Situatia general pe baza contului de profit si pierdere -RONNr.

Crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 INDICATORI Vnzari Alte venituri Total venituri Cheltuieli variabile Marja bruta de exploatare Cheltuieli fixe Rezultat din exploatare Rezultat financiar Rezultat extraordinar Profit brut Impozit pe profit Profit net 2007 1.434.218 1.434.218 1.056.637 377.581 26.111 351.470 4.859 356.329 21.521 334.808 2008 1.731.197 -1.731.197 1.520.096 211.101 115.778 95.323 -41.957 53.366 10712 42.654

n anul 2008 comparativ cu anul precedent, profitul naintea impozitarii se prezenta astfel: modificarea profitului din care: 356.329 -53.366 = 302.963 RON

contributia marjei brute

contributia cheltuielilor fixe modificarea rezultatului financiar

377.581 211.101= 166.480 RON 26.111 115.778 = - 89.667 RON 4.859 (- 41.957) = 46.816 RON

Se constata o scadere a rezultatului din exploatare n anul 2008 fata de anul 2007, situatie defavorabila deoarece activitatea de exploatare este de maxima importanta pentru activitatea generala a ntreprinderii si constituie principala sursa de formare a fondurilor proprii ale societatii, destinate investitiilor, cointeresarii materiale ale salariatilor sai, de asemenea ale actionarilor. Cresterea cheltuielilor fixe a contribuit n cea mai mare masura la diminuarea rezultatului din exploatare.

Tabelul urmator sintetizeaza mecanismul de determinare a soldurilor intermediare de gestiune, fiecare sold avnd acceptiunea unui indicator partial de rentabilitate. UM. RON Producia vndut Producia stocat Producia imobilizat 2007 1.434.218 1

2008 1.731.197 -

Producia exerciiului Cumprri de materii prime Variaia stocurilor de materii prime Lucrri i servicii executate de teri Consumuri provenind de la teri Valoarea adugat Subvenii de exploatare Impozite i rate Cheltuieli cu personalul Excendentul brut al exploatrii Alte venituri din exploatare Rulri asupra amortismentelor i provizioanelor Alte cheltuieli de exploatare Amortizri i provizioane calculate Rezultattul exploatrii (RE) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul curent Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Impozitul pe profit Rezultatul exerciiului

1.434.218 17.652 87.722 105.434 1.328.784 2.517 288.456 1.037.811 32.814 686.341 32.814 351.470 5.094 235 356.329 21.521 334.808

1.731.197 42.077 162.226 204.303 1.526.894 8.855 798.580 719.459 62.422 624.136 62.422 95.323 2.951 44.908 53.366 10.712 42.654

Analiza RBE se face pe baza valorii absolute si a ratelor de repartitie: Mii lei INDICATOR Rezultatul brut al exploatarii Cifra de afaceri Amortizare Cheltuilei financiare Total activ 2007 1.037.811 1.434.218 32.814 235 654.642 2008 719.459 1.731.197 62.422 44.908 880.917

INDICATOR Relatie de calcul Rata marjei brute a exploatarii R1 = (RBE)/CA)x100 Rata amortizrii R2 = (Amortizare/RBE)x100 Rata cheltuielilor financiare R3 = (Cheltuieli financiare/RBE)x100 Rata privind randamentul R5 =(RBE/Total activ)x100 activelor
2

2007 72,4 3,20 0,10 1,586

2008 41,6 8,70 6,3 0,817

R1 si R5 sunt rate de rentabilitate stabilite prin implicarea RBE n calitate de efect, iar celelalte sunt rate de structura. Rata marjei brute de exploatare a suferit o diminuare cu 30,80% datorita reducerii n anul 2008 a rezultatului brut al exploatarii comparativ cu anul 2007. Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit. Scaderea acestei rate n raport cu o rata a marjei comerciale relativ stabila dovedeste o mpovarare referitoare la costurile exploatarii. Rata amortizarii a crescut cu 5,5 procente fata de 2007 datorita cresterii cheltuielilor cu amortizarea ca urmare a cumpararii de active, cumparare necesara datorit retehnologizarii, utilarii si extinderii productiei. Rata cheltuielilor financiare a crescut drastic cu 6,2 procente datorita cresterii cheltuielilor cu amortizarile, scaderea RBE fiind mult prea mica n comparatie cu cresterea mult prea mare a cheltuielilor financiare din anul 2008. Rata privind randamentul activelor s-a redus cu 0,769% ca efect al diminuarii rezultatului brut al exploatarii.

Rata veniturilor Categoria de Activitati 2007 RON 0 Exploatare Financiara Extraordinar TOTAL 1 1.434.218 5094 1.439.312 % 2 99,7 0,3 100 3 1.731.197 2.951 1.734.148 2008 RON % 4 99,9 0,1 100 2007 RON 5 235 2008 RON 6 44.908 RON 7 351.470 4.859 356.329 2007 % 8 24,51 95,38 24,76 RON 9 95.323 -41.957 53.366 2008 % 10 5,50 -1421,79 3,077 11 24,48 -1,42 23,06 Venituri Cheltuieli Rezultat recalculate R = (4x8)x100

1.082.748 1.635.874

1.082.983 1.680.782

Analiza si cercetarea riscului economic Riscul nu depinde numai de factorii generali (pre de vnzare, cost, cifra de afaceri), ci i de structura costurilor, respectiv comportamentul lor fa de volumul de activitate.1 Structura cheltuielilor i, n special, repartiia ntre cheltuielile fixe i cheltuielile variabile n raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta marcanta asupra rentabilitatii, ceea ce justifica determinarea unui efect de levier al exploatarii si mai mult formularea modelului de analiza a punctului mort. Cheltuielile variabile sunt direct proportionale cu nivelul productie (materii prime si materiale directe, salariile personalului direct productiv etc.). Cheltuieli fixe, independente de nivelul activitatii, sunt angajate in scopul functionarii normale a intreprinderii, fiind platite chiar si in absenta cifrei de afaceri (apa, electricitate, intretinere, personal administrativ, cheltuieli cu amortizarea etc.). Aceasta grupare trebuie privita prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate cheltuielile sunt considerate variabile si numai pe termen scurt unele sunt variabile si altele fixe. Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare. Importanta cheltuielilor fixe nu poate fi apreciata in marime absoluta, ci numai in raport cu marja generata de intreprindere, deoarece exista sectoare cum ar fi acela al serviciilor, in care raportul cifra de afaceri/cumparari este foarte mare, deci cheltuielile fixe mult mai absorbite prin cifra de afaceri. Sinteza intre nivelul cheltuielilor fixe si cel al marjei o realizeaza punctul mort evidentiat prin analiza cost-volum-profit. Pragul de rentabilitate Principalul indicator care msoar riscul de exploatare este pragul de profitabilitate (rentabilitate). Pragul de rentabilitate al ntreprinderii este acel punct la care cifra de afaceri acoper cheltuielile de exploatare delimitate n cheltuieli fixe i cheltuieli variabile pentru un produs sau pentru ntreaga activitate. Mai este numit i punct critic; deci, la acest punct,
1

Doina Maria Robu Contabilitate generala, http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=403&idb=20

profitul este nul. Dac cifra de afaceri depete pragul de rentabilitate se obine profit. Acest prag este apreciat ca fiind pragul eficienei cheltuielilor (se atinge atunci cnd volumul veniturilor obinute asigur acoperirea costurilor i a cheltuielilor ocazionate de desfurarea unei activiti) i este folosit n analiza riscului economic i financiar. Astfel, n acest context, dac V = K + Ch2 (unde: V venituri, K costuri, Ch cheltuieli.), atunci societatea comercial se afl n punctul de echilibru sau punctul critic. Evolutia costurilor fixe nu depinde direct de volumul de activitate, fiind inelastice n condiiile unor creteri sau descreteri de mici dimensiuni ale volumului de activitate, de la o perioad la alta. Costurile variabile evolueaz n legatur direct cu dinamica produciei (lucrrilor, serviciilor) avnd o evoluie proporional n raport cu dinamica activitii. Determinarea pragului de rentabilitate se poate face, dup caz, n uniti fizice, valorice, n numr de zile, pentru un singur produs sau pentru ntreaga activitate a firmei. Determinarea pragului de profitabilitate n uniti fizice. Pragul de rentabilitate n funcie de uniti fizice arat cantitatea de produse fabricate i vndute de la care ntreprinderea devine rentabil. Analiza pragului de rentabilitate in cazul unei activitati omogene (un singur produs). a) Volumul fizic critic al productiei La intreprinderile monoproductive pragul de rentabilitate in unitati fizice se determina pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant (v = ct) in raport cu cresterea volumului productiei. Aceasta inseamna ca, indiferent de volumul fizic al productiei vandute (Q) , cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind in schimb volumul total al acestora (CV). CV = v Q. (3.1)

Gestiunea financiara a societatilor comerciale. Caiet de studiu si evaluare. Vol.4 - Rentabilitatea societatii comerciale. Analiza situatiei financiare a societatii comerciale pe baza rapoartelor. - Hristea Cristea, Ioan Talpos, Carmen Corduneanu, Aurora Labunet, Marilen Pirtea - Editura Mirton - Timisoara 2002

Se porneste de la ipoteza constantei pretului unitar de vanzare (p) indiferent de volumul produselor fizice vandute (Q). Altfel spus, piata absoarbe toata productia la acelasi pret. CA = p Q. (3.2) In baza acestor ipoteze, pragul de rentabilitate, reprezentand volumul fizic al productiei vandute care acopera totalul cheltuielilor (cheltuieli fizice + cheltuieli variabile; CT = CF + CV) iar rezultatul exploatarii este nul (RE = 0), se determina dupa relatia : CA= CT, iar RE = , CA = CV + CF, p Q. = v Q. + CF, p Q. - v Q. = CF => QPR = in care: QPR = volumul fizic al productiei vandute pentru a atinge pragul de rentabilitate (PR); p v = marja unitara asupra cheltuielilor vandute (mcv) sau marja bruta de acumulare pe unitatea de produs. Volumul fizic al productiei vandute pentru a atinge pragul de rentabilitate mai poate fi calculat si astfel: QPR = in care: Cf - reprezinta suma cheltuielilor fixe pe produs; p - pret de vanzare unitar; Cv - cheltuielile variabile pe unitatea de produs; mcv - marja bruta fata de cheltuielile variabile pe unitatea de produs. Rezulta ca: QPR =
3

