Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2017 ITS Şi Sarcina
2017 ITS Şi Sarcina
ITS şi SARCINA
INFECȚIA CU TRICHOMONAS VAGINALIS
ŞI SARCINA
INFECȚIA CU TRICHOMONAS VAGINALIS
Agentul etiologic
protozoar mobil
epiteliul vaginal
glandele Bartholin
uretra.
•Trichomoniaza -
boala sexuala
transmisibila
INFECȚIA CU TRICHOMONAS VAGINALIS
Trichomonas vaginalis adaptaţi la vieţuire
numai în organele urogenitale ale omului.
In afara organismului uman Trichomonas
vaginalis mor repede la acţiunea nocivă -
uscarea (50 — 55°C)
Schimbarea presiunii osmotice (în apă distilată
mor peste 5 — 10 min., în bazinele de apă
deschise nu se depistează)
rezistente la temperaturi scăzute
O particularitate a tricomonazelor este mişcarea unduitoare,cîte
80 salturi pe minut, schimbîndu-şi forma în timpul mişcării
INFECȚIA CU TRICHOMONAS VAGINALIS
anamneză
tabloul clinic
examenul obiectiv
examenul de laborator
microscopia agentului viu
frotiuri colorat
becteriologic
Examenul clinic:
vulva este edematiata,
vaginul este eritematos, uneori granulomatos,
leucoreea este specifica: abundenta, fluida, verzuie, spumoasa
si urit mirositoare.
în formele acute tuseul vaginal şi examenul cu valve sunt
dureroase
exista forme subacute si forme asimptomatice ( 10-15% ).
diagnosticul clinic - completat cu o metoda de laborator.
Examenul la microscop al preparatului nativ:
protozoarul flagelat care se mişca.
• Daca acest examen este negativ: colorarea
unui frotiu May-Grumwald-Giemsa
• Examen bacteriologic
TRIHOMONIAZA ȘI SARCINA
Incidenţa acestei patologii la
gravide prezintă variaţii mari:
3,6-91%
Chlamidiile sunt
microorganisme de 250-
500 mm, imobile, sferice,
situate ca plan de
desvoltare intre virusi si
ricketsii si bacterii gram
negative.
INFECŢIA CU CHLAMYDIA
TRACHOMATIS ŞI SARCINA
•Celule infectate cu
Chlamydia trachomatis
INFECŢIA CU CHLAMYDIA
TRACHOMATIS ŞI SARCINA
avort spontan
naştere prematură
Vulvovaginită gonococică la
fetiţe
DIAGNOSTIC
Anamneza
Examenul obiectiv
Examen bacterioscopic (roiul de
albine) Frotiu vaginal colorat după
Gram (de 3 ori în sarcină: pînă la 12
săptămîni, la 28-30 şi 35-36 săptămîni)
Însămânţarea bacteriologică în cazul
gradului 3-4 de puritate a vaginului
TRATAMENT
Benzilpenicilină câte 500 mii Un. de 4 orizi
timp de 5 zile sau Eritromicină câte 0,5 g de
4 ori timp de 5 zile
Luând în consideraţie, că gonoreea frecvent
se asociază cu chlamidioză este necesar de a
folosi administrarea antibioticelor pentru
ambele infecţii (Eritromicină)
CRITERII DE EFICACITATE:
Sifilisul primar.
Sifilisul secundar.
Sifilisul latent.
Sifilisul terţiar.
Sifilis congenital.
CĂI DE TRANSMITERE
• sexuală, (inclusiv oro-genital şi ano-genital);
• sărut ("french kiss");
transplacentar, de la mamă la făt;
Contact direct cu secreţiile infectate;
inoculare directă accidentală (de ex. personalul
medical);
contactul tegumentelor lezate cu o leziune
contagioasă;
transfuzii cu sange proaspat contaminat (T. pallidum
nu supraviețuiește mai mult de 24-48 de ore in
condițiile normale de stocare a singelui).
PATOGENIE
Integritatea pielii şi a mucoaselor prezintă o
barieră protectoare împotriva infecţiei cu
treponema pallidum.
