PLANUL EXAMINARII CLINICE

Proiect realizat de Sandu Andreea-Daniela Eleva in clasa:a-XI-B

1.

Planul examinarii clinice Foaia de observatie clinica

Desi examinarea clinica este adecvata (proprie) pentru fiecare suferind, activitatea de investigare a fiecarui animal bolnav trebuie sa se ncadreze ntrun plan standard obligatoriu; acesta este PLANUL EXAMINARII CLINICE. Materializarea constatarilor facute de medic, n baza acestui plan, se vor nscrie n FOAIA DE OBSERVATIE CLINICA (ntocmita de marile unitati clinice) sau sunt sintetizate n Registrul de examinari (consultatii). Planul examinarii clinice, ca si foaia de observatie clinica prezinta mai multe parti (sectiuni): Identificarea animalului (ntocmirea foii semnalatice) Examinarea subiectiva sau Anamneza Examinarea clinica obiectiva, cu doua etape: examenul general (sintetic) al animalului; examenul pe organe, aparate si/sau sisteme (examen analitic). Concluzia examenului clinic sau Diagnosticul; Epicriza: stabilirea prognosticului, regimului de viata si alimentar, potentialul economic al animalului dupa boala, tratament.

1.2. IDENTIFICAREA ANIMALULUI. FOAIA SEMNALETICA

Ea va cuprinde: specia, rasa, sexul si serviciul animalului, vrsta, numar matricol si semne particulare (daca e cazul), culoarea parului si a pielii, numele si adresa proprietarului.

1.3. EXAMENUL SUBIECTIV- ANAMNEZA

Reprezinta o proba de maturitate profesionala''. Medicul trebuie sa extraga din istoria suferintei pna la examinare, prezentata de nsotitorul animalului, date utile pentru alcatuirea planului de examinare si evidentiere a manifestarilor reale ale bolii. De aceea. Anamneza sau Interogatoriul clinic trebuie sa fie condusa de catre examinator care va solicita raspunsuri directe la ntrebari concrete, urmarind evidentierea adevarului

1.4. EXAMENUL OBIECTIV

Reprezinta activitatea concreta (obiectiva) a medicului examinator . Starii generale prezente = Habitusul animalului si vizeaza examinarea si aprecierea: a - conformatiei (alcatuirea anatomica a animalului) care poate fi buna sau corespunzatoare standardului zoo-veterinar sau rea, respectiv necorespunzatoare (defecte morfologice regionale sau generale (de ansamblu); b - constitutiei = raportul dintre conformatie si tipul de pro ductie al animalului, precum si sexul acestuia. c - temperamentului = tipul de reactie la excitanti externi obisnuiti. Acesta poate fi vioi sau nervos (la tineret si rasele nobile), respectiv limfatic sau echilibrat (la bovine si animalele n vrsta). Temperamentul este puternic influentat de starile de boala, devenind hiperactiv (agresiv) sau indiferent (abatut, obnubilat, somnolent). d - starii de ntretinere, exprimata prin starea de ngrijire si consecintele metabolice (ngrasare, slabire). e - faciesului = aspectul sau expresia fetei care se poate prezenta sub forma de masca (facies fix.) sivu prin mimica (facies mobil, schimbator). Se modifica n stari de boala nsotita de durere. f- atitudinii = pozitia animalului n spatiu este n mod normai patrupodala (respectiv bipodala la pasari), decubitala si n timpul mersului. Atitudinea se modifica n stari .de boala (sprijin tripodal. pozitii decubitate nefuesti, schiopaturi. lipsa de sprijin etc).

1.5. STABILIREA SI NSCRIEREA VALORILOR CIFRICE

temperatura corporala; frecventa respiratorie; frecventa cordului sau a pulsului. Intre aceste valori se stabileste jn raport normal (fiziologic) care se modifica reciproc in cursul suferintei. n raport cu intensitatea conflictului dintre organism si agentul etiologic, caracterul bolii. evolutia acesteia etc.

1.6. EXAMINAREA SI SEMIOLOGIA MUCOASELOR APARENTE

Pentru ca, n majoritatea lor, animalele au pielea pigmentata, iar unele variatii ale semiologiei tegumentare (culoarea) nu sunt relevabile, aceste modificari sunt exprimate si deci decelabile doar Ia nivelul mucoaselor. Modificarile semiologice de la nivelul mucoaselor pot avea semnificatie locala (modificari locale unilaterale), regionala (modificari locale simetrice sau bilaterale), precum, si modificarile de la nivelul mucoaselor (numai de la nivel regional) si respectiv generala, cnd toate mucoasele examinate sunt modificate n acelasi sens. De aceea, obligatoriu se vor examina toate mucoasele accesibile, prezentate mai jos. La cine si pisica, examinarea mucoaselor capului se va face dupa legarea sau imobilizarea botului animalului. folosindu-se tehnica bimanuala. La pasarile de curte, examinarea (bimanuala) a mucoaselor este completata prin examinarea crestei, barbitelor, motului si pielitelor (membranelor) interdigitale.

1.7. EXAMINAREA SI SEMIOLOGIA SISTEMULUI LIMFATIC

Sistemul limfatic este compus din noduli (centri) limfatici, vase limfatice si limfa. In cursul examenului clinic curent sunt examinabili doar nodulii (ganglionii) limfatici. nodulii limfatici viscerali sau situati n marile ca vitati pot fi examinati prin manopere particulare (exploratie transrcctala-laparatomie) sau prin exa minarea anatomo-patologica si n abatoare. Posibilitatea de examinare a nodulilor limfatici superficiali situati depinde de accesibilitatea lor n functie de specie si alte conditii obiective sau subiective. La canide si felide, precum si la leporide (iepure) se vor examina nodalii retromandibulari, dupa legarea botului animalelor agresive, si nodulii popritei (din pozitie laterala fata de trenul posterior sau dinapoia animalului), cautnd nodului limfatic, monomanual napoia originii tendonului lui Achile, ntre triceps si demitendinos. La pasari, nodulii limfatici nu sunt explorabili. La examinarea nodulilor limfatici se apreciaza: -temperatura (creste n adenite acute); -sens ibi1itatea (prezenta n inflamatii acute), dar lipseste la nodulii sanatosi; Q consistenta (elastica normal dura n adenite cronice); -mobilitatea (prezenta la nodulii sanatosi, limitata sau abolita din cauza aderen telor'la cei cu adenite cronice-prolife- rative); -dimensiunea (volumul) valabil de la specie la specie, foarte mare n adenitele limfoide; - forma - variabila de la specie la specie sau chiar de la un centru limfatic la altul n general, sunt sferoidali, ovoidali sau aplatizati.

Sfarsit!