Sistemul constructiv-planimetric al bisericilor cruce greac nscris.

Semnul grafic al crucii stabileste o relatie intre celelalte trei simboluri fundamentale, centrul, patratul si cercul:
intersectia celor doua drepte ale sale coincid cu centrul, pe care ea il deschide astfel spre exterior; pe de alta
parte, crucea se inscrie in cerc, impartindu-l in patru; in sfarsit, din ea se obtin patratul si triunghiul... ".
Programul iconografic inchinat crucii cuprinde diverse forme : crucea simpla (crux acuta sau crux simplex),
crucea in forma de (crux commissa sau crucea Sfantului !ntonie), crucea in forma de " (crux decussata
sau crucea Sfantului !ndrei) si crucea in forma de t (crux immissa, capitata sau crux #hristi).
!vand in vedere aceste asocieri cruce-biserica, este lesne de inteles de ce semnul crucii este pre$ent in
organi$area planimetrica a mai tuturor tipurilor de biserici existente. %e pilda, chiar si spatiul basilical, un tip
structural alungit, nu era orientat exclusiv longitudinal: "ritmul arcadelor care separa nava de colaterale,
ferestrele care se succed deasupra arcelor, grin$ile acoperisului, in fine, rup monotonia axei longitudinale,
creand o miscare contrara ce o scot mai mult in relief pe prima". &n cadrul basilicilor cu transept, acea travee
perpendiculara pe nava centrala, semnul crucii era figurat spatial, dar el nu era intotdeauna vi$ibil si din
exterior.%in faptul ca arhitectura crestina a folosit simbolul crucii in insasi forma planimetrica, intr-o structura
cruciforma atat in interior cat si in exterior, se poate explica aparitia, cam in 'urul anului ()), a tipului
cruciform. ! spune ca deriva din mausoleele romane, inseamna a saraci mesa'ul soteriologic si chiar
eshatologic al crucii. *ste drept ca forma crucii apare inca din secolul al "+-lea i. ,r. si ca "este cel mai
totali$ant dintre simboluri", dar manifestarea ei in structurare a spatiului eclesial era, in mod deosebit,
manifestarea unui mod de viata crestina si nu doar un simplu imprumut al formelor arhitecturale.
&n &mperiul -i$antin, au existat doua biserici celebre, in care crucea era reali$ata prin intersectia a doua
basilici trinavate: cea inchinata Sfintilor !postoli, !postoleionul, din #onstantinopol, reconstruita intre ./0 si
0/), avand bratele crucii egale, si basilica Sfantului &oan *vanghelistul din *fes, de la 'umatatea secolului al
+&-lea, avand modelul crucii latine.
#rucea era vi$ibila atat in interior, cat si din exterior, unde spatiile dintre bratele navelor erau libere. %ar o
asemenea structura nu multumea deplin, pre$entand mai multe inconveniente, drept care arhitectii crestini nu
s-au multumit cu formula respectiva, ci au cautat altceva.!rhitectul crestin avea permanent in vedere
dimensiunile cosmice ale mantuirii. Pe 1olgota, ,ristos "si-a intins mainile pe cruce ca sa cuprinda marginile
lumii.*xistau biserici care marturiseau crucea, dar numai in cadrul sectiunii sau numai al planului, insa
arhitectura bi$antina ar fi dorit ca ea sa devina vi$ibila in multiple directii.
%e pilda basilica cu cupola desena o cruce prin cele doua directionari clare, cea ori$ontala, catre altar si cea
verticala, catre cupola, dar planimetric, crucea nu se mai regasea. %e fapt, cupola, prin dimensiunile ei
impo$ante, acapara parca intregul spatiul - situatie intalnita, mai ales, in ca$ul bisericilor de inceput.
#oordonata ori$ontala era relativ echilibrata de cea verticala; concavitatea imensa a cupolei, mai mult turtita
decat inaltata, oprea parca in loc orientarea longitudinala a spatiului eclesial, absorbindu-l si antrenandu-l
intr-o miscare circulara, ce se multumea a ramane mai degraba intr-un plan ori$ontal, decat a imprima o
dinamica ascendenta. !cesta va fi fost poate si motivul pentru care -runo 2evi a considerat Sfanta Sofia din
#onstantinopol un edificiu de plan central.
3a randul lor, bisericile cruciforme exprimau crucea prin cele doua nave basilicale, dar pre$entau nea'unsul
de a nu avea si o orientare verticala; uneori ea era intalnita, atunci cand la intersectia navelor se afla inaltata
o cupola. 4umai ca aceasta nu se deosebea de celelalte cupole, astfel ca, spatial si volumetric, nu aparea
clar marcata coordonata verticala a crucii; un alt nea'uns era acela ca spatiul interior parea a fi divi$at in patru
celule spatiale egale amplasate in 'urul celei de-a cincea, coe$iunea lor nefiind tocmai fireasca. Parea ca
numai $idurile incon'uratoare le tineau laolalta si ca, in lipsa lor, spatiul s-ar fi rasfirat in cele patru colturi ale
lumii.%aca normele ridicarii bisericii nu erau intotdeauna respectate, in schimb, intotdeauna incaperea
altarului se afla si se afla inaltata cu una sau mai multe trepte fata de nivelul pardoselii naosului. 5neori,
urcusul catre altar, 1olgota fiecarui spatiu eclesial, se facea gradat, aparand trepte intre pronaos, naos si
altar. Se incerca astfel sublinierea faptului ca asumarea mantuirii inseamna de fapt urcusul sau purtarea
crucii de catre fiecare crestin, dar si faptul ca biserica, este si simbolul sau icoana cetatii celei sfinte, a
&erusalimului ceresc care coboara la noi.&n exterior, structura crucii grecesti nu se lasa citita decat in partea
superioara; ca privire de ansamblu ea ofera o forma asemanatoare cubului, ceea ce aminteste de
interpretarea bisericii ca icoana a universului. 3umea ortodoxa a preferat alegerea crucii cu brate egale, ce se
incadra cu usurinta intr-un patrat sau cub, dat fiind faptul ca, dintru inceput, forma crucii a fost inteleasa ca
fiind patratul lumii, forma 6uadrata mundi; la cap e rasaritul soarelui, dreapta tine mie$ul noptii, mia$a$i $ace
in mana stanga iar la picioare e apusul&n conclu$ie, trebuie subliniat faptul ca structura arhitecturala a bisericii
trebuie sa aminteasca permanent de faptul ca ea este icoana lui ,ristos, spatiul in care Se 'unghie si Se
imparte 7ielul lui %umne$eu, #el ce a ridicat pacatele lumii. 4ici un moment nu trebuie uitat faptul ca 8ertfa
de la Sfanta 3iturghie este una si aceeasi cu cea adusa de ,ristos pe crucea 1olgotei, intre ele existand o
adevarata identitate, dar totodata si anumite deosebiri de forma.