Penetrarea are loc, prin unele leziuni produse
în timpul contactului sexual.
Probabilitatea ca o persoana care a avut un
contact sexual cu un bolnav cu sifilis infecțios
sa faca sifilis este de aproximativ 50%.
INCIDENŢĂ
10 ani
• de 8 ori în Portugalia,
• de 5 ori în Polonia şi Romînia,
• s-a dublat în Franţa.
În perioada anilor 1990-2001 incidenţa
sifilisului în Republica Moldova -de 5 ori.
RM - 7-10 cazuri noi pe zi .
Cele mai multe cazuri de infectare cu sifilis în 2011, au fost
înregistrate în raioanele din centrul şi sudul ţării. În Călăraşi,
Cimişlia, Ialoveni şi Nisporeni, au fost diagnosticate peste 100 de
astfel de cazuri la 100.000 de locuitori.
Potrivit unui raport al Centrului Naţional de Management în
Sănătate, în 2011, în raioanele Cimişlia, Ialoveni şi Nisporeni, cel
puţin un om din 1.000 a fost diagnosticat cu sifilis. Iar cea mai
mică rată de infectare a fost înregistrată în raioanele
Basarabeasca, Briceni şi Ocniţa.
În total, în 2011, în Moldova au fost confirmate peste două mii
de persoane bolnave de sifilis.
MANIFESTARILE CLINICE LA
GRAVIDA
Perioada de incubaţie-3 sapt.;
Apar semnele clinice ale sifilisului primar(ulceratii,sancru
dur,macula rosie,papula);
Peste 3-6 sapt.apar semnele clinice ale sifilisului secundar;
Elementele cutanate sunt prezentate prin roziola,papule
descvuamoase,angina difuza,placi mucoase erozive.
Rata transmiterii sifilisului de la mamă
la făt/ copil
Rolul principal în transmiterea infecţiei sifilitice produsului de
concepţie îi revine mamei, tatăl jucînd rol intermediar, prin
îmbolnăvirea prealabilă a mamei.
Cea mai periculoasă formă, transmisă pe calea transplacentară,
este sifilisul recent, virulent al mamei, în special în primii 2 ani
de boală (90%).
Durata maladiei materne netratate ori tratate neadecvat este
invers proporţională cu riscul manifestării sifilisului congenital.
Dacă mama are sifilisul I , fătul este aproape întotdeauna infectat
in utero.
Dacă mama este infectată în ultimele 2 luni
de sarcină, înainte de a se realiza septicemia
spirochetică în organismul ei, este posibil ca
nou-născutul să nu prezinte nici un semn clinic
ori serologic, el fiind desigur infectat, deoarece
treponemele se răspîndesc în organism înainte
de instalarea perioadei secundare şi pot
traversa bariera placentară.
Aceşti copii, în aparenţă sănătoşi, pot face
sifilis congenital tardiv.
Sarcinile cu maladie în stadiul avansat (15-
40%), se sfîrşesc în mod variat - de la apariţia
formei congenitale pînă la absenţa infectării
copilului.
Femeile cu sifilis latent tardiv, serologic
pozitiv, fără manifestări clinice, pot da naştere
unui copil sănătos sau cu sifilis congenital
precoce ori în aparenţă sănătos, care poate face
sifilis congenital tardiv pe parcursul vieţii.
Transmiterea infecţiei sifilitice direct de la tată, mama rămînînd
sănătoasă, constituie o ipoteză în discuţie continuă. Transmiterea
sifilisului patern se caracterizează prin infecţie ovulară sau
germinativă. Spirochetele, din lichidul spermatic, lipite de capul
spermatozoidului, nimeresc în ovul odată cu penetraţia corpului
lui.
O altă cale de infectare este cea vaginală; cu ocazia unui act
sexual, treponemele pătrunse în cavitatea uterină pot infecta
produsul de concepţie la începutul vieţii sale.
Contact direct cu secretele genitale in timpul nasterii.