Universitatea din Pitesti Facultatea de Mecanica si Tehnologie

Disciplina: Masini si Instalatii pentru amnipularea marfurilor Titlul temei de casa: Transcontainere speciale izoterme

Student: Boroiu Andrei-Alexandru Specializarea : I.T.T. Pitesti Anul/Grupa/Subgrupa: 3.1.1.

CONSTRUCTIA TRANSCONTAINERELOR SPECIALE IZOTERME

1. Considerente generale asupra transportului de produse periabile
Dezvoltarea transportului de produse perisabile apare ca o necesitate imperioasa in urma cresterii consumului de produse conservate prin frig, transportate la distante din ce in ce mai mari, depozitate apoi in conditii speciale, putand fi distribuite in tot cursul anului, independent de sezonul in care au fost preparate sau culese. In general prin produse perisabile se inteleg alimentele cum ar fi carnea, pestele, legumele, fructele, produsele lactate etc. Conservarea alimentelor prin frig se bazeaz pe actiunea bacteriostatica a temperaturilor scazute precum si pe oprirea sau incetinirea proceselor chimice din tesuturi. Aceasta metoda de conservare utilizeaza doua procedee : refrigerarea si congelarea. Prin refrigerare care consta in mentinerea produselor la temperaturi in jurul lui 0C se pastreaza starea naturala a perisabilelor un timp mai scurt, iar prin congelare care se realizeaza la temperaturi mult mai scazute se asigura o conservare de lunga durata, dar cu unele modificari ale produselor. Modul in care se face racirea produselor este dependent de natura produsului, aspectul suprafetei, forma si dimensiunile obiectului, cum si de proprietatile mediului de racire, adica de starea de agregare, viteza de miscare, proprietatile chimice, diferenta dintre temperatura mediului si cea a produsului etc. Racirea si mentinerea temperaturii scazute se poate face cu sau fara contact direct intre mediul de racire si produsul respectiv, in acest ultim caz perisabilele fiind preambalate. Racirea prin contact direct este pracedeul cel mai simplu care da nastere unei bune transmisii de frig prin contact si convectie, dar care produce scaderi mai mari prin evaporare si unele modificari organoleptice. Racirea produsului prezentat preambalat imbunatateste calitatea igienico-sanitara a transportului si reduce scazamintele dar mareste durata procesului initial de racire, ambalajele, in special cele din masa plastica avnd o conduotibilitate scazuta. Prin procesul de refrigerare se reduce dezvoltarea microflorei banale, in timp ce procesele autobiotice continua ca de exemplu activitatea enzimelor din carne. De regula, in vederea transportului de produse refrigerate, se face o scadere initiala de temperatura a acestora in aer, in tunele sau camere de refrigerare prevazute cu linii aeriene mobile sau prin imersie in lichide refrigerante, ajungandu-se dupa caz la temperaturi de +3 la -3C. Congelarea se realizeaza prin solidlficarea sucului celular din produsele supuse la temperaturi scazute. Cu cat congelarea este mai lenta cu atat apa din interiorul celulelor are timpul sa difuzeze si sa inghete. in spatiul intercelular ; se prefera asadar o congelare cat mai rapida. Fructele si legumele congeleaza intre 0 si -5C, carnea este complet congelata la -65C. De obicei in industria alimentare se face mai intii o congelare rapida la o temperatura inferioara sau egala cu -30C si o conservare ulterioara la -18C, conditie la care trebuie sa raspunda si mijloacele de transport respective. Intrucat produsele perisabile nu mai pot fi refacute, trebuie acordata o cit mai mare atentie conservarii acestora prin frig. Cauzele degradarilor produselor alimentare pot fi clasificate in trei grupe distincte : a) alterare datorita activitatii bacteriilor (stricarea carnii, acrirea laptelui, fermentarea sucurilor de fructe, fenomenele de mucegaire care apar in conditii favorabile de umiditate etc.) ; b) alterare prin procesul de metabolism care se manifesta in tesuturi (vestejirea legumelor, germinatia si contractia cartofilor, putrezirea fructelor etc.) ;

e) alterare fara participarea agentilor biologici denumita si deteriorare abiotica in opozitie cu celelalte doua categorii clasate mpreuna ca deteriorari biotice (modificarea mirosului, savoarei, consistentei etc. tinzind catre degradarea calitatii produsului). Pentru efectuarea unui transport corect de perisabile, trebuie sa se cunoasca cerintele organoleptice ale fiecrui produs. Temperaturile care trebuie mentinute in interiorul transcontainerului precum si umiditatea si ventilatia interioara necesare sunt caracteristice fiecarui produs si depind att de pozitia in care este plasat in interiorul mijlocului de transport cat si de necesitatea de eliminare a asa-zisei calduri de respiratie" a produsului perisabil. Caldura de respiratie se manifesta in special in cazul fructelor si legumelor care continua sa traiasca si dupa ce au fost recoltate ; in consecinta acestea ,,respira" aspirand oxigenul din mediul inconjurator si expirand anhidrida carbonica, producand caldura de respiratie" amintita. Pe msura ce acest proces de respiratie progreseaza, constituentii chimici ai produsului perisabil se modifica in sensul scaderii progresive a calittii comerciale. In acelasi timp deteriorarea marfurilor este cauzata si de deshidratari (pierderea apei ca urmare a umiditatii relative) si de bolile cauzate de micro-organisme. Cunoscind cauzele, incidenta deteriorarii poate fi proportional redusa in functie de temperatura joasa asigurata produsului. Ca regula generala, posibilitatea de avariere poate fi considerata de aproximativ opt ori mai rapida la temperatura de 20C, de trei ori la temperatura de 4C, de (doua ori, la temperatura de 3C, in raport cu elementele considerate la 0C. Concluzia la care se ajunge este ca temperatura optima la care trebuie supus si mentinut prcdusul refrigerat este cea mai joasa posibila dar cere sa evite in acelasi timp ajungerea la congelare. De la aceasta regula fac exceptie unele. produse carora frigul le grabeste procesul de deteriorare, cum ar fi : bananele, castravetii, pepenii, ciupercile, cartofii albi, ananasul si tornatele verzi. Complexitatea situatiilor care se pot ivi in practica a fcut ca marile firme de transport sa editeze brosuri in care sunt specificate condiitile de transport, depozitare si manipulare ale produselor perisabile. Din considerentele generale expuse mai inainte rezulta ca pentru asigurarea transportului de perisabile, transcontainerele izoterme trebuie sa raspunda mai multor cerinte, cum ar fi : - mentinerea unei temperaturi scazute (in unele cazuri mai ridicate decat a mediului ambiant) intr-un anumit interval determinat ; - asigurarea unei ventilatii interioare conditionate ca debit de aer, viteza, circulatie - asigurarea unei umiditati acceptabile, intre anumite limite ; - pastrarea tuturor acestor calitati, fara interventie exterioara, intr-un interval de timp determinat de procesul de transport etc.

