinţă,
care deja lucrau la aceeaşi problemă;
• Pentru că ofereau autorilor dreptul de a beneficia de o publicare
rapidă a muncii lor.
• „ Deoarece autorii erau răsplătiţi în acest mod puternic şi
inegalabil, aceştia au acceptat că revistele nu-şi permiteau să-i
plătească pentru munca lor. Cu timpul, veniturile revistelor au
crescut, dar autorii au continuat tradiţia de a scrie articole nu
pentru bani, ci pentru impact.” – p. 17
 Avantajul Internetului
• „Accesul deschis a fost fizic şi economic imposibil în era tiparului,
chiar dacă titularul dreptului de autor dorea acest lucru.” – p. 17
• Până în anii ’70 preţurile de tipărire erau chiar accesibile. Însă în
1986 preţurile au crescut de 4 ori. Din fericire, a apărut Internetul,
pentru a oferi o alternativă – p. 17 Din nefericire, Internetul începe
să fie tot mai controlat.
• Accesul deschis creşte odată cu extinderea informaţiilor. ...
Nici cele mai bogate biblioteci din lume nu-şi mai permit luxul sa
achiziţioneze toate resursele informaţionale importante din toate
domeniile. – p. 17
• „Însăşi criza preţurilor este doar un factor al dezvoltării accesului
deschis. Chiar dacă cercetătorii nu vor adera la accesul deschis
în schimbul taxelor de acces pe care nu şi le permit, o vor face
pentru a profita de avantajul Internetului ca tehnologie de
actualitate, pentru a face schimb de informaţii instantaneu, cu o
audienţă la nivel mondial, fără niciun cost, în formă digitală ce
poate fi uşor de prelucrat, descărcat, diseminat” – p. 17
WWW – distribuitor al accesului deschis
• „Cele mai multe materiale cu acces deschis în acest
context sunt distribuite prin intermediul World Wide
Web.” – p. 19, iar www înseamnă hypertext.
• Revistele cu acces deschis sunt rentabile din punct de
vedere economic, deoarece costurile reale de evaluare,
pregătirea manuscrisului şi diseminarea accesului
deschis sunt CONSIDERABIL mai mici decât preţurile
pe care în prezent le plătim pentru abonamentul la o
revistă” – p. 18
• Unii editori ai revistelor cu acces deschis sunt non-profit
şi alţii sunt pro-profit. Revistele cu acces deschis îşi
plătesc facturile, precum fac posturile de televiziune şi
radio – p. 18
 Proiecte open access (trebuie refacut!)
• DOAJ – Directory of Open Access Journals – repertoriul jurnalelor cu acces
deschis
• 20 000-25 000 de reviste revizuite din toată lumea, pe domenii, în toate ţările şi
în toate limbile – p. 18, p. 45. Are 18 jurnale româneşti înregistrate în această
bază de date – Buletinele Universităţilor Iaşi, Oradea, Craiova etc. – p. 45-46
• Proiectul ROAR – Registry of Open ACCESS Repository; Proiectul Harta
Depozitelor digitale; DRIVER - Networking European Scientific
Repositories
• Sistemele Archimede, ARNO, CDSware, Dspace, Eprints, Fedora, i-Tor,
MyCoRe şi OPUS; SHERPA-Securing a Hybrid Environment for Research
Preservation and Access (Sherpa – 2007)
• Manageri locali: RoMEO – Publisher’s copyright & archiving policies; JULIET
– Research funders archiving mandates and guidelines; OpenDOAR –
worldwide Directory of Open access Repositories;SHERPA Search – simple
full-text search of UK repositories. – p. 33
• În OpenDOAR România este una dintre puţinele ţări care nu a dezvoltat niciun
depozit instituţional, în schimb este prezentă Republica Moldova – depozitul ei
cuprinde tezele de doctorat susţinute în RM în acces deschis.
http://www.opendoar.org/find.php?cID=141&title=Moldova
DOAJ – Repertoarul jurnalelor în acces deschis
CNAA în OpenDOAR
http://maps.repository66.org/
Repartiţia, pe continente, a organizaţiilor care
dezvoltă depozite digitale
 Schema publicării tradiţionale şi a arhivării

• 1. Autorul scrie un manuscript.

