Comunicarea, sub toate aspectele sale – verbală (orală şi scrisă), nonverbală şi paraverbală, constituie nucleul programelor şcolare în uz, accentul

punându-se, în demersul instructiv-educativ (şi nu numai) pe formarea elevilor că emiţători şi receptori eficienţi ai mesajelor transmise/receptate în diferite tipuri de contexte comunicative. Comunicarea scrisă Obiective vizate: obiectivele cadru 3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris şi 4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă, reflectate în obiective de referinţă, cu trimitere atât către procesul achiziţiilor fundamentale (în cazul ariei curriculare Limbă şi comunicare, scrierea), cât şi către aspecte particulare ale comportamentului elevului ca receptor, respectiv că emiţător (realizator) de mesaje scrise Conţinuturi: organizarea scrierii – elemente grafice (exersate în perioada preşcolară); litere; cuvinte; propoziţii; fraze; texte; scrierea caligrafică şi aşezarea corectă în pagină (spaţiul dintre cuvinte, titlul, alineatul etc.); ortografia – scrierea ortografică a cuvintelor care conţin diferite litere/grupuri de litere; scrierea cu majusculă în diferite situaţii; scrierea ortogramelor; punctuaţia – folosirea corectă a semnelor de punctuaţie; copierea

literelor/cuvintelor/propoziţiilor/frazelor/textelor; scrierea după dictare; organizarea textului scris; scrierea funcţională; scrierea imaginativă; scrierea despre textul literar; cartea – volum, copertă, foaie, pagină, numerotarea paginii, aşezarea textului în pagină; textul narativ; textul liric; textul nonliterar.

Modalităţi de abordare a acestor conţinuturi (a) Receptarea mesajului scris îmbracă forme particulare la începutul şcolarităţii, când elevul este iniţiat în tehnica cititului (prin parcurgerea triplei operaţii de percepere vizuală, pronunţare a cuvântului şi percepere auditivă, care conduce către înţelegerea sensului cuvântului citit) şi, ulterior abia, în tehnica lecturii unui text literar (şi nu numai):
  

în perioada preabecedară – pregătirea elevilor în vederea învăţării cititului/scrisului; în perioada abecedară – formarea capacităţii de citire/lectură; în perioada postabecedară – dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris; de

exemplu, folosirea unor componente ale lecturii explicative în abordarea textelor din ultima parte a

(2) mesaj scris tip scriere imaginativă: compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. valorificarea corespunzătoare a punctuaţiei. interlocutorului/receptorului (în cazul unei scrieri funcţionale de tip scrisoare. reflectate (preponderent. compoziţii” (introducere. mass-mediei). ci şi mesaje de tip bilet. funcţionale sau realizate pe baza unui text literar). capacitatea de autoevaluare a unor astfel de scrieri. compunerea după un plan de idei. *compunerea descriptivă (tip descriere-portret sau descriere-tablou – care prezintă o fiinţă sau un colţ de natură). respectarea celor trei componente ale unei. cu o anumită atitudine în raport cu ceea ce citeşte. compunerea narativă cu pasaje dialogate. eventual. Ca receptor de mesaje scrise. invitaţie etc. pe de o parte. dispunerea în pagină a elementelor unei scrisori) etc. corectitudinea exprimării. într-o situaţie de comunicare didactică (aşa cum este cea care caracterizează demersul instructiv-educativ desfăşurat la şcoală) sau într-o situaţie de comunicare dată (asociată familiei. cadrul didactic va facilita. compunerea pe baza unui şir de întrebări. În ceea ce priveşte receptarea unui text literar (realizată în clasele primare mai ales ca formă de abordare a unui mesaj scris). astfel. redactarea într-un stil corespunzător temei şi. la clasele I-IV. a unui text literar. compunerea cu titlu dat. astfel. încheiere). afiş. respectiv liric.). elevul receptor de mesaje scrise poate. cu o anumită manieră de abordare/descifrare/interpretare a diferitelor tipuri de texte literare (epice. realizarea de către aceştia a unor. lirice) şi nonliterare.abecedarului are un dublu scop: înţelegerea mesajului unui text şi introducerea elevilor în învăţarea unor tehnici ale muncii cu cartea. în particular. bilet. reclamă etc. . compunerea cu început dat. primul dintre aceste procese) şi în conţinuturile programei pentru ciclul primar referitoare la receptarea unui text narativ. interacţiunea emiţător – mesaj – receptor – context/situaţie de comunicare ia forma raportului receptor/cititor – text – context al lecturii. (b) Emiterea de mesaje scrise presupune. compunerea narativă liberă. elevul este familiarizat/deprins cu anumite tehnici de muncă intelectuală. În cazul receptării mesajului scris şi. compunerea realizată cu ajutorul unor cuvinte/expresii date (de sprijin). organizarea textului în pagină. familiarizând elevii cu diferitele criterii de evaluare a unui mesaj scris. formarea capacităţii de creare şi transmitere a patru grupe de mesaje: (1) mesaj scris tip comunicare simplă. decoda – critic (în măsura în care cadrul didactic îl formează în acest sens) – nu doar texte literare. Sau chiar compoziţii ale colegilor (scrieri imaginative. se vor urmări. cu diferite modalităţi de receptare (tehnici de lectură) şi decodare a unui text scris. compoziţii” corespunzătoare standardelor de performanţă şi. respectarea convenţiilor de conţinut şi formă specifice unui anumit tip de scriere (de exemplu. de lucru cu cartea. la un moment dat. cuprins. în general. cu precădere: reflectarea unui anumit conţinut. pe de altă parte. scrisoare. grupului de colegi/prieteni. aceasta implică două procese: comprehensiunea şi interpretarea.

