Comunicarea, sub toate aspectele sale – verbală (orală şi scrisă), nonverbală şi paraverbală, constituie nucleul programelor şcolare în uz, accentul

punându-se, în demersul instructiv-educativ (şi nu numai) pe formarea elevilor că emiţători şi receptori eficienţi ai mesajelor transmise/receptate în diferite tipuri de contexte comunicative. Comunicarea scrisă Obiective vizate: obiectivele cadru 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris şi 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă, reflectate în obiective de referinţă, cu trimitere atât către procesul achiziţiilor fundamentale (în cazul ariei curriculare Limbă şi comunicare, scrierea), cât şi către aspecte particulare ale comportamentului elevului ca receptor, respectiv că emiţător (realizator) de mesaje scrise Conţinuturi: organizarea scrierii – elemente grafice (exersate în perioada preşcolară); litere; cuvinte; propoziţii; fraze; texte; scrierea caligrafică şi aşezarea corectă în pagină (spaţiul dintre cuvinte, titlul, alineatul etc.); ortografia – scrierea ortografică a cuvintelor care conţin diferite litere/grupuri de litere; scrierea cu majusculă în diferite situaţii; scrierea ortogramelor; punctuaţia – folosirea corectă a semnelor de punctuaţie; copierea

literelor/cuvintelor/propoziţiilor/frazelor/textelor; scrierea după dictare; organizarea textului scris; scrierea funcţională; scrierea imaginativă; scrierea despre textul literar; cartea – volum, copertă, foaie, pagină, numerotarea paginii, aşezarea textului în pagină; textul narativ; textul liric; textul nonliterar.

Modalităţi de abordare a acestor conţinuturi (a) Receptarea mesajului scris îmbracă forme particulare la începutul şcolarităţii, când elevul este iniţiat în tehnica cititului (prin parcurgerea triplei operaţii de percepere vizuală, pronunţare a cuvântului şi percepere auditivă, care conduce către înţelegerea sensului cuvântului citit) şi, ulterior abia, în tehnica lecturii unui text literar (şi nu numai):
  

în perioada preabecedară – pregătirea elevilor în vederea învăţării cititului/scrisului; în perioada abecedară – formarea capacităţii de citire/lectură; în perioada postabecedară – dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris; de

exemplu, folosirea unor componente ale lecturii explicative în abordarea textelor din ultima parte a

la clasele I-IV. funcţionale sau realizate pe baza unui text literar). eventual. (2) mesaj scris tip scriere imaginativă: compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. a unui text literar. (b) Emiterea de mesaje scrise presupune. într-o situaţie de comunicare didactică (aşa cum este cea care caracterizează demersul instructiv-educativ desfăşurat la şcoală) sau într-o situaţie de comunicare dată (asociată familiei. ci şi mesaje de tip bilet. interacţiunea emiţător – mesaj – receptor – context/situaţie de comunicare ia forma raportului receptor/cititor – text – context al lecturii. compunerea narativă liberă. valorificarea corespunzătoare a punctuaţiei. dispunerea în pagină a elementelor unei scrisori) etc. lirice) şi nonliterare. Sau chiar compoziţii ale colegilor (scrieri imaginative. cu o anumită manieră de abordare/descifrare/interpretare a diferitelor tipuri de texte literare (epice. formarea capacităţii de creare şi transmitere a patru grupe de mesaje: (1) mesaj scris tip comunicare simplă.). în particular. cu o anumită atitudine în raport cu ceea ce citeşte. compunerea cu titlu dat. compunerea cu început dat. organizarea textului în pagină. compoziţii” corespunzătoare standardelor de performanţă şi. redactarea într-un stil corespunzător temei şi. se vor urmări. decoda – critic (în măsura în care cadrul didactic îl formează în acest sens) – nu doar texte literare. invitaţie etc. cu diferite modalităţi de receptare (tehnici de lectură) şi decodare a unui text scris. astfel. reflectate (preponderent. . respectiv liric. capacitatea de autoevaluare a unor astfel de scrieri. primul dintre aceste procese) şi în conţinuturile programei pentru ciclul primar referitoare la receptarea unui text narativ. în general. Ca receptor de mesaje scrise. respectarea convenţiilor de conţinut şi formă specifice unui anumit tip de scriere (de exemplu. scrisoare. cuprins. cadrul didactic va facilita. compunerea după un plan de idei. interlocutorului/receptorului (în cazul unei scrieri funcţionale de tip scrisoare. compunerea realizată cu ajutorul unor cuvinte/expresii date (de sprijin). afiş. grupului de colegi/prieteni. la un moment dat. astfel. de lucru cu cartea. compunerea narativă cu pasaje dialogate. realizarea de către aceştia a unor. mass-mediei).abecedarului are un dublu scop: înţelegerea mesajului unui text şi introducerea elevilor în învăţarea unor tehnici ale muncii cu cartea. familiarizând elevii cu diferitele criterii de evaluare a unui mesaj scris. compunerea pe baza unui şir de întrebări. aceasta implică două procese: comprehensiunea şi interpretarea. încheiere). În ceea ce priveşte receptarea unui text literar (realizată în clasele primare mai ales ca formă de abordare a unui mesaj scris). pe de o parte. corectitudinea exprimării. respectarea celor trei componente ale unei. compoziţii” (introducere. *compunerea descriptivă (tip descriere-portret sau descriere-tablou – care prezintă o fiinţă sau un colţ de natură). În cazul receptării mesajului scris şi. bilet. pe de altă parte. elevul este familiarizat/deprins cu anumite tehnici de muncă intelectuală. elevul receptor de mesaje scrise poate. reclamă etc. cu precădere: reflectarea unui anumit conţinut.

