Studiu de caz

Latinitate și Dacism
Realizat de : Profesor:
Stavovei Ștefan Iacoban Magdalena
Coșulean Dima
Sanduleac David
Ghițun Cristian Mihai
01.Premisă
Definirea
conceptului decurenteLatinitatea și dacismul sunt concepte care desemnează două
de idei ce străbat cultura și literatura română.
Ideea de latinitate începe să fie afirmată la noi de generația cronicarilor-
latinitate șisecolele al XVI-lea – al XVIII-lea.
dacism

Constantin Dimitrie
Reprezentanții Școlii Ardelene
Cantacuzino Cantemir

Dacismul își face simțită prezența odată cu interesul romanticilor pentru etnogeneză și
pentru mitologia din spațiul traco-dac. Se conturează ca un curent de idei mai mult sau mai puțin
unitar, mai ales în perioada interbelică, de multe ori fiind asimilat cu orientarea tradiționalistă.
 Originea limbii române este legată de procesul de
formare a poporului român. Cu privire la etnogeneza
românească au fost exprimate puncte de vedere dintre cele mai
diverse :
originea pur latină a limbii și a poporului român
teoria comunității daco-geto-trace

“Astăzi se acceptă, în general, că istoria veche a

românilor este expresia unui proces major, de sinteză daco-
romană, și a unui proces adiacent, de integrare și de asimilare
a elementului migrator.”
(Maria Cvasnîi Cătnescu)
 Etnogeneza românească și constituirea limbii române sunt
componente solidare ale unui îndelungat proces istoric de sinteză, la
care au participat, în diferite proporții și având consecințe distincte,
două straturi etnolingvistice fundamentale:

● Elementul autohton, geto-dac ca bază etnică.

● Elementul roman, reprezentat de armata și administrația romană,
precum și de coloniștii Imperiului, deosebiți etnic, dar purtători ai
aceleiași superioare civilizații și limbi latine.
● Elementul migrator, compus din valuri succesive de populații și de
limbi diferite.
02. Epoca de formare
Dacia romană
03. Cele două mituri fondatoare
A. Continuitatea românilor în
Dacia
Tabula Peutingeriana
“Teoria continuității”, fondată pe un
ansamblul bogat de dovezi științifice,
confirmă și susține faptul că, în
perioada cuprinsă între sfârșitul
secolului al III-lea și secolul al XIII-
lea, pe teritoriul romanizat al fostei
Dacii, existența populației daco-
romane latinofone, apoi a românilor, a
fost neîntreruptă.
Latină (30.33%)

Franceză (22.12%)

Latină savantă (15.26%)

Slava veche (9.18%)

Italiană (3.95%)

Formații interne (3.91%)

Bibliografie
• Studiul de caz și dezbaterea – Eugen Simion, editura Corint
• Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent – G.Călinescu
 Mulțumim
pentru atenție!