• 2. Îl trimite la un jurnal.
• 3. Face pre-print (self-archiving).
• 4. Peer-review.
• 5. Schimbările autorului (modificările de text?).
• 6. Autorul trimite ultima versiune – post-print.
• 7. Articolul e publicat în jurnal – versiunea publicată.
– p. 21
 Suporturi ale accesului deschis
• Există 2 suporturi primare ce permit
accesul deschis la articolele de cercetare, la
reviste şi arhive. Ceea ce face diferenţa
între acestea este faptul că revistele cu
acces deschis pot fi evaluate, pe când
arhivele nu.
• Există şi alte suporturi ale accesului deschis,
precum siturile web personale, cărţile
electronice, forumurile de discuţii, blogurile.
– p. 22
 Utilizatorii accesului deschis
• Cercetătorii – în cea mai mare parte.TOŢI cercetătorii
beneficiază prin accesul deschis de toate revistele
ştiinţifice, lucru pe care nicio bibliotecă nu şi-l poate
permite şi care în cele mai multe cazuri achiziţionează
doar o parte din acestea – seriale de criză! – p. 24
• Accesul deschis permite extinderea cercetărilor dincolo
de cercul academic. Un asemenea articol poate fi citit
de ORICINE – un specialist în domeniu, un cercetător
din alt domeniu, un jurnalist, un politician, un pasionat
de respectivul domeniu sau un amator – p. 24
 SCOPUL accesului deschis –
maximizarea impactului
• Motivul principal, care îi determină pe autori sa-si
arhiveze articolele, este MAXIMIZAREA impactului
cercetărilor lor. O publicaţie consultată prin acces
deschis are mai multe şanse să fie studiată şi citată
decât cele în schimbul căreia trebuie să plăteşti un
abonament.
• Cercetătorii sunt plătiţi ca să publice! – „Cu cât
articolul este mai des citat, folosit şi accesat de
utilizatori, cu atât este mai bine pentru respectiva
cercetare, dar şi pentru cariera cercetătorilor”. –
p.24
Accesul deschis serveşte intereselor mai multor grupuri:
• a) Autorilor, indiferent de celebritate, vizibilitate şi impactul lucrării lor;
• b) Cititorilor – accesul deschis oferă gratuitatea accesului la literatură.
• c) Bibliotecilor – accesul deschis rezolvă criza preţurilor pentru revistele
academice.
• d) Universităţilor – accesul deschis creşte vizibilitatea facultăţilor şi
instituţiilor, reduce cheltuielile pentru reviste şi creează condiţii pentru face
schimb de cunoştinţe.
• e) Revistelor şi editorilor – accesul deschis face articolele mai vizibile,
reperabile şi utile – publicitate, nemaivorbind de cititori şi citări. Avantajul de a-
şi atrage autorii altor reviste!
• f) Agenţiilor de finanţare – accesul deschis creşte profitul de pe urma
investiţiilor în cercetare, ceea ce face ca rezultatele cercetărilor finanţate să fie
disponibile pe scară largă, mult mi uşor de găsit, de reperat şi de utilizat.
• g) Guvernelor – ca finanţatori ai cercetării, guvernele beneficiază de accesul
deschis în toate modurile. Accesul deschis (AD) promovează democraţia prin
schimbul de informaţii guvernamentale cât mai rapid şi pe o scară cât mai
largă.
• h) Cetăţenilor – AD le dă posibilitatea să acceseze cercetări revizuite (multe
dintre ele nefiind disponibile în bibliotecile publice) şi cercetări pe care le-au
susţinut prin plata unor impozite. Îi ajută indirect pe cercetători, fizicieni,
traducători, tehnologi şi alţii care se ocupă de cercetări de ultimă oră în
beneficiul lor. – p. 25
 Procese facilitate cititorilor
• b) CITITORILOR – accesul deschis oferă gratuitatea
accesului la literatură. Literatura on-line gratuită
facilitează:
• căutarea textului integral,
• indexarea, A atribui un indice de clasificare unui document
• rezumarea,
• traducerea,
• interogarea,
• conectarea,
• recomandarea,
• alertarea şi alte forme de prelucrare şi analiză – p. 24
 Contribuabilul plăteşte pentru ştiinţă –
trebuie să aibă acces la rezultatele ştiinţei!
• Unul din argumentele pentru accesul public la literatura
ştiinţifică este faptul că aceasta este plătită de
contribuabili, care au dreptul de a accesa rezultale pe
care le-au finanţat. – p. 26
• O mare parte din literatura de specialitate este în
prezent indisponibilă pentru cei care ar dori să
beneficieze de ea. În timp ce nicio bibliotecă nu are
abonament la toate jurnalele de care ar trebui să
beneficieze, în lumea virtuală toate cercetările publicate
pot fi achiziţionate prin intermediul împrumutului
interbibliotecar. – p. 26 Dar şi acesta devine o problemă
dificil de realizat...
 Aplicaţii ale accesului deschis
• 1. PubMedCentral
• 2. BioMed Central
• 3. arXiv.org e-Print archive
• 4. Depozite instituţionale (Institutional repositories)
• 5. Depozite pe discipline (Diciplinary repositories)
• 6. Autoarhivarea (Self-archiving) – p. 29
• Printre standardele ce permit accesul deschis este The
Open Archives Initiative (OAI) ce dezvoltă şi
promovează standardele de interoperabilitate ce au ca
scop facilitarea distribuţiei eficiente a conţinutului. – p.
29
• The OAI Metadata harvesting Protocol – p. 30
Obstacole care limitează accesul deschis

Tendinţele economice în editarea lucrărilor

academice şi creşterea rapidă a preţurilor
abonamentelor la reviste AU ERODAT posibilităţile
financiare ale bibliotecilor, universităţilor şi
institutelor de cercetare, împiedicându-le să
achiziţioneze toate publicaţiile necesare în procesul
educaţional şi de cercetare. – p. 30
 Comunicarea academică în cazul publicării
pe suport electronic
• Componentele modelelor comunicării academice sunt:
• √ Înregistrarea – stabilirea proprietăţii intelectuale a
unei idei, concept sau cercetare;
• √ Certificarea – certificarea calităţii unei cercetări şi
validitatea ei;
• √ Conştientizarea – asigurarea diseminării şi
accesibilitatea cercetării, furnizării, oferta unei soluţii prin
care cercetătorii pot avea acces facil la noile cercetări şi
pot deveni conştienţi de noi cercetări;
• √ Arhivarea – prezervarea moştenirii intelectuale
pentru folosirea în viitor.
• Strategia de comunicare a IDSI are nevoie de aceste
componente!!!
 MASURAREA VIZIBILITĂŢII PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE (A UNIVERSITĂŢII)
PRIN METODE SCIENTOMETRICE

• Scientometria a devenit un instrument fundamental al

stabilirii valorii internaţionale a unui om de ştiinţă, a
unei universităţi, dar şi în evaluarea statistică a unor
rezultate obţinute de o ţară, .... (I. Haiduc, 2001).
• Scientometria este un domeniu al ştiinţei care se ocupă
cu cercetarea mecanismelor de lucru ale cercetării
fundamentale, folosindu-se în această activitate socială
de metode cantitative, în principal ale statisticii
matematice,
• Evaluarea scientometrică este în fond un subcapitol al
ştiinţei scientometriei (T. Brown, 2002).