Cf pv

(3.3)

Cf p Cv

Cf mcv

(3.4)

Cf mcv

(3.5)

Analiza economico-financiara - Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu Editura ASE- Bucuresti 2003, pagina 174

Analiza pragului de rentabilitate liniar ofera informatii de gestiune interesante din punct de vedere al calcului economic, dar mai putin pertinente sub aspectul realitatii economice, datorita urmatoarelor limite: - presupune o cerere limitata, la pret fix, cat si randamente constante; - orizontul pe care il au in vedere este scurt si nu determina modificari in structura productiei. In realitate, separatia in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe nu ramane constanta in timp si nici pentru variatii mai mari ale cifrei de afaceri. De aceea metoda poate fi aplicata cu succes numai la intreprinderiile mici, la nivel de atelier, precum si la intreprinderile cu activitate comerciala la care aceasta structura nu suporta modificari sensibile. Lund n considerare o evolutie liniara a veniturilor i costurilor, reprezentarea grafic a metodei se realizeaza astfel:

Figura 3.1 Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate liniar.4 - Cand Qpr intreprinderea nu degaja nici profit nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu atat mai mare cu cat intreprinderea este mai apropape de punctul sau critic. Cand nivelul de activitate (CA) se situeaza in vecinitatea punctului critic, o mica variatie a cifrei de afaceri antreneaza o mare variatie a profitului. - Cand Q<Qpr, costurile depasesc CA, iar intreprinderea lucreaza in pierdere. - Cand Q > Qpr, costurile sunt compensate de CA suficient de mult pentru a degaja si profit. Cu cat Q (productia) este mai mare fata de acest punct critic, cu atat mai mult profitul va creste, ingloband marjele unitare brute aferente vanzarilor suplimentare (cheltuielile fixe sunt deja absorbite de vanzarile realizate pana in punctul mort).5 Cheltuielile fixe, repartizate asupra intregii productii, fiind cu atat mai reduse pe unitatea de produs, cu cat volumul productiei este mai mare, vor fi recuperate prin vanzarile initiale (vanzari realizate pana la atingerea punctului critic). Insa cheltuielile fixe nu reprezinta o anumita constanta pentru toate nivelurile de activitate. In asemenea cazuri, chiar daca costurile variabile respecta regula proportionalitatii, modificarea totale determina aparitia unui nou prag de rentabilitate.
4

Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004, pagina 103 5 Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004, pagina 104

Totodata nici pretul de vanzare nu poate ramane constant, deoarece concurenta ofera situatii diverse. Astfel, in cazul scaderii cererii pe piata (neprevazuta de intreprindere), preturile vor scadea. Acest fenomen va fi insotit de intarzierea platilor, cresterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare si a celor pentru riscuri si cheltuieli. Drept urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va inregistra o scadere semnificativa. In consecinta, va creste nivelul pragului de rentabilitate, iar in reprezentarea grafica aceasta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor. In cazul in care cererea de produse de piata creste, preturile si implicit profitul vor creste, determinand o scadere a punctului critic, deci o deplasare spre stanga pe axa absciselor. Prin umare, punctul de echilibru nu este un concept static, nu exista un punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit orizont de calcul. b) Cifra de afaceri critica (CApr): CAPR = QPR p 6 QPR volumul fizic al productiei p pret de vanzare unitar. Cifra de afaceri critica reflecta vanzarile firmei pentru care profitul este egala cu zero. c) Gradul critic de utilizare a capacitatii de productie (Gpr): G PR = in care: Qmax - reprezinta capacitatea maxima de productie in expresie fizica. d) Perioada critica (Pcr): Pcr = in care: CA T
6

(3.6)

QPR Qmax
100

(3.7)

CAPR CA T

(3.8)

- reprezinta vanzarile medii pe unitatea de timp (zi, luna, an).

Analiza economico-financiara - Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu Editura ASE- Bucuresti 2003, pagina 175

10

Costul unitar se determina potrivit relatiei: c = Cv + Cf q (3.9)

Pragul de rentabilitate, potrivit reprezentarii grafice a volumului fizic critic, marcheaza acea dimensiune a productiei in care costul unitar este egal cu pretul de vanzare, profitul fiind zero. Folosind aceeasi logica, ca in cazul stabilirii pragului de rentabilitate, se pot constitui scenarii prin care se estimeaza volumul fizic al productiei vandute (q'), cifra de afaceri (CA'), gradul de utilizare a capacitatii de productie (G') etc., pentru diferite valori ale profitului total estimat, cuprinse intre zero si profitul maxim. Relatiile de calcul sunt: Q' = C f + Pre p Cv (3.10)

CA' = Q' p G' = Q' 100 Qmax CA' CA T (3.11)

P' =

0 < Pr e < Prmax unde: Pre - profitul total estimat. In cazul in care profitul este estimat pe unitatea de produs (pru), atunci volumul fizic al productiei vandute (q'), in acest caz, se determina astfel: Q' = Cf p C v Pru (3.12)

Relatiile de calcul ale indicatorilor CA', G' si p' sunt aceleasi, ca in cazul profitului total estimat.7
7

Analiza economico-financiara - Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu Editura ASE- Bucuresti 2003, pagina 178

11

Pragul de rentabilitate n funcie de uniti valorice se calculeaz n funcie de cifra de afaceri, costurile fixe i variabile i arat c o ntreprindere se poate afla n una din situaiile: - Situaie instabil, cnd abaterea cifrei de afaceri fa de pragul de rentabilitate este mai mic de 10%; - Situaie relativ stabil, cnd abaterea cifrei de afaceri fa de pragul de rentabilitate se situeaz ntre 10% - 20%; - Situaie confortabil, cnd abaterea cifrei de afaceri fa de pragul de rentabilitate se situeaz peste 20%; a) In situatia unei activitati omogene pentru a determina pragul rentabilitatii in unitati valorice se inmulteste pragul de rentabilitate in volum (Qpr) cu pretul de vanzare unitar (p), obtinandu-se urmatoarea relatie: p QPR = dar Cf mcv p;

mcv 100 = Rmcv (rata marjei asupra costului variabil unitar) p mcv 100 = 0 p

Rmcv =

=> CAPR = QPR p = 0 sau CAPR = Cf Rmcv . (3.13)

Potrivit ultimei relatii, pragul de rentabilitate reprezinta valoarea cifrei de afaceri pentru care suma cheltuielilor fixe este egala cu marja absoluta asupra costului variabil. Pentru unitatile care produc si comercializeaza o gama variata de produse, pragul de rentabilitate valoric pentru intreaga activitate a intreprinderii, stabilit pe baza contului de profit si pierdere, are urmatorul model: CAPR = mcv = CA Cv C f (absolute) mcv% (3.14)

12

mcv 2007 = 1434218 1056637 = 377581 mcv 2008 = 1731197 1520096 = 211101

mcv 2007 % = mcv 2008 % =

377581 = 0,263; 1434218 211101 = 0,122; 1731197

= marja bruta exploatare/CA

CAPR 2007 = CAPR 2008 =

26111 = 99281,368 0,263 115778 = 949000 0,122

In care mcv% este rata marjei asupra cheltuielilor variabile totale. Aceasta metoda de analiza este foarte utila intreprinderii pentru calculele de previziune, pemitand obtinerea unor informatii, cum sunt: - cifra de afaceri pentru care rezultatul este nul (pragul de rentabilitate sau punctul critic); - marimea profitului realizabil la o crestere data a cifrei de afaceri; - marimea cifrei de afaceri care sa conduca la obtinerea unui profit dorit; - marimea cifrei de afaceri necesara pentru mentinerea unui anumit profit in conditiile in care cresc cheltuielile fixe. Concluzie: In acest caz pragul de rentabilitate valoric pentru intreaga activitate a intreprinderii, a fost calculat in scopul evidentierii cifrei de afaceri pentru care rezultatul este nul; aceasta fiind in anul 2007 de 99.281,368, iar in 2008 de 949.000.. b) In situatia unei activitati neomogene, marimea punctului de echilibru poate fi redata doar in expresie valorica. Contributia unitara de acoperire semnifica contributia fiecarei unitati de produs (serviciu) la acoperirea costurilor fixe totale. Exprimarea relativ a contributiei unitare de acoperire, in raport cu pretul unitar de vanzare c ar = P Cvu , P Cft xP P Cv

conduce la obtinerea exprimarii valorice a punctului de echilibru (Qev). Qev =

daca Re (rezultatul) > 0 => Qt = Qe + Qs

13

unde: Qs - volumul suplimentar de productie (servicii) care asigura un rezultat de exploatare (Re) pozitiv. Astfel, in acest caz, avem un interval de siguranta al vanzarilor intre punctul de echilibru si nivelul atins de vanzarile efective. ISD = Def De x100 Def

unde: ISD - interval de siguranta al desfacerii; Def - desfacerea efectiva (vanzarea) exprimata valoric; De - desfacerea de echilibru (valoric). La activitatile variabile, se utilizeaza contributia totala de acoperire, care se determina astfel: CTA = V - Cvt CAT = c a j xq j
J =1 N

Cifra de afaceri prag (CAPR) se stabilete n uniti valorice, astfel: CAPR = unde: CAPR - cifra de afaceri prag, aferent punctului critic; Cft cheltuielile fixe totale; Rv - rata medie a cheltuielilor variabile; Rmv rata marjei cheltuielilor variabile. La nivel de produs, pragul rentabilitii se determin cu relaia: K = unde: Cf cheltuielile fixe unitare; P preul mediu de vnzare pe produs; Cv cheltuielile variabile pe unitate de produs.
8

