4.

FUNCȚIILE
COMPETIȚIILOR
• Funcțiile competițiilor sportive constau din efectele care s-au
cristalizat in dezvoltarea sociala. In funcție de modul de abordare
pot fi identificate fenomene pozitive si negative. O persoana care
nu agreează sportul va identifica multe funcții negative (urmări
negative) ale sportului competițional (violenta, dopajul, corupția,
vedetismul) în opoziție cu funcțiile și urmările pozitive pe care le
poate identifica un adept al sportului (dezvoltarea armonioasa,
aspecte educative pozitive, spectacolul sportiv, estetica sportului,
modelarea caracterelor, etc).
• Caracterul istoric al funcțiilor competițiilor este fundamental
pentru determinarea lor. Apare necesară o diferențiere între
funcțiile generale și speciale pentru a putea realiza o clasificare
teoretică.
• 1. Funcțiile generale ale competițiilor
a. Funcția culturală (aspecte competiționale, care servesc pentru relaxare
activa, pasiva, refacere si distracție).
Fenomenul cultural, paralel cu manifestările sportive de amploare, nu este de
neglijat.
Funcția culturală este valabilă pentru oamenii care consideră conținutul de idei al
unui sport ca fiind atractiv si util pentru cultura. In acest context trebuie integrate
sintagmele de cultura fizica si cultura sportiva. Este adevărat ca unele competiții
sportive pot provoca si dezinteres cultural.
b. Funcția comercială include măsurile care servesc comercializării
competițiilor. Sportivul atractiv pentru mass-media e folosit ca suport publicitar
si susține in acest caz dezvoltarea economica.
Se cunoaște cazul lui Michael Jordan care prin publicitate a adus economiei
americane pe o perioada de un deceniu un beneficiu de un miliard de dolari!
Comercializarea contravine regulilor de statut amator, dar prescripțiile se schimba
repede in favoarea eficientei comerciale.
c. Funcția de comunicare socială în care se pot valorifica forme de
conviețuire socială și de integrare socială la nivel național. La nivel
internațional, competițiile pot duce la o mai buna înțelegere și
toleranta a mentalităților diferitelor popoare.
d. Funcția de politica sportivă prin care de multe ori sportul de
performanta a avut si are o mare încărcătură ideologică. Caracterul
ideologic a fost imprimat datorita existentei societății bazate pe
performanță. Totuși, în ideologie, sportul a jucat un rol de
dezamorsare si de înțelegere intre popoare. Puținele cazuri extreme au
întărit regula de armonizare prin condamnarea unanima a celor care
au apelat la demersuri de forța în cadrul competițiilor internaționale
de amploare. Remarcăm faptul ca, în ultimul timp sportul și competiția
sunt utilizate în mod abuziv in scopuri naționale, care generează
tensiuni artificiale sau exacerbează vechi cauze de litigiu internațional
(vezi războiul fotbalului între Columbia și Ecuador!).
• 2. Funcțiile sociale ale competițiilor
a. Funcția de instruire sportivă care include învățarea și perfecționarea
sportivă în procesul pedagogic unitar al antrenamentului și competiției
sportive.
• Competiția sportivă este esențială pentru evoluția performantei sportive si
accentuarea capacității de performanță.
• Competiția este folosită ca o formă de efort intensiv și reprezintă obiectivul
activității de antrenament.
• Transmiterea de cunoștințe, teorii, regulamente, publicarea lor în reviste,
cărți au o funcție de instruire sportivă și duc la motivarea populației pentru
practicarea organizată a sportului.
• În multe cazuri, în prezent, prin discuții și măsuri cu caracter negativ, se
dezvoltă prejudecăți față de activitatea sportivă, fapt care conduce la
dezinteresul față de sport și duce la ignorarea efectelor pozitive,
multilaterale asupra stării de sănătate a unei națiuni.
b. Funcția educativă cuprinde posibilitățile educative deosebite asupra
sportivului (caracter si comportament performanțial) și prin acesta
asupra maselor.
• Corectarea comportamentelor se poate efectua prin funcția educativă a
sportului si a competiției. Fair-play-ul elimina lipsa de toleranta,
naționalismul și antisportivismul.
c. Funcția de selecție care trebuie să se supună regulilor de pedagogie
sportivă, reprezintă legătură cu teoria talentului și aptitudinii. Selecția
se orientează îndeosebi spre marea performanta și servește sprijinirii
acesteia.
• Totuși, nu trebuie neglijata activitatea de evaluare, ierarhizare,
identificare a selecției care poate orienta sau reorienta sportivul spre
forme cu tangente indirecte cu performanta competițională si care
sprijină sănătatea, dezvoltarea estetica, tradiția (loisir, sportul
competițional de nivel mediu, cu caracter de masa).