reproduce/transforma un mesaj etc. cere o informaţie. telegrama.) şi/sau reflectare a mărcii personalizate pe care realizatorul unui mesaj scris o imprimă acestuia. felicitarea. elementele specifice unei scrisori. cartea poştală. de exemplu. încheiere).(3) mesaj scris tip scriere despre un text literar: povestirea unor scurte texte pe baza planului de idei. etapele realizării unui interviu/reportaj la radio sau la televiziune. părţile unei compuneri. Pentru că abordarea citit-scrisului se va constitui într-o componentă distinctă a prezentului suport de curs. rezumatul. cea de-a doua – la nivelul formei..  stabilite în urma discuţiilor cu elevii. *transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (a textului dialogat în text narativ). cuprins. în următoarele variante: (Şerdean 2002: 253-260. secvenţe din filme. într-o măsură mai mare sau mai mică. trăsăturile fizice şi morale ale unei persoane/ale unui personaj. respectând structura introducere – cuprins – încheiere şi rezultat al parcurgerii unei succesiuni logice de etape: etapă pregătitoare. în ciclul primar accentul fiind pus pe corectitudinea scrierii şi pe aşezarea mesajului în pagină. pornind de la o anumită temă) vizând o succesiune de întâmplări reale sau imaginare.. afişe. *jurnalul. rezuma/povesti/(re) crea un context comunicativ. în ciclul primar. (2) Mesajul scris tip scriere imaginativă. recomandate din compunerea pe baza unui şir de întrebări (formulate de către cadrul didactic sau anumite reviste.  compunerea cu început dat – mai frecvent.  compunerea după benzi desenate – aduse de către cadrul didactic. cea de redactare propriuzisă şi cea evaluativă este realizată. a unui articol cu un anumit subiect etc. imagini cu vieţuitoare. impusă de anumite convenţii (specifice unui anumit tip de text – vezi. videoclipuri etc. narativ sau descriptiv. create de elevi etc. invitaţia.. piese de teatru. biletul. cu precizarea că textul scris trebuie organizat în funcţie de scopul comunicării. caracteristicile unui obiect. printr-un text scris putându-se transmite o informaţie. personaje”. conţinând reperele spaţio-temporale ale temei de abordat şi eventualele. desene animate. fenomen/element al naturii. personaje. obiecte. în condiţiile în care scopul redactării unui text scris implică două coordonate ale analizei/proiectării: prima – la nivelul conţinutului. începutul compunerii poate fi dat de . scrisoarea.. (1) Mesajul scris tip comunicare simplă este abordat uzual. (4) mesaj scris tip scriere funcţională: tema. reclame. unui bilet. întâmplări din poveşti (în succesiunea corectă sau nu). dialogul dintre două sau mai multe persoane aflate într-o anumită situaţie de comunicare. unei invitaţii etc. vom avea în vedere aici principiile organizării textului scris în funcţie de scopul redactării. în varii contexte comunicative. în funcţie de diferitele coordonate ale situaţiei de comunicare. portrete. respectând cele trei părţi componente ale unei compuneri (introducere. Crăciun 2003: 163-165)  compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii: tablouri de natură.

