TEORIE

1. Emitatorul - actant in procesul comunicarii, cel care produce mesajul prin codificarea unei informatii, are rol principal in cursul unei discutii 2. Receptorul - actant in procesul comunicarii, cel care primeste mesajul si il decodeaza, are rol complementar in conversatie 3. Mesajul - secventa enuntiativa prin care se transmit informatiile 4. Codul - sistem conventional de semne si reguli combinatorii prin care se produce comunicarea - trebuie sa fie cunoscut, in egala masura, emitatorului si receptorului, pentru ca mesajul sa se poata produce - poate fi verbal (limba) sau nonverbal (alfabetul Morse, semne rutiere, stenografia, gesturile, mimica, tonalitatea) 5. Canalul - mediul prin este transmis mesajul (aerul, posta, telefonia); un mesaj isi poate schimba forma in functie de canalul prin care este transmis ex: mesaj sonor (pe cale orala), poate fi transformat in mesaj grafic (transmis prin intermediul scrisului) 6. Contextul - cadrul in care se desfasoara comunicarea; ansamblul de informatii cunoscut atat de emitator cat si de receptor, care favorizeaza intelegerea noului mesaj - exista circumstante obiective (domeniul sau s era comunicarii; cale de transmitere: oral, scris; situatie: oficiala, neoficiala; particularitatile receptorului: cunoscut, necunoscut, unul singur sau mai multi, ni!el de pre"atire, stare de spirit, relatiile dintre emitator si receptor) si circumstante subiective (intentiile, opiniile, supozitiile interlocutorilor) Text literar# ictional particularizeaza comunicarea artistica, creatorul operei literare reflecta originalitatea lumii inconjuratoare. n textul literar se manifesta functia poetica a limbajului si functia emotiva, prin excelenta reflexiva, intrucat expresivitatea continutului primeaza si nu informatiile inmagazinate. - caracter reflexiv - este rezultatul fictiunii, chiar daca e inspirat din realitate - scopul sau principal este sa impresioneze sa exercite un efect emotional asupra lectorului - atitudinea autorului este, in general, subiectiva - expresia in care apare invesmantat continutul este chiar mai importanta decat ideea transmisa - utilizeaza sensul constativ (figurat) al cuvintelor Text nonliterar#non ictional vizeaza domenii diverse de la cele stiintifice si juridico-administrative la massmedia, audiovizuala, concretizandu-se cu ajutorul registrelor lingvistice (oral!scris; popular!cult; regional, colocvial, argoul si jargonul). n textul nonliterar actioneaza cu precadere atat functia referentiala cat si cea persuasiva (conativa). $ caracter tranzitiv - se raporteaza strict la anumite aspecte din relitate - scopul sau principal este cel informativ - atitudinea emitatorului este, in general, obiectiva - nu urmareste exercitarea unui efect emotional asupra receptorului - utilizeaza sensul denotativ (propriu) al cuvintelor - apare ca : afis, reclama, lege, instructiuni de folosire a unor aparate, descriere geografica sau istorica %r"oul este un limbaj codificat, "n#eles numai de cei care "l folosesc (grupuri sociale: elevi, studen#i, delincven#i etc.). $e remarc% prin: - permanenta schimbare a fondului lexical; - fonetica &i morfosintaxa repet% caracteristicile limbajului popular; - folosirea cu sensuri schimbate a unor cuvinte din lexicul comun ('cobzar( - )informator); 'mititica( )"nchisoare); 'curcan( - )poli#ist); 'mate( - )matematic%) ; 'diriga( - )diriginta) etc.). &ar"onul se prezint% ca variant% a limbii na#ionale, delimitat dup% criterii sociale &i culturale sau profesionale. *onst% "n folosirea folosirea excesiv% a unor cuvinte str%ine (neogrece&ti, fran#uze&ti, engleze&ti), cu inten#ia emi#%torului de a epata, ceea ce implic% pre#iozitate lingvistic%. +orbitorii tineri utilizeaz% frecvent elemente de jargon ('b,e-b,e(, ,,merci(, ,,full(, ,,cool().