Cft Cft = 1 Rv Rmv

CHf P CHv

Lect.univ.drd.Irina ISAIC-MANIU - Masurarea si analiza statistica a riscului in Romania, http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=206&idb=

14

La nivelul cifrei totale de afaceri, pragul de rentabilitate se stabilete astfel:

K = unde:

i =1

CHf i + Pr sau CA' =

i =1

CHf i

(1 CHv) Q max

1 CHv

CHf
i =1

- suma cheltuielilor fixe;

Chv cheltuielile variabile la un leu cifr de afaceri; Qmax cifra de afaceri maxim; CA cifra de afaceri prag. Nivelul pragului rentabilitii reprezint un interes managerial deoarece: - ofer informaii cu privire la nivelul minim de activitate pentru a obine profit; - permite elaborarea de ipoteze i efectuarea de simulri privind evoluia profitului; - servete la explicarea modificrii rezultatului exploatrii. Analiza riscului economic pornind de la pragul de rentabilitate, se face determinnd urmtorii factori: Indicatorul de poziie al cifrei de afaceri fa de pragul de rentabilitate, care se poate exprima n mrime relativ absolut: A = CA CAPR unde: CA cifra de afceri obinut la un nivel de activitate; CAPR cifra de afaceri aferent pragului de rentabilitate. Indicatorul A se mai numete flexibilitate absolut i exprim capacitatea firmei de a se adapta la cerinele pieei. Cu ct valoarea sa este mai mare, cu att flexibilitatea firmei este mai ridicat. n mrime relativ: Ar = CA CAPR CAPR

Indicatorul Ar se mai numete i coeficient de volatilitate.

15

Coeficientul de elasticitate a profitului, care reprezint sensibilitatea profitului la variaia nivelului de activitate reflectat prin cifra de afaceri la un moment dat; se exprim prin relaia: Re Ro Re e = CA CApq CA unde: e - coeficientul de elasticitate al produsului; Re rezultatul exploatrii realizat pentru un anumit nivel de activitate; Ro rezultatul exploatarii n punctul mort (are valoarea zero). Coeficientul de elasticitate este dependent de poziia nivelului de activitate fa de pragul de rentabilitate. Cu ct ntreprinderea se deprteaz de pragul de rentabilitate, cu att elasticitatea este mai redus, deci riscul de exploatare este mai mic.9 Pentru unitatile din sectorul de comercializare a marfurilor, pragul de rentabilitate se determina in mod similar, luandu-se in calcul toate cheltuielile unitatii, inclusiv costul marfurilor vandute la pretul cu amanuntul, atunci pragul de rentabilitate se determina pe baza relatiilor: Ac = CT Ac = CV + CF; DxCx 1 1 = Dx N vx + CF 100 100 DPR = unde: D reprezinta vanzarile de marfa la pretul de vanzare cu amanuntul; C cota medie de adaos comercial; N v nivelul mediu al cheltuielilor de circulatie variabile. Evaluarea riscului de exploatare structural pornind de la modelul pragului de rentabilitate se concretizeaza in doua maniere complementare:
9

CF x100 C Nv

Lect.univ.drd.Irina ISAIC-MANIU - Masurarea si analiza statistica a riscului in Romania, http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=206&idb=

16

- calculand rata care exprima direct riscul de exploatare (RPR) R PR = CAPR x100 CAreala

Cu cat aceasta rata este mai mare, cu atat riscul va fi mai mare si invers; - calculand indicele de securitate (Is), care evidentiaza marja de securitate de care dispune intreprinderea: Is = CAreala CAPR CAreala

Marja de securitate a intreprinderii va fi cu atat mai mare cu cat indicele este mai mare. Aprecierea riscului de exploatare structural poate fi facuta si cu ajutorul unui indicator de pozitie fata de pragul de rentabilitate, indicator exprimat, atat in marimi absolute () potrivit relatiilor:

= CAreala CAPR
'=
CAreala CAPR CAPR

Pozitia absoluta (), denumita si flexibilitate absoluta, evidentiaza capacitatea intreprinderii de a-si adapta productia la cerintele pietei. Este de dorit ca acest indicator sa fie cat mai mare, pentru a evidentia o flexibilitate ridicata a intreprinderii, respectiv un risc de exploatare cat mai redus. Indicatorul de pozitie relativ () denumit si coeficientul de volatilitate, inregistreaza valori mai mari cand riscul este minim. El are aceeasi valoare informationala ca si indicatorul absolut.10 Daca se adopta ideea mai realista a neliniaritatii intre evolutia eforturilor (cheltuieli variabile) si cea a efectelor (CA), se remarca aparitia unor praguri de rentabilitate. Aceasta variatie neliniara a costurilor de productie si a vanzarilor determina aparitia a doua puncte critice. In modelul neliniar, preul de vnzare poate avea o evoluie descresctoare n raport cu cifra de afaceri, creterea volumului vnzrilor fcndu-se cu acordarea unor reduceri de preturi din ce n ce mai mari. Variaia CA determin o scdere a cheltuielilor n

10

Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti 2004, pagina 107

17

prima parte a intervalului de variaie(PR1, PR2) i o cretere accentuat n ultima parte a acestuia. In aceste condiii, vor aprea dou praguri de rentabilitate (PR1 i PR2). ntre cele dou puncte critice se observ c activitatea ntreprinderii este rentabil, profitabil. Se apreciaz c cea mai mare rentabilitate se obine la acel nivel al CA(Qopt) care egaleaz costul marginal cu venitul marginal. Pe grafic, panta curbei costurilor totale (tg corespunde ) costului marginal, iar cea a veniturilor totale msoar venitul marginal.

18

Figura 3.2 Reprezentarea grafic a punctului critic neliniar11. Costul marginal exprim creterea costului total antrenat de obinerea ultimului produs, sau serie de produse. Costul marginal este dat de variaia cheltuielilor de producie determinat de variaia cu o unitate a produciei. Panta curbei costurilor totale, reprezentnd derivata funciei cost de producie n raport cu producia, corespunde costului marginal(Cm): Cm = dCT dQ

Fiecrei uniti de producie i corespunde nu numai un cost marginal, ci i un venit marginal obinut din vnzarea ultimei uniti de producie. Venitul marginal(Vm), fiind derivata ncasrilor totale(It) n raport cu cantitatea vndut msoar panta curbei veniturilor totale. vm = dI t dQ

Cnd cele dou pante devin identice, abaterea ntre cele dou curbe va fi maxim i profitul total(Pt) va atinge valoarea maxim n punctul Qopt. Profitul total poate fi determinat dup relaia: Pt=It-CT n cazul concurenei perfecte preul i ncasarea marginal sunt mrimi echivalente i constante. Aadar unei creteri cu o unitate a vnzrilor dintr-un produs i corespunde o ncasare suplimentar egal cu preul acelui produs. Profitul va fi maxim, atunci cnd costul marginal al unei anumite variaii a produciei va ajunge egal cu preul de vnzare unitar. In demonstratia matematica se porneste de la incasarea totala It = g(Q) si costul total CT = f(Q), ambele in functie de cantitatea vanduta. Pt = g(Q) f(Q); Pt= g(Q) f(Q); Pentru Pt = 0 => g(Q) f(Q) = 0 => g(Q) = f(Q) pantele celor doua curbe sunt egale. Venitul marginal (Vm) = Costul marginal (Cm) conditia optimizarii profitului.
11

Vintila G., Diagnosticul financiar i evaluarea ntreprinderilor, Editura Didactic i pedagocic, Bucureti, 1998, pg.178

19

In conditiile unei concurente perfecte, incasarea marginala (venitul marginal) este identical cu pretul de vanzare: Vm = g(Q) = (pxQ) = pQ = p (p = 0; Q = 1) In acest caz pretul si incasarea marginala sunt marimi echivalente si constante. Asadar, unei cresteri cu o unitate a vanzarilor dintr-un produs ii corespunde o incasare suplimentara cu pretul acelui produs. S-a demonstrat astfel ca profitul va fi maxim, atunci cand costul marginal al unei anumite variatii a productei va ajunge egal cu pretul e vanzare unitar. Pentru a-si maximiza profitul, intreprinderea trebuie sa vanda Qopt unitati de produs. Fata de acest nivel, daca Qopt va creste sau se va reduce volumul de activitate, profitul incepe sa scada, iar mai departe, poate inregistra valori negative (pierderi). In regimul concurentei imperfecte, productorul i poate maximiza profitul prin variaia produciei, ct i a preului. Preul i producia sunt mrimi dependente, ntruct creterea cantitii vndute poate fi nsoit de scdere a preului. n aceste condiii, venitul marginal, adic ncasarea suplimentar ce rezult din creterea vnzrilor va fi descrescatoare. Pentru a lrgi noiunea de punct mort, incluznd n cheltuielile fixe i cheltuielile financiare(care nu sunt evideniate n rezultatul exploatrii) se determin un punct mort global. Pe baza punctului mort global, care ia n calcul i costul ndatorrii, se poate face o prim apreciere asupra riscului financiar. Relatia care sta la baza determinarii punctului mort al incasarilor (QPMI) exprimat cantitativ este urmatoarea: QPMI = unde: CFP reprezinta cheltuielile fixe platibile; mcv reprezinta marja unitara asupra costului variabil Situatia in care punctul mort al incasarilor se afla su cel al exploatarii (QPMI<Qpr) indica momentul de la care activitatea intreprinderii incepe sa degaje surplus monetar current. CFP mcv