coordonatele unui tablou de natură într-un anumit anotimp. respectiv figurat. – O fiinţă. propriile legende. asupra unei persoane etc. titlul implicând atât o perspectivă sintetică. astfel. prin folosirea frecventă a substantivelor şi a adjectivelor cromatice şi/sau trimiţând către diferite stări de spirit etc. termeni de specialitate etc. elevii pot crea. schimbarea unora dintre reperele spaţio-temporale. de către elevi. în principiu. la anumite repere spaţio-temporale). fără raportare la textele-suport studiate. respectiv familii lexicale. un.  compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date (de sprijin) – selectate de învăţător sau alese/acumulate pe parcursul unei anumite perioade de timp de către elevi. Asupra unei succesiuni de întâmplări..  compunerea după un plan de idei – propus de către cadrul didactic sau conturat/stabilit în urma activităţii frontale cu elevii.  compunerea cu titlu dat (de învăţător sau ales. dintre cele propuse în cadrul etapei pregătitoare desfăşurate în clasă). aparţinând planului uman sau planului naturii. o interogaţie asupra unui fapt. de elevi.).. pesimistă. ulterior ca exerciţii de creaţie realizate în scris de către elevi. ca premisă pentru jocuri/dramatizări.către învăţător sau construit. ci şi unităţi lexicale aparţinând anumitor clase din masa vocabularului (arhaisme. înfăţişând – prin imagini vizuale sugestive.). un obiect sau un colţ din natură (raportate.. scenă” (implicarea. regionalisme.  compunerea descriptivă – realizată sub forma unei descrieri-portret sau tablou. paronime. persoană etc. amintiri” etc. respectiv neimplicarea în acţiune) a unor personaje. cât şi sugestia abordării unei anumite teme cu un grad relativ mare de libertate.. intrarea sau ieşirea din. . neologisme. serii de sinonime. propriile poveşti. trăsăturile unei persoane etc. reflectând o anumită stare de spirit. în urma unei activităţi în care au fost valorificate metode ca brainstorming-ul. antonime.  compunerea cu sfârşit dat (de către cadrul didactic sau stabilit împreună cu elevii) – oferind o perspectivă optimistă. îşi pot scrie propriile. câmpuri. în condiţiile în care elevii sunt împărţiţi pe grupe şi fiecare grupă va avea ca punct de plecare. a unor întâmplări reale sau imaginare. cuvinte polisemantice. pot fi valorificate nu doar cuvinte cu sens propriu. început” diferit de al celorlalte. planul de idei poate viza o serie de acţiuni. de către elevi (din variantele propuse de aceştia se alege una care să se constituie în premisă de lucru pentru toţi elevii sau pot fi alese mai multe variante. caracteristicile unui element real sau imaginar. în etapa finală a activităţii putând fi discutate diferenţele generate de acest tip de demers).  compunerea narativă (liberă) – ca modalitate de prezentare. o viziune de ansamblu asupra unui element descris (obiect. realistă etc. în realizarea compunerii. omonime. conversaţia etc.  compunerea dialogată – realizabilă iniţial ca transpunere/redare în scris a discuţiilor dintre două/mai multe persoane reale/imaginare (valorificate în cadrul jocurilor de rol). idealistă.. nume de locuri/obiecte/personaje reale sau imaginare etc.

în caiet. din diferite domenii de activitate. capacitatea de a sintetiza diferite conţinuturi facilitând prelucrarea informaţiilor de orice tip. ca forme de. cultivarea unui aspect îngrijit. temă scrisă” – cu implicarea. plasarea corespunzătoare a datei (dacă este cazul). colegialitate.). copierea de texte şi dictarea. valorificând anumite texte-suport. astfel. urmând compararea manierei în care elevii au îndeplinit cele două sarcini de lucru. conţinând: numele persoanei care scrie biletul. într-o primă etapă. a anumitor conţinuturi. realizarea rezumatului etc. se vizează. lectura anticipativă etc. a titlului. ca formă de transmitere – prin comunicare scrisă – a unui mesaj de dimensiuni reduse. relaţia dintre cele două persoane (prietenie. elevii sunt familiarizaţi nu doar cu povestirea/rezumarea unui text literar studiat în clasă.) le implică în cazul abordării unui text epic. nivelul formal al textului scris: dispunerea lui în pagină. valorificarea justificată a alineatelor. de exemplu etc. a cadrului didactic în derularea activităţii respective). respectarea blancurilor/pauzelor între cuvinte. precum şi metode mai noi (de exemplu. de exemplu: un text poate fi transcris. rudenie etc. acelaşi text să fie dictat elevilor de către cadrul didactic. urmând îndrumările cadrului didactic. scrisoare. folosirea corectă a semnelor de punctuaţie. elemente asociate diferitelor aspecte pe care lectura explicativă – prin etapele sale –. după dictare)/transcrierea/copierea de către elevi. elevii pot primi sarcina de a rearanja/ordona elementele unui text scris (în versuri sau în proză – text studiat sau nu în cadrul ariei curriculare Limbă şi comunicare sau al altei arii curriculare din ciclul primar) etc. invitaţie şi jurnal. poate fi abordat începând cu clasa a doua. personaj real – personaj cu puteri supranaturale în basme. prin valorificarea opoziţiei personaj pozitiv – negativ. cu precădere. de temă (includem aici şi transcrierea. Tema scrisă presupune scrierea (eventual. caracterizarea – într-o manieră adaptată particularităţilor elevilor de vârstă şcolară mică (în condiţiile în care acest tip de scriere nu e prevăzut în programa pentru ciclul primar) – a unui personaj (prin raportarea la elementele portretului fizic şi ale celui moral.). deşi programa nu prevede această situaţie. exerciţii de completare a unor . ci şi cu realizarea de fişe de lectură în cazul altor texte literare (şi nu numai). informaţia transmisă etc. data redactării.. în manualele alternative de limba şi literatura română pentru ciclul primar. se concretizează în: povestirea unor texte de mică întindere după un plan de idei. transformarea textului dialogat în text narativ/transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (şi invers. carte poştală. după un anumit interval de timp. În cadrul demersului instructiv-educativ pot fi alternate diferitele tipuri de exerciţii pe care organizarea textului scris le implică în cadrul temei. Prin astfel de activităţi. ca exerciţiu de realizare a dramatizărilor). ordonat al scrisului etc. Biletul. felicitare.(3) Mesajul scris tip scriere despre un text literar. numele destinatarului. (4) Mesajul scris tip scriere funcţională este reprezentat. de către elevi. realizarea rezumatului prin eliminarea elementelor de detaliu. într-o măsură mai mare sau mai mică. telegramă. prin: exerciţii de redactare de bilete după model. bilet. în cazul unor texte accesibile.. pentru că ulterior.

