Comunicarea, sub toate aspectele sale – verbală (orală şi scrisă), nonverbală şi paraverbală, constituie nucleul programelor şcolare în uz, accentul

punându-se, în demersul instructiv-educativ (şi nu numai) pe formarea elevilor că emiţători şi receptori eficienţi ai mesajelor transmise/receptate în diferite tipuri de contexte comunicative. Comunicarea scrisă Obiective vizate: obiectivele cadru 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris şi 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă, reflectate în obiective de referinţă, cu trimitere atât către procesul achiziţiilor fundamentale (în cazul ariei curriculare Limbă şi comunicare, scrierea), cât şi către aspecte particulare ale comportamentului elevului ca receptor, respectiv că emiţător (realizator) de mesaje scrise Conţinuturi: organizarea scrierii – elemente grafice (exersate în perioada preşcolară); litere; cuvinte; propoziţii; fraze; texte; scrierea caligrafică şi aşezarea corectă în pagină (spaţiul dintre cuvinte, titlul, alineatul etc.); ortografia – scrierea ortografică a cuvintelor care conţin diferite litere/grupuri de litere; scrierea cu majusculă în diferite situaţii; scrierea ortogramelor; punctuaţia – folosirea corectă a semnelor de punctuaţie; copierea

literelor/cuvintelor/propoziţiilor/frazelor/textelor; scrierea după dictare; organizarea textului scris; scrierea funcţională; scrierea imaginativă; scrierea despre textul literar; cartea – volum, copertă, foaie, pagină, numerotarea paginii, aşezarea textului în pagină; textul narativ; textul liric; textul nonliterar.

Modalităţi de abordare a acestor conţinuturi (a) Receptarea mesajului scris îmbracă forme particulare la începutul şcolarităţii, când elevul este iniţiat în tehnica cititului (prin parcurgerea triplei operaţii de percepere vizuală, pronunţare a cuvântului şi percepere auditivă, care conduce către înţelegerea sensului cuvântului citit) şi, ulterior abia, în tehnica lecturii unui text literar (şi nu numai):
  

în perioada preabecedară – pregătirea elevilor în vederea învăţării cititului/scrisului; în perioada abecedară – formarea capacităţii de citire/lectură; în perioada postabecedară – dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris; de

exemplu, folosirea unor componente ale lecturii explicative în abordarea textelor din ultima parte a

primul dintre aceste procese) şi în conţinuturile programei pentru ciclul primar referitoare la receptarea unui text narativ. compunerea pe baza unui şir de întrebări. afiş. mass-mediei). cu o anumită manieră de abordare/descifrare/interpretare a diferitelor tipuri de texte literare (epice. pe de altă parte. redactarea într-un stil corespunzător temei şi. scrisoare. compunerea narativă liberă. capacitatea de autoevaluare a unor astfel de scrieri. interacţiunea emiţător – mesaj – receptor – context/situaţie de comunicare ia forma raportului receptor/cititor – text – context al lecturii. respectarea convenţiilor de conţinut şi formă specifice unui anumit tip de scriere (de exemplu. Ca receptor de mesaje scrise. pe de o parte.). reflectate (preponderent. dispunerea în pagină a elementelor unei scrisori) etc. astfel. formarea capacităţii de creare şi transmitere a patru grupe de mesaje: (1) mesaj scris tip comunicare simplă. aceasta implică două procese: comprehensiunea şi interpretarea. elevul este familiarizat/deprins cu anumite tehnici de muncă intelectuală. ci şi mesaje de tip bilet. cu precădere: reflectarea unui anumit conţinut. familiarizând elevii cu diferitele criterii de evaluare a unui mesaj scris. de lucru cu cartea. compunerea narativă cu pasaje dialogate. cadrul didactic va facilita. lirice) şi nonliterare. într-o situaţie de comunicare didactică (aşa cum este cea care caracterizează demersul instructiv-educativ desfăşurat la şcoală) sau într-o situaţie de comunicare dată (asociată familiei. respectarea celor trei componente ale unei. în general. grupului de colegi/prieteni. compunerea realizată cu ajutorul unor cuvinte/expresii date (de sprijin). compoziţii” corespunzătoare standardelor de performanţă şi. interlocutorului/receptorului (în cazul unei scrieri funcţionale de tip scrisoare. se vor urmări.abecedarului are un dublu scop: înţelegerea mesajului unui text şi introducerea elevilor în învăţarea unor tehnici ale muncii cu cartea. . elevul receptor de mesaje scrise poate. eventual. respectiv liric. valorificarea corespunzătoare a punctuaţiei. compunerea cu titlu dat. realizarea de către aceştia a unor. (b) Emiterea de mesaje scrise presupune. În ceea ce priveşte receptarea unui text literar (realizată în clasele primare mai ales ca formă de abordare a unui mesaj scris). în particular. decoda – critic (în măsura în care cadrul didactic îl formează în acest sens) – nu doar texte literare. (2) mesaj scris tip scriere imaginativă: compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. invitaţie etc. În cazul receptării mesajului scris şi. compoziţii” (introducere. funcţionale sau realizate pe baza unui text literar). a unui text literar. Sau chiar compoziţii ale colegilor (scrieri imaginative. compunerea cu început dat. cu o anumită atitudine în raport cu ceea ce citeşte. reclamă etc. încheiere). bilet. cu diferite modalităţi de receptare (tehnici de lectură) şi decodare a unui text scris. *compunerea descriptivă (tip descriere-portret sau descriere-tablou – care prezintă o fiinţă sau un colţ de natură). compunerea după un plan de idei. organizarea textului în pagină. astfel. la clasele I-IV. corectitudinea exprimării. la un moment dat. cuprins.