respectând structura introducere – cuprins – încheiere şi rezultat al parcurgerii unei succesiuni logice de etape: etapă pregătitoare. obiecte. personaje.  compunerea după benzi desenate – aduse de către cadrul didactic. cu precizarea că textul scris trebuie organizat în funcţie de scopul comunicării. pornind de la o anumită temă) vizând o succesiune de întâmplări reale sau imaginare. (1) Mesajul scris tip comunicare simplă este abordat uzual.. dialogul dintre două sau mai multe persoane aflate într-o anumită situaţie de comunicare. impusă de anumite convenţii (specifice unui anumit tip de text – vezi. piese de teatru. personaje”. întâmplări din poveşti (în succesiunea corectă sau nu). narativ sau descriptiv.(3) mesaj scris tip scriere despre un text literar: povestirea unor scurte texte pe baza planului de idei. rezuma/povesti/(re) crea un context comunicativ. într-o măsură mai mare sau mai mică. respectând cele trei părţi componente ale unei compuneri (introducere. *jurnalul. de exemplu. părţile unei compuneri. caracteristicile unui obiect. Crăciun 2003: 163-165)  compunerea după o ilustraţie sau după un şir de ilustraţii: tablouri de natură. încheiere). începutul compunerii poate fi dat de . (4) mesaj scris tip scriere funcţională: tema. create de elevi etc. conţinând reperele spaţio-temporale ale temei de abordat şi eventualele. invitaţia. rezumatul. fenomen/element al naturii. afişe. în ciclul primar. portrete. trăsăturile fizice şi morale ale unei persoane/ale unui personaj. biletul.) şi/sau reflectare a mărcii personalizate pe care realizatorul unui mesaj scris o imprimă acestuia. *transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (a textului dialogat în text narativ). cartea poştală. (2) Mesajul scris tip scriere imaginativă. printr-un text scris putându-se transmite o informaţie. reproduce/transforma un mesaj etc. elementele specifice unei scrisori.  compunerea cu început dat – mai frecvent. desene animate. în următoarele variante: (Şerdean 2002: 253-260. unei invitaţii etc. telegrama. cere o informaţie. etapele realizării unui interviu/reportaj la radio sau la televiziune. scrisoarea.. cuprins. unui bilet. cea de redactare propriuzisă şi cea evaluativă este realizată. Pentru că abordarea citit-scrisului se va constitui într-o componentă distinctă a prezentului suport de curs. imagini cu vieţuitoare.. în varii contexte comunicative. videoclipuri etc. a unui articol cu un anumit subiect etc. în funcţie de diferitele coordonate ale situaţiei de comunicare. secvenţe din filme. vom avea în vedere aici principiile organizării textului scris în funcţie de scopul redactării. cea de-a doua – la nivelul formei. reclame. în condiţiile în care scopul redactării unui text scris implică două coordonate ale analizei/proiectării: prima – la nivelul conţinutului..  stabilite în urma discuţiilor cu elevii. felicitarea. recomandate din compunerea pe baza unui şir de întrebări (formulate de către cadrul didactic sau anumite reviste. în ciclul primar accentul fiind pus pe corectitudinea scrierii şi pe aşezarea mesajului în pagină.

