TRISOMIA 13

Adumitrăcesei Diana
Aitai Cristiana
MG 2, Seria 1, Grupa 1
Alte denumiri
• Sindrom Patau
Epidemiologie şi frecvenţa bolii
• a treia cea mai frecventă trisomie: 1 din 10.000 până la 20.000 de nou-nascuţi vii

• majoritatea embrionilor sunt avortaţi spontan încă din primul trimestru de sarcină

• rata supravieţuirii postnatale este între 6%-12% în timpul primului an de viaţă

• anomalii ale sistemelor cardiac si nervos sunt printre cele mai comune malformaţii
Etiologie
• Trisomia 13 liberă (omogenă):aproximativ
75% din cazuri.
• Trisomia 13 asociată cu o translocaţie
robertsoniană:20% din cazuri.
Cromozomul suplimentar 13 se atașează
de un alt cromozom acrocentric
(cromozomii 13, 14, 15, 21 sau 22) şi, în
cazuri rare, se poate ataşa și de un
cromozom nonacrocentric.
• Trisomia 13 in mozaic (în care există atât
tipuri de celule trisomice cât și normale) a
fost raportată la câțiva pacienți cu un
tablou clinic care variază între un fenotip
normal și cel al trisomiei 13 clasice în
funcție de numărul de celule trisomice
prezente în țesuturi.
Genetică
• Cromozomul 13 supranumerar
este rezultatul nondisjunctiei
cromatidiene din meioza I
parentala (cel mai frecvent NONDISJUNCŢiE
materna) sau prezenta unei
translocatii echilibrate la unul
dintre parinti.

• Desi nu s-au identificat genele

raspunzatoare de fenotipul
caracteristic sindromului,
putem aminti o serie de gene
asociate etiopatogeniei
afectiunii:

TRANSLOCAŢIE
Desi nu s-au identificat genele raspunzatoare de fenotipul caracteristic sindromului,
putem aminti o serie de gene asociate etiopatogeniei afectiunii:
• ZIC2-dezvoltarea SNC
• SUCLA2-metabolism energetic
• COL4A1-collagen tip IV
• SPG20-controlul activitatii SN
• SACS-controlul embriogenezei SNC
• SLITRK1-controlul cresterii neuronale
• EDNRB-controlul ciclului celular
Patogenie
• Nondisjuncția meiotică în trisomia 13 provoacă o
serie de aberații genetice legate de defecte în
fuziunea mezodermului precordal. Fuziunea
defectuoasă provoacă defecte de linie mediană,
care se dezvoltă în malformații fenotipice
incompatibile cu viața.
• Malformațiile de linie mediană ale organelor
interne sunt frecvente, de exemplu defectul de
sept ventricular si uterul bifid.
• Cum dezvoltarea structurilor cranio-faciale si a
prozencefalului are loc in saptamâna 3 de
embriogeneza, o migrare defectuoasă a
mezodermului conduce la malformatii
embriologice.
Fenotip
• Greutate mica la nastere
• Microcefalie, suturi larg deschise, defecte ale scalpului, frunte tesita
• Microoftalmie/anoftalmie, ciclopie, colobom irian , cataracta, displazie retiniana
• Despicaturi orofaciale-labiopalatoschizis
• Urechi malformate, jos implantate
• Malformatii ale SNC: ventricul unic, agenesia corpului calos, holoprozencefalie
• Malformatii cardiace ( defect de sept ventricular)
• Rinichi polichistic
• Uter bifid
• Criptorhidie (coborarea incomplete a unui testicul), hipospadias (localizare anormala a orificiului uretrei la baieti)
• Hemangioame capilare (vascularizatie anormala, aglomerare de vase capilare nou-formate)
• Retard mental sever
• Polidactilie postaxiala
 Colobom irian si microoftalmie
Anoftalmie Ciclopie

Urechi malformate jos implantate Polidactilie postaxiala

Labiopalatoschizis
Prognostic
• Tratamentul chirurgical aplicat malformațiilor nu ameliorează prognosticul
nefavorabil asociat cu acest sindrom: jumătate dintre sugari mor în prima lună de
viață și 90% mor înainte de implinirea vârstei de 1 an din cauza complicațiilor
cardiace, renale sau neurologice. Supraviețuirea prelungită (în unele cazuri până la
vârsta adultă) a fost raportată și este mai frecventă în cazurile de trisomie 13 in
mozaic sau trisomie parțială și în absența malformațiilor cerebrale severe. În
general, pacienții non-mozaic dezvoltă o autonomie limitată (absența vorbirii și a
deplasarii).
Diagnostic genetic
• Diagnosticul clinic-sugerat de triada caracteristică: despicătura labio-palatină,
microoftalmie/anoftalmie, polidactilie postaxială (70% din cazuri).

• Diagnosticul etiologic-analiza citogenetica(cariotipare) care poate evidenţia una

dintre cele trei tipuri de trisomii 13 ( omogenă, mozaic, translocaţie robertsoniana)
Diagnostic prenatal
• Evaluarea inițială a trisomiei 13 începe cu bitestul (testul combinat) –săptamânile
11-14, care presupune doi paşi:
 o analiza de sânge care măsoară nivelul a doi hormoni specifici sarcinii: PAPP-A (proteina
plasmatica asociata sarcinii) si B-HCG (subunitatea beta a gonadotropinei umane corionice)
 FNT (translucenţa nucală) care măsoară mărimea spaţiului transparent din spatele gâtului
copilului

• NIPT (testare prenatală non-invazivă) nu este dăunatoare fătului/mamei, se

analizează ADN-ul fetal liber din plasma femeilor însărcinate (3%-13% din AND-ul
matern liber total şi derivă din placentă). Diferenţiază trisomiile 18 si 21 de 13.
• Ecografia fetală efectuată în primul şi al doilea trimestru poate identifica
majoritatea malformaţiilor fetale( holoprozencefalie, polidactilie)
• Diagnosticul prenatal de certitudine: efectuarea biopsiei de vilozitati coriale (săpt
11-13), amniocenteza ( 15-18), urmată de analiza cromozomilor fetali.
Diagnostic postnatal
• Cu toate acestea, un diagnostic cert este realizabil doar printr-un cariotip
postnatal și prin tehnici FISH.
Sfat genetic
• Riscul de recurenţă este foarte mic în cazul trisomiei 13 omogene sau în mozaic
(0,5%). În cazul în care trisomia este consecinţa unei translocaţii echilibrate la
parinţi riscul de recurenţă este mai crescut, astfel că pentru translocaţiile
robertsoniene riscul poate ajunge chiar până la 10% sau chiar 100% în
translocaţiile între cromozomii omologi 13.
Bibliografie
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559091/
• https://www.orpha.net/consor/cgi-bin/OC_Exp.php?lng=en&Expert=3378
• https://www.researchgate.net/figure/Abnormal-FISH-results-for-chromosomes-13
-18-21-X-Y-in-embryos-developed-from-group_fig3_11012778
• Sub redactia-prof univ dr Ioan Victor Pop, indrumator de lucrari practice pentru
studentii anului II, 2012