© IDSI
 “Ştiinţele informării”
• Bibliometrie – Scientometrie – Infometrie (vezi Cuciureanu)
• Bibliometrie (Pritchard, Nalimov şi Mulchenko, 1969)
• Primele două au ajuns să fie aproape sinonime, în schimb
infometria a luat locul bibliometriei.

• Infometria este o subcategorie a ştiinţei informaţionale

ocupându-se de analize matematico-statistice ale proceselor de
comunicare în ştiinţă. În contrast cu definiţia originală a
bibliometriei, infometria se ocupă de asemenea de media
electronică şi include teme, cum ar fi analiza statistică a textului
ştiinţific şi SISTEMULUI HYPERTEXT, circulaţia documentelor în
biblioteci, măsurarea informaţiei în bibliotecile electronice, modele
pentru producerea şi managementul informaţiei şi aspecte
cantitative ale stocării informaţiei.
 Bibliometrie şi interdisciplinaritate
• Bibliometria NU este concepută pentru evaluarea
rezultatelor cercetărilor – aceasta o fac experţii, dar nu
în ultimul rând cu ajutorul bibliometriei. Informaţie pentru
dl Cojocaru!!!!
• Odată cu creşterea tot mai mare a interdisciplinarităţii în
cercetările ştiinţifice şi evaluarea peer review a devenit
mai dificilă – p. 60
• BIBLIOMETRIA – ca un domeniu complet inter-
disciplinar – are legături strânse cu domeniile de
cercetare şi domeniile de aplicaţii şi servicii.
Bibliometria este într-o strânsă legătură cu
biblioteconomia. – p. 61
 Bibliometria – pentru cine?
• În anii 90, bibliometria a devenit UNEALTA STANDARD pentru
politica ştiinţei şi managementul cercetării. Toate compilaţiile
semnificative ale indicatorilor ştiinţifici se bazează pe statistici de
publicaţie şi citare şi, de asemenea, pe alte tehnici bibliometrice.
• Cercetarea bibliometrică are ca scop următoarele grupuri-ţintă
(subiecte şi subcategorii ale bibliometriei contemporane):
• Bibliometria pentru bibliometricieni (cercetare de bază în
bibliometrie) – acesta este domeniul de bază al cercetării
bibliometrice şi este fondată de granturile uzuale; cercetarea
metodologică există în domeniu;
• Bibliometria pentru disciplinele ştiinţifice (ştiinţa informării) –
cercetătorii în disciplinele ştiinţifice de la cel mai mare, dar şi cel
mai divers grup de interes în bibliometrie.
• Bibliometria pentru politica ştiinţei şi management (evaluarea
cercetării) – acesta este în prezent cel mai important subiect în
domeniu. – p. 61
SCI – un instrument de evaluare cantitativă
a ştiinţei
• Analiza statistică a literaturii ştiinţifice a început în primul sfert al sec. al XX-lea,
prin compararea productivităţii ştiinţifice a mai multor ţări, pe baza lucrărilor
publicate. Interesul a fost foarte mic. Apariţia în 1963 a bazei de date Science
Citation Index (SCI) la Institute for Scientific Information (ISI, Philadelphia, PA,
USA) a constituit o cotitură pentru oamenii de ştiinţă şi managerii din întreaga
lume, care aveau astfel la îndemână un instrument de evaluare cantitativă
pentru studiile privind dezvoltarea ştiinţei.
• Institutul a început colectarea informaţiilor de la 2300 de reviste – azi – 5000
de reviste din aproape toate domeniile ştiinţei şi care produc cca 90% din
noutăţile cu adevărat valoroase pentru progresul ştiinţei şi tehnologiei
contemporane. Acestea reprezintă revistele din mainstream journals (curentul
principal). Se estimează la 150.000 numărul revistelor ştiinţifice care apar în
toată lumea. – p. 61. În afara datelor bibliografice uzuale, SCI procesează
REFERINŢELE tuturor lucrărilor publicate în revistele analizate, oferind astfel o
posibilitate unică pentru urmărirea propagării informaţiei ştiinţifice şi evidenţiind
astfel STRUCTURI RELAŢIONALE (Frangopol P., 2005) – p. 62
• Productivitatea în lucrări ştiinţifice publicate de un om de ştiinţă nu este
suficient de relevantă pentru a obţine date statistice semnificative în
evaluarea scientometrică a unei comunităţi ştiinţifice. Aceste comunităţi
pot fi: grupuri de cercetare, departamente ale universităţilor, instituţii, corporaţii,
societăţi, ţări, regiuni geopolitice, domenii ştiinţifice, subdomenii – p. 62.
 Datele statistice – indicatori
• Datele statistice primare ale oricărei investigaţii
scientometrice sunt reprezentate de:
• AUTORI,
• PUBLICAŢIILE lor,
• REFERINŢELE bibliografice ale acestora,