Pentru că abordarea citit-scrisului se va constitui într-o componentă distinctă a prezentului suport de curs. părţile unei compuneri. impusă de anumite convenţii (specifice unui anumit tip de text – vezi. obiecte. (1) Mesajul scris tip comunicare simplă este abordat uzual. cuprins. create de elevi etc. cere o informaţie.. pornind de la o anumită temă) vizând o succesiune de întâmplări reale sau imaginare. conţinând reperele spaţio-temporale ale temei de abordat şi eventualele. rezuma/povesti/(re) crea un context comunicativ. cea de redactare propriuzisă şi cea evaluativă este realizată. afişe. recomandate din compunerea pe baza unui şir de întrebări (formulate de către cadrul didactic sau anumite reviste. etapele realizării unui interviu/reportaj la radio sau la televiziune.. în varii contexte comunicative. invitaţia.) şi/sau reflectare a mărcii personalizate pe care realizatorul unui mesaj scris o imprimă acestuia. începutul compunerii poate fi dat de . personaje”.(3) mesaj scris tip scriere despre un text literar: povestirea unor scurte texte pe baza planului de idei. personaje. a unui articol cu un anumit subiect etc. în ciclul primar. (2) Mesajul scris tip scriere imaginativă.  stabilite în urma discuţiilor cu elevii. biletul. într-o măsură mai mare sau mai mică. în funcţie de diferitele coordonate ale situaţiei de comunicare. videoclipuri etc. întâmplări din poveşti (în succesiunea corectă sau nu). în următoarele variante: (Şerdean 2002: 253-260. încheiere). cu precizarea că textul scris trebuie organizat în funcţie de scopul comunicării. cea de-a doua – la nivelul formei. în ciclul primar accentul fiind pus pe corectitudinea scrierii şi pe aşezarea mesajului în pagină. de exemplu. felicitarea. reproduce/transforma un mesaj etc. fenomen/element al naturii.  compunerea cu început dat – mai frecvent. respectând structura introducere – cuprins – încheiere şi rezultat al parcurgerii unei succesiuni logice de etape: etapă pregătitoare. elementele specifice unei scrisori. în condiţiile în care scopul redactării unui text scris implică două coordonate ale analizei/proiectării: prima – la nivelul conţinutului. dialogul dintre două sau mai multe persoane aflate într-o anumită situaţie de comunicare. *transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (a textului dialogat în text narativ). unui bilet. (4) mesaj scris tip scriere funcţională: tema.. reclame. telegrama. rezumatul. caracteristicile unui obiect. Crăciun 2003: 163-165)  compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii: tablouri de natură. cartea poştală. trăsăturile fizice şi morale ale unei persoane/ale unui personaj. imagini cu vieţuitoare. vom avea în vedere aici principiile organizării textului scris în funcţie de scopul redactării.. portrete. unei invitaţii etc. piese de teatru. respectând cele trei părţi componente ale unei compuneri (introducere. *jurnalul.  compunerea după benzi desenate – aduse de către cadrul didactic. scrisoarea. narativ sau descriptiv. secvenţe din filme. printr-un text scris putându-se transmite o informaţie. desene animate.

