Clasicismul european este un curent postrenascentist, ai crui reprezentani urmeaz linia inaugurat de Petrarca n ceea ce privete atenia acordat

scriitorilor antici. Iat de ce pentru autorii clasici natura este doar un element decorativ, cci sursele lor predilecte de inspiraie se cheam antichitile greac i latin. n plus, arta clasic se conformeaz unor norme estetice prestabilite, aa ca norma celor trei uniti (de timp, loc i aciune), potrivit creia aciunea trebuie s fie unitar, s se desfoare n acelai loc i pe durata unei singure zile. CLASICISM I ROMANTISM. SIMILITUDINI. DIFERENE Atidunea clasic i cea romantic. Pentru a nelege mai bine cele doua curente rivale din secolul al XIXlea, clasicismul i romantismul, e necesar o scurtprezentare a celor dou atitudini n general. Clasicismul este, n estetic, acea tendin ctre simplicitate,claritate, logic i echilibru, n tratarea unor teme cu un coninutgeneral omenesc, adic n care orice reprezentant al umanitii, ori de unde ar proveni el, s se poat recunoate. ntr-o oper clasic sunt n general evitate complicaiile inutile, contrastele puternice, excesele, detaliile multiple, caracterele prea excepionale. Totul pare s se supun legilor stricte ale raiunii. Epoca cea mai strlucit n care stilul clasic s-a manifestat n toat splendoarea lui, este o anumita perioada a artei greco -romane, care nu ine dect cteva sute de ani. Dupa ea, mult mai trziu, Renaterea pare s ndeplineasc aceleai condiii. Romantismul este contrar tuturor principiilor semnalate n clasicism. El prezint manifestarea nsuirilor celor mai particulare, deci mai contrare acelui general omenesc esenial n clasicism, fiind astfel dificil de prins n reguli. Romantismul, ca sa fie preuit, trebuie s gseasc n noi afiniti cu creatorul operei. Un autor, ca i un artist romantic, nu va face apel la raiune, ci va ncerca s ctige favoarea noastr uimindu -ne, impresionndu- ne puternic sentimentul sau imaginaia. Deci nu exista dect un singur fel de a fi clasic, acela care rspunde logicii i raiunii, dar exista nenumrate chipuri de a fi romantic, deoarece romantismul se trage tocmai din ceea ce este particular, straniu, n fiecare dintre noi. Clasicismul impune prin impresia de unitate, de linite, demsura, de echilibru ntre prile constitutive. Romantismul, dincontra, iraional i aconvenional, nu respecta nicio regul, dect obinerea expresivului cu orice pre. Analiznd cele dou tendine dup criteriul care n art are osemnificaie deosebit, dup atitudinea artistului fa de natur, ajungem la convingerea c un artist clasic admira lumea exterioar, o preuiete, o nelege i o consider n totalitatea ei ceva armonios, rezultat al unor legi cosmice mereu aceleai i neadmind niciun fel de excepie. U n clasic va ajunge neaprat la convingerea c omul e tot ce e mai interesant i mai desvritpe lume, fiind centrul i msura tuturor lucrurilor. Pentru un romantic, din contra, natura este ceva haotic i fr limit. Ea se prezint strbtut de forte misterioase, imprevizibile, crora nimic nu le poate rezista, i nc mai puin omul. Acesta, contrar voinei sale i uneori fr s i dea seama, este tarat de