• CITĂRILE pe care le primesc.
• Ansamblul de date produse de o comunitate reprezintă
date variabile şi pe acestea se sprijină indicatorii
ştiinţei – p. 62
• În momentul de faţă, IBN se rezumă în special la
primele două... Cât timp referinţele bibl. şi citările nu vor
fi procesate (conectarea cu alte BD) – IBN-ul va fi totuşi
de natură locală.
 Cantitate, dar şi calitate
• Instrument politic în scrutarea şi evaluarea, în primul
rând a calităţii, dar şi a cantităţii ştiinţei. DAR:
• CALITATEA APARE NUMAI ÎN ŢĂRILE CARE AU
CREAT UN MEDIU INTELECTUAL PROPICE,
LIBER, ACADEMIC (Frangopol, 2005).
• Aceasta conduce, automat, la apariţia unuia sau a
mai multor evenimente cruciale, care marchează
istoria dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei.
• Semnificaţia şi valoarea UNOR lucrări nu apare
imediat, odată cu publicarea lor. Identificarea calităţii
unor lucrări a necesitat o perspectivă istorică în
aprecierea valorii lor. – p. 65
 PRODUCŢIA ŞI PRODUCTIVITATEA
ŞTIINŢIFICĂ
• Producţia ştiinţifică este un INDICATOR important al
gradului de dezvoltare a unei ţări şi este riguros
monitorizată de ICI.
• Din cele 100.000-150.000 de reviste cca 3500 sunt
considerate reviste din fluxul principal (mainstream
journals) al ştiinţei, cuprinse în aşa-numita Lista ISI
(Acad. I. Haiduc, 2001) Aici intră doar 2 reviste RM??
• Acestea sunt cele mai citite şi citate reviste ştiinţifice
din lume, deci cele mai importante. Publicarea în aceste
reviste este controlată de referenţi acreditaţi şi (p. 65)
prezintă o anumită garanţie a calităţii unei lucrări
ştiinţifice. – p. 66
 FACTORUL DE IMPACT
• FACTOR DE IMPACT – o mărime care reprezintă
raportul dintre numărul citărilor revistei respective
într-o perioadă de doi ani şi numărul total al lucrărilor
publicate în revistă în aceeaşi perioadă.
• Cu cât o revistă este mai prestigioasă sau mai
importantă într-un domeniu al ştiinţei, ea va fi cu atât
mai folosită şi citată şi va avea un factor de impact mai
ridicat.
• Lucrările publicate în alte reviste decât cele din fluxul
principal sunt rareori citate şi cel mai adesea sunt
pierdute pentru ştiinţă. – p. 66
 Ce este INDICATORUL?
• Măsura în care numărul de citări ale tuturor
publicaţiilor unui grup de cercetare dintr-un
anumit domeniu sunt normalizate în număr de
citări ale tuturor publicaţiilor din lume din acelaşi
domeniu, reprezintă un INDICATOR. – p. 70
• Mărimea absolută a cercetării ştiinţifice prin
numărul de publicaţii ale oricărei naţiuni este în
foarte bună relaţie cu consumul energiei
electrice în kWh, indicând că energia din
domeniul ştiinţific şi capacitatea economică sunt
interdependente. – p. 70
 INDICATORII
• Manualul Frascati – manual consacrat dezvoltării unei
practici standardizate a măsurării activităţilor ştiinţifice şi
tehnice.
• Indicatorii ştiinţifici se referă la dimensiunea socială a
ştiinţei şi răspund la întrebările:
• √ câţi cercetători?
• √ câţi bani sunt cheltuiţi pentru ştiinţă?
• √ cât de bune sunt grupurile de cercetare?
• √ cum funcţionează comunicarea în ştiinţă?
• √ care este rolul cărţilor, periodicelor, conferinţelor?
• √ care este profitul economic al activităţilor ştiinţifice? –
p. 69
 Ce NU “spun” indicatorii
• Din păcate, Indicatorii ştiinţifici NU răspund la
întrebări epistemologice, precum:
• √ Cum decid oamenii de ştiinţă ce vom numi un
„lucru” ştiinţific?
• √ Cum decid oamenii de ştiinţă dacă o observaţie
va susţine sau va contrazice o teorie?
• √ Cum ajung oamenii de ştiinţă să accepte
anumite metode sau instrumente ştiinţifice ca o
cale reală de a acumula cunoaştere?
• √ Cum se acumulează cunoştinţa selectivă? –
p.70
 Citarea e recunoaştere
• CITAREA este cea mai bună formă de recunoaştere.
• Citările sunt „amprente ale realizărilor ştiinţifice [...] drept
martori la evoluţia ideilor” – p. 73
• Citarea reprezintă:
• √ asociaţia conceptuală a ideilor ştiinţifice;
• √ este inclusă în forma prezentării;
• √ conexiuni între cercetarea actuală şi activitatea anterioară;
• √ tranzacţii intelectuale sau datorie intelectuală faţă de munca
altora;
• √ instrument pentru investigarea literaturii de specialitate prin
relaţii spaţiale între cercetări de vârf;
• √ oferă o hartă pentru a identifica arii de cercetare semnificative.