 compunerea cu titlu dat (de învăţător sau ales. o viziune de ansamblu asupra unui element descris (obiect..  compunerea descriptivă – realizată sub forma unei descrieri-portret sau tablou. planul de idei poate viza o serie de acţiuni. omonime. la anumite repere spaţio-temporale). ca premisă pentru jocuri/dramatizări.). schimbarea unora dintre reperele spaţio-temporale..  compunerea narativă (liberă) – ca modalitate de prezentare. neologisme. paronime. coordonatele unui tablou de natură într-un anumit anotimp. fără raportare la textele-suport studiate. trăsăturile unei persoane etc. elevii pot crea. intrarea sau ieşirea din.). aparţinând planului uman sau planului naturii. ci şi unităţi lexicale aparţinând anumitor clase din masa vocabularului (arhaisme. în etapa finală a activităţii putând fi discutate diferenţele generate de acest tip de demers). . – O fiinţă. cuvinte polisemantice. ulterior ca exerciţii de creaţie realizate în scris de către elevi. de către elevi.. propriile poveşti. idealistă.către învăţător sau construit. propriile legende. în condiţiile în care elevii sunt împărţiţi pe grupe şi fiecare grupă va avea ca punct de plecare. în realizarea compunerii.  compunerea după un plan de idei – propus de către cadrul didactic sau conturat/stabilit în urma activităţii frontale cu elevii. pesimistă. în principiu. îşi pot scrie propriile. un. în urma unei activităţi în care au fost valorificate metode ca brainstorming-ul. respectiv familii lexicale. de elevi.  compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date (de sprijin) – selectate de învăţător sau alese/acumulate pe parcursul unei anumite perioade de timp de către elevi. realistă etc. prin folosirea frecventă a substantivelor şi a adjectivelor cromatice şi/sau trimiţând către diferite stări de spirit etc. pot fi valorificate nu doar cuvinte cu sens propriu. asupra unei persoane etc. Asupra unei succesiuni de întâmplări. caracteristicile unui element real sau imaginar. respectiv figurat. dintre cele propuse în cadrul etapei pregătitoare desfăşurate în clasă). înfăţişând – prin imagini vizuale sugestive.. antonime. scenă” (implicarea. început” diferit de al celorlalte. o interogaţie asupra unui fapt. cât şi sugestia abordării unei anumite teme cu un grad relativ mare de libertate. persoană etc. respectiv neimplicarea în acţiune) a unor personaje. conversaţia etc. termeni de specialitate etc.  compunerea dialogată – realizabilă iniţial ca transpunere/redare în scris a discuţiilor dintre două/mai multe persoane reale/imaginare (valorificate în cadrul jocurilor de rol). nume de locuri/obiecte/personaje reale sau imaginare etc.. reflectând o anumită stare de spirit. câmpuri. titlul implicând atât o perspectivă sintetică.  compunerea cu sfârşit dat (de către cadrul didactic sau stabilit împreună cu elevii) – oferind o perspectivă optimistă. de către elevi (din variantele propuse de aceştia se alege una care să se constituie în premisă de lucru pentru toţi elevii sau pot fi alese mai multe variante. un obiect sau un colţ din natură (raportate. a unor întâmplări reale sau imaginare. regionalisme. amintiri” etc. astfel. serii de sinonime.

lectura anticipativă etc. se vizează. prin valorificarea opoziţiei personaj pozitiv – negativ. conţinând: numele persoanei care scrie biletul. Tema scrisă presupune scrierea (eventual. cultivarea unui aspect îngrijit. ordonat al scrisului etc. valorificând anumite texte-suport. bilet. folosirea corectă a semnelor de punctuaţie. invitaţie şi jurnal. pentru că ulterior. ca exerciţiu de realizare a dramatizărilor). urmând compararea manierei în care elevii au îndeplinit cele două sarcini de lucru. elemente asociate diferitelor aspecte pe care lectura explicativă – prin etapele sale –. într-o primă etapă. ca forme de. nivelul formal al textului scris: dispunerea lui în pagină. în cazul unor texte accesibile. acelaşi text să fie dictat elevilor de către cadrul didactic. într-o măsură mai mare sau mai mică. poate fi abordat începând cu clasa a doua. personaj real – personaj cu puteri supranaturale în basme. elevii sunt familiarizaţi nu doar cu povestirea/rezumarea unui text literar studiat în clasă. a cadrului didactic în derularea activităţii respective). informaţia transmisă etc. Prin astfel de activităţi. temă scrisă” – cu implicarea. după dictare)/transcrierea/copierea de către elevi.). în caiet. de exemplu etc. felicitare.(3) Mesajul scris tip scriere despre un text literar. urmând îndrumările cadrului didactic. realizarea rezumatului prin eliminarea elementelor de detaliu. astfel. în manualele alternative de limba şi literatura română pentru ciclul primar. a anumitor conţinuturi. scrisoare. din diferite domenii de activitate. numele destinatarului. valorificarea justificată a alineatelor. capacitatea de a sintetiza diferite conţinuturi facilitând prelucrarea informaţiilor de orice tip.. după un anumit interval de timp. telegramă. caracterizarea – într-o manieră adaptată particularităţilor elevilor de vârstă şcolară mică (în condiţiile în care acest tip de scriere nu e prevăzut în programa pentru ciclul primar) – a unui personaj (prin raportarea la elementele portretului fizic şi ale celui moral. a titlului. realizarea rezumatului etc. deşi programa nu prevede această situaţie. Biletul. colegialitate. se concretizează în: povestirea unor texte de mică întindere după un plan de idei. plasarea corespunzătoare a datei (dacă este cazul). respectarea blancurilor/pauzelor între cuvinte. (4) Mesajul scris tip scriere funcţională este reprezentat. de exemplu: un text poate fi transcris. carte poştală. rudenie etc. de temă (includem aici şi transcrierea. relaţia dintre cele două persoane (prietenie. data redactării. precum şi metode mai noi (de exemplu. prin: exerciţii de redactare de bilete după model.). transformarea textului dialogat în text narativ/transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (şi invers. copierea de texte şi dictarea. În cadrul demersului instructiv-educativ pot fi alternate diferitele tipuri de exerciţii pe care organizarea textului scris le implică în cadrul temei.) le implică în cazul abordării unui text epic. exerciţii de completare a unor . ci şi cu realizarea de fişe de lectură în cazul altor texte literare (şi nu numai). cu precădere. ca formă de transmitere – prin comunicare scrisă – a unui mesaj de dimensiuni reduse. de către elevi.. elevii pot primi sarcina de a rearanja/ordona elementele unui text scris (în versuri sau în proză – text studiat sau nu în cadrul ariei curriculare Limbă şi comunicare sau al altei arii curriculare din ciclul primar) etc.

localitatea.). exerciţii de ordonare a componentelor unei scrisori. aniversări. asocierea confecţionării unei felicitări (eventual. concursuri etc. Foarte Bine” etc.. informaţiile transmise etc.. cu precizarea numărului maxim de cuvinte admis). în ciclul primar. exerciţii de completare a unei scrisori lacunare.. adresate.). cu trenul.. destinatarul. locaţii diferite (la munte. Paşte. cu ocazia anumitor evenimente (sărbători. aniversări etc. exerciţii de adaptare a unui anumit bilet la particularităţile destinatarului. elevii putând fi îndrumaţi către redactarea de invitaţii (personalizate.. cu cei din clasa a patra) – . să reconstituie conţinutul unei telegrame din cuvinte/expresii date. cadrul didactic le poate cere elevilor: să completeze formularele date cu elementele necesare trimiterii unei telegrame scrise de. în ciclul primar.. cadrelor didactice ale şcolii etc. într-o anumită măsură.). din maximum zece cuvinte. individuală de comunicare cu/despre/pentru sine. se pot realiza cu elevii. Felicitarea apare. în oraşul natal. Pot fi avute în vedere. poate fi abordată. exerciţii de modificare a elementelor unei scrisori date (data. cu modificarea mesajului – corespunzătoare schimbării unora dintre coordonatele situaţiei de comunicare. spaţiale a transmiterii unui anumit mesaj sub forma biletului etc. ca o scrisoare de dimensiuni reduse. personalizate) cu alegerea/crearea mesajului corespunzător etc.bilete lacunare. să realizeze... expeditorul. Jurnalul. să elimine elementele care nu sunt absolut necesare într-un mesaj dat. jocuri de rol care să-i plaseze pe aceştia în ipostaze. în funcţie de coordonatele contextului comunicativ) adresate colegilor. cu elevii din ciclul primar (cu precădere. în manualul de clasa a doua.. În ceea ce priveşte cartea poştală. la mare. cuprinzând un mesaj de felicitare/mulţumire/anunţare a unui eveniment etc.. prin: activităţi de redactare de scrisori cu respectarea anumitor cerinţe. zi onomastică. exerciţii de modificare a perspectivei temporale. în ciclul primar: exerciţii de redactare a textelor unor felicitări asociate unor evenimente ca: zi de naştere. etc.). sau cu ordonarea/reconstituirea unor elemente ale mesajului etc. astfel încât acesta să se poată constitui în conţinut al unei telegrame (eventual.. mai ales că etapă ulterioară analizei/interpretării unor modele de invitaţii de diferite tipuri. persoane oficiale. ca formă scrisă personală. relaţia expeditor – destinatar. cu diferite ocazii (serbări. exerciţii de transformare a unui bilet în scrisoare şi invers etc.). exerciţii de completare/ordonare/transformare etc. exerciţii de diferenţiere a mesajului transmis cu ocazia aceluiaşi eveniment. prietenilor. să transforme un bilet/o scrisoare într-o telegramă şi invers etc. în străinătate. prieteni.. pe Planeta lui. Crăciun etc.. într-o măsură mai mare sau mai mică. În vederea familiarizării cu telegrama. ca profesie. colegi.. prin care se adresează urări (de sănătate. A mesajului transmis. în acest sens.). dar unor destinatari diferiţi (ca vârstă. mesajul unei telegrame de anunţare a sosirii la bunici pe data de.. Invitaţia poate fi abordată. eventual. fericire) către diferite persoane (rude. Scrisoarea este vizată. ca punct de plecare în realizarea unor astfel de mesaje. altul decât cel iniţial. ca relaţie cu persoana care scrie felicitarea etc. părinţilor/rudelor.

de jurnalul de lectură (în condiţiile în care elevii au realizat unul). gesturi. informaţia propriuzisă (prin cuvinte. proiectate în succesiunea lor firească pe clase: La clasa I Comunicarea orală: comunicarea. la şcoală. Comunicarea scrisă. persoana care transmite o informaţie. scrierea diftongilor. dacă este cazul. despre mediul şcolar. Conţinuturilor şi acţiunilor prevăzute în clasa I care se reiau.prin raportarea şi la modele din literatură. ca: plasarea titlului. La clasa a II-a Comunicarea orală: formularea mesajului (aplicativ. formularea mesajului oral (aplicativ. completate cu “povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate sau după ilustraţii”. construirea de dialoguri în situaţii concrete (în familie. semnale scrise). împrejurările. despre regulile de igienă sanitară etc. fără teoretizări). li se adaugă elemente noi. conjunctura în care se încadrează). ortografia: scrierea cu majusculă (fără referiri la terminologia gramaticală). propoziţia. alfabetul. despărţirea cuvintelor în silabe (fără reguli). fără teoretizări). . scrierea caligrafică. dialogul.). literele mici şi literele mări de mână. ortografia: scrierea corectă a cuvintelor care conţin litera -m. respectarea spaţiilor dintre cuvinte. semnul întrebării). aşezarea corectă în pagină. Şi prin diferenţiere. ştiinţă etc. Comunicarea scrisă. Iată câteva exemple de conţinuturi în formarea capacităţii de comunicare orală şi scrisă. folosirea aliniatelor. convorbirea între două sau mai multe persoane. precum şi contextele de realizare (situaţiile. persoana care primeşte informaţia. punctuaţia: folosirea corectă a semnelor de punctuaţie (punctul. a celor care conţin diftongi. despre reguli de circulaţie. în mijloacele de transport în comun etc.sau -b-. elementele grafice învăţate în învăţământul preşcolar. Se recomandă conţinuturi şi moduri de lucru despre comportarea civilizată. Conţinuturi ale formării capacităţii de comunicare Comunicarea cuprinde formele în care este introdusă în fiecare clasă. scrierea cuvintelor care conţin grupurile de litere. Se recomandă reluarea unor acte de comunicare exersate în clasa I. Cuvântul – element de comunicare: propoziţia.înainte de -p. intonarea propoziţiilor. circumstanţele. Procesul scrierii: organizarea scrierii.schimb de informaţii între oameni (fără teoretizări).

pe scopul redactării (pentru a transmite o informaţie. Contexte de realizare: scrierea funcţională (cu scop practic. v-a/va. compuneri cu început dat. mimică). transformarea textului dialogat în text narativ. La clasa a IV-a Comunicarea orală abordează mediul prin care este transmisă informaţia: telefon. cu început dat. i-au/iau. informativ) – copieri. compunerea cu un început dat. compunerea pe baza unor cuvinte de sprijin. Contextele de realizare: scrierea funcţională (cartea poştală. Realizarea compunerilor scrise este circumscrisă în contexte de realizare.apar elemente de noutate cum sunt: comunicarea non-verbală (gesturi. după gradul de originalitate. formulele de prezentare. virgulă (numai pentru enumerare şi în vocativ). linia de dialog. scrisoare (comunicarea scrisă) precum şi rezumatul oral în ideea creşterii ponderii comunicării orale. cu început dat etc. Contextele de realizare: se continuă în forme noi scrierea după imaginaţie . compuneri care înfăţişează o fiinţă sau un colţ din natură (descrierea). precum şi în funcţie de valenţele lor practice.a. care sugerează situaţiile. punctele de suspensie. . după un şir de ilustraţii (benzi desenate). radio. bilet. La clasa a III-a Comunicarea orală . ne-am/neam. cratimă. Comunicarea scrisă: planul iniţial al compunerii. cu sfârşit determinat. scrisoarea). u-l/ul.compunerea după un plan de idei. scriere funcţională. pentru a răspunde la întrebări). dictări. n-ai/nai. de permisiune. încheiere). compunerea pe baza unui şir de întrebări. rezumatul. ortografia şi punctuaţia: utilizarea ortogramelor: s-a/să. scrierea imaginativă (compuneri libere) . împrejurările ce au în vedere gruparea lor pe trei categorii. scrierea după imaginaţie. Comunicarea scrisă pune accente sporite pe organizarea textului scris. de solicitare. scriere imaginativă. biletul. se reiau compuneri din clasa a IV-a şi apar: compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor cuvinte date. utilizarea ortogramelor: într-o/într-un. două puncte. de creaţie. compunerea narativă în care se introduce dialogul ş. cu titlu dat. părţile componente ale unei compuneri (introducere. ortografia şi punctuaţia. de identificare. fiecare formă sau ţip de activitate este structurată gradual atât pe clase. scriere după textul literar. scrierea după un text literar. pe bază de plan de idei.compunere după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. cât şi după criteriul solicitării spiritului creativ: compuneri libere. s-au/sau. s-a/să. compunerea narativă liberă. cu expresii şi cuvinte de sprijin. De asemenea. televizor (comunicarea orală directă şi indirectă).punctuaţia prevede în plus: semnul exclamării. de utilitatea lor. ne-a/nea. cuprins. dintr-o/dintr-un.