aceste fore, devine jucria lor. Romanticilor li sepotrivete foarte bine expresia un peisaj este o stare de suflet, opera devenind un mijloc curent de expresie lirica a sentimentelor. Un loc de refugiu pentru romantici a fost natura, cu peisajul ei singuratic, nentinat de mna omului. De fapt, era o atitudine de protest mpotriva oraului i a burgheziei dominatoare. Romanticii idealizeaz viaa satului, unde omul este mai aproape de natur, de izvorul sntos al vieii. Uneori vd n natur personificarea divinitii, alteori consider c est e locul unde slluiesc fiine supranaturale malefice (Loreley, Undine). Alt evadare este n spaiul exotic, cu o via curat i ideal. Sentimentul naturii este pentru romantici un spaiu de puritate i un loc pentru cugetri solitare. ndreptndu-se spre natur, spre viaa omului simplu, artitii romantici descoper arta popular. Folclorul este considerat ca un vestigiu al trecutului i ca o experien artistic mai apropiat de natur. Valorificarea folclorului aduce o sev nou n creaia muzical, constituind un important element de regenerare a culturii muzicale i de accentuare a particularitilor naionale ale popoarelor. Fa de spiritele clasice echilibrate, romanticii sunt firi exaltate, extravertite, care triesc fiecare eveniment i stare sufleteasc cu deosebit intensitate, nct simt nevoia s-i comunice semenilor prea plinul lor sufletesc. Ei privesc omul n raport cu universul i accentueaz nuanele tragice ale existenei umane, dar manifest, adesea, i momente de entuziasm n reaciile lor individuale. In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii,romantismul exalta sentimentul si fantezia. Natura patrunde masiv in creaiile romantice, in vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. Teme si motive la Eminescu Natura La Eminescu putem vorbi de o natura terestra, reprezentata prin motive cum ar fi teiul,copacul iubirii si al amintirii, salcamul ce exprima rusticitate, o coloana a infinitului ce proiecteaza iubirea terestra in planul cosmic. Plopul este copacul singuratatii, un pretext al lamentatiei poetului ( Pe langa plopii fara sot). Marul si ciresul sunt cele doua simboluri ce exprima candoarea si inocenta copilariei. Cel mai des intalnit motiv este insa cel al codrului. Padurea apare in viziunea poetica drept loc de refugiu, un confident,complice. Este un spatiu atemporal plin de mister, de vraja si semnifica totodata nostalgia copilariei dar si a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie. Padurea se constituie in ipostaza feminitatii, a iubitei ce isi cheama iubitul (O, ramai,ramai la mine / Te iubesc atat de mult), are miscari tandre, in timp ce poetul reprezinta elementul masculin. Ca pictor al luminii, Eminescu surprinde peisajele in devenirea lor, in jocurile luminii sau ale apei. Cei doi astri antinomici, soarele si luna, aduc idei diferite : spirit, esenta, lumina, identificate in simbolul soarelui si suflet, materie, apa asociate imaginii lunii. Luna declanseaza in sufletul poetului fanezia, fundalul arhaic cu origine mitica, aducand o cunoastere extatica. Elementele primordiale ale vietii capata de asemenea ipostaze inedite . Focul inseamna pasiune, viata, purificare, dar in acelasi timp semnifica si durere si dezamagire. Apa semnifica geneza, oglindirea estetica a realitatii, precum si trecere- timp, continuitate dar si moarte. Aerul reprezinta libertate, transcendenta si zbor, iar pamantul constituie simbolul stabilitatii si, in acelasi timp, al perisabilitatii umane.

Iubirea Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in lirica de tinerete, mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate, pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii profunde si al descurajarii totale. Intalnim astfel femeia in diferite ipostaze. Femeia de salon, corupta, meschina si rea (Scrisoarea V), care nu intelege aspiartiile barbatului, cocheta, adulterina. Femeia eros, ingenua, femeia copil, femeia indragostita, senzuala ispititoare ce conoteaza placerea. Elementul feminin este puternic legat de planul teluric, spiritualul nu ii este accesibil si ii este aproape inutil. Nu apare mai deloc,fiind prezenta numai in inceputul poeziilor Luceafarul si Calin(file de poveste) iubirea domestica. Iubirea si natura in poezii In Dorinta , poetul imbina sentimentul dragostei pentru fiinta iubita cu admiratia fata de frumusetile naturii- codrul, izvoarele, florile etc. In aceasta poezie, natura apare ca o aspiratie, ca o dorinta, aceasta fiind si esenta poeziei eminesciene : tendinta catre fericire. Poetul surprinde laboratrul sufletului uman din care izvorasc sentimente de gingasie si puritate, in cadrul naturii care tainuieste si ocroteste.