exerciţii de adaptare a unui anumit bilet la particularităţile destinatarului. individuală de comunicare cu/despre/pentru sine. localitatea.. prin care se adresează urări (de sănătate. Scrisoarea este vizată. în acest sens. se pot realiza cu elevii. exerciţii de modificare a elementelor unei scrisori date (data. astfel încât acesta să se poată constitui în conţinut al unei telegrame (eventual. sau cu ordonarea/reconstituirea unor elemente ale mesajului etc. Pot fi avute în vedere.bilete lacunare. spaţiale a transmiterii unui anumit mesaj sub forma biletului etc.. locaţii diferite (la munte.. mesajul unei telegrame de anunţare a sosirii la bunici pe data de.. dar unor destinatari diferiţi (ca vârstă. în ciclul primar. să realizeze.. prieteni. în străinătate. cadrelor didactice ale şcolii etc.. asocierea confecţionării unei felicitări (eventual.. părinţilor/rudelor. aniversări etc. persoane oficiale.. colegi.). Felicitarea apare. exerciţii de modificare a perspectivei temporale. informaţiile transmise etc. exerciţii de completare a unei scrisori lacunare. în funcţie de coordonatele contextului comunicativ) adresate colegilor. cuprinzând un mesaj de felicitare/mulţumire/anunţare a unui eveniment etc. expeditorul. Paşte.). ca formă scrisă personală.. personalizate) cu alegerea/crearea mesajului corespunzător etc. În vederea familiarizării cu telegrama. adresate.. aniversări. altul decât cel iniţial. cu ocazia anumitor evenimente (sărbători. cu modificarea mesajului – corespunzătoare schimbării unora dintre coordonatele situaţiei de comunicare. în manualul de clasa a doua. jocuri de rol care să-i plaseze pe aceştia în ipostaze. destinatarul. cu precizarea numărului maxim de cuvinte admis)..). cu diferite ocazii (serbări. exerciţii de diferenţiere a mesajului transmis cu ocazia aceluiaşi eveniment.. ca relaţie cu persoana care scrie felicitarea etc. prietenilor. exerciţii de transformare a unui bilet în scrisoare şi invers etc. fericire) către diferite persoane (rude. Foarte Bine” etc. să reconstituie conţinutul unei telegrame din cuvinte/expresii date.). într-o anumită măsură. ca o scrisoare de dimensiuni reduse. în ciclul primar: exerciţii de redactare a textelor unor felicitări asociate unor evenimente ca: zi de naştere.. cu cei din clasa a patra) – . Invitaţia poate fi abordată. eventual. în ciclul primar. relaţia expeditor – destinatar.. cu elevii din ciclul primar (cu precădere. mai ales că etapă ulterioară analizei/interpretării unor modele de invitaţii de diferite tipuri. din maximum zece cuvinte. cadrul didactic le poate cere elevilor: să completeze formularele date cu elementele necesare trimiterii unei telegrame scrise de. zi onomastică. cu trenul. concursuri etc.. Jurnalul. ca punct de plecare în realizarea unor astfel de mesaje. să transforme un bilet/o scrisoare într-o telegramă şi invers etc. poate fi abordată. într-o măsură mai mare sau mai mică.). elevii putând fi îndrumaţi către redactarea de invitaţii (personalizate. în oraşul natal. să elimine elementele care nu sunt absolut necesare într-un mesaj dat. În ceea ce priveşte cartea poştală. exerciţii de completare/ordonare/transformare etc. exerciţii de ordonare a componentelor unei scrisori. Crăciun etc. A mesajului transmis. prin: activităţi de redactare de scrisori cu respectarea anumitor cerinţe.). ca profesie. la mare. pe Planeta lui. etc.

proiectate în succesiunea lor firească pe clase: La clasa I Comunicarea orală: comunicarea. semnul întrebării). scrierea caligrafică. alfabetul.sau -b-.). gesturi. despre reguli de circulaţie. literele mici şi literele mări de mână. propoziţia. conjunctura în care se încadrează). în mijloacele de transport în comun etc. fără teoretizări). folosirea aliniatelor. Conţinuturi ale formării capacităţii de comunicare Comunicarea cuprinde formele în care este introdusă în fiecare clasă. convorbirea între două sau mai multe persoane. Procesul scrierii: organizarea scrierii. Conţinuturilor şi acţiunilor prevăzute în clasa I care se reiau. dialogul.schimb de informaţii între oameni (fără teoretizări). Şi prin diferenţiere. persoana care transmite o informaţie. completate cu “povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate sau după ilustraţii”. Comunicarea scrisă. despărţirea cuvintelor în silabe (fără reguli). intonarea propoziţiilor. aşezarea corectă în pagină. de jurnalul de lectură (în condiţiile în care elevii au realizat unul). dacă este cazul. elementele grafice învăţate în învăţământul preşcolar. scrierea cuvintelor care conţin grupurile de litere. Comunicarea scrisă. Se recomandă reluarea unor acte de comunicare exersate în clasa I. . construirea de dialoguri în situaţii concrete (în familie. fără teoretizări). precum şi contextele de realizare (situaţiile. la şcoală. ştiinţă etc. formularea mesajului oral (aplicativ.prin raportarea şi la modele din literatură. ortografia: scrierea cu majusculă (fără referiri la terminologia gramaticală). semnale scrise). Iată câteva exemple de conţinuturi în formarea capacităţii de comunicare orală şi scrisă. informaţia propriuzisă (prin cuvinte. împrejurările. Cuvântul – element de comunicare: propoziţia. circumstanţele. despre mediul şcolar. ca: plasarea titlului. despre regulile de igienă sanitară etc.înainte de -p. scrierea diftongilor. li se adaugă elemente noi. ortografia: scrierea corectă a cuvintelor care conţin litera -m. Se recomandă conţinuturi şi moduri de lucru despre comportarea civilizată. a celor care conţin diftongi. punctuaţia: folosirea corectă a semnelor de punctuaţie (punctul. persoana care primeşte informaţia. respectarea spaţiilor dintre cuvinte. La clasa a II-a Comunicarea orală: formularea mesajului (aplicativ.