• În RM pentru mulţi cercetători citarea e doar un vis.

 Indicele/indexul Hirsch
• Indexul Hirsch – un nou instrument pentru a măsura rezultatele
ştiinţifice.

• Procesul re-interpretării citării şi consecinţele acesteia

• lipsa citării – informaţie nefolosită
• citare frecventă – recepţie bună
• citare proprie – distorsionarea impactului – p. 73

• Hirsch (2005) a propus indicele h ca un criteriu de evaluare a

rezultatului cercetătorului şi de cuantificare a impactului ştiinţific al
unui autor: un cercetător are indicele h pentru cele Np lucrări dacă
are cel puţin h citări pentru fiecare şi celelalte (Np – h) lucrări au cel
mult de h citări pentru fiecare. – p.75
• The Essential Science Indicators (ESI) oferă baze de date cu tabele
cu numărul minim de citări necesare pentru a fi în topul 50%, 20%,
10%, 1%, 0,1% şi 0,01% al publicaţiilor dintr-un anumit domeniu – p.
77
 ANALIZA CITĂRILOR ŞI MĂSURAREA FACTORULUI DE IMPACT
AL JURNALELOR ELECTRONICE

• Publish or Perish (Publica sau pieri!!!) este un soft destinat analizei citărilor
pentru a ajuta oamenii de ştiinţă ca cercetările lor să aibă cel mai avantaos
impact. – p. 77. Acest software utilizează Google Scholar pentru a obţine
referinţele, sursele care citează şi apoi le analizează prezentând următoarele
caracteristici:
• • numărul total de lucrări;
• • numărul total de citări;
• • numărul mediu de citări pe articol;
• • numărul mediu de citări pe autor;
• • numărul total de lucrări ale autorului;
• • numărul mediu de citări pe an;
• • indicele Hirsch şi parametrii de legătură;
• • indicele g al lui Egghe (Egghe, 2006);
• • indexul h contemporan;
• • importanţa vârstei în rata de citare;
• • două variaţii ale indicelui individual h;
• • o analiză a numărului de autori pe lucrare. – p. 78.
 De aici incolo se poate pentru data viitoare!
PROMOVAREA PRODUCŢIEI ŞTIINŢIFICE – Marketing
• Producţia ştiinţifică a unei naţiuni, instituţii, persoane
reprezintă o valoare inestimabilă, de care dispune o
comunitate, o instituţie sau o persoană fizică. Ea are o
bogată semnificaţie spirituală, o misiune culturală nobilă,
este componenta dezvoltării ştiinţifice, dar şi o
componentă ECONOMICĂ din ce în ce mai importantă.
• Administrarea producţiei ştiinţifice este o problemă vitală
pentru prezervarea şi dezvoltarea acesteia, pentru
studierea, cunoaşterea şi promovarea sa, astfel încât
întreaga societate să poată beneficia de cunoaşterea
dezvoltată. – p. 79
 Activitatea de MARKETING
• Activitatea de MARKETING strategic permite organizaţiilor care
gestionează producţia ştiinţifică să îşi îndeplinească misiunea
specifică, să supravieţuiască din punct de vedere financiar şi
să satisfacă nevoile, dorinţele şi exigenţele unei categorii variate
de public: cercetători, studenţi, doctoranzi, dar şi mediul economic
cu care poate colabora în contracte de cercetare. – p.80
• Satisfacţia utilizatorilor depozitului va fi determinată de faptul că
vor putea accesa colecţii despre care nici nu ştiau că există, că
pot face descoperiri în unele discipline la care nu exista acces. –
p. 80
• DD asigura prezervarea (apărarea, ocrotirea, protejarea)
producţiei intelectuale pe termen lung.
• Marketingul totuşi necesar!!!!!!! Chiar daca există o prejudecată
gen totul se cumpără, totul se vinde. ANUME de aceea şi e
nevoie de o politică de marketing.
 Cel mai mare CAPITAL INTELECTUAL
AL INSTITUŢIEI
• Activitatea de marketing influenţează de asemenea
imaginea organizaţiei care gestionează producţia
ştiinţifică la fel ca pe a oricărei alte organizaţii.
• Această imagine este SUMA IDEILOR, IMPRESIILOR şi
OPINIILOR pe care publicul le are despre o organizaţie.
E important ca aceasta să fie pozitivă, pentru a putea
atrage diferite categorii de public către producţia ştiinţific
administrată şi pentru a putea obţine finanţare diverselor
proiecte culturale, sociale sau educaţionale, vizibilitate şi
recunoaştere naţională şi internaţională. – p. 80
• Dacă e făcut bine – depozitul digital „are potenţialul să
devină cel mai mare CAPITAL INTELECTUAL AL
INSTITUŢIEI.” – p. 80
• IBN poate deveni un capital
 POLITICA DE MARKETING
• Canalizarea sistematică şi coerentă a tuturor eforturilor
şi resurselor organizaţiei către îndeplinirea în CONDIŢII
OPTIME a misiunii sale specifice, care să genereze în
primul rând, PĂSTRAREA corespunzătoare a producţiei
ştiinţifice naţionale şi TRANSMITEREA acestei valori
către generaţiile următoare. Aceste exigenţe se pot
realiza prin intermediul unei POLITICI DE MARKETING.
• Aceasta presupune definirea, proiectarea, aplicarea,
controlul şi evaluarea unui ansamblu de componente
specifice, interconectate, care să subordoneze
activitatea organizaţiei unor obiective pe termen lung,
legate strâns de misiunea organizaţiei.
Strategiile mixului de marketing al producţiei
ştiinţifice
• Aceste componente sunt delimitate, în general, de patru coordonate
fundamentale: PROSUS, PREŢ, PLASAMENT (DISTRIBUŢIE) şi
PROMOVARE. – p. 83 Acestea reprezintă mixul de marketing
• PRODUS – produsele producţiei ştiinţifice sunt materialele arhivate, lucrările
ştiinţifice, rapoartele de cercetare, tezele de doctorat, dizertaţiile de masterat,
proiectele de diplomă. (PRODUCT)
• PREŢ – În cazul producţiei ştiinţifice, stabilirea preţului, respectiv punerea la
dispoziţia cercetătorilor a rezultatelor cercetării, este foarte clară, gratuitatea.
(PRICE)
• PLASAMENT – Distribuţia ofertei producţiei ştiinţifice se face în general local şi
direct pentru unele produse. În prezent materialele dintr-o arhivă sunt puse la
dispoziţia unui public îndepărtat din punct de vedere geografic prin intermediul
fotocopiilor, al microfilmelor şi al internetului. (PLACE)
• PROMOVARE – cel mai important element al mixului de marketing.