2. Conditii tehnice ale transcontainerelor speciale izoterme

Figura 1. Transcontainer izoterm

La baza praiectarii si constructiei transcontainerelor izoterme stau recomandarile CEE ONU ,,Transportul de produse perisabile" puse de acord in anul 1969. Una dintre caracteristicile acestor recomandari este recunoasterea initiala ca mijloacele de transport izoterme actuale ofera numai o protectie relativa marfurilor perisabile si constituie numai un compromis intre necesitate si posibilitate tehnica. Intrucat transcontainerele refrigerente si frigorifice sunt destinate sa execute transporturi la mari distante este necesar in cazul acestora ca, pe linga recomandarile CEEONU, sa se ia in considerare si recomandarile pentru depozitarea frigorifica a produselor perisabile, elaborate de Institutul international al frigului IIF" in anul 1967. Pentru raalizarea unor utilaje care sa asigure in bune conditii realizarea transporturilor de perisabile trebuie luati in considerare trei factori principali : nivelul de temperatura care trebuie respectat; gradientul de temperatura a incarcaturii; atmosfera (ca procentaj de vapori de apa si compozitie). 2.1. Nivelul de temperatura Temperaturile care trebuie respectate depind, asa dupa cum. s-a aratat, de felul produsului care se transporta. Dar nu toate transcontainerele izoterme pot respecta diversitatea nivelurilor de temperatura solicitate de practica transportului de perisabile, astfel incat o clasificare a acestor mjloace a fost adoptata prin recoman-darea Transportul de produse perisabile", care defineste totodata utilajele izoterme, refrigerente, frigorifice si calorifice. Utilaj izoterm este acela a carui incapere pentru marfuri este construita cu pereti izolanti, inclusiv usile, podeaua si acoperisul, pentru limitarea schimburilor de caldura intre interiorul si exteriorul cutiei, pana la un coeficient global de transmisie a caldurii K care sa permita incadrarea utilajului intr-una din categoriile urmatoare : IN utilaj izoterm normal, caracterizat printr-un coeficient K cuprins intre 0,50 si 0,35 kcal/m2*h C ; 1R utilaj izoterm superior caracterizat printr-un coeficient K egal sau inferior cu 0,35 kcal/m2 * hC. Utilaj refrigerent este acel utilaj izoterm care cu ajutorul unei surse de racire (gheata hidrica cu sau fara adaos de sare, placi eutectice, gheata carbonica cu sau fara reglaj de sublimare, gaze lichefiate cu sau fara reglaj de evaporare etc.), alta decat un echipament mecanic sau cu absorbtie, produce scaderea temeperaturii in interiorul incaperii goale a marfurilor si o mentine apoi pentru o temperatura exterioara de +30C : la + 7C pentru clasa A ; la -10C pentru clasa B ; la -20C pentru clasa C. Acesti utilaj este necesar sa fie prevazut cu unul sau mai multe compartimente, recipienti sau rezervoare pentru agentul frigorific. Aceste echipamente trebuie : ' sa poata fi incarcate sau descarcate din exterior ; sa aiba o capacitate astfel incit sursa de frig sa poata scadea temperatura la nivelul prevazut pentru clasa considerata si apoi sa mentina aceat nivel timp de, douasprezece ore cel putin, fara a fi necesara realimentarea cu agent frigorifiio sau cu energie. Coeficientul K al utilajelor din clasele B si C trebuie sa fie obligatoriu egal sau inferior la 0,4 W/m2 C (0,35 kcal/h*m2*C). Utilaj frigorific este acel utilaj izoterm prevazut cu un dispozitiv de producere a frigului, indiividual sau colectiv (grup mecanic cu compresie, masina de absorbtie etc.) care

permitei la o temperatura medie exterioara de +30C, scaderea temperaturii din interiorul incaperii marfurilor si apoi mentinerea ei permanenta, in modul urmator pentru fiecare dintre cele doua categorii : pentru categoria 1, la o valoare practic voita constanta t 1 , conform normelor definite mai jos in trei clase : 1. clasa A utilaj frigorific prevazut cu un dispozitiv de producere a frigului astfel incat t 1 sa poata fi ales intre +12 si 0C inclusiv; v 2. clasa B acelasi utilaj insa t 1 sa poata fi ales intre +12 sj -10C inclusiv ; 3. clasa C acelasi utilaj insa t 1 sa poata fi ales intre +12 si -20C inclusiv ; pentru categoria 2, la o valoare fixa, practic constants t 1 conform normelor definite mai jos pentru trei clase : 1. clasa D utilaj frigorific prevazut cu un dispozitiv de producere a frigului astfel incat t 1 sa fie egal sau inferior temperaturii de + 2C ; 2. clasa E acelasi utilaj insa t 1 sa poata fi ales egal sau inferior temperaturii de -10C ; 3. clasa F acelasi utilaj insa t 1 sa poata fi ales egal sau inferior temperaturii de -20C. Coeficientul K al utilajelor din clasele B, C, E si F trebuie sa fie obligatoriu egal sau inferior lui 0,4 W/m2.C (0,35 kcal/m2*h*C). Utilaj calorific este acel utilaj izoterm prevazut cu un dispozitiv de producere a caldurii care permite ridicarea temperaturii in interiorul cutiei goale si mentinerea acesteia timp de cel putin 12 ore fara realimentare la o valoare practic constanta si nu inferioara lui + 12C la o temperatura medie exterioara a incaperii marfurilor, indicate mai jos pentru cele doua clase : 1. clasa A utilaj calorific pentru o temperatura medie exterioara de -10C ; 2. clasa B utilaj calorific pentru o temperatura medie exterioara de -20C. Coeficientul K al utilajelor din clasa B trebuie sa fie in mod obligatoriu egal sau inferior lui 0,4 W/m2-C (0,35 kcal/m2-h-C). In cazul transcontainerelor utilajul frigorific este uneori si utilaj calorific. Trebuie remarcat ca daca nivelul temperaturii poate fi neglijat in cazul unui transport pe distante scurte, el este de prima importanta in transportul la mare distanta si cu precadere in cel al produselor proaspete. Pentru produsele alimentare perisabile care nu sunt nici supraracite, nici congelate, temperaturile in timpul transportului nu trebuie sa depaseasca pe cele inscrise in tabelul 1.1. Temperatura cea mai ridicata in orice punct al incarcaturii in momentul incarcarii, in timpul transportului si in momentul descarcarii nu trebuie sa fie superioara valorilor indicate in tabelul 1.2 pentru diverse produse alimentare congelate. Totusi pentru unele operatii tehnice cum ar fi dezghetarea evaporatorului unui utilaj frigorific care dau nastere pentru o scurta perioada la o ridicare a temperaturii unei parti a incarcaturii, se poate admite ca temperatura sa depaseasca cu 3C limitele indicate.

Tabelul 1.1

Temperaturile maxime admise in timpul transportului pentru unele produse alimentare perisabile refrigerate

ProdusUl alimentar Maruntaie Unt Vanat

Temperatura maxima de transport, C +3*** +6 +4

Lapte in cisterne (crud sau pasteurizat) destinat consumului +4*** imediat Lapte industrial +6*** Produse lactate (iaurt, crema si branza proaspata) Peste (totdeauna transportat cu gheata)* Produse preparate pe baza de carne** Carne Pasari si iepuri +4*** +2 +6 +7 +4

* ** ***

Altul decat afumat, sarat, uscat sau viu. Se exclud produsele stabilizate prin sarare, afumare, uscare sau sterilizare. In principiu durata transportului nu trebuie sa depaseasca 48 ore.

Tabelul 1.2 Temperaturile de transport ale produselor alimentare congelate sau supraracite Produsul alimentar Creme, inghetate si sucuri de fructe concentrate, congelate sau supraracite Peste congelat sau supraracit Unt si alte materii grase congelate Temperatura de transport, C -20 -18 -14

Maruntaie, galbenusuri de ou, pasari si vanat congelat Carne congelata Celelalte produse alimentare supraracite Celelalte produse alimentare congelate 2.2. Gradientul de temperatura

-12 -10 -18 -10

Cel de-al doilea factor principal de care trebuie sa se tina seama in proiectareia si constructia transcontainarelor izoterme, gradientul de temperatura a incarcaturii este definit ca fiind diferenta de temperatura dintre produsul cel mai cald si produsul cel mai rece din acelasi transcontainer. Acesta trebuie sa fie mentinut la un minim determinat. Cele mai bune gradiente obtinute in practica curenta sunt cele ale camerelor frigorifice de depozitare si apoi cele din calele navelor frigorifice. Cele mai nefavorabile gradiente se remarca in cazul unor mijloace de transport izoterme la care gradientul atinge, valori de la 5 la 10C. De remarcat ca gradientul de temperatura este o functie practic liniara cu temperatura ambianta. O incarcatura de fructe poate avea un gradient de 5C la o temperatura ambianta de + 20C si un gradient de 10C la o temperatura de +40C. Cauza diferentei de temperaturi in incarcatura este urmarea repartizarii necorespunzatoare a frigului furnizat. Datorita faptului ca frigul este difuzat prin circulatia unui gaz, .de cele mai multe ori aerul, solutia problemei se rezuma la o distribute adecvata a lui, modul de rezolvare a acestei probleme fiind determinant. Chiar si nivelul de temperatura discutat anterior este strans legat de gradient. Presupunanad, de exemplu, ca se transporta fructe la o temperatura de 0C si ca gradientul este de 5C, o parte din incarcatura se va deteriora ca urmare a mentinerii sale la +5C. Incercarea de a cobori temperatura ansamblului incarcaturii poate avea inconvenientul de a congela marfa, deci de a o face improprie comercializarii. Daca dimpotriva gradientul realizat este 1C, fructele pot fi transportate intre limitele 0C si +1C, situatia fiind buna. 2.3. Atmosfera interioara Fiecare produs perisabil solicita o anumita umiditate interioara a mediului, care se obtine printr-un adaos adecvat si permanent de aer proaspat sau prin substante higroscopice asezate in interiorul incaperii marfurilor. In cazul fructelor si legumelor pentru diminuarea ,,respiratiei" acestora se practica transportul produselor perisabile in atmosfera controlata. 3. Conditii tehnice ale izolantului si ale constructiei carcasei 3.1. Izolatia termica a peretilor,planseului, acoperisului si usii Progresele relativ recente in domeniul realizarii izolantului pe baza de poliuretan expandat a permis elaborarea unor conditii tehnice deosebit de severe pentru izolatia termica a transcontainerelor. Aceste conditii care conduc la o inalta calitate a transcontainerelor izoterme, refrigerente si frigorifice sunt expuse in cele ce urmeaza. Izolatia termica a diverselor parti ale.carcasei pereti, planseu, acoperis,usa trebuie conceputa si realizata dupa tehnica I.R.S. izolatie rigida solidara. Altfel spus, peretele interior, izolantul si peretele exterior formeaza un sandvis", stratul inter-mediar aderand

puternic la pereti. In acest fel, izolantul are un dublu scop : cel principal, de a limita transmiterea caldurii si cel sccundar de a solidariza peretii. 3.2. CoeficientuI global de transmisie a caldurii si fluxul termic unitar CoeficientuI global de transmisie a caldurii K care trebuie asigurat pe toata perioada in care transcontainerul se afla in exploatare, trebuie sa fie riguros inferior valorii de 0,26 kcal/m2*h*C. Se remarca faptul ca in cazul transcontainerelor coeficientul impus are o valoare mult mai mica decit cel solicitat de recomandarile C.E.E.O.N.U., izolatia transcontainerului fiind de foarte buna calitate. Valoarea fluxului termic unitar a fiecarui element de suprafata a carcasei trebuie sa fie cit mai apropiata valorii mijlocii a fluxului unitar, admitandu-se tolerente de 5%. Aceasta inseamna ca doua elemente ale suprafetei carcasei, care sunt construite in aceleasi conditii, trebuie sa prezinte acelasi flux. 3.3. Caracteristicile generale ale izolantului Izolatia este compusa din panouri rigide din material celular cu celule complet inchise. Grosimea panourilor este obtinuta dintr-o singura bucata pentru fiecare element de carcasa ; nu se admite ca grosimea unui element sa fie obtinuta prin juxtapunerea mai multor placi cu sau fara legatura. Izolantul trebuie sa fie de tip greu inflamabil (autostingator), el trebuie sa nu prezinte miros propriu, sa nu retina mirosurile marfurilor transportate, sa nu influenteze elementele carcasei cu care vine in contact si sa nu prezinte elemente putrescibile sau sensibile la apa. Greutatea specifica maxima a izolantului nu trebuie sa depaseasca. 50 kg/m3, cu exceptia materialului izolant pentru podea, pentru care limita este de 80 kg/m3. Pentru poliuretan limita inferioara este de 38 kg/m3. Polistirenul expandat, obtinut prin tehnica de producere granulat" nu este admis. 4. Calculul izolatiei termice In acest subacapitol, se vor face urmatoarele notatii: A-suprafata totala a peretilor, transcontainerului,in m2; a- suprafata unui perete, in m2 C- capacitatea calorica globala a transcontainerului,in kcal/h; D-debitul de inlocuire a atmosferei interne, in kg/h; e grosimea peretilor, in m ; i entalpia masei de aer, in kcal ; h coeficientul de convectie, in kcal/hm2C ; K coeficientul global de transmisie a calduirii, in W/m2C sau kcal/h m2 C ; n raport; P puterea, in W sau kcal/h ; Q cantitatea de frig, in kcal/h ; S suprafata schimbatorului, in m2 ; T durata perioadei de incercare, h; , crestere ; flux ; coeficientul de conductibilitate termica, kcal/m h C ; temperatura, in C.

De asemenea se vor folosi urmatorii indici inferiori : A absorbit; e relativ la exterior ; F relativ la agentul de racire ; H relativ la umiditatea unei structuri ; i relativ la interior ; i 0 relativ la temperatura plafon a clasei transcontainerului ; o de referinta ; p relativ la peretii transcontainerului ; R relativ la reinnoirea aerului ; s e relativ la suprafata exterioara a unui perete ; S relativ la soare ; V relativ la viteza aerului in exterior ; relativ la temperatura.

4.1. Determinarea coeficientului global de transmisie a caldurii Pentru a mentine in regim termic stabil (regim permanent) o diferenta de temperatura intre exteriorul si interiorul cutiei (e i ) cu e > i trebuie cheltuita o putere P cu atat mai mare cu cit (e i ) este mai mare, suprafata A a peretilor mai mare si cu cit izolatia este mai putin buna. Izolatia este caracterizata prin coeficientul global de transmisie a caldurii K, astfel incat : P=KA ( e - i ). (1) Coeficientul K exprima puterea necesara pentru a mentine in regim stabil o diferenta de 1C intre exteriorul si interiorul incaperii pe metru patrat de suprafata a peretelui. De remarcat ca izotermia unui transcontainer se poate exprima si prin puterea necesara per C si metru cub de volum interior sau per C si tona de incarcatura, elemente clasice in transport; totusi coeficientul K a fost adoptat si in cazul transcontainerelor izoterme, intrucat el este ulilizat de obicei in probleme frigorifice si de izolatie. Coeficientul K nu este o marime fizica invariabila caracterizind complet izotermia. El depinde de diversi parametri, in special : definirea suprafetei medii ; coeficientul de convectie exterioara he ; coeficientul de convectie interioara hi; coeficientul de conductibilitate termica a izolantului ; grosimea izolantului e ; temperatura exterioara e ; temperatura interioara i ; etanseitatea structurii ; modul in care actioneaza asupra peretelui exterior razele solare infrarosii de lungime de unda mare ; functionarea unor surse de energie invecinate cum ar fi motorul autovehiculului sau motorul de antrenare a grupului frigorific.

Cunoasterea influentei diversilor parametri este importanta intrucit notiunea de coeficient K sta la baza caracterizarii calitatii izolatiei transcontainerului in scopul clasificarii de catre organele in drept a aptitudinii acestuia de a asigura serviciul. De asemenea coeficientul K permite determinarea in anumite conditii a puterii termice schimbata. Altfel exprimat, coeficientul K este totodata un criteriu de a judeca calitatea transcontainerului izoterm si o notiune fizica necesara diverselor calcule (pentru stabilirea scaderilor de temperatura a transcontainerelor izoterme simple, pentru determinarea marimii ehipamentului frigorific al transcontainerelor frigorifice etc.). Coeficientul global de transmisie a caldurii al unui perete plan, omogen, etans, in regim termic stabil este dat de relatia teoretica :
K= 1 1 e 1 + + he hi

(2)

Aceasta exprima faptul ca fluxul schimbat intre suprafata exterioara si mediul ambiant este egal cu cel transmis prin conductie de catre perete si este de asemenea egal cu cel schimbat de suprafata interioara cu atmosfera din interior. Daca curtia nu este etansa se produce o oarecare reinnoire a atmosferei interioare. Aceasta reinnoire, definita prin debitul D, genereaza o putere termica in functie de diferenta de entalpie a aerului intre mediul exterior si mediul interior (e ii ); aceasta putere este: D (ie ii), presupunand ca debitul D trece in intregime prin toata grosimea peretelui si ca nu exista nici condensare nici subracire a apei in perete. In acest fel coeficientul K devine : D(ie ii 1 K= + 1 e 1 A( e i ) (3) + + he hi Pentru a preciza influenta diversilor factori, asupra lui K, acesta trebuie raportat la o valoare de referinta K0 , determinaita in conditii experimentale bine definite. Din considerente economice si de comoditate, aceste conditii de referinta corespund urmatorilor parametri : ventilatia exterioara si interiora este redusa, coeficientii de convectie sunt minimi, h 0 si h i 0 temperaturile e0 si i 0 sunt bine definite si suficient de diferite ; starea aerului din exterior este bine definita. Coeficientul de referinta K0, determinat in cursul incercarilor de laborator, rezulta din relatia (1) in care s-a introdus W0 puterea absorbita in timpul incercarii :
K0 = W0 A( e 0 io )

(4)

4.2. Influenta temperaturii peretelui

In formula (2) referitoare la coeficientul global de transmisie a caldurii, al unui perete izoterm etans, termenul esential este de si exprima fluxul conductiv care traverseaza izolatia. Coeficientul de conductibilitate a caldurii depinde de temperatura si de umiditatea materialului izolatiei. Coeficientul K creste cu atat mai putin cu temperatura cu cat nu se produce nici o schimbare a gazului care umple celulele izolantului. Daca 0 este valoarea conductibilitatii termice a unui izolant determinata la temperatura si 0 este valoarea acestui coeficient la temperatura de referinta . cresterea coeficientului K datorita variatiei lui este K astfel incat :
0

K=

1 1 1 e 1 1 e 1 + + + + he hi he hi

2 0

1 1 e 0 0

in care > 0 De exemplu, daca e = 0,06 m, 0= 0,03 W/m C, 0 = 1,1 0 , pentru o crestere ( 0 ) = 20 C
K 0 =0,5 W/m2

Rezulta

C,

1 K 1 K o e = 0,09 Ko o 0

adica 9% pentru o crestere de 20C a temperaturii peretilor. De notat ca variatia lui in functie de temperatura, depinde de fiecare izolant. In cazul izolatiei din poliuretan trebuie urmarita diagrama caracteristica a acestui material, care prezinta unele variatii specifice ale coeficientului cu temperatura. 4.3. Influenta temperaturilor interioare si exterioare S-a aratat la 4.2. influenta unei cresteri a temperaturii asupi coeficientului K. Relatia dintre si nu este liniara, valoarea echivalenta coeficientului mediu al unui perete supus la aceeasi temperatura medie, determinata ca media aritmetica a temperaturilor exterioare si interioare, fiind mai mica daca diferenta (e i ) creste. Altfel spus, determinarea lui K, facuta in conditii identice si in special pentru aceeasi temperatura medie a peretilor, la io valoare cu atit mai mica, cu cit diferenta (e i ) este mai mare. Aceasta remarca arata importanta de a defini, nu temperatura medie a peretilor, ci temperaturile interioare si exteriore. 4.3. Rezultatul global Coefksientul real K al unui mijloc de transport aflat in serviciu, este egal cu cel masurat la stationare K0, majorat cu diferiti termeni de coractare indicati mai inainte, acesti termeni fiind bineinteles initrodusi tinind seama de valoarea si semnul lor.

Cand mijlocul de transport este in mers, K0 este majorat ( K v + K R ) , ceea ce poate conduce, pentru o structura mai putin etansa, la un coefilcient real egal cu 2 K0.. Daca transcontainerul este bine construit, coeficientul real se situeaza intre 1,2 si 1,3 K0 iar daca izolatia este umeda, coeficientul K se poate dubla. Coefiaientul real al unui mijloc de transport de o constructie mai veche, umed si putin etans, poate fi egal cu 4 K0 Rezulta ca influenta diversilor factori asupra coeficientilor este importanta si ca este necesara o deosebita grija la aprecierea bilantului tarmic al unui transcontainer si prudenta ori de cite ori trebuie analizata prin extrapolare, aptitudinea fiecarui tip de transcontainer de a asigura un anumit serviciu in exploatare. Urmeaza: 4.4. Determinarea puterii sistemului de producere a frigului 4.4.1. Puterea utilajelor frigorifice 4.4.2. Puterea utilajelor refrigerente 4.5. Grupuri refrigerente 4.5.1. Consideratii asupra racirii cu substante refrigerente expandabile 4.5.2. Grupuri refrigerente pe baza de C02 lichide

4.5.3. Grup refrigerent pe baza de iC02 lichid, prevazut cu control tenmostatic electric.

termoregulatorul cu mercur