cu expresii şi cuvinte de sprijin. linia de dialog.a.punctuaţia prevede în plus: semnul exclamării. scrisoare (comunicarea scrisă) precum şi rezumatul oral în ideea creşterii ponderii comunicării orale. ne-a/nea. Contextele de realizare: scrierea funcţională (cartea poştală. Comunicarea scrisă pune accente sporite pe organizarea textului scris. punctele de suspensie. v-a/va.apar elemente de noutate cum sunt: comunicarea non-verbală (gesturi. dictări. scrierea după imaginaţie. compunerea pe baza unui şir de întrebări. La clasa a IV-a Comunicarea orală abordează mediul prin care este transmisă informaţia: telefon. i-au/iau. compunerea cu un început dat. virgulă (numai pentru enumerare şi în vocativ).compunere după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. bilet. de creaţie. pentru a răspunde la întrebări). ne-am/neam. cât şi după criteriul solicitării spiritului creativ: compuneri libere. cuprins. pe scopul redactării (pentru a transmite o informaţie. n-ai/nai. scrierea după un text literar. dintr-o/dintr-un. părţile componente ale unei compuneri (introducere. s-a/să. formulele de prezentare. informativ) – copieri. cu început dat etc. de identificare. Comunicarea scrisă: planul iniţial al compunerii. scriere după textul literar. compunerea narativă în care se introduce dialogul ş. care sugerează situaţiile. fiecare formă sau ţip de activitate este structurată gradual atât pe clase. se reiau compuneri din clasa a IV-a şi apar: compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor cuvinte date. Contextele de realizare: se continuă în forme noi scrierea după imaginaţie . utilizarea ortogramelor: într-o/într-un. de utilitatea lor. compuneri care înfăţişează o fiinţă sau un colţ din natură (descrierea). pe bază de plan de idei. încheiere). de solicitare. cu titlu dat. compunerea narativă liberă. cu sfârşit determinat. Contexte de realizare: scrierea funcţională (cu scop practic. împrejurările ce au în vedere gruparea lor pe trei categorii. cu început dat. după gradul de originalitate. ortografia şi punctuaţia. scriere imaginativă. biletul. scrisoarea). scrierea imaginativă (compuneri libere) . La clasa a III-a Comunicarea orală . televizor (comunicarea orală directă şi indirectă). compunerea pe baza unor cuvinte de sprijin. mimică). rezumatul. De asemenea. două puncte. s-au/sau. u-l/ul. de permisiune. Realizarea compunerilor scrise este circumscrisă în contexte de realizare. compuneri cu început dat. după un şir de ilustraţii (benzi desenate). .compunerea după un plan de idei. radio. ortografia şi punctuaţia: utilizarea ortogramelor: s-a/să. cratimă. transformarea textului dialogat în text narativ. precum şi în funcţie de valenţele lor practice. scriere funcţională.