respectiv figurat. paronime. ca premisă pentru jocuri/dramatizări. o viziune de ansamblu asupra unui element descris (obiect. conversaţia etc. în etapa finală a activităţii putând fi discutate diferenţele generate de acest tip de demers).  compunerea după un plan de idei – propus de către cadrul didactic sau conturat/stabilit în urma activităţii frontale cu elevii. – O fiinţă.către învăţător sau construit. caracteristicile unui element real sau imaginar. în urma unei activităţi în care au fost valorificate metode ca brainstorming-ul. coordonatele unui tablou de natură într-un anumit anotimp. persoană etc. în principiu. de către elevi. planul de idei poate viza o serie de acţiuni. antonime.  compunerea descriptivă – realizată sub forma unei descrieri-portret sau tablou. a unor întâmplări reale sau imaginare. de elevi. fără raportare la textele-suport studiate. respectiv familii lexicale. trăsăturile unei persoane etc.. intrarea sau ieşirea din. regionalisme. în realizarea compunerii. îşi pot scrie propriile. propriile poveşti. reflectând o anumită stare de spirit. început” diferit de al celorlalte. asupra unei persoane etc.. astfel. aparţinând planului uman sau planului naturii.). omonime.. cât şi sugestia abordării unei anumite teme cu un grad relativ mare de libertate. prin folosirea frecventă a substantivelor şi a adjectivelor cromatice şi/sau trimiţând către diferite stări de spirit etc. în condiţiile în care elevii sunt împărţiţi pe grupe şi fiecare grupă va avea ca punct de plecare. pot fi valorificate nu doar cuvinte cu sens propriu. termeni de specialitate etc. serii de sinonime. scenă” (implicarea. dintre cele propuse în cadrul etapei pregătitoare desfăşurate în clasă). idealistă. o interogaţie asupra unui fapt. un.. cuvinte polisemantice. înfăţişând – prin imagini vizuale sugestive. de către elevi (din variantele propuse de aceştia se alege una care să se constituie în premisă de lucru pentru toţi elevii sau pot fi alese mai multe variante. titlul implicând atât o perspectivă sintetică.. amintiri” etc.  compunerea dialogată – realizabilă iniţial ca transpunere/redare în scris a discuţiilor dintre două/mai multe persoane reale/imaginare (valorificate în cadrul jocurilor de rol). schimbarea unora dintre reperele spaţio-temporale. elevii pot crea.). un obiect sau un colţ din natură (raportate. Asupra unei succesiuni de întâmplări.  compunerea narativă (liberă) – ca modalitate de prezentare. respectiv neimplicarea în acţiune) a unor personaje.  compunerea cu titlu dat (de învăţător sau ales. la anumite repere spaţio-temporale). câmpuri. nume de locuri/obiecte/personaje reale sau imaginare etc. . ci şi unităţi lexicale aparţinând anumitor clase din masa vocabularului (arhaisme. ulterior ca exerciţii de creaţie realizate în scris de către elevi.  compunerea cu sfârşit dat (de către cadrul didactic sau stabilit împreună cu elevii) – oferind o perspectivă optimistă. propriile legende. neologisme. pesimistă. realistă etc.  compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor expresii date (de sprijin) – selectate de învăţător sau alese/acumulate pe parcursul unei anumite perioade de timp de către elevi.

urmând îndrumările cadrului didactic. data redactării. Biletul. În cadrul demersului instructiv-educativ pot fi alternate diferitele tipuri de exerciţii pe care organizarea textului scris le implică în cadrul temei. elevii pot primi sarcina de a rearanja/ordona elementele unui text scris (în versuri sau în proză – text studiat sau nu în cadrul ariei curriculare Limbă şi comunicare sau al altei arii curriculare din ciclul primar) etc. scrisoare.. nivelul formal al textului scris: dispunerea lui în pagină. ca exerciţiu de realizare a dramatizărilor). a titlului. ordonat al scrisului etc. în cazul unor texte accesibile. realizarea rezumatului etc. precum şi metode mai noi (de exemplu. urmând compararea manierei în care elevii au îndeplinit cele două sarcini de lucru. valorificarea justificată a alineatelor.). telegramă. transformarea textului dialogat în text narativ/transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă (şi invers. exerciţii de completare a unor . într-o măsură mai mare sau mai mică. de către elevi. capacitatea de a sintetiza diferite conţinuturi facilitând prelucrarea informaţiilor de orice tip. elemente asociate diferitelor aspecte pe care lectura explicativă – prin etapele sale –. de exemplu etc. ca forme de. elevii sunt familiarizaţi nu doar cu povestirea/rezumarea unui text literar studiat în clasă. valorificând anumite texte-suport. felicitare. folosirea corectă a semnelor de punctuaţie. de exemplu: un text poate fi transcris. prin valorificarea opoziţiei personaj pozitiv – negativ. carte poştală. în caiet. Prin astfel de activităţi. se vizează. copierea de texte şi dictarea. cu precădere. relaţia dintre cele două persoane (prietenie. după un anumit interval de timp. ci şi cu realizarea de fişe de lectură în cazul altor texte literare (şi nu numai). poate fi abordat începând cu clasa a doua. deşi programa nu prevede această situaţie. ca formă de transmitere – prin comunicare scrisă – a unui mesaj de dimensiuni reduse. informaţia transmisă etc. numele destinatarului. bilet. pentru că ulterior. după dictare)/transcrierea/copierea de către elevi. colegialitate. lectura anticipativă etc. temă scrisă” – cu implicarea. în manualele alternative de limba şi literatura română pentru ciclul primar. din diferite domenii de activitate. realizarea rezumatului prin eliminarea elementelor de detaliu. cultivarea unui aspect îngrijit.(3) Mesajul scris tip scriere despre un text literar. rudenie etc. Tema scrisă presupune scrierea (eventual. prin: exerciţii de redactare de bilete după model. a cadrului didactic în derularea activităţii respective). se concretizează în: povestirea unor texte de mică întindere după un plan de idei. a anumitor conţinuturi. conţinând: numele persoanei care scrie biletul. acelaşi text să fie dictat elevilor de către cadrul didactic.. astfel. invitaţie şi jurnal. de temă (includem aici şi transcrierea. plasarea corespunzătoare a datei (dacă este cazul).) le implică în cazul abordării unui text epic. (4) Mesajul scris tip scriere funcţională este reprezentat. într-o primă etapă.). caracterizarea – într-o manieră adaptată particularităţilor elevilor de vârstă şcolară mică (în condiţiile în care acest tip de scriere nu e prevăzut în programa pentru ciclul primar) – a unui personaj (prin raportarea la elementele portretului fizic şi ale celui moral. personaj real – personaj cu puteri supranaturale în basme. respectarea blancurilor/pauzelor între cuvinte.

în funcţie de coordonatele contextului comunicativ) adresate colegilor. în străinătate.). În ceea ce priveşte cartea poştală. altul decât cel iniţial. mai ales că etapă ulterioară analizei/interpretării unor modele de invitaţii de diferite tipuri.. persoane oficiale. în ciclul primar: exerciţii de redactare a textelor unor felicitări asociate unor evenimente ca: zi de naştere.. concursuri etc. zi onomastică. poate fi abordată. aniversări. fericire) către diferite persoane (rude. exerciţii de diferenţiere a mesajului transmis cu ocazia aceluiaşi eveniment.bilete lacunare. părinţilor/rudelor.. din maximum zece cuvinte. locaţii diferite (la munte. sau cu ordonarea/reconstituirea unor elemente ale mesajului etc. pe Planeta lui. spaţiale a transmiterii unui anumit mesaj sub forma biletului etc. informaţiile transmise etc. exerciţii de completare a unei scrisori lacunare. cu cei din clasa a patra) – . asocierea confecţionării unei felicitări (eventual. cu elevii din ciclul primar (cu precădere. exerciţii de modificare a elementelor unei scrisori date (data. cadrul didactic le poate cere elevilor: să completeze formularele date cu elementele necesare trimiterii unei telegrame scrise de. astfel încât acesta să se poată constitui în conţinut al unei telegrame (eventual. Pot fi avute în vedere. ca o scrisoare de dimensiuni reduse.. cu ocazia anumitor evenimente (sărbători. cadrelor didactice ale şcolii etc. adresate. Invitaţia poate fi abordată. destinatarul. ca formă scrisă personală.. eventual. ca punct de plecare în realizarea unor astfel de mesaje. ca relaţie cu persoana care scrie felicitarea etc... exerciţii de ordonare a componentelor unei scrisori. să elimine elementele care nu sunt absolut necesare într-un mesaj dat. colegi. aniversări etc. prieteni. în ciclul primar. expeditorul. A mesajului transmis.. Foarte Bine” etc. exerciţii de modificare a perspectivei temporale.).. Paşte.). exerciţii de transformare a unui bilet în scrisoare şi invers etc. mesajul unei telegrame de anunţare a sosirii la bunici pe data de. În vederea familiarizării cu telegrama.. individuală de comunicare cu/despre/pentru sine. să reconstituie conţinutul unei telegrame din cuvinte/expresii date. relaţia expeditor – destinatar. se pot realiza cu elevii.. cu trenul. elevii putând fi îndrumaţi către redactarea de invitaţii (personalizate. în manualul de clasa a doua. cu precizarea numărului maxim de cuvinte admis). într-o anumită măsură.. Jurnalul. să transforme un bilet/o scrisoare într-o telegramă şi invers etc.).. la mare. localitatea. Crăciun etc. prietenilor. în oraşul natal. în acest sens. cu diferite ocazii (serbări. prin care se adresează urări (de sănătate. personalizate) cu alegerea/crearea mesajului corespunzător etc. jocuri de rol care să-i plaseze pe aceştia în ipostaze.. cuprinzând un mesaj de felicitare/mulţumire/anunţare a unui eveniment etc. ca profesie.). cu modificarea mesajului – corespunzătoare schimbării unora dintre coordonatele situaţiei de comunicare. Scrisoarea este vizată. Felicitarea apare. exerciţii de completare/ordonare/transformare etc. etc. dar unor destinatari diferiţi (ca vârstă.). exerciţii de adaptare a unui anumit bilet la particularităţile destinatarului. să realizeze. prin: activităţi de redactare de scrisori cu respectarea anumitor cerinţe. într-o măsură mai mare sau mai mică.. în ciclul primar.

semnale scrise).înainte de -p.sau -b-. scrierea caligrafică. literele mici şi literele mări de mână. a celor care conţin diftongi. fără teoretizări). Comunicarea scrisă. despre reguli de circulaţie. propoziţia. la şcoală.). Conţinuturilor şi acţiunilor prevăzute în clasa I care se reiau. Şi prin diferenţiere. proiectate în succesiunea lor firească pe clase: La clasa I Comunicarea orală: comunicarea.prin raportarea şi la modele din literatură. dialogul. intonarea propoziţiilor. fără teoretizări). în mijloacele de transport în comun etc. Cuvântul – element de comunicare: propoziţia. conjunctura în care se încadrează). despre mediul şcolar. elementele grafice învăţate în învăţământul preşcolar. completate cu “povestirea unor fapte şi întâmplări după benzi desenate sau după ilustraţii”. Comunicarea scrisă. folosirea aliniatelor. Se recomandă reluarea unor acte de comunicare exersate în clasa I. împrejurările. scrierea cuvintelor care conţin grupurile de litere. ortografia: scrierea corectă a cuvintelor care conţin litera -m. formularea mesajului oral (aplicativ. semnul întrebării). ştiinţă etc. convorbirea între două sau mai multe persoane. precum şi contextele de realizare (situaţiile. La clasa a II-a Comunicarea orală: formularea mesajului (aplicativ. . respectarea spaţiilor dintre cuvinte. Procesul scrierii: organizarea scrierii. alfabetul. Conţinuturi ale formării capacităţii de comunicare Comunicarea cuprinde formele în care este introdusă în fiecare clasă. persoana care primeşte informaţia. aşezarea corectă în pagină. de jurnalul de lectură (în condiţiile în care elevii au realizat unul). ca: plasarea titlului. li se adaugă elemente noi. circumstanţele. dacă este cazul. punctuaţia: folosirea corectă a semnelor de punctuaţie (punctul. scrierea diftongilor. despre regulile de igienă sanitară etc. informaţia propriuzisă (prin cuvinte. ortografia: scrierea cu majusculă (fără referiri la terminologia gramaticală). gesturi. persoana care transmite o informaţie. Iată câteva exemple de conţinuturi în formarea capacităţii de comunicare orală şi scrisă. Se recomandă conţinuturi şi moduri de lucru despre comportarea civilizată.schimb de informaţii între oameni (fără teoretizări). despărţirea cuvintelor în silabe (fără reguli). construirea de dialoguri în situaţii concrete (în familie.

cu sfârşit determinat. cât şi după criteriul solicitării spiritului creativ: compuneri libere. televizor (comunicarea orală directă şi indirectă). compunerea pe baza unui şir de întrebări. cratimă. dintr-o/dintr-un. transformarea textului dialogat în text narativ. de permisiune. . ne-am/neam.compunere după un şir de ilustraţii sau benzi desenate. încheiere). scriere funcţională. virgulă (numai pentru enumerare şi în vocativ). utilizarea ortogramelor: într-o/într-un. compuneri cu început dat. i-au/iau. rezumatul. n-ai/nai.a. de creaţie. compunerea pe baza unor cuvinte de sprijin. formulele de prezentare. Comunicarea scrisă: planul iniţial al compunerii. două puncte.punctuaţia prevede în plus: semnul exclamării. scrierea după imaginaţie. compuneri care înfăţişează o fiinţă sau un colţ din natură (descrierea). scrisoare (comunicarea scrisă) precum şi rezumatul oral în ideea creşterii ponderii comunicării orale.apar elemente de noutate cum sunt: comunicarea non-verbală (gesturi. cu început dat. ne-a/nea. părţile componente ale unei compuneri (introducere. ortografia şi punctuaţia. compunerea narativă în care se introduce dialogul ş. linia de dialog. bilet. care sugerează situaţiile. de identificare. pe bază de plan de idei. dictări. cu expresii şi cuvinte de sprijin. pentru a răspunde la întrebări). La clasa a IV-a Comunicarea orală abordează mediul prin care este transmisă informaţia: telefon. împrejurările ce au în vedere gruparea lor pe trei categorii. scrierea imaginativă (compuneri libere) . se reiau compuneri din clasa a IV-a şi apar: compunerea pe baza unor cuvinte şi a unor cuvinte date. fiecare formă sau ţip de activitate este structurată gradual atât pe clase. cu început dat etc. de solicitare. Contextele de realizare: se continuă în forme noi scrierea după imaginaţie . cu titlu dat. precum şi în funcţie de valenţele lor practice. de utilitatea lor. u-l/ul. cuprins. ortografia şi punctuaţia: utilizarea ortogramelor: s-a/să. De asemenea. s-au/sau.compunerea după un plan de idei. La clasa a III-a Comunicarea orală . Contexte de realizare: scrierea funcţională (cu scop practic. compunerea cu un început dat. informativ) – copieri. radio. Contextele de realizare: scrierea funcţională (cartea poştală. Comunicarea scrisă pune accente sporite pe organizarea textului scris. pe scopul redactării (pentru a transmite o informaţie. mimică). biletul. scriere după textul literar. punctele de suspensie. s-a/să. scriere imaginativă. după gradul de originalitate. Realizarea compunerilor scrise este circumscrisă în contexte de realizare. scrierea după un text literar. compunerea narativă liberă. după un şir de ilustraţii (benzi desenate). v-a/va. scrisoarea).

Citirea cuvintelor. Se are în vedere faptul că aceste clase. deşi lapidare în formulare. în timp ce la clasele a III-a şi a IV-a ele capătă niveluri. paronime. pe care se bazează componentele de comunicare. vocabular. Elemente de construcţie a comunicării (conţinuturi) Dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă. selectiv. împreună cu clasele a V-a şi a VI-a ale gimnaziului. Prezentăm. consoane. oa. pe clase. contururi cu un grad accesibil de dificultate.Conţinuturile învăţării cuprind şi elemente de ortografiere şi punctuaţie a căror cunoaştere. La clasa a II-a . . . Alfabetul. care asigură înţelegerea de către elevi a fundamentelor lingvistice de bază. cât pe cale intuitiv. La clasele I şi a II-a. orale şi scrise. în mod gradual. cuvântul. în funcţie de necesităţile fiecărui segment al comunicării (învăţării). ua. elementele de construcţie ale comunicării sunt mai restrânse. Apar situaţii speciale ca: grupurile de sunete ea. în continuare. sunt grupate într-un ciclu curricular de dezvoltare. fără menţionarea terminologiei.Citirea textelor. de ordin lingvistic.Sunetele limbii române. presupune cunoaşterea de către elevi. cu exerciţii care au în vedere şi alte categorii semantice: omonime. . Articularea vocalelor şi consoanelor (nu se vor utiliza termenii de vocale şi consoane).Noţiuni de fonetică. oferă front de lucru pentru tot anul şcolar: . îndeosebi la clasele I şi a II-a.Noţiuni de fonetică: corespondenţa dintre sunet şi literă. mb. gramatică. atât orală cât şi scrisă. scrierea cu î şi â (fără cuvinte derivate cu prefixe de la cuvintele care încep .Citirea propoziţiilor.Propoziţia. se asigură nu atât prin cunoaşterea teoriei lingvistice.Lexicul: cuvântul (grup de sunete cu un înţeles). . ie.practică. silabă (noţiunile nu vor fi definite). Vocale. despărţirea cuvintelor în silabe la capăt de rând. ia. Elementele teoretice sunt prezentate pe cele trei domenii ale lingvisticii: fonetică. silabă. La clasa a III-a . . cu numeroase obiective şi conţinuturi comune. . elementele de construcţie a comunicării: La clasa I Prevederile programei.Se reiau elementele de lexic din clasa a II-a. scrierea cu mp. a fundamentelor teoretice. ce stau la temelia exprimării corecte.

persoană. scrierea şi pronunţarea cuvintelor care încep cu e (pronume personale. genul.Numeralul – funcţia sintactică. predicatul verbal. complement exprimat prin substantiv. substantivul. funcţia sintactică. .propoziţia dezvoltată – părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv.Fonetică – actualizări. subiect. verbul “a fi”). .Subiectul – simplu. prin pronume personal. .Morfologia – cuvântul – parte de vorbire. probleme de ortografie şi ortoepie fără terminologie. . La clasa a IV-a Sunt recomandate actualizări la fiecare structură lingvistică şi completări după cum urmează: . funcţia sintactică. Atributul exprimat prin adjectiv. multiplu (opţional). . .Propoziţia – simplă – părţi principale de propoziţie. numărul.Substantivul – substantive comune.Pronumele – pronumele personal. .persoană. parte secundară de propoziţie.Predicatul – predicatul verbal. genul. . .Sintaxa – cuvântul – parte de propoziţie. . timpul. probleme de ortografie şi ortoepie a verbelor a fi şi a lua. pronume personal).Adjectivul – acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină.Atributul – parte secundară de propoziţie care determină un substantiv.Numeralul – recunoaşterea. . parte secundară de propoziţie. complement exprimat prin pronume (opţional).cu î). . părţi secundare de propoziţie care determină un substantiv. . dar cu sens diferit. părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv. .Complementul – parte secundară de propoziţie care determină un verb. silabe care conţin grupurile menţionate mai sus.Sintaxa propoziţiei – predicatul. . .Adjectivul – acordul adjectival în gen şi număr cu substantivul pe care îl determină. predicatul verbal. . proprii.Propoziţia – comunicare cu un singur predicat. .Lexicul – cuvinte cu aceeaşi formă.Morfologia – verbul. .Pronumele – pronumele personal. . subiect. părţi secundare de propoziţie care determină un verb. . Acordul predicatului cu subiectul. .Verbul .Subiectul – simplu şi subiectul exprimat prin substantiv. funcţia sintactică: subiect.

silabă şi altele nu sunt definite. pe cale orală. . ce se parcurge în clasele a III-a şi a IV-a. continuând pe tot ciclul curricular al claselor a V-a şi a VI-a.Noţiuni precum propoziţia. O asemenea abordare a elementelor de construcţie a comunicării atrage atenţia asupra a două etape: etapa pregramaticală. se operează cu ele în mod intuitiv. se evită situaţiile inaccesibile şcolarilor. ce poate fi stabilită la nivelul clasei I şi a II-a şi etapa gramaticală. cuvântul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful