I.1.

BAZELE TEORETICE SI ETAPELE CERCETARII CRIMINOLOGICE Metodologia este teoria stiintifica despre caile (metodele) sporirii eficacitatii cunoasterii umane. Metoda este definita de A. Brimo ca fiind ordinea ce se pune in invatarea unei stiinte, urmand conditiile, particularitatile acelei stiinte. Metoda constituie, astfel, o tentativa de a utiliza ordinea in locul arbitrariului, o modalitate prin care cunoasterea spontana, empirica, se va transforma in cunoastere critica, gandirea devenind un instrument de cercetare. Felul practic, procedural, in care se utilizeaza o metoda sau alta de cercetare se numeste tehnica. Tehnica este, deci, o metoda in actiune. Aceasta explica de ce in multe cazuri aceeasi denumire este folosita atat cu privire la metoda, cat si pentru a desemna tehnica de realizare a acesteia. Metodologia criminologica este acea parte din criminologie care se ocupa cu studiul metodelor si tehnicilor de investigare a fenomenului infractional, urmarind integrarea acestora intr-un sistem logic si coerent, care sa permita indeplinirea scopurilor acestei stiinte. Baza metodologica utilizata de majoritatea criminologilor este dialectica etiologica, de stare si dinamica a fenomenului infractional privit ca sistem cu legitati si determinari proprii. Stiinta contemporana propune un tip de cauzalitate, denumit cauzalitatea statistica, in cadrul careia cauzele interactioneaza cu factorii aleatori, cu un cerc larg de conditii astfel incat trecerea de la cauza la efect este determinata de jocul intamplarilor cuprins intr-o ecuatie de frecventa.
1

Intr-o anumita masura, etapele cercetarii criminologice se deduc din functiile criminologiei. Descrierea, explicarea, predictia si profilaxia criminalitatii nu pot fi realizate decat in baza unei cercetari etapizate care sa includa documentarea, formarea ipotezelor explicative si verificarea acestora. a) Documentarea presupune, in egala masura, observarea faptelor, colectarea datelor si clasificarea acestora, dar si pregatirea teoretica complexa a celui care efectueaza cercetarea. b) Elaborarea ipotezelor explicative reprezinta o consecinta fireasca a primei etape. Ipoteza, in cercetarea criminologica, constituie o constructie deductiva elaborata plecand de la faptele observate si destinata unei verificari ulterioare. c) Verificarea ipotezelor pe cale quasiexperimentala asupra grupurilor de control. I.2. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica A. Cunoasterea descriptiva utilizeaza categorii precum: volumul, structura si dinamica fenomenului criminal colectiv. Volumul criminalitatii reprezinta o evaluare strict cantitativa, referindu-se la numarul total de fapte penale comise, fiind vorba de criminalitatea aparenta sau de cea legala, singurele in masura a fi cuantificate cu oarecare precizie. Structura criminalitatii presupune o delimitare a acesteia in functie de diversele categorii de fapte penale ori alte criterii, avand la baza comparatii numerice. Dinamica privitoare la criminalitate se refera la evolutia si variatia acesteia in timp si spatiu.
2

Evolutia in timp a criminalitatii comporta la randul ei trei tipuri de descriere: - tendinte pe termen lung; - variatiile sezoniere; - miscarile accidentale. Variatia in spatiu a criminalitatii poate fi estimata in functie de diferitele teritorii luate ca termeni de comparatie, fie in sens pur geografic, fie in sens statal, administrativ. B. Cunoasterea cauzala sau etiologia criminala vizeaza aflarea cauzelor, a conditiilor si factorilor care determina sau favorizeaza fenomenul criminal. Cunoasterea cauzala poate fi impartita pe de-o parte, in functie de fragmentul obiectului de cercetare care se doreste a fi cunoscut (etiologia crimei ca fenomen individual si etiologia crimei ca fenomen colectiv); pe de alta parte, in functie de directia preponderenta a cercetarilor (biologica, psihologica, sociologica). Analiza factorilor cauzali si, in general, cunoastrea etiologica nu este posibila decat daca pleaca de la o imagine cat mai clara a fenomenului criminal. C. Cunoasterea dinamica urmareste intelegerea proceselor ce insotesc trecerea la actul criminal, mecanismele interne ale acestuia. Aceasta modalitate este interesata de conduita criminala ca actiune izolata, pe care o considera o realitate bine individualizabila in viata autorului, distincta de celelalte acte realizate de acesta. D. Cunoasterea axiologica presupune stabilirea, dupa criterii stiintifice, a valorii mijloacelor aplicate in lupta impotriva fenomenului criminal, adica evaluarea stiintifica a practicii anticriminale.
3

II.1. Metode Metodele generale sunt metoda inductiva si metoda deductiva. Metoda inductiva consta in ansamblul procedeelor prin care gandirea trece de la particular la general. Inductia este considerata o metoda mai putin riguroasa in comparatie cu deductia. Metoda deductiva reprezinta un ansamblu de procedee riguroase ce constau in aplicarea unui principiu general la un caz particular. Metoda empirica se regaseste in cadrul teoriei generale a cunoasterii fizice elaborata de J. Stuart Mill, distingandu-se trei etape: observarea faptelor, inductia ipotezei si verificarea experimentala. Particularitati ale metodei empirice distingem in legatura cu: - observarea faptelor, ce consta in aceea ca perceptia directa a fenomenului criminal este foarte rara si cu totul intamplatoare; - verificarea experimentala (sau verificarea ipotezei) prezinta de asemenea unele particularitati in cercetarea criminologica. Mai distingem intre metoda cantitativa , care utilizeaza masura ca mijloc de cunoastere, folosirea datelor statistice si prelucrarea matematica a acestora, si metoda calitativa , ce foloseste ca procedeu de cunoastere cercetarea caracteristicilor obiectului de studiu. II.2 Tehnici 1) Observarea , ca tehnica fundamentala de percepere sistematica si planificata a fenomenului infractional, este recomandata in studierea unor colectivitati sau grupuri mai restranse, a unor activitati determinate, intrucat

actele comportamentale ale esantionului ales sunt mai usor de perceput, urmarit si stuidat. Surprinderea, urmarirea si examinarea manifestarilor comportamentale prin tehnica observarii se poate realiza, in functie de scopul urmarit, asupra unor subiecti sau grupuri de subiecti infractori aflati in stare de libertate sau de detentie. Ca tipuri de observare putem aminti: a) in functie de relatia observatorului cu realitatea, observarea poate fi directa sau indirecta; b) in functie de etapa cercetarii, observarea poate fi globala, sau partiala; c) in raport cu obiectivele si scopurile urmarite, observarea poate fi sistematizata (de tip cantitativ) si nesistematizata (de tip calitativ); d) in raport cu pozitia observatorului fata de sistemul studiat, observarea poate fi externa sau interna. Observarea se realizeaza de catre cercetatorul individual sau de catre echipa de cercetatori. Caracteristica principala a acestei tehnici rezida in faptul ca principalul instrument de culegere si evaluare a datelor este instrumentul uman, cercetatorul insusi. 2) Chestionarul reprezinta una din tehnicile fundamentale de cercetare la care criminologii apeleaza des intrucat ea poate fi utilizata in cele mai diferite scopuri, pe esantioane mari, cu o structura eterogena, dispersate teritorial. Chestionarul este folosit, in mod deosebit, in acele cercetari ce urmaresc sa stabileasca o evaluare de ansamblu a fenomenului infractional, in afara datelor statistice oficiale. Sudiile de victimizare sau de autoportret se bazeaza pe tehnica
5

chestionarului, pentru a se obtine cifra neagra a criminalitatii. Chestionarul este aplicat si in studiile privind reintegrarea post-condamnatorie, predictia comportamentului delincvent, reactia sociala fata de faptele antisociale etc. 3) Interviul constituie o alta tehnica fundamentala de explorare stiintifica, constand intr-o cooperare verbala intre doua persoane, anchetatorul si anchetatul, ce permite anchetatorului sa culeaga de la anchetat anumite date cu privire la o anumita tema. 4) Tehnicile secundare se folosesc alaturi de una sau mai multe tehnici fundamentale. De exemplu testul: este o proba care implica rezolvarea unor sarcini identice pentru toti subiectii examinati, in scopul aprecierii succesului sau esecului, ori notarii numerice a reusitei. Testele de eficienta studiaza aptitudinile operationale ale persoanei, pe cand testele de personalitate dezvaluie acele trasaturi ale individului care il determina sa reactioneze intr-o anumita maniera, intr-un caz dat. III.1. Scopul cercetarii criminologice Scopul imediat al cercetarii criminologice consta in cunoasterea fenomenului criminal in toata complexitatea lui, prin stabilirea cauzelor si a conditiilor care il determina si respectiv il favorizeaza, precum si a proceselor care il caracterizeaza. Scopul mediat consta in stabilirea celor mai eficiente mijloace utilizate in practica anticriminala, pentru limitarea fenomenului criminal si a consecintelor acestuia. III.2. Functiile cercetarii criminologice
6

Se retin patru functii distincte: 1. Functia descriptiva corespunde stabilirii caracteristicilor generale ale fenomenului criminal; 2. Functia explicativa consta in descifrarea naturii, a cauzelor si a conditiilor care determina si respectiv favorizeaza comportamentul criminal; 3. Functia predictiva presupune anticiparea evolutiei fenomenului criminal in timp si spatiu; 4. Functia profilactica raspunde necesitatii gasirii celor mai eficiente remedii in legatura cu fenomenul criminal.

CUPRINS:

I. Bazele teoretice si etapele cercetarii criminologice. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica...pag. 1 I.1. Bazele teoretice si etapele cercetarii criminologice pag. 1 I.2. Modalitati de cunoastere in cercetarea criminologica ..pag. 2 II. Procedee in cercetarea criminologica....pag. 3 II.1. Metode....pag. 3 II.2. Tehnici....pag. 4 III. Finalitatea cercetarii criminologice.pag. 5 III.1. Scopul cercetarii criminologice...pag. 5 III.2. Functiile cercetarii criminologice...pag. 5