în timp ce la clasele a III-a şi a IV-a ele capătă niveluri.Noţiuni de fonetică: corespondenţa dintre sunet şi literă. Elemente de construcţie a comunicării (conţinuturi) Dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă. împreună cu clasele a V-a şi a VI-a ale gimnaziului. se asigură nu atât prin cunoaşterea teoriei lingvistice. în funcţie de necesităţile fiecărui segment al comunicării (învăţării). pe care se bazează componentele de comunicare. în mod gradual. Apar situaţii speciale ca: grupurile de sunete ea. a fundamentelor teoretice. . scrierea cu î şi â (fără cuvinte derivate cu prefixe de la cuvintele care încep . ia. Vocale. silabă.Citirea textelor. mb. deşi lapidare în formulare. . ce stau la temelia exprimării corecte. atât orală cât şi scrisă.Citirea propoziţiilor. care asigură înţelegerea de către elevi a fundamentelor lingvistice de bază. elementele de construcţie ale comunicării sunt mai restrânse. pe clase. Elementele teoretice sunt prezentate pe cele trei domenii ale lingvisticii: fonetică. selectiv. presupune cunoaşterea de către elevi. cu numeroase obiective şi conţinuturi comune. silabă (noţiunile nu vor fi definite).Citirea cuvintelor.Se reiau elementele de lexic din clasa a II-a. cu exerciţii care au în vedere şi alte categorii semantice: omonime. contururi cu un grad accesibil de dificultate. în continuare. . vocabular. . Articularea vocalelor şi consoanelor (nu se vor utiliza termenii de vocale şi consoane). sunt grupate într-un ciclu curricular de dezvoltare.Conţinuturile învăţării cuprind şi elemente de ortografiere şi punctuaţie a căror cunoaştere. La clasa a II-a . ua. scrierea cu mp. de ordin lingvistic. La clasele I şi a II-a. paronime. cât pe cale intuitiv.Propoziţia. despărţirea cuvintelor în silabe la capăt de rând. Prezentăm. consoane. Se are în vedere faptul că aceste clase. fără menţionarea terminologiei.practică. îndeosebi la clasele I şi a II-a.Noţiuni de fonetică. elementele de construcţie a comunicării: La clasa I Prevederile programei. orale şi scrise.Lexicul: cuvântul (grup de sunete cu un înţeles). . Alfabetul.Sunetele limbii române. ie. gramatică. . La clasa a III-a . oferă front de lucru pentru tot anul şcolar: . oa. cuvântul.

Numeralul – funcţia sintactică. .Substantivul – substantive comune.Pronumele – pronumele personal. părţi secundare de propoziţie care determină un verb.Atributul – parte secundară de propoziţie care determină un substantiv. .Verbul . . părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv. . . Atributul exprimat prin adjectiv. . subiect. . numărul. . prin pronume personal.Propoziţia – simplă – părţi principale de propoziţie. . substantivul.Lexicul – cuvinte cu aceeaşi formă. . . . verbul “a fi”). .Sintaxa propoziţiei – predicatul. predicatul verbal. funcţia sintactică: subiect. multiplu (opţional). .Predicatul – predicatul verbal. Acordul predicatului cu subiectul. dar cu sens diferit. subiect. timpul. . complement exprimat prin substantiv.Pronumele – pronumele personal.Adjectivul – acordul adjectival în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină.persoană. persoană.Morfologia – verbul. părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv. .Fonetică – actualizări.Numeralul – recunoaşterea. probleme de ortografie şi ortoepie fără terminologie.cu î). predicatul verbal.Subiectul – simplu. . . . scrierea şi pronunţarea cuvintelor care încep cu e (pronume personale. parte secundară de propoziţie.Morfologia – cuvântul – parte de vorbire. La clasa a IV-a Sunt recomandate actualizări la fiecare structură lingvistică şi completări după cum urmează: . complement exprimat prin pronume (opţional). .Subiectul – simplu şi subiectul exprimat prin substantiv. parte secundară de propoziţie. genul.propoziţia dezvoltată – părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv. funcţia sintactică.Complementul – parte secundară de propoziţie care determină un verb. .Sintaxa – cuvântul – parte de propoziţie.Propoziţia – comunicare cu un singur predicat. .Adjectivul – acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină. genul. funcţia sintactică. pronume personal). probleme de ortografie şi ortoepie a verbelor a fi şi a lua. proprii. silabe care conţin grupurile menţionate mai sus.

O asemenea abordare a elementelor de construcţie a comunicării atrage atenţia asupra a două etape: etapa pregramaticală. continuând pe tot ciclul curricular al claselor a V-a şi a VI-a. pe cale orală. cuvântul. ce se parcurge în clasele a III-a şi a IV-a. silabă şi altele nu sunt definite. .Noţiuni precum propoziţia. ce poate fi stabilită la nivelul clasei I şi a II-a şi etapa gramaticală. se operează cu ele în mod intuitiv. se evită situaţiile inaccesibile şcolarilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful