Capitolul III LANTURILE HOTELIERE

3.1. Afilierea la un lant hotelier

Pentru a face fa concurenei accentuate de pe piaa hotelier, unele uniti de cazare turistic s-au afiliat la un lan hotelier. Practica este destul de veche i eficient, conducnd la eliminarea multor neajunsuri ale hotelriei individuale: gradul mai redus de dotare, imposibilitatea afilierii la preurile liderului, rentabilitatea sczut. Primele lanuri hoteliere au fost create n S.U.A imediat dup rzboi, cum sunt Intercontinentalul. In Europa, sistemul de lanuri hoteliere a fost iniiat n Frana, prin renumitele Relais de Champagne", care, n prezent, sunt cunoscute sub numele de Relais de Chateaux". La nceput, afilierea la lanurile hoteliere viza unitile cu categorii de 4*-5 stele. Dup 1975, la reea s-au adugat i hotelurile de 2 stele, organizate n sistem de francis. Lanurile se adresau, de regul, turismului de afaceri, iar preurile promovate erau superioare mediei. In prezent, n Europa, lanurile hoteliere s-au dezvoltat la aa numita clas economic, care are o sfer de adresabilitate larg, segmentul de pia ocupat de acestea fiind destul de nsemnat (cca 50%). n funcie de gradul de autonomie, n cadrul reelei se disting dou categorii de lanuri hoteliere: 1. Lanurile voluntare, care grupeaz hoteluri independente, ce i menin autonomia de gestiune. Pentru a pstra imaginea de lan, acestea trebuie s respecte anumite norme de confort, de calitate, de arhitectur sau de amenajri. Literatura de specialitate menioneaz existena a 20 de lanuri voluntare, a cror capacitate hotelier este inegal distribuit: 25% n Frana i Elveia, 16% n Irlanda, 10% n Germania, 8% n Belgia, 7% n Marea Britanie, 6% n Spania i Italia. Lanurile voluntare cuprind hoteluri cu categorii de 2 sau 3 stele. Principalele domenii de cooperare n cadrul lanului sunt: - promovarea i publicitatea; - centrele de rezervri de locuri; - consultana i serviciile de pregtire profesional. 2. Lanurile integrate cuprind hoteluri, cu grade difereniate de autonomie. Pachetele de servicii turistice oferite sunt standardizate, iar multe din serviciile turistice sunt centralizate. Principalele lanuri integrate sunt cele americane. In Europa, cel mai bun lan integrat este Accor, care este lipsit doar de activitatea de transport propriu, pentru a putea fi inclus n categoria complet integrat". Gama de servicii oferite de lanurile integrate este larg: hotelrie (50%), restaurant (26%), servicii de rezervare (11%) i alte servicii (13%). Exist, deci, o mare varietate de uniti de cazare turistic, care confer cele mai variate utiliti i servicii turitilor. Deosebit de important este modul (gradul) de valorificare a acestor uniti, astfel nct s nu se risipeasc imensul potenial turistic de care dispune ara noastr.

Asa cum am stabilit, in plan mondial sunt consacrate doua forme de operare, si anume: hoteluri independente si lanuri hoteliere integrate. Independenta consta in autonomia financiara, juridica si patrimoniala a ntreprinderii hoteliere, ca entitate economica de sine stttoare. Pentru a se adapta mai bine dinamismului cererii, dar si pentru a contracara extinderea lanurilor hoteliere integrate care capt noi dimensiuni prin ncheierea de contracte de franciza si de management chiar cu unele dintre hotelurile independente alte hoteluri independente se asociaz in lanuri hoteliere voluntare. Exista insa si o categorie de hoteluri care rmne sa lucreze intr-o formula de exploatare individuala. In prezent, in lume, un principiu de baza al exploatrii unui hotel l constituie disocierea fondului de comer, pe de o parte, si a patrimoniului imobiliar, pe de alta parte, ca alternative ale societatii unice. Fondul de comert este bunul mobil, preponderant necorporal, care, pe langa elementele necorporale (clientela, vad comercial, drept de inchiriere, firma, licenta etc), cuprinde si elemente corporale (materiale, utilaje, mobilier, amenajari, instalatii etc) aflate in legatura cu exercitarea activitatii hotelului. Elementele necorporale sunt cunoscute sub numele de fond comercial. Persoana juridica ce detine proprietatea fondului de comert (societatea de exploatare) este distincta de cea care detine patrimoniul imobiliar (societatea imobiliara). Controlul (proprietatea majoritara) a celor doua societati poate fi detinut de un investitor unic sau de investitori diferiti. In cel din urma caz, de regula, proprietarul fondului de comert este exploatantul de facto al hotelului, iar proprietarul patrimoniului imobiliar este o persoana (entitate) interesata in plasamente imobiliare. Relatia dintre cele doua entitati juridice se asigura printr-un contract de inchiriere sau de concesiune imobiliara. Pentru contractul de inchiriere, pretul (chiria) si durata contractului se stabilesc de comun acord de catre cele doua parti. In cazul contractului de concesiune imobiliara, pretul este rerezentat de o redeventa (procent din cifra de afaceri etc), iar durata contractului este de minim 20 de ani. 3.2. Hotelurile tip exploatatie individuala In lume, majoritatea hotelurilor care nu fac parte dintr-o structura de lant hotelier (voluntar sau integrat) se inscriu in categoria hotelurilor tip exploatatie individuala. Cu acelasi inteles se folosesc si termenii: hoteluri solitare, traditionale, independente izolate, hoteluri tip exploatare familiala, activitate hoteliera artizanala etc. Cazul tipic este reprezentat de hotelurile tip exploatare familiala, de 1*-2*, chiar 3*, cu capacitate relative redusa. Ierarhia interna din cadrul structurii organizatorice o copiaza frecvent pe cea din sanul familiei: functiile de directie si receptie constituie atributul sotului, sotiei, copiilor sau apropiatilor familiei. Majoritatea hotelurilor nu utilizeaza mai mult de cinci lucratori. In general, functiile de proprietar si exploatant sunt indeplinite de una si aceeasi persoana, fie in cadrul unei societati, fie prin intermediul a doua societati, dintre care societatea de exploatare preia cu chirie cladirea proprietate a societatii imobiliare.

In anumite situatii insa, proprietarul poate fi interesat sa incredinteze unui tert (exploatant individual sau societate) exploatarea si gestiunea hotelului, in schimbul unei redevente, prin intermediul unui contract de locatie a gestiunii. Contractele se incheie pentru o perioada determinate, timp in care locatarul exploateaza pe riscul sau fondul de comert preluat. Desi formula poare parea atragatoare pentru proprietarul fondului de comert, pe termen lung ea se dovedeste riscanta: o proasta gestiune a fondului de comert va afecta insasi valoarea de piata a acestuia, care se determina in functie de cifra de afaceri, cash-flow, profit. Totodata, locatarul va urmari sa obtina maximum de rentabilitate, neglijand intretinerea spatiilor si inlocuirea echipamentelor. Din aceste motive, locatia gestiunii este recomandata ca o solutie provizorie, pe termen scurt, care poate precede vanzarea sau instrainarea pe alta cale a fondului de comert. In egala masura, locatarul trebuie sa fie constient ca intreg sporul de valoare al fondului de comert se realizeaza in profitul locatarului-proprietar. Dupa mai multi ani de exploatare, locatarul interesat de achizitionarea fondului de comert va fi nevoit sa plateasca un pret cu atat mai mare cu cat propria-i gestiune a fost mai performanta. Neplacerilor produse de sezonalitatea activitatii turistice li se adauga, intr-un plan mai general, concurenta acerba a lanturilor hoteliere, care capteaza atentia clientelei de afaceri si a celei aflate in transit. Multi hotelieri cedeaza afiliindu-se la un lant hotelier voluntar sau incheind un contract de franciza sau de management cu un lant integrat, fara insa ca aceste solutii sa rezolve in totalitate problemele. Solutia optima la care ar putea recurge hotelurile tip exploatare individuala, consta, mai degraba, in adaptarea prestatiilor la exigentele clientelei, valorificarea atuului diversitatii rezultat al integrarii fiecarui hotel in mediul ambient al zonei de amplasament si asigurarea unei calitati care sa diminueze doza de risc perceput ca atare de clienti. Hotelurile tip exploatare individuala sunt amplasate in toate zonele. Rentabilitatea lor depinde tocmai de amplasament, precum si de priceperea cu care sunt gestionate. Cele mai bune rezultate le inregistreaza hotelurile amplasate in zonele cu afluenta turistica ridicata in tot cursul anului (ex. centrul marilor orase). In tarile cu traditie, un spatiu predilect il constituie localitatile mici, mediul rural chiar, hotelurile amplasate aici beneficiind de o clientela familiala, in perioadele traditionale de vacanta, clientela de agreement, in sens larg, fiind segmentul cel mai sensibil la atuurile hotelurilor tip exploatare individuala, mai exact diversitatea ofertei si respectul pentru traditie. Dificultatile cele mai mari le intampina hotelurile amplasate in zonele de litoral si chiar de munte, unde intensitatea sezonalitatii circulatiei turistice este foarte mare. Aceste dificultati pot fi depasite in conditiile in care hotelul dispune de notorietate suficienta si de o imagine favorabila, pentru a capta in extrasezon turistii in tranzit. Adaptarea prestatiilor si modificarea structurii produsului hotelier trebuie sa plece de la intelegerea si valorificarea specificitatii zonei, astfel incat cazarea si masa, prin ele insele, sa aduca un plus de experienta turistica. In conditiile unui amplasament intr-un cadru natural, cu o arhitectura traditionala, clientul va cauta sa descopere si in camera sa linistea si decoratiunile specifice. Produsul hotelier va fi imbogatit si diversificat prin crearea unor activitati complementare: pescuit, golf etc., pentru a depasi stadiul limitarii prestatiilor la minimum necesar. Valorificarea diversitatii, inclusiv printr-o politica promotionala adecvata, poate sa readuca in lumina hotelurile tip exploatare individuala, atata timp cat conceptul de

hotel de lant se sprijina tocmai pe opusul diversitatii pe standardizare. Cheia diferentierii hotelurilor se afla la nivelul primirii dupa regulile ospitalitatii naturale, firesti si a stabilirii unei relatii personalizate cu clientul. In ceea ce priveste calitatea si nivelul constant al acesteia, prescriptiile se dovedesc indispensabile, pentru ca in timp ce lanturile prescriu fiecare detaliu, hotelierii independenti se multumesc cu transmiterea orala a cunostintelor practice. 3.3. Lanturile hoteliere voluntare

Un lant hotelier voluntar este o uniune benevola de hotelieri independenti, care oferind un produs hotelier relativ omogen din punct de vedere al confortului si al serviciului, desi diferentiat din punct de vedere al arhitecturii si al amenajarii promoveaza si dezvolta o marca unica, colectiva. Hotelurile aderente nu sunt proiectate de la inceput pentru a respecta anumite norme. De regula, un lant voluntar se creeza la initiativa unui grup de hotelieri, pe care ii leaga aparteneta la o anume regiune si care propunandu-si sa ofere un produs relativ tipizat definesc un numar de criterii obligatorii, mai mult sau mai putin restrictive. Multe dintre lanturi reusesc sa defineasca un produs-tip, suficient de diferentiat prin tematica, ceea ce le confera o pozitionare comerciala distincta. Treptat, lanturile hoteliere voluntare isi extend cercul aderentilor la scara nationala sau chiar internationala. Fiecare aderent isi pastreaza independenta juridica si financiara. Esenta actiunilor intreprinse vizeaza adoptarea unei strategii promotionale si comerciale comune, cauza pentru care uneori au fost numite lanturi de publicitate. Totusi, de regula, hotelurile isi pastreaza numele initial, adaugandu-si insa la vedere noua emblema. Din punct de vedere juridic, la nivelul fiecarui lant hotelier se creeza o societate comerciala sau asociatie fara scop lucrativ, ca entitate juridica distincta de fondatori. De altfel, calitatea de adherent este temporara: annual se inregistreaza noi hoteluri care adera, tot asa cum se inregistreaza si retrageri sau sanctiuni, soldate cu excluderea hotelurilor care nu se conformeaza exigentelor. Se apreciaza ca succesul in realizarea obiectivelor se bazeaza tocmai pe o politica riguroasa, cu controale severe. Hotelurile aderente pot face parte, concomitent, din mai multe lanturi hoteliere voluntare. Costurile de aderare depend de serviciile oferite. In general, este vorba de o taxa de intrare, la care se adauga o redeventa anuala de 0.5 1.0% din cifra de afaceri in functie de lant. Coerenta politicilor comerciale si serviciile propuse aderentilor difera de la un lant la altul. Unele lanturi au mijloace restranse de actiune urmare a unui numar insuficient de aderenti -, notorietate limitata (pe acre o imagine favorabila nu poate sa o compenseze), credibilitate aproximativa. Altele insa creeaza produse cu tema si desfasoara o activitate apropiata de cea a lanturilor hoteliere integrate: impugn norme, intreprind actiuni de marketing direct (mailing), intocmesc si utilizeaza fisiere de clienti, efectueaza controale de calitate, dispun de agenti de vanzari, pun la dispozitie produse de primire cu sigla (sapun tip turist etc). Daca un numar de aderenti insufficient limiteaza mijloacele de actiune, nici un numar foarte mare nu se dovedeste neaparat benefic, in acest caz produsul hotelier fiind mai putin omogen, iar imaginea de marca mai putin coerenta.

Principalele avantaje-servicii care pot fi oferite hotelurilor aderente de un lant voluntar sunt: asocierea la lantul hotelier a unei societati furnizoare de echipamente sau produse alimentare si, in general, obtinerea de preturi preferentiale in relatiile cu furnizorii agreati; acordarea de asistenta tehnica si consultanta de gestiune de catre responsabilii alesi si salariatii permanenti de la nivelul lantului; campanii promotionale si editarea de ghiduri incluzand toate hotelurile aderente, cu difuzare pe scara larga in hotelurile lantului, agentii de voiaj etc.; birou de rezervari informatizat; constituirea unei liste a furnizorilor agreati; posibilitati de finantare preferentiala. Toate acestea dau continut unui principiu de baza al structurilor de lant, anume utilizarea in comun a serviciilor specializate. Majoritatea lanturilor hoteliere voluntare nu ofera structuri de reprezentare complexe: birou de rezervari, forte de vanzare (agenti de vanzare), campanii promotionale etc. totusi, daca cele mai mari hoteluri din lume au nevoie de asociere (ex. RITZ Paris si Madrid), cu atat mai mult hotelurile mici, putin cunoscute. 3.4. Contractul de management hotelier

Un hotel indiferent daca grupul inregistreaza (cazul filialei) sau nu inregistreaza participatii la capitalul social poate beneficia de gestiune (administrare) directa din partea grupului, prin intermediul societatii de gestiune, incheind cu aceasta din urma un contract de management sau de locatie a gestiunii. Contractul de management este un act prin care o persoana (mandant sau proprietar) ii acorda alteia (mandatar sau manager) puterea de a produce in contul sau unul sau mai multe efecte juridice. Acest lucru presupune, in principiu, puterea acordata mandatarului de a actiona in numele mandantului si de a-l reprezenta din punct de vedere juridic. In practica insa, mandatarul actioneaza in nume propriu, pe contul (risul) mandantului si fara sa-l reprezinte pe acesta din urma cu adevarat. Contractul de locatie a gestiunii corespunde situatiei in care locatarul exercita exploatarea directa a hotelului pe contul sau. Fie ca este vorba de un contract de management, fie de un contract de locatie a gestiunii, proprietarul fondului de comert investitor independent sau societate de exploatare-filiala incredinteaza gestiunea acestuia societatii de gestiune a grupului, detinatoare a unui savoir-faire recunoscut. Pentru contractul de management, remuneratia (taxele) la care este indreptatita societatea de gestiune este conditionata de rezultatele obtinute: 3-6% din cifra de afaceri, la care se adauga pana la 20% din rezultatul brut din exploatare. Aceasta remuneratie recompenseaza concesiunea marcii (taxa de licenta) si serviciile de gestiune a hotelului. De la caz la caz remuneratia poate sa include si alte redevente (comisioane), cu privire la serviciul de rezervari, societatea de aprovizionare, marketing. Durata contractului de management se intinde pe o perioada de 15-20 de ani au se limiteaza, initial, la o perioada de 3-5 ani. In general, grupurile prefera prima varianta, care le asigura o sursa de venituri stabile, posibilitatea gestiunii eficiente a personalului si 5

consolidarea fondului de comert. O durata de 15-20 de ani corespunde si perioadei medii de amortizare a investitiei si de achitare a creditelor pe termen lung. Un astfel de contract va putea fi prelungit, ulterior, cu extensii pe cate 5-10 ani. Cea de-a doua varianta, aferenta unei durate initiale de 3-5 ani, ofera posibilitatea suplimentara de renegociere la termen a unor clauze. In baza unui contract de management, inainte chiar de deschiderea hotelului, mandatarul furnizeaza o serie de servicii specifice: defineste si aplica politica de comercializare, precum si programele de publicitate si de relatii publice impreuna cu proprietarul stabileste bugetul si calendarul activitatilor de inaugurare (programul de predeschidere); asistenta entru organizarea diferitelor servicii ale hotelului; aprovizionarea si formarea stocurilor initiale; recrutarea si pregatirea profesionala a personalului, care, formal, este angajat al proprietarului;face exceptie personalul de conducere superioara, care poate fi angajat al mandatarului, cheltuielile aferente fiind suportate insa tot de proprietar; Pe toata durata contractului, mandatarul asigura: stabilirea tarifelor si preturilor, precum si a politicii de credite; promovarea vanzarilor si distribuirea pliantului hotelului; utilizarea marcii; aplicarea politicii comerciale generale a lantului; controlul permanent si analiza rezultatelor. La nivelul gestiunii cotidiene a activitatii, serviciile mandatarului constau in: o intretinerea echipamentelor; o organizarea generala a hotelului; o incasarea prestatiilor hoteliere; o gestiunea personalului (angajare, salarizare, pregatire profesionala, conditii de munca, concediere); o politica de aprovizionare (alegerea produselor, selectia furnizorilor, negocierea si semnarea contractelor); o gestiunea financiara si contabila. Practic, proprietarul nu intervine in gestiunea curenta, ci este indreptatit numai la operatiunile de repartizare a rezultatului brut din exploatare, inclusiv investitii de inlocuire. Contractul de management prevede conditii particulare care conduc la rezilierea sa. Astfel, mandatarul poate rezilia contractul daca: o mandantul nu finanteaza in suficienta masura fondul de rulment necesar; o nu reinnoieste echipamentele uzate; o vinde fondul de comert sau patrimoniul imobiliar. La randul sau, investitorul poate rezilia contractul de management in situatia in care societatea de gestiune-mandatar nu-si atinge obiectivele de grad de ocupare, rata a rentabilitatii, cash-flow, calitate a serviciilor. 3.5. Franciza hoteliera

Contractul de franciza este o varianta relative recenta a contractului de concesiune, prin care o intreprindere producatoare sau prestatoare de servicii denumita cedent sau francizor in schimbul unei remuneratii, concesioneaza unei alte intreprinderi denumita cesionar, francizat sau beneficiar marca sa de produs sau de serviciu, impreuna cu asistenta tehnica si ansamblul mijloacelor si metodelor de comercializare, apte sa asigure gestiunea in cele mai bune conditii de rentabilitate. Contractul de franciza are caracteristicile unui contract de afiliere sau de adeziune. Esenta sa consta in urmatoarele elemente: * franciza, de regula, este insotita de o garantie de neconcurenta (exclusivitate teritoriala a beneficiarului), ca si de punerea la dispozitie a serviciilor comune specifice la nivel de lant; * beneficiarul utilizeaza in interesul sau marca apartinand francizorului, cu toate atributele (sigla, slogane etc.); * beneficiarul (hotelier independent) si francizorul sunt autonomi din punct de vedere financiar-juridic; * remuneratia francizorului consta intr-o taxa de afiliere, urmata de redevente de exploatare a hotelului. * beneficiarul isi desfasoara activitatea pe baza know-how-ului conceput si verificat de catre francizor; Hotelierul independent este cel care exploateaza fondul de comert, pe riscul sau. Societatea de gestiune a grupului isi rezerva dreptul sa supravegheze calitatea serviciilor si conformitatea cu imaginea de marca. Prin urmare, hotelurile francizate beneficiaza de o autonomie superioara celei aferente inchirierii unui contract de management. Beneficiarul contractului se dovedeste a fi in egala masura client si asociat al francizorului. Totodata, beneficiarul contractului poate avea dreptul sa revanda afacerea unor terti. Hotelierul independent va aplica toate normele de standardizare ale lantului si se va bucura de mijloacele promotionale si comerciale specifice. Francizorul se angajeaza sa sustina notorietatea marcii prin campanii promotionale; dar, in acelasi timp, prin activitatea sa, hotelierul isi adduce propria-i contributie la sustinerea notorietatii si coerentei imaginii. In conditiile in care independenta financir-juridica este asigurata deopotriva, integrarea totala este cea care diferentiaza un hotel francizat, facand parte dintr-un lant hotelier integrat, de unhotel adherent la un lant voluntar. Francizorul va impune un caiet de sarcini cuprinzand norme (standarde) de prestare a serviciilor. Cu cat ponderea hotelurilor francizate in totalul hotelurilor unui lant este mai mare, cu atat incadrarea in prevederile normelor ridica mai multe probleme si implica proceduri riguroase de control (prin inspectori sub acoperire, vizite mister etc.) Serviciile oferite de catre francizor inregistreaza situatii diferite de la un lant la altul. Remuneratia se stabileste, in primul rand, in functie de complexitatea acestor servicii. Taxa initiala de afiliere sau de cumparare a licentei este o suma forfetara sau determinate de numarul de camere. In schimbul taxei de afiliere, francizorul concesioneaza dreptul de utilizare a marcii pentru serviciile hoteliere prevazute in contractul de franciza, dreptul neintinzandu-se si asupra altor servicii. Ansamblul serviciilor asigurate hotelierului independent de catre francizor cuprinde: servicii de baza, servicii ocazionale si servicii optionale. Serviciile de baza include punerea la dispozitie a savoir-faire-ului, asistenta tehnica, consultanta, controale periodice, exclusivitatea teritoriala, actiunile

promotionale.Know-how-ul care este elemental essential presupune obligatia de comunicare, prin transmiterea verbala (stagii de formare) si in scris (manuale de proceduri standard). Remuneratia serviciilor de baza se face annual sau pe fractiuni dintr-un an. Ea se calculeaza fie ca procent din cifra de afaceri a activitatii de cazare (26%), fie ca procent din cifra de afaceri totala, fie ca suma forfetara/camera/an. Serviciile ocazionale reprezinta asistenta pe care hotelul francizat o poate solicita in mod expres (consultanta pentru publicitatea locala, experti in gestiune, inginerie, relatii publice). Serviciile sunt facturate pe baza salariului orar al consultantului, majorat cu un procent de acoperire a cheltuielilor generale. Serviciile optionale cuprind prestatii a caror organizare la nivelul lantului este facultative. Dintre acestea, unele servicii (publicitatea, rezervarile) se dovedesc tot mai indispensabile. Remuneratia este stabilita pentru fiecare prestatie in parte. Contractul de franciza se incheie pentru o perioada limitata, de exemplu 10 ani. De regula, valabilitatea sa este prelungita. Cuvinte cheie: * lant hotelier; * afiliere; * piata hoteliera; * lanturi voluntare; * lanturi individuale; * grad de autonomie diferentiat; * fondul de comert; * patrimoniu imobiliar; * hoteluri tip exploatatie individuala; * valorificarea diversitatii; * adaptarea prestatiilor; * uniune benevola; * lanturi de publicitate; * contract de management; * remuneratie; * contract de locatie a gestiunii; * reziliere; * franciza hoteliera; * francizor. Intrebari de verificare: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Ce sunt lanturile voluntare? La ce se refera notiunea de lant integrat? Ce este fondul de comert? Ce este patrimoniul individual? De ce anume depinde rentabilitatea hotelurilor tip exploatare indivicuala? Care sunt principalele avantaje-servicii care pot fi oferite hotelurilor aderente de un lant voluntar? Care sunt conditiile in care manadatarul poate rezilia contractul?

8. 9. 10.

Ce este contractul de management? Ce este contractul de franciza? Care sunt caracteristicile contractului de franciza?

Teste grila: 1) Principalele domenii de cooperare n cadrul lanului sunt: )a Cazarea turistica; )b Promovarea i publicitatea; )c Centrele de rezervri de locuri; )d Consultana i serviciile de pregtire profesional. )2 Principalele avantaje-servicii care pot fi oferite hotelurilor aderente de un lant voluntar sunt: )a Asocierea la lantul hotelier a unei societati furnizoare de echipamente sau produse alimentare si, in general, obtinerea de preturi preferentiale in relatiile cu furnizorii agreati; )b Acordarea de asistenta tehnica si consultanta de gestiune de catre responsabilii alesi si salariatii permanenti de la nivelul lantului; )c Acordarea de bonificatii lunare personalului angajat; )d Posibilitati de contractare. )3 In baza unui contract de management, inainte chiar de deschiderea hotelului, mandatarul furnizeaza o serie de servicii specifice: )a Recrutarea si pregatirea profesionala a personalului de conducere superioara; )b Defineste si aplica politica de management si marketing; )c Asistenta entru organizarea diferitelor servicii ale hotelului; )d Aprovizionarea si formarea stocurilor initiale. )4 Pe toata durata contractului, mandatarul asigura: )a Alicarea politicii de management generale a lantului; )b Stabilirea tarifelor si preturilor, precum si a politicii de credite; )c Intretinerea si serviciile auxiliare; )d Controlul permanent si analiza reziltatelor. )5 Esenta contractului de franciza consta in urmatoarele elemente: )a Francizorul utilizeaza in interesul sau marca apartinand beneficiarului; )b Remuneratia benficiarului consta intr-o taxa de afiliere, urmata de redevente de exploatare a hotelului; )c Beneficiarul (hotelier independent) si francizorul sunt autonomi din punct de vedere financiar-juridic; beneficiarul isi desfasoara activitatea pe baza know-how-ului conceput si verificat de catre francizor.

10