20

Cu toate aceste limite, calculul pragului de rentabilitate poate fi utilizat de conducerea ntreprinderii din urmtoarele considerente: - furnizeaz informaii cu privire la nivelul minim de activitate necesar pentru a obine profit - permite sub diferite ipoteze anticiparea profitului - este un instrument ce ajut la luarea deciziei privind investiiile pentru produse noi, investiiile de modernizare sau de dezvoltare a ntreprinderii - ofer explicaii privind abaterile dintre previziuni i realizri. n acest sens, punctul critic indic ntr-o anumit msur, faptul c scderea profitului este datorat fie scderii vnzrilor, fie unei creteri a costurilor fixe sau a celor variabile si invers. Demonstratia porneste de la relatia profitului (Pt) exprimat in functie de incasarea totala (It) si costul total (CT): Pt = It CT, unde It = g(Q) si CT = f(Q). Profitul va admite un maxim in punctual in care derivate intai in raport cu productia va fi zero (prima conditie): Pt = It CT, unde It = g(Q) si CT = f(Q). Rezulta ca punctual optim: G(Q) f(Q) = 0 => g(Q) = f(Q) Aceasta inseamna, ca pentru a realiza un profit total maxim, producatorul trebuie sa aleaga un volum al productiei, in asa fel incat venitul marginal sa fie egal cu costul sau marginal. Dar, la concurenta imperfecta, unde pretul si incasarea sunt descrescatoare, maximizarea profitului cere si o a doua conditie, si anume aceea ca derivate a doua sa fie mai mica decat zero; Pt<0 dar P' ' t = sau Pt = It CT IT-CT<0 Pt<0 2 Pt <0 2Q

21

De aici rezulta ca: It<CT Aceasta inseamna ca ritmul de crestere al incasarii marginale este mai mic decat ritmul cresterii costului marginal. In procesul decizional, prezinta interes deosebit stabilirea pragului de rentabilitate in zile, avand semnificatia datei calendaristice la care pragul de rentabilitate este atins. In cazul firmelor care au un portofoliu de productie diversificat este posibila determinarea pragului minim de rentabilitate numai valoric: Pmin(CAmin) = F -Rcv, unde: 1

Rcv = rata medie ponderata a cheltuielilor variabile. Aceasta se calculeaza astfel: Rcv =

gi rcv1 100 2

, unde:

gi = ponderea detinuta de produsul i, in totalul valoric al vanzarilor; rcv1 = rata cheltuielilor variabile aferente produsului i, obtinuta prin raportarea cheltuielilor variabile ale produsului i (cv1) la vanzarile realizate de catre acesta (cA1), adica: rcv1= cvi / CAi In vederea interpretarii mai exacte a pragului minim de rentabilitate se poate apela la asa numitul indicator de pozitie (alfa). Acesta apreciaza comparativ nivelul real al vanzarilor cu cel minim necesar. Se determina: a) in marimi absolute alfa = CAef-CAmin b) in marimi relative alfa = CAef-CAmin/Camin *100, unde: CAef=cifra de afaceri efectiva. In marime absoluta, indicatorul a este cunoscut sub denumirea de flexibilitate absoluta. Aceasta exprima capacitatea firmei de a avea o prodductie flexibila si a se adapta la cerintele pietei. Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat flexibilitatea firmei este mai ridicata, iar riscul este mai redus. Pragul minim de rentabilitate, in raport cu volumul productiei si pretul acesteia, are caracter dinamic de la o perioada la alta, pe tipuri de firme sau industrii, reflectand schimbarile care au loc in costuri si in volumul, sortimentul, calitatea productiei etc.

22

Comportamentul intreprinzatorului trebuie judecat, asadar, avand in vedere interesul lui de a minimiza costurile de productie si de a creste corespunzator profitul. Aceasta orientare are la baza urmatoarele determinari: - Restrictia generata de caracterul limitat al resurselor. Acest lucru determina ca, intre producatori, competitia privind procurarea factorilor de productie sa fie deosebit de puternica, influetand pretul factorilor in sensul cresterii lui. In aceste conditii se impune si mai mult respectarea principiului rationalitatii in utilizarea factorilor de productie; - Competitia dintre producatori, care este din ce in ce mai dura, indemnand pe fiecare in parte de a produce bunuri cu costuri cat mai mici si deci, cu preturi competitive. In acest fel va avea loc o valorificare ridicata a factorilor de productie; - Impactul noilor tehnologii si necesitatea implementarii acestora pentru asigurarea avantajului competitiv.Lucrul este posibil in conditiile in care sursele pentru dezvoltare exista si sunt suficiente. Baza acestor surse este profitul obtinut de firma, de unde si interesul ei, printre altele, de a maximiza profitul; - Duritatea competitiei internationale. Avantajul de cost se reflecta intr-un efect pozitiv asupra profitului. Atingerea pragului minim de rentabilitate si intrarea firmei in zona producatoare de profit este un lucru pozitiv si un obiectiv important al oricarui intreprinzator. Lucrurile nu se opresc aici: analiza trebuie continuata pentru a se desprinde pana unde poate producatorul extinde productia in asa fel incat activitatea sa sa ramana rentabila si el sa-si maximizeze profitul.

23

EVALUAREA RISCULUI FINANCIAR Diagnosticul riscului de faliment consta in evaluarea capacitatii intreprinderii de a face fata angajamentelor sale. Se sprijina pe doua tipuri de analiza: analiza statica, fondata pe studierea bilantului si analiza dinamica, fondata pe studierea fluxurilor. Fundamentele analizei statice isi au originea in cele doua mari conceptii ale bilantului: patrimoniala si functionala. Fiecare dintre aceste conceptii permite sa se elaboreze instrumente specifice pentru diagnostic. Analiza statica Analiza statica poate fi facuta in functie de cele doua conceptii de elaborare a bilantului: patrimoniala si functionala. In prima conceptie intereseaza patrimoniul net al actionarilor si activul economic in ansamblu, ca o garantie pentru creditori. In a doua conceptie, bilantul este ansamblul alocarilor de fonduri si al surselor de procurare a lor pe diferite cicluri financiare (de investitii, de finantare, de exploatare), pentru a intelege functionarea intreprinderii.

24

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unitatii patrimoniale de a face fata obligatiilor scadente care rezulta fie prin angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente, fie din prelevari obligatorii. Activul net contabil intervine in diagnosticul solvabilitatii prin raportare la intregul pasiv din bilant. Bancile folosesc, ca prag minim, o rata de 20-30% a activului net fata de totalul pasivului. Dificultatile financiare ale unei intreprinderi, in cazul in care devin periodice, pot pune in pericol echilibrele fundamentale si pot afecta imaginea firmei ce capata o reputatie de rau platnic. Aceasta ii afecteaza desfasurarea activitatii viitoare. Principalele instrumente operationale, utilizate de analiza statica patrimoniala a riscului de faliment, sunt fondul de rulment si ratele de lichiditate. Conform teoriei patrimoniale, o intreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor bilantiere de aceeasi durata, daca respecta urmatoarele reguli financiare: Activ imobilizat (IMO) = Capital permanent (CPM) Activ circulant (ACR) = Datorii de exploatare (DEX) Pornind de la acestea, fondul de rulment este un indicator important in aprecierea situatiei financiare a societatii, reprezentand parte din resursele financiare permanente care asigura finantarea activelor circulante. Ratele de solvabilitate, folosite in analiza financiara, sunt semnificative in cazul unei comparatii intre intreprinderile din acelasi sector sau intre ratele cronologice realizate de aceeasi intreprindere. Ratele cele mai des utilizate sunt: a) Capacitatea intreprinderii de a-si acoperi datoriile curente prin activele circulante de care dispune este cunoscuta sub denumirea de rata lichiditatii generale: Rata lichiditatii generale compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente sub un an. ACR DEX

Rig = Rig 2007 =

424.000 = 1,128 375.620

25

Rig 2008 = unde:

485.787 = 0,868 559.241

ACR active circulante DEX datorii din exploatare In economiile occidentale o rata a lichiditatii generale mai mare de 2 era apreciata ca prudenta, dar actualmente ratele cu valori de 1-1.5 au devenit obisnuite. Daca rata lichiditatii generale este prea mare, este posibil ca intreprinderea sa aiba prea multe stocuri sau sa aiba prea multe disponibilitati banesti care care ar putea fi folosite mai profitabil in alta parte. O valoare supraunitara a acestei rate este efectul unui fond de rulment pozitiv, al existentei unui excedent de resurse permanente utilizabil in finantarea activitatii curente. Un test mai strict de lichiditate este acela in care activele circulante mai putin lichide (stocurile) nu sunt incluse. Pentru anul 2008, activele circulante nu acoper datoriile curente, situaie nefavorabil pentru societate. Cnd rata lichiditii generale este mai mare decat unu (Rig>1), semnifica existenta unui fond de rulment Rig este echivalenta cu rata fondului de rulment (Rfr). R fr = unde: CPM capital permanent IMO active imobilizate R fr 2007 = R fr 2008 = 279.022 =1,297 215.002 321.626 =1,093 294.221 CPM IMO

26

b) Activele circulante ramase - creantele si disponibilitatile banesti sunt comparate cu datoriile curente, raportul fiind cunoscut sub denumirea de rata lichiditatii pariale (curente). Rata lichiditatii partiale (Rlp) exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriile, pe termen scurt, din creante si disponibilitati. Rlp = ( ACR Stocuri ) DEX (424.000 0) = 1,128 375.620 ( 485.787 0) = 0,868 559.241

Rlp 2007 = Rlp 2008 =

Bancile impun, adesea, o limita minima a acestei rate de 80% (Rlp 0.8). Concluzie: Societatea are capacitatea de a-si onora datoriile, pe termen scurt, din creante si disponibilitati. c) Rata lichiditatii imediate, cunoscuta si sub denumirea de "testul acid" indica abilitatea intreprinderii de a-si plati datoriile fara sa fie nevoie sa apeleze la vanzarea stocurilor. De aceea se spune ca testul acid furnizeaza dovada lichiditatii imediate a intreprinderii prin compararea activelelor circulante ramase - creantele si disponibilitatile banesti - sunt comparate cu datoriile curente. Rata lichiditatii imediate (Rli) asigura interfata elementelor cele mai lichide ale activului cu obligatiile pe termen scurt. Disponibilitati DEX Disponibilitati 176.937 = = 0,471 DEX 375.620 Disponibilitati 89.521 = = 0,160 DEX 559.241

Rli =

Rli 2007 = Rli 2008 =

Aceste rate exprima cantitativ diferite grade de lichiditate ale ansamblului de active, fara a analiza calitatea lichiditatii acestora. De aceea, ele trebuiesc interpretate cu prudenta.

27

Comparatia cu intreprinderi similare din sector si/sau comparatia cu rezultatele anterioare ale acestor rate conduce la concluzii mult mai fiabile. Interpretarea fondului de rulment poate fi gresita daca nu se tine seama de gradul de lichiditate al activelor (indeosebi circulante) si de gradul de exigibilitate al datoriilor (mai ales cele pe termen scurt). Ratele de lichiditate se completeaza cu rata indatorarii (levierul = L = DAT/CPR), care trebuie sa fie mai mic decat unu (L<1). Aceasta se interpreteaza si ca o rata a autonomiei financiare a intreprinderii, angajamentele sale, pe termen lung si mediu, sunt suficient de garantate de capitalurile proprii ale intreprinderii. Analiza statica functionala a riscului de faliment utilizeaza ca instrumente operationale: nevoia de fond de rulment si trezoreria. Nevoia de fond de rulment reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantata din resurse stabile, respectiv partea din activele circulante formata din stocuri (St) si creante (Cr), care nu este acoperita pe seama datoriilor de exploatare. NFR = ( St + Cr ) DEX NFR2007 = (247.063 + 0) 375620 = -128.557 NFR2008 = (396.266 + 0) 559.241 = - 162.975 unde: St stocuri Cr - creante n concluzie, nevoia de fond de rulment este negativ, ceea ce semnific un surplus de resurse temporare n raport cu nevoile corespunztoare de capitaluri circulante, cee ce este specific situaiei de accelerare a vitezei de rotaie a activitilor comerciale ale intreprinderilor. FR = Capitaluri permenente Imobilizri nete FR2007 = 279.022 215.002 = 64.020 FR2008 = 321.676 294.221 = 27.455 Deoarece fondul de rulemnt este pozitiv, capitalurile permanente finaneaz o parte din activele circulante, dup finanarea integral a imobilizrilor. Aceast situaie este

28

expresia realizrilor echilibrului financiar pe termen lung i la contribuia acestuia la nfptuirea echilibrului financiar pe termen scurt. Trezoreria neta reprezinta diferenta dintre fondul de rulment si nevoia fondului de rulment. TN = FR NFR TN 2007 = 64.020 (-128.557) = 192.577 TN 2008 = 27.455 (-162.975) = 190.430 Trezorereia net pozitiv este reprezentantul ntregului echilibru financiar al ntreprinderii, ceea ce concluzioneaz c excedentul de finanare, ca expresie concludent a desfurrii unei activiti eficiente, se va regsi sub forma disponibilitilor bneti, n conturi bancare i n cas. Astfel, se poate vorbi de o autonomie financiar pe termen scurt. Pragurile cele mai utilizate in normele bancare sunt urmatoarele: - creditele de trezorerie nu trebuie sa fie mai mari decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare); - fondul de rulment (functional) trebuie sa fie mai mare decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare). Aceste norme raman orientative. Nivelul fondului de rulment necesar echilibrului financiar depinde de variabilitatea nevoii de fond de rulment si de marimea riscului de faliment pe care creditorii sunt dispusi sa-l suporte. Analiza raportului static dintre indicatorii valorici Productia si comercializarea constituie premisa si totodata finalitatea activitatii oricarui agent economic, calea de multiplicare a averii patrimoniale a societatii. Delimitari conceptuale Aprecierea valorica a activitatii de productie si comercializare se realizeaza cu ajutorul unui sistem de indicatori specifici. Printre acestia, semnificativi sunt: a) Cifra de afaceri (CA) este definita de Legea Contabilitatii din Romania prin totalitatea veniturilor realizate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si de prestari servicii.

29

b) Productia fabricata (Qf) este reprezentata de totalitatea produselor realizate si destinate vanzarii, precum si de contravaloarea lucrarilor si serviciilor executate pentru terti (rulaje debitoare ale conturilor "Produse finite" si "semifabricate" si rulaje creditoare "Venituri din lucrari executate si servicii prestate", "Venituri din studii si cercetari", "Venituri din activitati diverse"). c) Valoarea adaugata (Qa) exprima surplusul de valoare peste consumurile provenite de la terti, bogatia creata prin valorificarea resurselor tehnice, umane si financiare ale intreprinderii. d) Productia exercitiului (Qe) reprezinta volumul total al activitatii productive intro perioada de timp determinata. Productia exercitiului este formata din productia vanduta, variatia productiei stocate si productia realizata in scopuri proprii si capitalizata.12 Principalele aspecte ale analizei activitatii de productie si comercializare se refera la: caracterizarea activitatii de productie si comercializare; analiza evolutiei indicatorilor valorici pe baza indicilor; analiza raportului static dintre principalii indicatori; analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici. Sursele informationale utilizate sunt: etape:
12

contul de profit si pierdere (CPP); bugetul de venituri si cheltuieli (BVC); evidenta contabila curenta.

Activitatea de productie si comercializare presupune parcurgerea urmatoarelor compararea rezultatelor efcctive cu obiectivele prevazute in BVC si cu rezultateleperioadei precedente; determinarea gradului de indeplinire a obiectivelor; identificarea cauzelor care au generat anumite abateri;

Analiza economico-financiara, Aurel Istfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu, Editura ASE, Bucuresti, 2003, pagina 34

30

stabilirea masurilor pentru redresarea activitatii in cazul abaterilor negative.

O analiza pertinenta se poate realiza atunci cand se dispune efectiv de informatii privind activitatea societatii, atat in ceea ce priveste mediul intern cat si cel extern. Analiza indicatorilor valorici pe baza indicilor Indicele exprima un raportintre doua marimi ale aceluiasi indicator, dintre care numaratorul este valoarea curenta (1), iar numitorul, baza de comparatie (0). In cazul analizei activitatii de productie si comercializare, indicatorii valorici reflecta o situatie normala atunci cand inregistreaza urmatorele corelatii: 1. Indicele cifrei de afaceri Indicele productiei fabricate: Ica Iqf 13 I CA = I CA 2008 / 2007 = CA1 100 CA0

1.731.197 100 = 120,706% 1.434.218

CA1 - cifra de afaceri in perioada curenta; CA0 - cifra de afaceri in perioada initiala. I QF = QF1 100 QF0 1.731.197 100 = 120,706% 1.434.218

I QF 2008 / 2007 =

QF1- productia vndut in perioada curenta; QF0 - productia vndut in perioada initiala. Concluzie: Pe intreaga perioada evaluata s-a inregistrat o crestere a cifrei de afaceri fata de anul precedent. Interpretarea acestei corelatii este urmatatoarea:
13

Analiza economico-financiara, Aurel Istfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu, Editura ASE, Bucuresti, 2003, pagina 36

31

1.1. Daca Ica = Iqf atunci se constata mentinerea proportionalitatii intre dinamica stocurilor de produse finite si dinamica (ritmul) livrarilor. 1.2. Daca Ica>Iqf atunci se inregistreaza o reducere a stocurilor de produse finite in perioada analizata fata de baza de comparatie. Concluzie: La S.C. ********************** se observa faptul ca indicele cifrei de afaceri este egal cu indicele productiei fabricate, deci se constata mentinerea proportionalitatii intre dinamica stocurilor de produse finite si dinamica livrarilor. 2.Indicele productiei vndute>Indicele productiei exercitiului. Iqf>Iqe I QF = QF1 100 QF0 1.731.197 100 = 120,706 % 1.434.218

I QF 2008 / 2007 =

QF1- productia fabricata in perioada curenta; QF0 - productia fabricata in perioada initiala. Concluzie: Se constata faptul ca si acesti indicatori sunt egali, si nu poate fi vorba de reducere a stocurilor de productie in curs de executie si a consumurilor interne, ci de o stagnare a acestora. 3.Indicele valorii adaugate > Indicele productiei exercitiului Iqa>Iqe I QA = I QA 2008 / 2007 = QA1 100 QA0

1.526.894 100 = 114,909 % 1.328.784

QA1- valoarea adaugata din perioada curenta; QA0 - valoarea adaugata din perioada initiala. I QE 2008 / 2007 = 1.731.197 100 = 120,706 % 1.434.218

QE1- productia exercitiului din perioada curenta; QE 0 - productia exercitiului din perioada initiala. I QA < I QE

32

Corelatia exprima reducerea ponderii consumurilor provenite de la terti in productia exercitiului. Concluzie: Deoarece indicii valorii adaugate sunt mai mici decat indicii productiei exercitiului, aceasta corelatie exprima cresterea ponderii consumurilor provenite de la terti in productia exercitiului. Scopul unei analize a raportului static dintre indicatorii valorici este de a oferi informatii asupra evolutiei elementelor componente ale indicatorilor valorici. Relatiile statice cu semnificatie in analiza activitatii de productie si comercializare sunt: - raportul dintre cifra de afaceri si valoarea productiei fabricate; CA exprima modificarea stocurilor de produse finite si a altor venituri din Qf activitatea de baza. Situatia se considera favorabila pentru 2007 = 2008 = 1.434.218 = 1; 1.434.218 1.731.197 = 1. 1.731.197 Concluzie: Raportul dintre cifra de afaceri si valoarea productiei fabricate este un raport unitar, aceasta situatie fiind considerata favorabila. - raportul dintre valoarea productiei fabricate si valoarea productiei exercitiului Qf Qe CA 1; Qf

caracterizeaza evolutia stocurilor de productie neterminata si a consumului intern. Situatia se apreciaza ca fiind favorabila pentru 2007 = 2008 = 1.434.218 = 1; 1.434.218 1.731.197 = 1. 1.731.197 Concluzie: Raportul dintre valoarea productiei fabricate si valoarea productiei exercitiului este un raport unitar. Situatia se apreciaza ca fiind favorabila. Qf 1; Qe

33

- raportul dintre valoarea adaugata si valoarea productiei exercitiului modificarea consumurilor provenite de la terti. Situatia favorabila este cand 2007 = 2008 = 1.328.784 = 0,926 ; 1.434.218 1.526.894 = 0,881 . 1.731.197 Qa 1. Qe

Qa evidentiaza Qe

Concluzie: Situatia raportului dintre valoarea adaugata si productia exercitiului este nefavorabila deoarece are o valoare subunitara. Analiza dinamica Analiza dinamica a riscului de faliment permite diagnosticarea si explicarea dezechilibrului financiar, evidentiat prin analiza statica, Cele doua tipuri de analiza sunt complementare si trebuie facute in acelasi timp.14 Instrumentele operationale ale acestei analize sunt excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE), capacitatea de autofinantare (CAF), autofinantarea (A) si cash-flow-ul (CF). Pentru scopurile analizei dinamice principalele relatii sintetice de determinare sunt: ETE = EBE - NFR CAF = EBE cheltuieli financiare Impozit pe profit Tabelul nr. Capacitatea de autofinantare in perioada 2007-2008 Anul 2007 2008 EBE 1.037.811 719.459 - cheltuieli financiare 235 44.908 - impozit pe profit 21.521 10.712 CAF = 1.016.055 663.839

A = CAF Dividende prelevate CF cAF

14

http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=93&idb=

34

In care, EBE = excedentul brut de exploatare NFR = variatia fondului de rulment. Pornind de la acesti indicatori, analiza riscului de faliment apeleaza la ratele si indicatorii de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara. a) Rata capacitatii de rambursare DAT CAT care, pe termen lung si in regim permanent, ar trebui sa fie mai mica de 3 sau 4 ani. b) Rata autonomiei financiare CAF ar trebui sa fie mai mare decat 2. O astfel Rambursarea _ datoriilor _ financiare _ stabile de rata mai mica decat unu dovedeste iminenta unui risc de faliment important. c) Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) poate exprima el insusi capacitatea de rambursare a datoriilor. Ca nivel minim, analistii financiari preconizeaza un nivel al ETE cel putin egal cu cheltuielile financiare (ETE cheltuielile financiare). Mai sigur, capacitatea de rambursare se asigura, daca ETE Impozit pe profit Cheltuielile financiare + Rambursarea anuala a datoriilor. Excedentul de trezorerie poate fi utilizat si ca indicator al autonomiei in finantarea investitiilor: ETE Impozit pe profit Cheltuielile initiale pentru investitii (I0).

Analiza raportului dinamic dintre indicatorii valorici Raportul dinamic caracterizeaza evolutia in timp a indicatorilor valorici prin operarea cu indicii acestora. Pricipalele tipuri de rapoarte dinamice sunt: - raportul intre ritmul vanzarilor (livrarilor) si ritmul fabricatiei Ica/Iqf; Situatia este considerata favorabila cand Ica/Iqf1. I CA I QF =
2007 / 2008

120,706% = 1; 120,706%

35

Concluzie: Raportul dintre ritmul vanzarilor si ritmul fabricatiei este unul favorabil deoarece este unitar. - raportul intre ritmul volumului total de activitate si ritmul finalizarii productiei: Iqf/Iqe; Cand Iqf/Iqe1, situatia este corespunzatoare desfasurarii normale a activitatii. I QF I QE
2008 / 2007

120,706% = 1; 120,706%

Concluzie: Raportul dintre ritmul volumului total de activitate si ritmul finalizarii productiei este unitar, aceasta situatie fiind corespunzatoare desfasurarii normale a activitatii. - gradul de prelucrare a consumurilor provenite de la terti Iqa/Iqe; Situatia este pozitiva pentru Iqa/Iqe1.15 I QA I QE
2008 / 2007

120,706% = 1; 120,706%

Concluzie: Gradul de prelucrare a consumurilor provenite de la terti are valoare unitara, acest fapt reprezentand situatia favorabila.

2.3. Riscul de faliment

Aprecierea capacitii ntreprinderii de a-i regla n termen obligaiile se estimeaz n funcie de condiiile concrete economico-financiare n care si desfaoar activitatea. O ntreprindere poate avea dificulti ocazionate de acoperirea unor creane sau de nevoia de accelerare a unor pli. n consecin dificultile sunt efectul unor neconcordane de moment, a unor dezechilibre temporare i nu afecteaz soliditatea firmei i nici imaginea acesteia. Firmele n dificultate pot fi identificate dup urmatoarele criterii: - suprandatorarea - firma nu face fa datoriilor scadente; - insolvabilitatea - activul firmei nu este suficient pentru achitarea datoriilor.
15

Analiza economico-financiara Aurel Istfanescu, Vasile Robu, Anca Maria Hristea, Camelia Vasilescu

36

Solvabilitatea reprezint capacitatea ntreprinderii de a face fa obligaiilor scadente care rezult fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaii curente a cror realizare condiioneaz continuarea activitii, fie din prelevri obligatorii. Riscul de faliment presupune stabilirea unei funcii prin care s poat fi estimat probabilitatea ca o firm s nregistreze pierderi i, n consecin, s fie in imposibilitate de a-i onora contractele cu beneficiarii, a plti furnizorii i a restitui imprumuturile la bnci. Riscul de faliment este opus probabilitii de profit i se pune problema cresterii profitabilitatii firmei, n condiiile unui risc asumat. n cazul degradrii situaiei unei firme, ea nu mai face fata datoriilor exigibile - legea prevznd in acest caz reorganizarea sau lichidarea firmei. Investigarea clasic a riscului de faliment permite evidentierea performanelor trecute ale ntreprinderii, chiar i a riscurilor de exploatare, financiar, de ndatorare, etc., informnd n mic msur asupra viitorului acesteia i neevalund global riscul de faliment. ntrucat rezultatele financiare se degradeaza foarte rapid in timp, a devenit necesara folosirea unor informatii mai precise cu privire la viitor. Acest lucru a avut loc n ultimii ani cnd diagnosticul riscului de faliment a cunoscut o dezvoltare remarcabil ca urmare a utilizrii unor metode statistice de analiz a situaiei financiare, pornind de la un ansamblu de rate. Dintre aceste metode urmtoarele sunt cele mai importante: - metoda scorurilor; - metoda funcional care se bazeaz pe notiunea de scoruri i fluxuri de utilizari i resurse. Analiza functional are un caracter static, atunci cnd e bazat pe analiza scorurilor, sau dinamic, atunci cnd opereaz cu fluxuri (utilizri) de active i resurse; - metoda fluxurilor care presupune utilizarea tabloului de finanare, care pune n eviden evoluia structurii i lichiditii firmei i contul de profit i pierderi, prin intermediul capacitii de autofinantare. Complexitatea aspectelor pe care le implic conceptul de risc de faliment explic si varietatea de diagnosticare, de analiza a acestuia. n aprecierea lui n general cea mai folosit este metoda scoring. Metoda scorurilor are ca obiectiv punerea la dispoziie a unor modele pentru evaluarea riscului de faliment, pe baza ratelor. Trebuie ns reinut de la nceput c aceste modele au limitrile lor, au fost dovedite de o oarecare ncredere n anumite condiii date (se refer la o perioad istoric, de unde au

37

fost extrase informaiile cu ajutorul crora au fost dezvoltate), motiv pentru care trebuie folosite cu o extrem de mare precauie. Astfel, n nici un caz pe baza rezultatului obinut n urma aplicrii modelului, nu trebuie dat un verdict ci mai degrab folosit ca un semnal suplimentar referitor la un eventual risc de faliment.16 n literatura economic mondial sunt prezentate frecvent trei modele. Aceste modele urmresc pe baza unor scoruri, obinerea unor posibiliti de predicie n aprecierea riscului de faliment. Procedeul se bazeaz pe metoda funciei de regresie i are ca baz de comparare dou grupuri de firme: unul cu dificulti financiare i altul prosper. Pentru fiecare din cele doua grupuri se selectioneaza progresiv cu ajutorul unor proceduri informatice ratele cele mai discriminante, pn cnd procentul de clasament bun (diferentierea corecta a intreprinderii) este suficient de ridicat. Aceasta presupune o selectie a ratelor "pas cu pas". In primul stadiu al calculelor, observatorul retine rata care-i permite separarea cea mai buna a celor doua colectivitati. In stadiul urmator, este luata in calcul a doua rata in scopul cresterii puterii discriminante obtinute pornind de la un cuplu de rate. Se procedeaza in continuare in acelasi mod, introducand a treia, apoi a patra rata. Calculele vor fi oprite, atunci cand procentul de clasament pertinent al functiei discriminante incepe sa se diminueze. Pasul precedent, respectiv, combinatia precedenta de rate va fi considerata optima. Z = 1x1 + 2x2 + ... + ixi + ... + nxn + unde: i coeficieni de regresie stabilii experimental; xi diferite rate financiare. Aceasta combinatie liniar a ratelor, care diferentiaz cel mai bine posibil intreprinderile sntoase de ntreprinderile falimentare, conduce la determinarea unui indicator de clasament numit scor (notat cu Z). Acest indicator ofera o buna aproximare a riscului de faliment pentru o intreprindere dat, respectiv, care este probabilitatea de a fi o ntreprindere normal sau de a fi falimentar. Scorul (Z) apare ca o funcie liniar de mai multe variabile (rate limitate ca numr), caracterizate de coeficieni de pondere determinai