Promovarea producţiei ştiinţifice, obţinerea de recompense prin citări,
recunoaşterea internaţională a autorilor şi a instituţiei reprezintă scopul
principal şi [în?] dezvoltarea depozitului digital. (PROMOTION) Promovarea
producţiei ştiinţifice se face prin depozite digitale instituţionale. – p.84
 Dreptul de autor asupra documentelor
autoarhivate în depozitele digitale
• În anul 2000, „criza periodicelor” a cunoscut o mare
amploare. Ca o reacţie la criză a apărut „mişcarea
acces deschis”. Problema cea mai mare: cine este
deţinătorul dreptului de autor: A–P–U (autorul, editorii
sau universităţile?)
• Ca o concluzie, comunitatea academică este
preocupată de partea de intelectualitate din proprietatea
intelectuală. Autorii sunt interesaţi mai mult de drepturile
morale asupra operelor lor decât de drepturile
patrimoniale. Majoritatea văd operele lor ca o extensie
intelectuală, nu ca o extensie a portofoliului în sens
economic. Acest lucru este de înţeles, deoarece se
întâmplă foarte rar ca autorii să fie plătiţi pentru un
articol. – p. 96.
 Utilizarea articolelor ştiinţifice în acces
deschis
• De la începutul erei digitale utilizarea revistelor
electronice a fost preocuparea principală a
bibliotecilor şi editorilor (xxx). Care este dorinţa
comunităţii academice: reviste tradiţionale sau
electronice? Au fost elaborate multe studii în
acest sens. Ca o concluzie generală, informaţia
ştiinţifică e folosită 75% în scop de cercetare şi
25% în scop didactic (Brown, 1999).
 Domenii-cheie pentru
câştigarea sprijinului instituţional
• 1. Managementul instituţional superior poate demonstra dinamismul
instituţiei în faţa posibililor finanţatori.
• 2. Depozitul poate deveni un partener activ al proiectelor de
cercetare.
• 3. Îmbunătăţirea rapoartelor şi a descrierilor. Obţinerea unei
imagini complete a producţiei ştiinţifice a unei instituţii şi posibilitatea
măsurării gradului de utilitate au fost sarcini prioritare pentru
depozite. Depozitul poate contribui la cerinţe externe de raportare,
analize bibliometrice şi impact asupra cercetării.
• 4. Furnizarea larg-instituţională a eficienţelor. Toată lumea are
acces la ele!!!
• 5. Creşterea indicatorilor de evaluare academică. Furnizarea
accesului la publicaţii care ajută la fundamentarea promovărilor
academice.
• 6. Maximizarea interoperabilităţii cu alte sisteme din instituţie, care
poate consta în preluarea unor date de la alte sisteme. Furnizarea
de informaţie către alte servicii este văzută ca fiind foarte valoroasă
pentru instituţie.– p. 102
 Întrebări legate de viitorul DD
• Natura depozitelor încă se află sub dezbateri, care
implică anumite întrebări, ca de exemplu:
• Depozitele ar trebui să fie toate inclusive/generale sau
specializate?
• Ar trebui să existe puţine depozite mari, care să
cuprindă toate domeniile cunoaşterii sau să existe mai
multe depozite mici, specializate?
• Ar exista doar un model de depozite?
• Aceste întrebări nu-şi pot găsi răspuns rapid, deoarece
depozitele evoluează rapid odată cu instrumentele
tehnologice. – p. 103
• IBN – pentru început – ar reprezenta un model de
depozit specializat, bazat pe ARTICOLE şt-ce.
 Autoarhivarea
• AUTOARHIVAREA este un termen vast, aplicat adesea postărilor
electronice ale cercetării furnizate de autor, fără a necesita
medierea editorului. Procesul implică o interfaţă web simplă, unde
depunătorul poate efectua doar munca de copy/paste a
metadatelor, apoi poate adăuga documentul cu text complet. – p.
103 – a apărut în 1999!!!!! pre-print-uri şi post-print-uri. Deşi se
astepta ca cercetătorii să fie entuziaşti cu privire la autoarhivarea
în depozite, a rezultatelor propriilor cercetări, acest lucru nu s-a
întâmplat. – p. 104
• MANAGERUL DEPOZITULUI DIGITAL. În multe cazuri biblioteca
uiversitară este in iniţiatorul şi dezvoltatorul acestui serviciu.
Există cazuri în care fiecare facultate are un MANAGER DIGITAL
şi dezvoltă depozitul digital propriu sub coordonarea centrului IT
din universitate, unde se centralizează totul. De asemenea, se pot
dezvolta depozite ale departamentelor de cercetare, coordonate
de prorectoratul cercetare la nivel central. – p. 105
 Mixul de marketing al depozitelor digitale
• Din punct de vedere al mixului de marketing,
produsul este depozitul digital cu toate
facultăţile sale. Depozitul instituţional este un
important serviciu de distribuţie a cunoaşterii.
• Piaţa, grupul-ţintă căruia îi este adresat produsul
este comunitatea academică.
• Cercetarea ştiinţifică se bazează pe motivaţiile
cercetătorilor: realizarea cercetării, publicarea,
diseminarea pentru a obţine credit,
recompensare prin citări, alte fonduri de
cercetare şi recunoaştere ştiinţifică.– p. 105
 Specializările şi DD
• Comportamentul oamenilor de ştiinţă (moduri diferite de comunicare, lucru
în echipă, evaluare, publicare, colaborare etc.):
• fizicienii – să împărtăşescă şi să colaboreze (arXives);
• chimiştii – publicaţiile oficiale, revizuite de experţi;
• informaticienii – revistele cu acces liber ca suport de publicare;
• economiştii – publică în reviste la care valoarea şi prestigiul sunt stabilite;
• spec-tii din domeniul calculatoarelor – lucrările conferinţelor;
• istoricii – monografii;
• Pentru specialiştii din diferite domenii, DD au semnificaţii diferite:
• pu arheologi – digitalizarea reprezintă posibilitatea de a avea acces de oriunde
la documente;
• pu istorici – digitalizarea facilitează căutări rapide în şi cu acces uşor la arhive;
• pu arhitecţi – digitalizarea oferă moduri diferite de a prezenta şi a vizualiza
munca lor;
• pu muzicologi – digitalizarea oferă noi metode de a include şi de a compara
sunetul. – p. 106
 Locul şi rolul comunicării
în mixul de marketing
• Comunicarea „se află în centrul a tot ceea ce
întreprinde firma şi este prezentă în toate
activităţile acesteia” (Baker, 2004), marketingul
modern are la bază ipoteza comunicării bilaterale
eficiente – consumatorii comunică firmelor ce
doresc, iar firmele îi informează pe consumatori
cu tot ceea ce au de vânzare.
• Principala activitate de comunicare a firmei este
mixul promoţional – programul comunicaţiilor
de marketing – ce constă în „combinaţia specifică
a instrumentelor de publicitate, vânzarea
personală, promovarea vânzărilor şi relaţii
publice, utilizate de aceasta pentru a-şi îndeplini
obiectivele de marketing şi publicitate”. – p. 109
 Promovarea – componentă a mixului
de marketing
• Promovarea, ca unul din domeniile cele mai
empirice ale acţiunii marketingului, se exprimă în
„ansamblul de acţiuni şi mijloace de informare şi
atragere a cumpărătorilor potenţiali către
punctele de vânzare, în vederea satisfacerii
nevoilor şi dorinţelor acestora şi implicit a
creşterii eficienţei economice a activităţii
întreprinderilor producătoare” (Patriche, 1994). –
p. 109
Mixul promoţional al depozitelor digitale
• Strategii de comunicare în activitatea oamenilor de ştiinţă:
• 1. Strategia de profilare – brandingul programului şi creşterea gradului de
conştientizare a problemelor – utilizarea mass-media independente, relaţii
publice, broşuri, buletine informative şi site-uri web.
• 2. Strategia de atragere – atragerea, recompensarea şi încurajarea oamenilor
de ştiinţă să depună cercetările lor în depozitele instituţionale.
• 3. Strategia de împingere – consolidează o atitudine pozitivă faţă de depozitul
instituţional şi arată efectul pozitiv de îndată ce materialele au fost depuse......
Exemple – comunicări cu privire la uşurinţa de depozitare, rapoarte privind
timpul curent mediu necesar depozitării materialelor, numărul de citări primit
după 6 luni, numărul total de documente în depozitul instituţional, calitatea lor
sau de numărul de motoare de căutare care indexează astfel de resurse. ....
• 4. Strategia de consultare – În locul mesajelor trimise într-un singur sens
oamenilor de ştiinţă, o comunicare în ambele sensuri este importantă.
Feedbackul lor va furniza argumentele, dreptul de a trimite mesaje de
convingere, apelând la propriile lor interese şi în propriul lor limbaj de
comunicare (Gibbons, 2005). Comunicarea în ambele sensuri poate fi realizată
prin intermediul sondajelor, întâlnirilor, conversaţiilor informale, prin
organizarea de panouri, precum şi prin includerea în proiectele oamenilor de
ştiinţă şi a grupurilor de lucru. – p. 111
 Comunicarea este (şi) marketing
• Dezvoltarea şi gestionarea unui depozit instituţional ESTE O
CHESTIUNE de MARKETING. Depozitul digital este produsul,
instrumentul prin care se promovează, colectează şi conservă
producţia ştiinţifică a universităţii. Reprezintă o formă de
organizare şi o tehnologie de promovare. – p. 112
• Comunicarea face parte din mixul de marketing şi este
specializată în modul în care se promovează produsul, cum se
prezintă situaţia reală, momentul potrivit pentru prezentare şi
contextul corect. Comunicarea oportună atrage atenţia,
informează, explică, repetă, educă, implică, invită,
reaminteşte, stimulează, seduce şi convinge. – p. 112
• Cunoaşterea pieţei este indispensabilă pentru o comunicare
eficientă. Linia de fond, cu toate acestea, este produsul în sine.
Fără un produs bun, care să răspundă nevoilor şi aşteptărilor,
chiar şi cu cele mai bune strategii de comunicare nu va fi, în cele
din urmă, roditor. – p. 112
 România – starea la zi
• Statisticile internaţionale reflectă ştiinţa românească într-o lumină
nefavorabilă. Producţia ştiinţifică a României raportată anual,
numărul de articole la 1 milion de locuitori este un indicator slab.
Nici situaţia României în Europa Centrală nu este mai buna. – p.
162
• În România nu există nici un depozit digital instituţional.
• Universitatea Transilvania a făcut eforturi susţinute şi în anul 2004
este poziţionată pe locul 13 în Carta Albă a Cercetării. Începerea
construcţiei Institutului (p. 162) de Cercetare-Dezvoltare-Inovare:
Produse High-Tech pentru Dezvoltare Durabilă, indică preocupări
deosebite de dezvoltare a cercetării ştiinţifice. – p. 163 Analiza
impactului citărilor pentru profesorii universităţii nu indică
performanţe remarcabile. implementarea unui depozit digital ar
putea fi soluţia ideală pentru creşterea vizibilităţii producţiei
ştiinţifice a universităţii.
• Universitatea Transilvania ar putea fi pionierul depozitelor digitale
institţionale din România. – p. 163
Echipa de implementare a depozitului digital
• Pentru asigurarea implicării persoanelor specializate şi
asigurarea unui parteneriat performant se propune ca
următoarele departamente şi direcţii de cercetare pentru
început un depozit digital pilot.
• 1. Departamentul de informatizare
• AGSIS; Admitere; FRACS, Portal.unitbv.ro, Site-ul
universităţii; suport Single Sign On; introducerea
semnăturii electronice pentru toate cadrele didactice.
• 2. Platforma de cercetare interdisciplinară
ASPECKT.
• 3. Departamentul de cercetare produse mecanice de
înaltă precizie.
• 4. Departamentul de cercetare legislaţie şi
proprietate intelectuală.
 Planul de dezvoltare
al produsului Depozit Digital Pilot
• Resursele umane pentru service şi asistenţă vor forma
două colective şi anume:
• un comitet de asistenţă şi
• un comitet pentru web-design,
• care vor avea drept ţinte ale activităţii lor:
• - definirea colecţiilor ce vor fi arhivate a fluxurilor de
lucru; arhivarea colecţiilor deja existente;
• - sprijinirea utilizatorilor depozitului prin oferirea de
informaţii telefonice sau (pe o linie) on-line şi
crearea de pagini cu întrebările cele mai frecvente. –
p. 166
 Ce-a mai rămas neexpus aici

 Conţinutul depozitului digital

 Procedura de achiziţie presupune mai multe
etape
 Lansarea depozitului digital
Schema de funcţionare a depozitului digital
 Implementarea depozitelor digitale –
recomandări
• Instituţiile academice care nu se implică în proiecte de promovare
a propriilor cercetări riscă să intre într-un con de umbră dacă nu-şi
aigură o oarecare notorietate. Totul se schimbă cu viteza luminii.
De aceea trebuie folosite la maximum
• – sursele oferite prin intermediul Internetului (motoarele de
căutare), care sunt mai uşor de utilizat şi mai accesibile decât
depozitele tradiţionale ale bibliotecilor.
• realizarea unor depozite care să aparţină instituţiilor de cercetare,
astfel încât munca cercetătorilor să fie vizibilă şi crearea unui
depozit central la nivel naţional;
• găsirea surselor financiare, dacă ţinem cont de costul unui sistem
operaţional, implementarea lui şi echipa de dezvoltare.
• UN LUCRU ESTE SIGUR: depozitele instituţionale vor reprezenta
MEMORIA UNEI SOCIETĂŢI şi UN FACTOR DE PROGRES ÎN
CERCETARE. – p. 174
 Evaluarea performanţelor cercetării
ştiinţifice
• Evaluarea performanţelor cercetării ştiinţifice este
cea mai importantă aplicaţie a scientometriei. Indexul
Hirsch este un nou instrument de măsurare a
performanţelor cercetării. Citarea constituie o tranzacţie
intelectuală sau o datorie intelectuală faţă de munca
altora, indexul h depinde atât de numărul publicaţiilor,
cât şi de impactul asupra utilizatorilor. – p. 176
• Softul Publish of Perish este un instrument foarte uşor
de folosit în analiya impactului cercetărilor. Este gratuit
şi calculează impactul cercetărilor şi vizibilitatea pe
internet prin Google Scholar.
• În cadrul cercetărilor europene, în cadrul programului
FP7 există obligativitatea publicării cercetărilor în
reviste cu acces deschis, sau vizibilitatea în internet.
 CONCLUZII GENERALE
• Menirea universităţilor (şi a Academiei, am adăuga) este de A GENERA CUNOAŞ-
TERE. Prin procesul de cercetare ştiinţifică se generează cunoaştere. 175
• Comunităţile academice comunică, depun, prin proiecte internaţionale eforturi de
a rezolva temele de cercetare impuse de specificul societăţii contemporane.
Datoria morală, faţă de societate şi faţă de comunitatea care plăteşte aceste
cercetări este ca rezultatele acestor proiecte să fie accesibile tuturor şi de
oriunde. Astfel au apărut jurnalele Open access.
• Accesul deschis la informaţie reprezintă CEA MAI SPECTACULOASĂ ABORDARE
mondială în domeniul cunoaşterii. Este un rezultat al nevoilor societăţii
informaţionale şi al noilor tehnologii de comunicare. mediul indispensabil
desfăşurării oricăror activităţi este în prezent internetul. Explozia informaţională a
general „criza jurnalelor”. Deşi informaţia poate fi comunicată cu preţ redus pe
internet, preţul jurnalelor a crescut în ultimii ani cu 200%. Uniunea Europeană a
lansat competiţii pentru proiecte de cercetare în parteneriate. rezultatele
cercetărilor inanţate din bani publici trebuie să fie accesibile pentru oricine şi de
oriunde, pe internet. Multe proiecte ştiinţifice s-au axat pe dezvoltarea de softuri
open source (surse deschise) pentru lumea ştiinţifică. Aceste produse sunt
disponibile gratuit. acces mai uşor, sursele pot fi verificate. Problema dreptului de
autor a fost rezolvată după multe cercetări, acţiuni şi discuţii: autorul îşi poate (p.
175) arhiva într-un depozit digital cercetările aproape în toate cazurile. Editorii s-
au aliniat la noul concept şi numai în cazuri speciale accesul nu este posibil. (p.
176)
• În lume, la ora actuală, există mai multe produse – cele mai productive şi cu
rezultate incontestabile sunt SHERPA (RoMEO) şi DRIVER.
Vă mulţumesc pentru atenţie!