'unctia comunicarii stabileste o relatie intre o anumita orma lin"!istica si situatia n in care aceasta este utilizata. *omunicarea organizeaza enuntul in forme diferite ceea ce duce la existenta unor tipuri diferite de mesaje, care presupun mai multe functii ale limbajului. *hiar daca un mesaj nu are o singura functie, una dintre ele predomina si ii asigura acestuia o structura verbala specifica. 'unctia emoti!a (expresiva, interjectionala) - axata asupra emitatorului - reprezinta capacitatea emitatorului de a personaliza discursul, de a se exprima clar, logic, nuantat, dar si capacitatea mesajului de a semnala, dincolo de intentiile si vointa emitatorului, date despre personalitatea acestuia - prin bogatia si diversitatea vocabularului, prin tonul si ritmul vorbirii, prin corectitudinea enunturilor se dezvolta informatii despre gradul de intruire, mediul social, informatia culturala, atitudinea etc. - potrivit lui -udor +ianu in capitolul ./ubla intentie a limbajului., limbajul are o dubla intetionalitate: .cine vorbeste o face pentru a-si impartasi gandurile, sentimentele si reprezentarile, dorintele sau hotararile., dar si pentru a comunica - vorbitorul comunica si se comunica , insa cele doua caracteristicei - tranzit si reflexiv - nu se completeaza reciproc, pentru ca tranzititivitatea duce la reducerea reflexivitatii. - evidentiaza indi!idualitatea psi(olo"ica#emotionala a !or)itorului, intr-un anumit moment, revarsata in limbaj ex. "Scapasem de ceva greu, de ceva ucigator. Imi venea sa cant, sa alerg." (Maitre,i); - e!identierea starilor a ecti!e sau reactiilor sufletesti ale emitatorului la contactul cu o anumita realitate - tr%deaz% starea afectiv%, sentimentele, valorile morale, capacit%#ile cognitive &i cultura emi#%torului - se poate afirma c% func#ia expresiv% este prezent% "n aproape toate mesajele, deoarece "ns%&i alegerea pentru mesaje a unei formule de construc#ie din cele mai simple, mai 'reci(, este tot un semn al unei anumite atitudini a vorbitorului fa#a de con#inutul mesajului - anumite particularit*+i de ritm, de)it !er)al -n emisia mesajului, de mimic* .i "esturi care "nso#esc anumite secven#e, varia#iile de intona#ie etc, demonstreaz% c%, de&i limba este asem%n%toare cu un cod, "n realitate ea presupune mai multe coduri - in general, marcile lingvistice ale subiectivitatii emitatorului sunt si marci ale acestei functii - stratul pur emotiv al limbajului este constituit din interjectii; dincolo de emotia pura, limba poseda insa si alte caracteristici formale, menite sa marcheze participarea afectiva a vorbitorului la enunt (persoana a -a pronume si verb, intonatia interogativ-exclamativa, lungirea emfatica a sunetelor etc) - o certa functie stilistica indeplinesc ar(aismele, re"ionalismele si expresiile populare inzestrate cu poeticitate - la nivel fonetic: accentul, intonatia, pau/a a ecti!a, prelun"irile em atice de sunete - la nivel sintactic: antepunerea adjecti!elor cu unctie in epiteti/are, in!ersiunile si dislocarile sintactice - la nivel lexico-semantic: valoarea stilistica a termenilor coloc!iali si ar"otici; functia stilistica a unor derivate lexicale (diminuti!e, au"mentati!e01 !er)e ale su)iecti!itatii precum: a iubi, a uri, a dori, a spera, de perceptie: a simti, a se parea, a vedea, verbe sugestiv-imaginative: a visa, a-si inchipui, a imagina. - la nivel gramatical: su)stanti!ul (forme de plural cu valoare (iper)olica sau cu intelesuri depreciati!e; forme de feminin cu sensuri ironice sau peiorati!e); forme de !ocati! cu valente afective, adjectivul (superlati!), verbul si modurile verbale (modul optati!), ca expresie a atitudinii emitatorului fata de actiunile ori starile exprimate - modalitatile lingvistice de realizare a subiectivitatii in limbajul liric sunt: indici ai persoanei (pronumele personale, categoria persoanei in flexiunea verbala), indici ai timpului (sistemul timpurilor verbale, adverbele deictice de timp: acum, atunci, ieri, astazi), indici ai spatiului (formele pronominale si adjectivele demonstrative, adverbele deictice de loc: aici, acolo, dincolo). 'unctia re erentiala (denotativa, cognitiva) - axata pe re erent - vizeaza contextul!referentul comunicarii si reprezinta capacitatea enunturilor de a transmite informatii prin apelul la un cod cunoscut interlocutorilor - exprima ansamblul factorilor, care dincolo de sensurile enunturilor, afecteaza, modeleaza semnificatia acestora (situatia de comunicare - locul, momentul, relatia de comunicare dintre cei doi) - fixeaza un suport obiectual al comunicarii ex. George este un copil bine-crescut - marcile ei: formulele de salut si de adresare care ne pot indica relatia dintre emitator si receptor, statutul acestora, diverse adverbe de loc, de timp, pronume care ne indica persoanele implicate in dialog, deicticele 'unctia poetica (estetica, literara) - axata asupra mesajului

$ presupune modul -n care este concentrat mesajul poetic de la emi#%tor spre receptor &i constituie func#ia esen#ial% a artei verbale - masoara ori"inalitatea mesajului, unicitatea acestuia, gradul sau de expresivitate - nu este caracteristica doar limbajului poetic, ci limbajului artistic, in general; astfel, poate aparea in stilul pu)licistic sau coloc!ial, cum ar fi constructiile paremiologice (proverbe, zicatori), iar marcile ei marcile ei sunt in general i"urile de stil (tropii, cu precadere) ex: "Cu galben si cu rosu isi coase codrul ia" ( .0illat - n vie); " anul e ochiul dracului" - se stie ca, spre deose)ire de lim)ajul stiinti ic, pentru care ceea ce conteaza cu precadere este despre ce se vorbeste, limbajul poetic pune accentul pe cum se spune. /aca cel dintai privilegiaza semnificatul, cel de-al doilea privilegiaza semni icantul. n spatele cuvintelor dintr-un text stiintific se vad intelesurile pe care ele ni le dezvaluie, pe cand cuvintele unui poem sunt, in mare masura, opace, ele retinand atentia cititorului asupra aspectului lor concret, ceea ce face ca orice incercare de a le inlocui cu sinonime sa distru"a poeticitatea textului - ea nu apare sin"ura: in poezia epica, unde se intrebuinteaza formulari la persoana a -a, apare si functia referentiala; in poezia lirica, in care enunturile sunt la persoana apare si functia emotiva, iar in poezia liricadversativa, cu valori retorice, formulate la persoana a doua (oda, epistola, satira) apare si functia conativa; - caracteristicile artei literare datorate functiei poetice sunt: ori"inalitatea si noutatea lim)ajelor, !arietatea lexicala obtinuta prin nuantarea sinonimica si prin com)inari no!atoare de cu!inte si de sensuri, valorificarea termenilor considerati de artele poetice traditionale drept 2antilirici2 (reconsiderati de estetica uratului si de orientarile avangardiste), gasirea unor surse de poeticitate in formularile intentionat prozaice sau chiar sintagme preluate din variate stiinte, reactivarea vocabularului pasiv al limbii (prin actualizarea arhaismelor, regionalismelor etc), innoirea perpetua a formelor artistice prin apelul la neologisme si la unitati frazeologice neobisnuite. 'unctia metalin"!istica - axata asupra codului - apare cand exista intentia de a se atra"e atentia asupra codului utilizat: folosirea explicatiilor, de initiilor, precizarilor ale sensului dat cuvintelor, a gesturilor, a tonului, a peri ra/elor explicati!e (explica#ii de genul glumesc, desigur) care au "n vedere "n#elegerea corect% &i complet% a mesajului - permite limbii sa-si defineasca propriile elemente ex: "Substantivul strigatura este derivat de la verbul a striga." - presupune interven#ii prin care se !eri ic* olosirea .i -n+ele"erea cu!intelor, a sensului lor, a implica#iilor colaterale ale semnelor din cod - are "n vedere codul in care se exprima interlocutorii, modul "n care func#ionarea nivelurilor limbii (morfologic, sintactic, lexico-semantic etc.) favorizeaz% &i faciliteaz% comunicarea - artele poetice faciliteaza decodarea semnificatiilor oferind .chei de lectura. - expresia cea mai clar% a func#iei metalingvistice este "ns%&i metalingvistica, lim)ajul "ramaticii, propozi#iile acestei discipline &tiin#ifice. /ar func#ia metalingvistic% este prezent% "n mod curent "n conversa#ia obi&nuit% ca un mijloc de control privitor la folosirea aceluia&i cod lingvistic din partea colocutorilor. 1nsu&irea limbii materne, a unei limbi str%ine sunt procese "n care se stabile&te, pentru cei afla#i "n situa#ie, dic#ionarul &i gramatica codului limbii, regulile de codificare &i de decodificare 'unctia atica (interactionala) - axata asupra canalului $ are in vedere caracteristicile mijlocului de comunicare si controlul bunei functionari a acestuia, urmarind stabilirea si mentinerea contactului dintre emitator si receptor - este expresia rela#iei dintre mesaj &i contactul lingvistic, reprezentand un mijloc de stabilire a rela#iei de comunicare, de control, prelungire, restabilire &i "ntrerupere a acestui contact - nenumarate semnale fatice insotesc comunicarea interpersonala: confirmari verbale sau prin miscari ale capului, dar mai ales jocul privirilor prin care se reconfirma mereu pastrarea contactului. - caracteristice sunt formulele protocolare de salut, interjec#ia alo!, inser#iunile incidente de tipul "m#$ auzi %, (m#$ ascul&i %, 'n&elegi %( interven#iile de tipul nu m# 'ntrerupe, ai r#bdare, las#-m# s# termin ce am de spus - enun#uri fatice sunt &i cele de tipul da, desigur, bine, 'n&eleg, f#r# 'ndoial#, nu mai spune !, ce spui! cu care receptorul intervine "n timpul transmiterii mesajului fie pentru a confirma c% se afl% pe recep#ie, fie pentru a-&i manifesta atitudinea fa#% de con#inutul anumitor secven#e ale mesajului. - faticul culmineaza in intonatie, dar si in alti operatori importanti de luare de contact, precum strangerea de mana, zambetul, inclinarea capului si, mai ales, privirea. 'unctia conati!a (persuasiva, retorica) - axata asupra receptorului

- se refera la e ectul de con!in"ere pe care mesajul trebuie sa-l exercite asupra receptorului, de la care se asteapta un anumit tip de raspuns(verbal, comportamental) - serve&te la incitarea acestuia la ac#iune!respectiv la "ncetarea ac#iunii prin ordine, "ndemnuri, rug%min#i, interdic#ii, etc. - func#ia conativ% se concentreaza pe strategia lingvistic% a contact*rii receptorului, bazat% pe m%rci ale !ocati!ului, pronumela persoana a -a &i imperati!ului (mod verbal personal), de propozi#ii imperative, exclamative, interogative. *onstructia mesajului este la modul imperativ prin excelen#% ex: ")*unge, Ionel! destula dulceata, mama!" (*aragiale - +izita) - func#ia conativ% "&i g%se&te adesea expresia "n inser#iunile incidente care vizeaz% direct colocutorul, "i regleaz% comportamentul de receptor prin interven#iile spontane ale locutorului "n anumite momente ale transmiterii mesajului cu formule de tipul (dup# cum +tii, a+a cum cuno+ti, vezi bine, nu te sup#ra, bat#-te norocul$ - aspectele conative sunt specifice mai ales conversa#iei curente, dar apar frecvent "n textele oratorice ca mijloace specifice de a trimite permanent mesajul la receptorul colectiv, pentru a-i prelucra comportamentul fa#% de mesaj. 3tiluri unctionale - varietati ale limbii comune diferentiate prin functia pe care o au ca mijloace de comunicare in sfere determinate de activitate ( *oteanu). - reprezinta forma pe care o dobandeste limba prin intrebuintarea in diversele domenii ale cunoasterii umane. - se accepta, in general, existenta a trei stiluri: beletristic, stiintific, juridic-administrativ, carora li se adauga inca doua publicistic si colocvial, neacceptate de toatalitatea specialistilor, deoarece ar contine trasaturi posibil de incadrat in celelalte limbaje. - orice stil functional apare ca un model care exercita o anumita presiune asupra constiintei vorbitorului. 3tilul o icial - indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor o iciale - modalitati de comunicare : monologul scris (in documente si acte oficiale), monolog oral (cuvantari la ocazii oficiale), dialog scris (corespondenta oficiala), dialog oral (in relatiile oficiale intre institutii si public) $ stricta respectare a normelor lim)ii literare $ caracter o)iecti!, impersonal $ accesi)ilitate, claritate, preci/ie $ ormalism, exprimare ri"ida - lipsa lexicului a ecti!, a mijloacelor de expresie figurata - folosirea unei terminolo"ii speci ice (alineat, articol, certificat, decizie, litigiu, mandat) - la nivel fonetic acest stil iese in evidenta prin prescurtari speci ice a.c., art. , alin., lit. , iar in spatiul vocabularului conserva termeni !ec(i si elemente populare, pricina, impricinati, plangere, faptuitor, inselaciune, aflate alaturi de neologisme specifice : instanta, diferend, juridisctie, disjunctie, desesizare 3tilul stiinti ic - indeplineste functia de comunicare in domeniul stiintei si te(nicii - modalitati de comunicare : monolog scris (lucrari si documente stiintifice si tehnice), monolog oral (prelegeri, expuneri, comunicari), dialog oral (colocvii, seminarii, dezbateri) - descrieri exacte, lapidare, rationamente, ar"umentari situate intre limitele ade!arat$ als - stricta respectare a normelor lim)ii literare - accesi)ilitate4relati!a, in unctie de domeniu0, claritate, preci/ie - caracter o)iecti!, impersonal - posibilitatea folosirii de mijloace extralin"!istice 4ta)ele, sc(eme, oto"ra ii0 - terminolo"ie speci ica fiecarui domeniu (limbaje stiintifice) - preferinta pentru neolo"isme cu caracter international - olosirea citatului - intonatia intero"ati!a si retorica - folosirea pluralului autorului sau al modestiei - flexiunea verbala este reprezentata mai ales de prezentul descriptiv si atemporal in descrierea fenomenelor si in enuntarea teoremelor 3tilul pu)licistic - indeplineste functia de mediati/are5 pu)licul este in ormat, in luentat si mo)ili/at intr-o anumita directie in legatura cu evenimentele sociale, politice, economice, stiintifice, artistice etc.

- informarea publicistica contribuie la ormarea opinie pu)lice - mai mult decat in stilurile ilustrate anterior, acesta este un stil cu destinatar, cu receptor, pe care incearca sa il atra"a, sa il con!in"a, in unctie de el or"ani/andu$si mesajul - este un stil de inter erenta a celui )eletristic cu cel stiinti ic, preluand, la nivelurile sale de exprimare, caracteristici din amandoua - la nivel fonetic stilul publicistic poate inregistra si ipostaze orale ale folosirii sunetelor precum si prelun"iri de !ocale (gooo2l), repetitii sonore, !ariatii de accent, iar in scris folosirea unor com)inatii sonore nespeci ice lim)ii romane. - modalitati de comunicare - monolog scris (presa), monolog oral (radio si televiziune), dialog oral (dezbaterile publice), dialog scris (interviuri consemnate in scris) - vocabularul abunda in termeni din domeniul social$politic, diplomatie, delegatie, libertate, manifestatie, in cu!inte de ori"ine an"lo$saxona de ultima ora din s era politicii, summit, staff, stand-b,, in termeni de circulatie internationala, supermar3et, team, sho4, soft4are etc. - contopirea componentei in ormati!e cu cea a ecti!a in vederea indeplinirii sarcinilor de propa"anda (informare si formare de convingeri) si de a"itatie (emotionare si mobilizare) - tendentionism (orice comunicare publicistica este expresia unei tendinte, a unei atitudini evident exprimate) - o mare varietate de forme publicistice de intinderi diferite, in functie de tema si de scopul imediat (articol, editorial, apel, comentariu, comunicat, corespondenta, declaratie, interviu, manifest, pamflet, parodie, reportaj, etc) - posibilitatea folosirii de mijloace extralingvistice (tabele, scheme, fotografii) - se respecta normele limbii literare, dar apar si incalcari ale lor cu valoare expresiva, intentionate - sunt folosite toate mijloacele de contactare emotionala a pu)licului (lexic figurat, comparatii, epitete, perifraza, intonatii, interogative si exclamative, intreruperi, digresiuni, inversiuni, enumeratii, repetitii etc) - se foloseste foarte mult citatul si ormulari eliptice, mo)ili/atoare, titluri rapante, nota polemica 3til artistic 4)eletristic0 - reprezinta forma pe care o dobandeste limba romana, in cunoasterea artistica a lumii. - /umitru rima in 3trucuta stilistica a lim)ii romane contemporane observa ca "la originea identitatii sale specifice se afla situarea textului la intretaierea a doua sisteme: sistemul limbii si sistemul artei, ceea ce determina dezvoltarea unor mutatii fundamentale in continutul functiilor limbii" - modalitatile de comunicare - descrierea, naratiunea, dialogul, monologul scris (literatura culta) si monologul oral (literatura populara); monologul oral poate fi insotit si de mijloace extralingvistice de expresie (melodie, mimica, dans) - este stilul ce denota cea mai mare complexitate de or"ani/are, atat in continutul si in speci icitatea textelor literare care pot fi epice, lirice, dramatice, poeme, schite, nuvele, romane, comedii cu diverse titluri si subtitluri, cat si prin variabilitatea expresiva a mijloacelor de reali/are artistica - este persuasi!, propunandu-si atragerea receptorului in spatiul comunicarii, trasaturi fundamentale in acest sens fiind su"esti!itatea si !erosimilul - cuvintele sunt folosite in special cu functia lor conotati!a, avand ca scop crearea ima"inii artistice, prin care se obtine sensibilizarea lectorului - ni!elul onetic al lim)ii se impleteste in mod rec!ent cu ni!elul pro/odic in realizarea accentului, intonatiei si ritmului si mai ales in crearea figurilor de stil .fonetice. (aliteratii, repetitii, asonante) - la nivelul lexical, stilul beletristic se carcterizeaza printr-o mare varietate a vocabularului freventa sporita a cuvintelor din ondul principal lexical, la care se adauga ar(aisme, re"ionalisme, ar"otisme pentru realizarea culorii locale si a atmosferei mediilor - spre deosebire de celelalte stiluri functionale care urmaresc transmiterea informatiei, stilul artistic se preocupa mai ales de orma in care e transmisa in ormatia care trebuie sa produca un anumit efect asupra destinatarului - con!entionalitate (comunicarea e expresia unei realitati imaginate de autor, destinatarul stie si accepta fictiunea - lexiunea !er)ala este reprezentata de prezentul liric, prezentul narativ, prezentul istoric, prezentul etern, imperfectul, timp al determinarii si al eternitatii naturii (in descrierea vietii naturii, la $adoveanu, de exemplu), perfectul simplu, ca timp narativ predominant, perfectul compus (timp al despartirii - *alinescu), mai mult ca perfectul prin care se supra pun planurile narative ale trecutului - deoarece include tipul special de comunicare artistica, se concentreaza indeosebi asupra emitatorului(scriitorul) si asupra mesajului (opera de arta) si este dominat, in consecinta, de unctia poetic$estetica si de cea emoti!$expresi!a ale limbajului literar.

Re"istrele lin"!istice sunt varietati ale limbii manifestate in procesul vorbirii, determinate social si cultural; apar si sub denumirea de limbaje, diferentiate lexical si sintactic de la un vorbitor la altul sau pe grupe de interlocutori. 5egistrele stilistice sunt: colocvial, popular, oral, cult, arhaic, regional, argoul, jargonul. /iferentierea stilisitca a limbii romane conduce la identificare unui aspect spontan si anume limba populara si a unui aspect lingvistic elaborat, adica limba culta. *ele doua registre stilistice, respectiv popular si cel cult prezinta deosebiri specifice. 6im)a populara reprezinta aspectul neelaborat al limbii romane care se manifesta mai ales oral. 6tilizat ca !arianta stilistica -n opera literara presupune situarea naratorului, a personajelor!eului liric "n sfera culturii populare, printr-un limbaj marcat de spontaneitate si indici ai implicarii a ecti!e. *aracteristicile generale ale acestuia sunt oralitatea, spontaneitate si dinamismul, simplitatea sintaxei, redundanta (supraabundenta inutila a expresiilor), accidente onetice. Oralitatea deriva din expresiile onomatopeice, din folosirea exclamatiilir si a interjectiilor, frecventa comparatiei comune, aflate "n perimetrul limbii vorbite: 7racni el ca un smintit8, 7se repede ca prin foc8, etc, inserarea proverbelor si a zicatorilor, utilizarea unor expresii populare, folosirea formei neaccentuate a pronumelor personale de pers. si "n cazul dativ, asa-numitul dativ etic .mi ti-l lua., frecventa superlativului cu valoare afectiva, a superlativeloretc. 3pontaneitatea se datoreaza folosirii repetitiilor pentru intensificarea expresivitatii comunicarii, a expresiilor idiomatice, a anacolutului etc. 7inamismul limbii e sustinut de eslipsa predicatului, de repetarea subiectului, de acumularea de verbe care sporesc dinamismul discursului, de utilizarea predominanta a coordonarii "n fraza, etc. $la ni!el onetic: marci ale oralitatii, accente afcetive, variante fonetice familiare, ignor9nd normele ortoepice; rime si ritmuri simple, aliteratii; elemente peiorative (insulte, termeni obsceni) $la ni!el lexical5 selectarea unor cuvinte si expresii specifice universului rustic, frecventa mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului, al tautologiei; $la ni!el mor osintactic: prezenta unor forme neliterare, viitorul popular, superlativul popular, frecventa intejectiei; modele sintactice bazate pe repetitii sau pe recurenta lui 7si8 narativ, anacolutul; $la ni!el stilistic : caracter tarditional al figurilor de stil ; 6im)a literara este aspectul normat cel mai ingrijit al unei limbi. :u se confunda cu limba operei artistice care poate utiliza, in functie de context, de vorbitor si de scopul comunicarii, orice tip de limbaj: standard, colocvial, popular, arhaic, cu elemente de argou si jargon Re"istrul cult implica respectarea normelor limbii literare - fraza elaborata, cu mai multe niveluri de subordonare - pastrarea integritatii fonetice a cuvintelor, la nivelul lexical - diversitate si bogatie sinonimica prin valorificarea mai multor semnificatii - ambiguizare deliberata - vocabular bogat, nuantat - prezenta termenilor abstracti, specializati, neologici - evitarea repetitiilor, sintaxa compleza ;sadar la nivelul lexical limba literara nu accepta orice tip de limbaj, ci doar pe acela supus regulilor limbii, caracterizat de proprietatea termenilor, puritate, corectitudine. C8mpul lexical reprezinta totalitatea cuvintelor care se "nscriu "n aceeasi arie semantica si se pot grupa "n jurul unei notiuni, fara a se confunda cu familia lexicala (care cuprinde totalitatea cuvintelor derivate, compuse sau care "si pot schimba clasa gramaticala, pornind de la acelasi cuv9nt). $ubiectul textului! fragmentului dat poate fi stabilit "n urma gasirii c9mpului lexical dominant. $pre exemplu, c9mpul lexical al cuv9ntului "floare" poate contine urmatorii termeni: lalea, garoafa, narcisa, trandafir etc, "n timp ce familia lexicala contine termenii: floricica, "nflorit, "nfloritor, "nflorire, (a) "nflori, ne"nflorit, floare-de colt etc. *9mpul semantic reprezinta totalitatea conotatiilor unui cuv9nt care este folosit "n contexte diferite: .-oata floarea cea vestita a "ntregului ;pus...)

3ensuri conotati!e - sensuri suplimentare, figurate si multiple, adeseori subiective si variabile, rezultate din context, ale unui cuvant, care se adauga denotatiei. - adaosul semantic, psihologic, afectiv, social, produs de prezenta cuvantului intr-un anume context si intr-un anume resistru stilistic - in sens conotativ, vulpea reprezinta viclenie, siretenie, prefacatorie, iar rosu poate inseamna comunist, om de stanga; in sec < <, era si porecla membrilor aripii radicale a partidului liberal, data de adversarii politici - unele sensuri conotative sunt cunoscute si utlizate ca atare de toti vorbitorii, in timp ce altele sunt creatii individuale rezultate ale inventiei creatoare a scriitorilor. de exemplu sensurile unor substantive precum leu, iepure, vulpe daca fac referire la o persoana capata in mod general conotatia de nobil, maret, respectiv fricos si viclean. =a fel in expresia raza de speranta probabil niciun vorbitor nu va opta pentru sensul denotativ al substantivului raza - linie dreapta dupa care se propaga lumina-, ci va percepe sensul conotativ, cel de speranta vaga. 3ensul denotati! sau denotatia unui cuvant este sensul conecptual, obiectiv , stabil. *and cuvantul denumeste, trezeste in minte imaginea obisnuita a unui obiect, a unei actiuni. n principiu , orice cuvant al limbii trimite la .un obiect concret sau abstract, pe care il denumeste global.. /e exemplu cuvantul brat inseamna: .o parte a corpului uman., .cantitate care se poate cuprinde si duce in brate., .obiect sau parte a unui obiect care seamana cu un brat.. /intre toate aceste sensuri, fundamental este primul, deoarece este cel mai vechi si cel mai obisnuit, constand in punctul de plecare a celorlalte intelesuri, care sunt secundare.