16

Manualul Phare Notiuni de economie aplicate procedurii de insolventa, http://www.just.ro/files/Insolventa_05052006/notiuni_economie_05052006.pdf

38

prin metoda celor mai mici ptrate, n urma observaiilor asupra ntreprinderilor reprezentative i grupate de la nceput n "sntoase i deficitare": n Z = (KiRi) + C, i=1 n care: Ki = coeficient de ponderare al fiecarei rate; Ri = rate selectionate la puterea discriminant cea mai ridicat; C = constanta (care poate sa apar sau nu); n = numarul de rate reinute pentru calculul marimii "Z". Coeficientii (Ki) pot fi pozitivi sau negativi, n cel din urm caz, ei degradnd scorul i contribuind deci la creterea riscului de faliment. Ratele selectionate (Ri) sunt independente ntre ele n raport cu funcia scor a unor influene repetate ale aceluiai fenomen economic financiar. Indiferent de modelul funciei discriminante (cuprinzand cinci pana la opt rate selectionate), se va regasi aproape n toate rata referitoare la fondul de rulment net global, la ndatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuieli financiare, la cheltuieli de personal. Dup modelul de particularizare a coeficienilor sunt cunoscute mai multe modele ale scorului: modelul Altman, Conan-Holder, modelul Bncii Franei, i altele. 2.3.1. Modelul Altman. Una dintre primele functii scor a fost elaborata in Statele Unite de profesorul E.I. Altman in anul 1968. Altman a folosit informaiile obinute n urma studierii unui larg eantion de companii att din randul celor care au dat faliment ct si a celor care au supravieuit. El a descoperit c analiza bazat pe mai multe variabile, facut cu ajutorul a cinci indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente cu 2 ani inainte de producerea acestora. Analitii au ncercat s dezvolte capacitatea de previziune a modelului original. Taffler, n Europa de Vest, precum i Koh i Killoungh, au creat modele "Z" de analiz cu o capacitate sporit de previziune. Modelul Z al lui Altman se prezint astfel:

39

Z = 1,2R1 + 1,4R2 + 3,3R3 + 0,6R4 +0,999R5

17

n care, variabilele R1 .... R5 sunt indicatori economico-financiari, iar constantele cu care sunt amplificai indicatorii sunt de natur statistic, i exprim ntr-o msur semnificativ ponderea sau importana variabilei n logica economic a evalurii riscului de faliment. Cei cinci indicatori economico-financiari luai n considerare la calculul scorului Z sunt: R1 = sau R1 = Fond _ de _ rulment Total _ activ Capital _ circulant Total _ activ

R1 este o msur a flexibilitii ntreprinderii i arat ponderea capitalului circulant n totalul activelor. Cu ct rezultatul acestui raport este mai mare, cu att mai bine este folosit capitalul circulant. R2 = Pr ofit _ reinvestit Total _ activ

Pr ofit _ reinvestit = Pr ofit _ net Dividende R2 este o msur a capacitii de finanare intern a ntreprinderii i este benefic ca valoarea raportului s fie ct mai mare. R3 = Re zultatul _ brut _ al _ exercitiului Total _ activ

R3 avnd semnificaia unei rate de rentabilitate economic sau de eficien a utilizarii activelor este de dorit s fie ct mai mare. R4 = Capitalizarea _ bursiera Datorii _ pe _ termen _ lung ( peste _ un _ an)

R4 exprim gradul de ndatorare al ntreprinderii prin mprumuturile pe termen lung. Rezultatul acestui raport este recomandabil s fie ct mai mare. R5 =
17

Cifra _ de _ afaceri Total _ activ

Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004, pagina 241

40

R5 este tot un indicator de eficien a utilizrii activelor, care exprim rotaia activului total prin cifra de afaceri. Din coninutul informaional al indicatorilor, rezult c nivelurile lor sunt cu att mai bune, cu ct nregistreaz o valoare absolut mai mare. De aceea, scorul Z este interpretat astfel: Tabelul 4 Riscul de faliment in modelul Altman18 Valoarea scorului Z 1,8 Z>3 1,8 < Z 3 Situatia ntreprinderii Stare de faliment Bun Dificil

Modelul Altman este aplicabil mai ales n condiiile existenei bursei de valori. ntro economie n care nu funcioneaz bursa de valori se poate face o apreciere a alternativelor care exist pentru economiile particulare sau instituionale de a investi capitalul la bnci sau n alte oportuniti. 2.3.2. Modelul Conan-Holder. Modelul Conan-Holder se aplic ntreprinderilor industriale cu un numr de 10 pn la 500 de salariati i se bazeaz pe analiza lichiditate-exigibilitate. Modelul a fost stabilit n anul 1978, prin observarea unui numr de 31 rate pe un eantion de 190 ntreprinderi mici i mijlocii, din care jumtate au dat faliment n perioada 1970 1975. Are ca funcie o dependen de cinci rate: Z = 0,24R1 + 0,22R2 + 0,16R3 0,87R4 0,10R5 n care: - variabila R1 reprezint rata lichiditii reduse i se determin ca raport ntre creane, investiii financiare pe termen scurt i disponibiliti bneti, pe de o parte i datoriile pe termen scurt, pe de alt parte:
18

19

Lector univ. dr. Monica Roman Statistica financiar bancara, http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp? id=277&idb= 19 Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004, pagina 243

41

R1 = sau R1 =

Excedent _ brut _ de _ exp loatare Datorii _ totale Activ _ circulant Stocuri Datorii _ pe _ termen _ scurt

- variabila R2 reprezint rata stabilitii financiare i se determin ca raport ntre capitalul permanent i activul total sau pasivul total: R2 = sau R2 = Capitaluri _ permanente Pasiv _ total Capitaluri _ permanente Activ _ total

- variabila R3 evideniaz gradul de finanare a vnzrilor din resurse externe i se determin ca raport ntre cheltuielile financiare i cifra de afaceri: R3 = R3 = R4 = Cheltuieli _ financiare CA Activ _ circulant _( fara _ stocuri ) Activ _ total Cheltuieli _ financiare Cifra _ de _ afaceri

- variabila R5 exprim gradul de remunerare a personalului i se determin ca raport ntre cheltuielile cu personalul i valoarea adugat R5 = Cheltuieli _ cu _ personalul Valoarea _ adaugata Riscul de faliment depinde de valoarea scorului astfel: Tabelul 5 Riscul de faliment in modelul Conan-Holder Valoarea scorului Z > 0,16 0,1 < Z < 0,16 0,04 < Z < 0,1 - 0,5 < Z < 0,04 Z < -0,5 Situatia ntreprinderii Foarte bun Bun Alert Pericol Eec Riscul de faliment Mai mic de 10% De la 10% la 30% De la 30% la 65% De la 65% la 90% Mai mare de 90%

42

Cu ct valoarea lui Z este mai mic cu att mai mult ntreprinderea este mai vulnerabil.

2.3.3. Modelul Bancii Franceze. Modelul Bncii Franceze prezice riscul de faliment al ntreprinderilor franceze, dup un scor cu opt variabile. Modelul a fost elaborat prin observarea unui numr de 26 de rate, pe un eantion de 3000 de ntreprinderi industriale cu mai putin de 500 de salariai i claste n normale i deficitare. Slbiciunea lor a fost observat pe o perioad de trei ani precedeni falimentului: 1977 1979. n urma observaiilor pe cei trei ani, ntreprinderile industriale franceze din eantion au prezentat urmtoarele mrimi medii ale ratelor selecionate. n baza mediilor ratelor de ansamblu, fundamentate pe analiza functional, Centrala bilanurilor din cadrul Bncii Franei a determinat urmtoarea funcie scor: 100Z = -1,25 R1 + 2,003 R2 0,824 R3 + 5,221 R4 0,689 R5 1,164 R6 + 0,706 R7 + 1,408 R8 85,544 unde: - variabila R1 reprezint rata de prelevare a cheltuielilor financiare i se determin ca raport ntre cheltuielile financiare i excedentul brut al exploatrii: R1 = Cheltuieli _ financiare ; Execdentul _ brut _ de _ exp loatre
20

- variabila R2 reprezint rata de acoperire a capitalului investit sau rata stabilitii financiare i se determin ca raport ntre capitalul permanent i capitalul investit (activul total): R2 = R2 = Capital _ permanent ; Capitaluri _ investite Re surse _ durabile ; Capitaluri _ investite

- variabila R3 reprezint rata capacitii de rambursare a datoriilor din resurse proprii i se determin ca raport ntre capacitatea de autofinanare (CAF) i datoriile totale:
20

Georgeta Vintila Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 2004, pagina 244

43

R3 =

Capacitatea _ de _ autofinantare ; Datorii _ totale

- variabila R4 reprezint rata rentabilitii vnzrilor i se determin ca raport ntre excedentul brut al exploatrii i cifra de afaceri: R4 = Excedentul _ brut _ de _ exp loatare = rata marjei brute de exploatare; Cifra _ de _ afaceri( faraTVA)

- variabila R5 reprezint viteza de rotaie a creditului furnizor i se determin ca durat a unei rotaii, exprimat n zile, cu relaia: R5 = sau R5 = Datorii _ comerciale 360 ; Aprovizionari VA1 VA0 VA0 Sold _ mediu _ furnizori 360 Cumparari _ de _ marfuri

- variabila R6 reprezint rata de cretere a valorii adugate: R6 =

VA1 = VA curent VA0 = VA precedent; - variabila R7 reprezint viteza de rotaie a creditului client i se determin ca durat a unei rotaii, exprimat n zile, cu relaia:
R7 = Sold _ mediu _ clienti 360 Vanzari

sau R7 =

Stoc _ productie _ neter min ata Avansuri _ clienti + Creante _ de _ exp loatare 360 Pr oductie