Alfabetul. elementele de construcţie ale comunicării sunt mai restrânse. Elemente de construcţie a comunicării (conţinuturi) Dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă. în timp ce la clasele a III-a şi a IV-a ele capătă niveluri. Apar situaţii speciale ca: grupurile de sunete ea. elementele de construcţie a comunicării: La clasa I Prevederile programei. . pe care se bazează componentele de comunicare. de ordin lingvistic. La clasa a III-a . orale şi scrise. oa. îndeosebi la clasele I şi a II-a. scrierea cu mp.Propoziţia.Citirea cuvintelor. ie.Sunetele limbii române. care asigură înţelegerea de către elevi a fundamentelor lingvistice de bază. cuvântul. mb. paronime. gramatică. . Prezentăm. oferă front de lucru pentru tot anul şcolar: . ia. scrierea cu î şi â (fără cuvinte derivate cu prefixe de la cuvintele care încep . contururi cu un grad accesibil de dificultate. .Lexicul: cuvântul (grup de sunete cu un înţeles). La clasele I şi a II-a.Citirea textelor. deşi lapidare în formulare. în continuare. selectiv. Elementele teoretice sunt prezentate pe cele trei domenii ale lingvisticii: fonetică. . vocabular. Se are în vedere faptul că aceste clase. sunt grupate într-un ciclu curricular de dezvoltare. ce stau la temelia exprimării corecte. Vocale. atât orală cât şi scrisă. presupune cunoaşterea de către elevi. cu numeroase obiective şi conţinuturi comune. Articularea vocalelor şi consoanelor (nu se vor utiliza termenii de vocale şi consoane).Noţiuni de fonetică. cu exerciţii care au în vedere şi alte categorii semantice: omonime. . se asigură nu atât prin cunoaşterea teoriei lingvistice.Conţinuturile învăţării cuprind şi elemente de ortografiere şi punctuaţie a căror cunoaştere. în mod gradual.practică. fără menţionarea terminologiei. în funcţie de necesităţile fiecărui segment al comunicării (învăţării). silabă. a fundamentelor teoretice. silabă (noţiunile nu vor fi definite). consoane. La clasa a II-a . despărţirea cuvintelor în silabe la capăt de rând. ua. pe clase.Se reiau elementele de lexic din clasa a II-a.Citirea propoziţiilor.Noţiuni de fonetică: corespondenţa dintre sunet şi literă. împreună cu clasele a V-a şi a VI-a ale gimnaziului. . cât pe cale intuitiv.

. prin pronume personal.Morfologia – cuvântul – parte de vorbire. .Morfologia – verbul. timpul.Sintaxa propoziţiei – predicatul. funcţia sintactică: subiect. . . substantivul. scrierea şi pronunţarea cuvintelor care încep cu e (pronume personale. .Substantivul – substantive comune. predicatul verbal. numărul.propoziţia dezvoltată – părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv. subiect.Sintaxa – cuvântul – parte de propoziţie.Complementul – parte secundară de propoziţie care determină un verb.Propoziţia – comunicare cu un singur predicat. părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv. .Adjectivul – acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină.Verbul .Predicatul – predicatul verbal.Pronumele – pronumele personal. La clasa a IV-a Sunt recomandate actualizări la fiecare structură lingvistică şi completări după cum urmează: .cu î).Lexicul – cuvinte cu aceeaşi formă. . dar cu sens diferit. verbul “a fi”). parte secundară de propoziţie. . silabe care conţin grupurile menţionate mai sus. persoană. parte secundară de propoziţie. multiplu (opţional).Pronumele – pronumele personal. . . părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv. . Acordul predicatului cu subiectul. . genul. . probleme de ortografie şi ortoepie fără terminologie. proprii. complement exprimat prin substantiv. .Fonetică – actualizări. . .Subiectul – simplu.Subiectul – simplu şi subiectul exprimat prin substantiv.Numeralul – recunoaşterea.Adjectivul – acordul adjectival în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină. pronume personal). . părţi secundare de propoziţie care determină un verb. funcţia sintactică.Atributul – parte secundară de propoziţie care determină un substantiv. subiect. Atributul exprimat prin adjectiv. complement exprimat prin pronume (opţional). . .Propoziţia – simplă – părţi principale de propoziţie. . genul. predicatul verbal. . funcţia sintactică. . probleme de ortografie şi ortoepie a verbelor a fi şi a lua.persoană.Numeralul – funcţia sintactică.

continuând pe tot ciclul curricular al claselor a V-a şi a VI-a. se operează cu ele în mod intuitiv. O asemenea abordare a elementelor de construcţie a comunicării atrage atenţia asupra a două etape: etapa pregramaticală. cuvântul. . ce poate fi stabilită la nivelul clasei I şi a II-a şi etapa gramaticală.Noţiuni precum propoziţia. ce se parcurge în clasele a III-a şi a IV-a. se evită situaţiile inaccesibile şcolarilor. pe cale orală. silabă şi altele nu sunt definite.