 Date generale

 Abcesele cerebrale: 1-Etiopatologie; 2-

Morfopatologie; 3-Simptomatologie;4-
Diagnostic; 5-Tratament; 6-Tratamentul
chirurgical ;7- Antibioterapia; 8-Prognostic vital
 Empiemul subdural
 Patogeneza
SUPURAȚIILE  Clinic
ENDOCRANIENE  Investigatii paraclinice
 Tratament
 Evolutie




 DATE GENERALE
CU TOATE MIJLOACELE MODERNE DE DIAGNOSTIC
NEUROCHIRURGICAL, DE ANESTEZIE SI TERAPIE
INTENSIVA, DE ANTIBIOTERAPIE SI CORTICOTERAPIE, DE
TRATAMENT AL EDEMULUI CEREBRAL,- ABCESELE
CEREBRALE RAMAN INCA UN PUNCT NEVRALGIC AL
PATOLOGIEI NEUROCHIRURGICALE ATAT PRIN
DIFICULTATILE DE DIAGNOSTIC SI MORTALITATEA
RIDICATA, CAT SI PRIN NUMEROASELE SECHELE
POSTOPERATORII, DE MULTE ORI GRAVE.

ABCESELE INTRACRANIENE CONSTITUIE UN

CAPITOL IMPORTANT DE PATOLOGIE ATAT PENTRU
NEUROCHIRURGIE, CAT SI PENTRU MULTE ALTE
SPECIALITATI MEDICALE (OTORINOLATINGOLOGIE,
PEDIATRIE, BOLI CONTAGIOASE, FIZIOLOGIE,
CARDIOLOGIE, MEDICINA, INTERNA, CHIRURGIE
GENERALA ETC.) (DIN SUPURATIILE CHIRURGICALE
ENDOCRANIENE CIUREA, ARSENI)
ABCESELE CEREBRALE
DEFINITIE- REPREZINTĂ ENTITĂȚI PATOLOGICE
RARE ÎN ȚĂRILE DEZVOLTATE, LITERATURA ANGLO-
SAXONĂ RAPORTÂND UN NUMĂR DE APROXIMATIV
2000 CAZURI PE AN. POPULAȚIA ACTIVĂ ESTE
APROXIMATIV DE 3 ORI MAI AFECTATĂ IAR
MORTALITATEA ACESTEI PATOLOGII ESTE DE
APROXIMATIV 10%.
PENTRU APARIȚIA ACESTEI PATOLOGII CU TOTUL
DEOSEBITE POT FI INCRIMINATE LEZIUNILE PRIN CARE
BARIERELE ANATOMICE SUNT DISTRUSE PERMIȚÂND
CONTAMINAREA CEREBRALĂ CU BACTERII, FUNGI SAU
PROTOZOARE. TOTODATĂ SUNT DESCRISE ȘI
MECANISME HEMATOLOGICE DE DISEMINARE A
PATOGENILOR.
CONTAMINAREA LOCALĂ- POATE FI DIRECTĂ, ÎN
CADRUL UNUI TRAUMATISM CRANIOCEREBRAL,
IATROGENĂ, ÎN URMA UNEI INTERVENŢII
CHIRURGICALE, DE VECINĂTATE, ÎN SUPURAŢIILE
ENDOCRANIENE DE ORIGINE SINUSALĂ, OTICĂ SAU
ENDOCRANIANĂ DINTR-UN COMPARTIMENT
ENDOCRANIAN ÎN ALTUL.
 ABCESE CEREBRALE
CLASIFICARE:

 ABCESE DE VECINĂTATE (PRIN PROPAGARE). ELE INCLUD, ABCESELE RINOGENE, ABCESELE OTOGENE, ABCESELE SECUNDARE
ALTOR FOCARE INFECŢIOASE DE VECINĂTATE, CELE MAI FRECVENTE FIIND ABCESELE SECUNDARE UNEI OTITE MEDII CU
LOCALIZARE DE OBICEI ÎN LOBUL TEMPORAL SAU CEREBEL.

 ABCESE CU DISEMINARE HEMATOGENĂ SUNT SECUNDARE UNUI FOCAR INFECŢIOS SITUAT LA DISTANŢĂ. DE CELE MAI MULTE ORI
NU SINGULARE, APĂRÂND LA JONCŢIUNEA CORTICOMEDULARĂ, PROPORŢIONAL CU FLUXUL SANGUIN REGIONAL. PACIENŢII CU
MALFORMAŢII CARDIACE CONGENITALE, SDR. OSLER-WEBER-RENDU, MALFORMAȚII ARTERIOVENOASE PULMONARE,
IMUNOSUPRIMAȚII SAU SEROPOZITIVII SUNT PREDISPUŞI LA DISEMINARE CEREBRALĂ A INFECŢIEI DE LA DIVERSE FOCARE DIN
ORGANISM.

 ABCESELE POST-TRAUMATICE SUNT DETERMINATE DE CELE MAI MULTE ORI DE INFECTAREA DIRECTĂ A PARENCHIMULUI
CEREBRAL. POT FI ACUTE, CRONICE ŞI TARDIVE.

 ABCESELE DE ETIOLOGIE NECUNOSCUTĂ SUNT ABCESE A CĂROR SURSĂ INFECŢIOASĂ NU POATE FI DECELATĂ CLINIC SAU CU
MIJLOACELE DE INVESTIGAŢIE UZUALE.

ÎN FUNCȚIE DE NUMĂRUL DE ABCESE PREZENTE, ACESTEA POT FI UNICE SAU MULTIPLE.

  Etiopatologie
GERMENII PATOGENI- CE CONSTITUIE AGENŢII
ETIOLOGICI AI SUPURAŢIILOR ENDOCRANIENE (BACTERII,
FUNGI, PROTOZOARE) POT PĂTRUNDE LA NIVELUL
COMPARTIMENTELOR ANATOMICE AMINTITE (PARENCHIM
CEREBRAL, SPAŢIU SUBDURAL, SPAŢIU EPIDURAL) PE CALE
LOCALĂ SAU GENERALĂ (HEMATOGENĂ).
CONTAMINAREA LOCALĂ- POATE FI 1. DIRECTĂ, ÎN
ABCESE CADRUL UNUI TRAUMATISM CRANIOCEREBRAL SAU A UNEI
INTERVENŢII CHIRURGICALE, 2. DE VECINĂTATE, ÎN
SUPURAŢIILE ENDOCRANIENE DE ORIGINE SINUSALĂ, OTICĂ
CEREBRALE ETC. SAU 3. DISEMINARE ENDOCRANIANĂ DINTR-UN
COMPARTIMENT ENDOCRANIAN ÎN ALTUL (COLECŢII
PURULENTE INTRACRANIENE SECUNDARE UNEI ALTE INFECŢII
ENDOCRANIENE (MENINGITA, TROMBOFLEBITA CEREBRALĂ
SUPURATIVĂ, ABCES CERBRAL SECUNDAR EMPIEMULUI
SUBDURAL - FIG 1, ETC.). COLECŢIILE LICHIDIENE PURULENTE,
INCLUSIV ABCESELE CEREBRALE ŞI EMPIEMELE SUBDURALE
SUNT EXTREM DE RARE ÎN ASOCIERE CU MENINGITA
BACTERIANĂ (DIN TRATAT VOL II)
 MORFOPATOLOGIE
LITERATURA DE SPECIALITATE ATESTĂ FAPTUL CA ABCESELE
CEREBRALE SE DEZVOLTĂ ÎN MAI MULTE STADII DEMONSTRATE
CLINIC, IMAGISTIC ȘI EXPERIMENTAL:
 STADIUL I - ENCEFALITA PRESUPURATIVĂ (ZILELE 1-3): ESTE
CARACTERIZAT PRINTR-UN INFILTRAT INFLAMATOR ACUT CU
BACTERII VIZIBILE LA COLORAŢIA GRAM ŞI CU EDEM
IMPORTANT ÎN JURUL LEZIUNII.
 STADIUL II - ENCEFALITA SUPURATIVĂ SAU STADIUL DE ABCES
NECOLECTAT (ZILELE 4-9): CENTRUL LEZIUNII, MAI BINE
DELIMITAT, DEVINE NECROTIC (FOCARELE NECROTICE DE MICI

ABCESE DIMENSIUNI SE UNESC ÎNTR-O ZONĂ CENTRALĂ), MACROFAGELE

ŞI FIBROBLAŞTII ÎNCEP SĂ INVADEZE PERIFERIA (CELULELOR DE
INFLAMAŢIE ACUTĂ LI SE ADAUGĂ MACROFAGE ŞI

CEREBRALE FIBROBLAŞTI), O FORMAŢIUNE RETICULARĂ ÎNCONJOARĂ

CENTRUL NECROTIC.
 STADIUL III - ABCESUL COLECTAT SAU ABCESUL CONFLUENT
(ZILELE 11-13): APARE CA O CONFLUARE DE ZONE PURULENTE,
CARE FORMEAZĂ O COLECŢIE SUPURATĂ CONTURATĂ DE
FORMAREA UNEI CAPSULE FIBROTICE COMPUSĂ DIN COLAGEN
ŞI RETICULINĂ, ÎNCONJURATĂ DE UN INEL DE GLIOZĂ. EDEMUL
CEREBRAL ÎNCEPE SĂ DESCREASCĂ.
 STADIUL IV - ABCESUL ÎNCAPSULAT: FORMAREA CAPSULEI
DEFINITIVE (ZIUA 14 ŞI DUPĂ): CAPSULA MATURĂ ESTE FORMATĂ
DIN 3 ÎNVELIŞURI: UN ÎNVELIŞ EXTERN, GLIOTIC, UNUL
INTERMEDIAR COLAGENOS ŞI UNUL INTERN, GRANULOS.



  Diagnostic
SE BAZEAZA PE DATELE CLINICE CARE RELEVA
SINDROMUL DE HIC, SINDROMUL DE IRITATIE MENINGIALA
SI SINDROMUL DE AFECTARE SI DE LEZIUNE
INTRACEREBRALA. PE BAZA CELOR TREI ELEMENTE
ALATURI DE SINDROMUL INFECTIOS, DIAGNOSTICUL CLINIC
DE ABCES CEREBRAL POATE FI SUSTINUT. DESIGUR CA
INVESTIGATIILE DE NEUROIMAGERIE, IN PRINCIPAL CT
SIMLPU SI IN CONTRAST, RMN SIMPLU SI IN CONTRAST SUNT
EDIFICATOARE.
ABCESE MAI ALES
PE BAZA RMN-ULUI PUTEM OBTINE TOATE

CEREBRALE DATELE INFORMATIE DE CARE AVEM NEVOIE:

 ABCES CEREBRAL UNIC SAU MULTIPLU
 LOCALIZARE
 VOLUM
 STADIUL EXACT AL ABCESULUI
 STRUCTURILE NEURALE AFECTATE
 MANAGEMENTUL GENERAL
 STRATEGIA OPERATORIE
  Tratament
SUPURAŢIILEINTRACRANIENE SUNT URGENŢE DE
TRATAMENT CARE NECESITĂ SPITALIZARE IMEDIATA.
PRESIUNEA INTRACRANIANĂ POATE CREŞTE BRUSC PRIN
CREŞTEREA VOLUMULUI COLECŢIEI PURULENTE SAU A
EDEMULUI PERILEZIONAL ŞI POATE CAUZA MOARTEA.
CAZURILE GRAVE NECESITĂ TERAPIE INTENSIVĂ.
 DIAGNOSTICUL URMĂREȘTE PE DE O PARTE
IDENTIFICAREA LEZIUNII ȘI STABILIREA AGENTULUI
ETIOLOGIC PENTRU ANTIBIOTERAPIE ŢINTITĂ. INVESTIGAȚIA
RMN ESTE GOLD STANDARD PENTRU IDENTIFICAREA
ABCESE LEZIUNII.
EXISTĂ LA ORA ACTUALĂ 3 STRATEGII TERAPEUTICE
CEREBRALE PRINCIPALE ÎN ABORDAREA UNUI ABCES CEREBRAL:
 ANTIBIOTERAPIE FĂRĂ INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ,
RECOMANDATĂ ÎN UNELE SITUAȚII PARTICULARE,
 EVACUAREA PRIN PUNCŢIE A PUROIULUI ŞI
ANTIBIOTERAPIE, METODA MINIM INVAZIVĂ, PUNCŢIA
POATE FI REPETATĂ CU UŞURINŢĂ ÎN FUNCŢIE DE
EVOLUŢIE,
 EXCIZIA CHIRURGICALĂ ŞI ANTIBIOTERAPIE, REDUCE
RISCUL RECIDIVEI ŞI SCURTEAZĂ DURATA
TRATAMENTULUI ANTIBIOTIC.
 ABCESE CEREBRALE

Tratamentul chirurgical

PUNCŢIONAREA ABCESULUI- SE FACE DE PRINCIPIU PRIN GAURA

DE TREPAN ŞI DIVERSE TEHNICI DE REPERAJ: STEREOTAXIC, REPERAJ
IMAGISTIC INTRAOPERATOR (FLUOROSCOPIC, CT, RMN, ECOGRAFIC) SAU
REPERAJ PRIN NEURONAVIGAŢIE. ÎN LIPSA ACESTOR MIJLOACE DE
REPERAJ PUNCŢIONAREA SE FACE DUPĂ CRANIOTOMIE ŞI INSPECTAREA
SUPRAFEŢEI CEREBRALE.
ABLATIA MICROCHIRURGICALA A ABCESULUI- INSOTIT DE
CAPSULA SA- PRIN CRANIOTOMIE MICROCHIRURGICALA
AMBELE TEHNICI SUNT EFECETUATE SUB PROTECTIE
ANTIBIOTICA CU SPECTRU LARG
  Antibioterapia
ÎN MOD IDEAL, DACĂ PACIENTUL NU SE AFLĂ
ÎNTR-O STARE CRITICĂ, ESTE INDICAT SĂ SE AŞTEPTE
INSTITUIREA TRATAMENTULUI ANTIBIOTIC PÂNĂ CÂND
SE RECOLTEAZĂ MATERIAL BIOLOGIC PENTRU
CULTURI. TOTUŞI, FOARTE PUŢINE STUDII AU ADUS
DOVEZI ÎN SPRIJINUL IDEII CĂ O SINGURĂ DOZĂ DE
ANTIBIOTICE IMEDIAT ÎNAINTE DE INTERVENŢIA
OPERATORIE AR AFECTA NEGATIV CREŞTEREA
ABCESE CULTURILOR INTRAOPERATORII. MAI MULT DECÂT
ATÂT, SE RECOMANDĂ TRATAMENTUL CHIRURGICAL
CEREBRALE ODATĂ CE ANTIBIOTICUL A ATINS CONCENTRAȚIA
MAXIMĂ ÎN ȚESUTURI.
ODATĂ OBŢINUT MATERIALUL PENTRU STUDIUL
MICROBIOLOGIC ŞI HISTOPATOLOGIC TREBUIE ÎNCEPUT
UN TRATAMENT ANTIMICROBIAN. PÂNĂ LA OBŢINEREA
ANTIBIOGRAMEI SE ADMINISTREAZĂ ANTIBIOTICE CU
SPECTRU LARG (ÎN FUNCȚIE DE STAREA PACIENTULUI)
SAU POTRIVIT PREZUMŢIEI ETIOLOGICE.
 ABCESE
CEREBRALE
Prognostic vital

PROGNOSTICUL VITAL CONSTITUIE O PROBLEMĂ GREU DE

APRECIAT DE CĂTRE NEUROCHIRURGI, DEOARECE DEPINDE DE
FACTORI FOARTE NUMEROȘI: VÂRSTA PACIENTULUI, FORMA,
NUMĂRUL ŞI SEDIUL ABCESELOR, ETIOLOGIA ŞI VIRULENŢA
MICROBIANĂ, APLICAREA CORECTĂ A ANTIBIOTERAPIEI,
STAREA GENERALĂ ŞI NEUROLOGICĂ A PACIENTULUI,
DIAGNOSTICAREA CORECTĂ ŞI LA TIMP ȘI ÎN ULTIMUL RÂND
APLICAREA METODEI TERAPEUTICE CELE MAI EFICIENTE.
EMPIEMUL SUBDURAL

 DEFINITIE- EMPIEMUL SUBDURAL ESTE O

COLECŢIE PURULENTĂ SITUATĂ ÎN SPAŢIUL SUBDURAL.
 SE COMPORTĂ DE OBICEI CA UN PROCES
EXPANSIV INTRACRANIAN CU DEZVOLTARE RAPIDĂ.
 ESTE CONSIDERAT A FI CEA MAI IMPORTANTĂ
URGENŢĂ OPERATORIE DINTRE COLECŢIILE PURULENTE
INTRACRANIENE.
 EMPIEMUL SUBDURAL
Patogeneza
ÎN FUNCȚIE DE MECANISMUL DE PENETRARE A INFECŢIEI ÎN SPAŢIUL SUBDURAL, EMPIEMELE SE CLASIFICĂ ÎN URMĂTOARELE TIPURI:

 PRIN CONTAMINARE DIRECTĂ TRAUMATICĂ SAU OPERATORIE,

 PROPAGARE DIRECTĂ DINTR-UN FOCAR SEPTIC ADIACENT,

 TROMBOFEBLITA SEPTICĂ RETROGRADĂ,

 DISEMINAREA HEMATOGENĂ,

 SECHELĂ A UNEI LEPTOMENINGITE PURULENTE.

ÎN MAI MULT DE JUMĂTATE DIN CAZURI SURSA INFECŢIILOR ESTE ÎN SINUSURILE CRANIENE. INFECŢIA AJUNGE ÎN SPAŢIUL SUBDURAL PRIN INTERMEDIUL VENELOR
DIPLOICE SAU VENELOR EMISARE. SISTEMELE VENOASE COMUNICANTE INTRA- ŞI EXTRACRANIENE SUNT LIPSITE DE VALVE, IAR INFECŢIILE CARE ÎŞI AU ORIGINEA ÎN
SINUSURI, FAŢĂ ŞI SCALP SE POT RĂSPÂNDI RETROGRAD SPRE SPAŢIILE DURALE.

CELE MAI FRECVENTE SURSE DE INFECŢIE POT FI BOALA SINUSULUI PARANAZAL(ÎN SPECIAL SINUSUL), MASTOIDITA, INFECŢIILE DENTARE, FARINGITA, ETC.

AGENȚII ETIOLOGICI DOMINANȚI SUNT STREPTOCOCII (STREPTOCOCII AEROBI: 30-40% DIN CAZURI, STREPTOCOCII MICROAEROFILI ŞI ANAEROBI ÎN 15-25%). SPECIILE
DE STAFILOCOCI INCRIMINATE SUNT RESPONSABILE PENTRU 15-25% DIN CAZURI.
 EMPIEMUL SUBDURAL
Clinica

EMPIEMUL SUBDURAL TREBUIE SUSPECTAT LA ORICE PACIENT CU SEMNE MENINGIENE ŞI UN DEFICIT NEUROLOGIC FOCAL, MAI ALES ATUNCI
CÂND DEFICITUL INDICĂ O DISFUNCȚIE EXTINSĂ A UNEI EMISFERE. SINUZITA URMATĂ DE SEMNE MENINGIENE SUGEREAZĂ DE ASEMENEA
DIAGNOSTICUL, DEOARECE MENINGITA BACTERIANĂ ESTE RAREORI DATORATĂ UNEI SINUZITE.

TRIADA CLASICĂ: SINUZITĂ, FEBRĂ ŞI DEFICIT NEUROLOGIC ESTE PUTERNIC SUGESTIVĂ PENTRU EMPIEM. ÎNTRE 60-90% DINTRE PACIENŢI VOR
PREZENTA SEMNE ŞI SIMPTOME ASOCIATE SINUZITEI ŞI OTITEI ÎN ANTECEDENTE, CUM AR FI FEBRA, STARE DE RĂU GENERALIZATĂ, DURERI
FACIALE/CEFALEE, RINOREE PURULENTĂ, DESCĂRCĂRI FARINGIENE, TUSE, OTALGII, ACUFENE, ETC.

DEBUTUL ESTE ACUT, MARCAT DE CEFALEE, VĂRSĂTURI, SINDROM MENINGEAN ŞI HIPERTERMIE. STAREA MENTALĂ ESTE ALTERATĂ LA
APROAPE JUMĂTATE DINTRE PACIENŢI. DE MULTE ORI ÎN PRIMELE 24-48 DE ORE APAR SEMNELE NEUROLOGICE DE FOCAR CARE PROGRESEAZĂ RAPID
PÂNĂ LA DISFUNCŢIA UNUI EMISFER CEREBRAL ÎN ÎNTREGIME, CU HEMIPAREZĂ, DEFICIT HEMISENZORIAL ŞI HEMIANOPSIE. CRIZELE CONVULSIVE, DE
OBICEI FOCALE, APAR ÎN 50% DIN CAZURI. AFAZIA ESTE PREZENTĂ CÂND ESTE IMPLICAT EMISFERUL DOMINANT.

LA COPII CU VÂRSTĂ MAI MICĂ DE 5 ANI EMPIEMUL SUBDURAL INTRACRANIAN SE PRODUCE APROAPE FĂRĂ EXCEPŢIE CA URMARE A UNEI
MENINGITE.
EMPIEMUL
SUBDURAL

Investigații paraclinice

UN ROL DEOSEBIT ÎN DIAGNOSTIC ÎL

AU INVESTIGAȚIILE IMAGISTICE CT-SCAN ŞI
RMN. POT FI DIAGNOSTICATE ŞI EMPIEME DE
MICI DIMENSIUNI SITUATE LA NIVELUL BAZEI,
ÎN FOSA CRANIANĂ POSTERIOARĂ SAU
INTEREMISFERIC
 EMPIEMUL SUBDURAL
Tratament

ÎN CAZUL EMPIEMELOR SUBDURALE SE DESCRIE O TRIADĂ TERAPEUTICĂ DE BAZĂ: EVACUAREA CHIRURGICALĂ PROMPTĂ,
ERADICAREA SURSEI INFECŢIOASE PRIMARE ŞI ADMINISTRAREA DE ANTIBIOTICE INTRAVENOS. DRENAJUL CHIRURGICAL CONSTITUIE
O IMPORTANTĂ URGENŢĂ OPERATORIE. PRECOCE ÎN DECURSUL BOLII, PUROIUL TINDE SĂ FIE MAI FLUID ŞI POATE FI MAI UŞOR DE
EVACUAT PRIN GAURA DE TREPAN, MAI TÂRZIU SE DEZVOLTĂ LOCULAŢII CARE IMPUN CRANIOTOMIA. ABORDAREA DIRECTĂ A
COLECŢIEI PURULENTE CONSTĂ ÎN EVACUAREA EI ÎN TOTALITATE ŞI INDEPĂRTAREA FALSELOR MEMBRANE DE PE SUPRAFAŢA
ENCEFALULUI ŞI A DUREI.

EXISTĂ CONTROVERSE ASUPRA TRATAMENTULUI CHIRURGICAL OPTIM. STUDIILE INIŢIALE AU ARĂTAT O EVOLUŢIE MAI BUNĂ CU
PRACTICAREA CRANIOTOMIILOR PENTRU DEBRIDAJ ŞI DRENAJ. STUDIILE MAI RECENTE ARATĂ O DIFERENŢĂ MAI MICĂ.

ANTIBIOTERAPIA INTRAVENOASĂ, PÂNĂ LA REZULTATUL ANTIBIOGRAMEI, COMBINĂ O CEFALOSPORINĂ DE GENERAŢIA A TREIA

(CEFOTAXIMA SAU CEFTAZIDIMA) CU METRONIDAZOL. VANCOMICINA SE POATE ADĂUGA DACĂ EXISTĂ O SUSPICIUNE FONDATĂ DE
IMPLICARE A S. AUREUS METICILIN REZISTENT. ACESTE CAZURI NECESITĂ MONITORIZARE PERMANENTĂ A FUNCŢIILOR VITALE,
TRATAMENT ANTICONVULSIVANT, ANTIPIRETIC ŞI ANTIEDEMATOS CU REECHILIBRARE HIDROELECTROLITICĂ, METABOLICĂ ŞI
ACIDOBAZICĂ CORESPUNZĂTOARE.
EMPIEMUL SUBDURAL

Evoluție

LA FEL CA ȘIÎN CAZUL CELORLALTE SUPURAŢII

INTRACRANIENE, EMPIEMELE NETRATATE NU
EVOLUEAZĂ SPRE VINDECARE SPONTANĂ.
MODALITĂŢILE EVOLUTIVE DEPIND DE VIRULENŢA
FLOREI MICROBIENE, REACTIVITATEA ORGANISMULUI,
TRATAMENTUL CU ANTIBIOTICE EFECTUAT ȘI
ASOCIEREA CU ALTE SUPURAŢII INTRACRANIENE.
ORICÂND ÎN EVOLUŢIA EMPIEMELOR POT
SURVENI COMPLICAŢII GRAVE, CA
MENINGOENCEFALITA PURULENTĂ ŞI SINDROMUL DE
ANGAJARE. ÎNTÂRZIEREA TRATAMENTULUI CREŞTE
FOARTE MULT RISCUL SECHELELOR NEUROLOGICE
PERMANENTE.
EMPIEMUL SUBDURAL

Prognostic

MORTALITATEA GENERALĂ VARIAZĂ DE LA 4-

6% ÎN SERIILE PUBLICATE. PROGNOSTICUL ESTE MAI
GRAV PENTRU PACIENŢII ÎN VÂRSTĂ SAU CÂND
INFECŢIA ESTE AGRESIVĂ DE LA DEBUT.
REPREZINTA O
URGENTA
NEUROCHIRURGICALA OPERATORIE