- variabila R8 reprezint rata investiiilor corporale, din resurse proprii i se determin ca raport ntre valoarea investiiilor i valoarea adugat: R8 = sau R8 = Investitii _ corporale = rata investiiilor fizice. Valoarea _ adaugata Investitii Valoarea _ adaugata

44

Pe ansamblul ntreprinderilor, Z are o valoare medie egal cu zero. n jurul acestei valori medii a scorului exist o zon de incertitudine, fiind dificil de prezis dac o ntreprindere este normal sau deficitar, probabilitatea riscului de faliment fiind 0,5 pentru Z = 0. Situatia ntreprinderilor n raport cu valoarea scorului i probabilitate riscului de faliment:

Tabelul 6 Riscul de faliment in modelul Bncii Franceze Valoarea scorului Z <-1,875 -1,875Z < -0,875 -0,875Z < -0,25 -0,25Z <0,125 0,125 Z < 0,625 0,625Z < 1,25 Z 1,25 favorabil Situatia ntreprinderii nefavorabil incertitudine Riscul de faliment 100% 95,6% 73,8% 46,9% 33,4% 17,7% 9,5%

Aplicarea acestor metode de previzionare a falimentului pentru ntreprinderile romneti nu a condus ntotdeauna la rezultate concludente ceea ce a fcut necesar construirea unor modele care s poat fi aplicate n acest caz. n literatura economic romn se utilizeaz mai multe modele dintre care mai importante sunt: 2.3.4. Modelul A. Modelul A, a fost construit de Ion Anghel, cadru didactic la Academia de Studii Economice din Bucureti. Construirea modelului s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale perioadei 1994-1998 ale unui eantion de 276 de ntreprinderi, distribuite n 12 ramuri ale economiei romneti.

45

Analiza capacitii de predicie apriorice a funciei a evideniat o rat de succes de 97%, ceea ce confirm rata ridicat a succesului funciei A, pentru perioada anterior menionat. Modelul A are urmtoarea structur: A = 5,667 + 6,3718 R1 + 5,3932 R2 5,1427 R3 0,0105 R421 unde: R1 = R2 = R3 = R4 = Dac: - A < 0 : falimentul ntreprinderii este iminent; - 0 > A > 2,05 : ntreprinderea se afl ntr-o situaie incertitudine ceea ce impune o analiz suplimentar; - A > 2,05 : ntreprinderea se afl ntr-o situaie bun, riscul de faliment fiind improbabil. 2.3.5. Modelul B. Modelul B este un alt model de previzionare a strii de faliment a unei ntreprinderi este funcia scor B, elaborat de profesorul Ghe. Bileteanu. Autorul consider c strile care semnaleaz apariia falimentului unei firme sunt urmtoarele: - imposibilitatea achitrii obligaiilor curente; - lipsa de resurse financiare pentru rambursarea datoriei pe termen mediu i lung; - ncasarea cu mare ntrziere a contravalorii produselor livrate; - lipsa profitului. Funcia scor construit de profesorul Bileteanu are patru variabile: Pr ofit _ net ; Venituri Cash _ flow ; Active Datorii ; Active Datorii 360 . Cifra _ de _ afaceri

21

Manualul Phare - Notiuni de economie aplicate procedurii de insolventa, http://www.just.ro/files/Insolventa_05052006/notiuni_economie_05052006.pdf

46

B = 0,444 G1 + 0,909 G2 + 0,0526 G3 + 0,0333 G4 1,41422 unde: G1 lichiditatea curent = G2 solvabilitatea = Pr ofit _ net + Amortizare ; Rata _ de _ rambursare _ credit _ pe _ termen _ mediu _ si _ lung + Dobanda _ la _ credit G3 viteza de rotaie a creditelor clieni = G4 rata profitului = Pr ofit 100 Cost Vanzari ; Clienti Active _ curente ; Pasive _ curente

n funcie de valoarea lui B ntreprinderile se ncadreaz ntr-o zon favorabil sau de faliment. Dac: - B < 0,5: ntreprinderea se gsete ntr-o zon de faliment iminent; - 0,5 B 1,1: ntreprinderea se gsete ntr-o zon limitat, cu risc ridicat de faliment; - 1,1 B 2: ntreprinderea se gsete ntr-o zon intermediar, n care se manifest starea de incertitudine; - B> 2: ntreprinderea se gsete ntr-o zon favorabil, cu risc de faliment improbabil. Dupa modelul Bailesteanu functia scor devine: B2003 = 0,444 1,083 + 0,909 0 + 0,0526 7,546 + 0,333 10,879 1,414 = = 0,481 + 0 + 0,397 + 3,622 -1,414 = = 3,806 B2004 = 0,444 0,4633 + 0,909 1,84 + 0,0526 11,1 + 0,333 17,81 1,414 = = 0,2057 + 1,6725 + 0,5839 + 5,9307 1,414 = = 6,98 B2005 = 0,444 0,7613 + 0,909 2,17 + 0,0526 10,5177 + 0,333 5,487 1,414 = = 0,33801 + 1,97253 + 0,55323 +1,8271 1,414 = = 3,2768
22

Manualul Phare - Notiuni de economie aplicate procedurii de insolventa, http://www.just.ro/files/Insolventa_05052006/notiuni_economie_05052006.pdf

47

Concluzie: Dupa modelul Bailesteanu functia scor plaseaza intreprinderea intr-o zona de risc improbabil. 2.3.6. Modelul I. Modelul I a fost elaborat, realizat de ec. Ivoniciu Paul. Acest model s-a fundamentat pe analiza datelor financiare ale peste 50 de ntreprinderi din diverse ramuri ale economiei romneti. Funcia scor n acest caz are ase variabile: I = 0,333 R1 + 5,555 R2 + 0,0333 R3 + 0,71429 R4 + 1,333 R5 + 4 R6 1,66032 23 Variabilele folosite n model se calculeaz pe baza urmtoarelor relaii:
R1 = Venituri _ totale _ incasate _ si _ incasabile ; Active _ totale _ corectate, _ din _ care _ s au _ dedus _ cheltuielile _ inregistra te _ in _ avans

R2 = R3 = R4 = R5 = unde:

Capacitatea _ de _ autofinantare ; Venituri _ totale _ incaste _ si _ incasabile Venituri _ totale _ incasate _ si _ incasabile ; Creante _ corectate _ in _ functie _ de _ probabilitatea _ de _ incasare _ si _ cursul _ valutar Capacitatea _ de _ autofinantare ; Datorii _ totale _ corectate _ in _ functie _ de _ dobanzi _ si _ penalitati _ necontabilizate Cr + D Datorii _ pe _ termen _ scurt

Cr - creane corectate n funcie de probabilitatea de ncasare i cursul valutar (la cele n valut); D - disponibiliti i titluri de plasament, corectate n funcie de lichiditate, cotaii bursiere, curs valutar (la cele n valut); R6 = unde: FRc - fond de rulment corectat prin adunarea veniturilor nregistrate n avans i deducerea cheltuielilor nregistrate n avans. ATC active totale corectate, din care s-au dedus cheltuielile nregistrate n avans.
23

FRC ATC

Manualul Phare - Notiuni de economie aplicate procedurii de insolventa, http://www.just.ro/files/Insolventa_05052006/notiuni_economie_05052006.pdf

48

Dac: - I < 0, ntreprinderea se afl ntr-o situaie iminent de faliment; - 0 I 1,5, ntreprinderea nregistreaz un risc ridicat de faliment, cu o probabilitate de manifestare cuprins ntre 64 81%; - 1,5 I 3, ntreprinderea se afl ntr-o stare de incertitudine, care impune o analiz suplimentar. Probabilitatea de faliment este cuprins ntre 46 64%; - 3 I 4,5, ntreprinderea nregistreaz un risc de faliment mediu, cu o probabilitate cuprins ntre 29 46%; - 4,5 I 6, ntreprinderea nregistreaz un risc redus, probabilitatea de manifestare fiind cuprins ntre 12 29%; - I > 6, ntreprinderea se afl ntr-o stare bun, cu o probabilitate de faliment cuprins ntre 0 12%. Dupa modelul I functia scor devine: I2003 = (0,333 2,9527) + (5,555 0,2838) + (0,0333 12,1034) + (0,71429 2,0649) + (1,333 1,3045) + (4 0,031) 1,66032 = = 0.9832941 + 1,5765 + 0.40304322 + 1,4749 + 1.7388985 + 0.124 1.66032 = = 4,6403 I2004 = (0,333 1,5094) + (5,555 0,2718) + (0,0333 6,1012) + (0,71429 0,6104) + (1,333 1,2975) + (4 0,0268) 1,66032 = = 0.5026302 + 1,5098 + 0.20316996 + 0,436 + 1.7295675 + 0.1072 1.66032 = = 2,828 I2005 = (0,333 2,5996) + (5,555 0,1924) + (0,0333 7,7055) + (0,71429 0,782) + (1,333 1,4404) + (4 0,0793) 1,66032 = = 0,8656668 + 1,0688 + 0.25659315 + 0,5586 + 1.9200532 + 0.3172 1.66032 = = 3,3266 Concluzie: Dupa modelul I functia scor plaseaza societatea in zone diferite de risc pentru fiecare exercitiu financiar evaluat. Astfel, in anul 2003 intreprinderea se afla intr-o zona cu risc redus de faliment, pentru ca in anul urmator acesta sa creasca ajungand la o probabilitate de 46-64%. Situatia s-a imbunatatit in anul 2005, societatea inregistrand o probabilitate de faliment de 29-46%, reprezentand o stare de risc mediu. Tabelul 7 Riscul de faliment in modelul I pentru S.C. Roprest Service S.A.

49

Anul evaluat 2003 2004 2005

Functia scor 4,6403 2,828 3,3266

Starea intreprinderii Risc redus Stare de incertitudine Risc mediu

Probabilitatea de faliment 12 29%; 46 64%; 29 46%

50