1

Modulul Istoria limbii romne se introduce n planul de studiu pentru studen#ii

Facult$#ii de Filologie la anul II. El se constituie din dou$ p$r#i: Istoria limbii romne,
care studiaz$ istoria form$rii dialectului dacorom'n, ncepnd cu c$derea
Sarmisegetuzei, n anul 102, (i pn$ n secolul al XV-lea. Partea I const$ din 3
capitole mari: Fonetica, Lexicologia (i Gramatica. La capitolul Fonetica se
cerceteaz$ cazurile de apari#ie a fiec$rui fonem vocalic (i consonantic. Capitolul
Lexicologia studiaz$ fondul latin principal, elementul geto-dacic (i mprumuturile
slavone, turanice, maghiare (i s$(e(ti. La capitolul Gramatica se studiaz$ evolu#ia
tuturor p$r#ilor de vorbire.
Partea a II-a a modulului, care se nume(te Istoria limbii romne literare,
stidiaz$ evolu#ia limbii odat$ cu apari#ia primelor texte scrise n limba rom'n$ (i
pn$ la etapa contemporan$, cuprinznd (i ea cteva capitole mai importante:
Unele prerciz$ri terminologie, Probleme cu care se confrunt$ disciplina de studii,
Probleme ale dezvolt$rii limbii rom'ne n secolele XVII-XVIII, nte anii 1780-1840, n
Principatele rom'ne(ti, n perioada modern$.
Pentru studierea modulului se rezerveaz$ 45 de ore prelegeri (i 30 de ore
practice. Cursul se ncheie cu un examen.

Partea I. ISTORIA LIMBII ROMNE
PRELIMINARII
I. Obiectul Istoriei limbii rom#ne
Istoria limbii romne sau Gramatica istoric#, cum era numit altdat aceast disciplin
filologiec universitar, este unul din compartimentele principale ale istoriei limbii literare si are ca
obiect de cercetare procesul constituirii si evolutia sistemului limbii, a normelor lingvistice ca form
a progresului general al limbii nationale.
Altfel spus, Istoria limbii romne studiaz felul n care o variant a limbi, atestat n scris
sau n mod verbal, trecnd ptrin difetrite ipostaze si fiind supus legittilor fonetice de evolutie, s-a
impus, s-a dezvoltat si s-a consolidat ca norm unic n diferite epoci istorice, devenind expresia
unitar si superioar a limbii nationale.
Studierea limbii din punct de vedere istoric este legat de alte discipline umanitare, cu care
tangenteaz. Ea este, n primul rnd, o disciplin lingvistic si, n consecint, se bazeaz pe
principiile teoretice ale stiintei despre limb. n al doilea rnd, ea tine seama de istoria si filozofia
neamului. Bunoar, cei care au ncercat s dovedeasc cum c dacii, care au dat nastere poporului
romn, locuiau doar pn la Dunre si n regiunea Carpatilor, au primit o ripost crunt din partea
istoriei. n anul 1912, lng satul Ezerovo de lng orasul bulgar Plovdiv, a fost gsit, ntr-un
mormnt, alturi de osemintele rposatului, ale sotiei sale un inel, care, din 19 variante posibile,
avea urmtorul continut, cel mai verosimil: O Rolistene, eu, a ta tnr sotie, a ta aleas, mor
alturi de tine, iubitul meu pe veci. Acest continut a fost pus de istoricieni n legtur cu cele
2
povestite de istoricul antic Herodot, care ne relateaz despre obiceiurile ntlnite doar la daci. Si
anume: dacii bogati aveau mai multe sotii si, dac se ntmpl s moar capul familiei, ntre sotiile
acestuia se isca o mare ceart care dintre ele a fost, pentru rposat, cea mai iubit? Si cea asupra
creia a czut alegerea, fiind proslvit de rude, era njunghiat chiar pe mormnt si nmormntat
mpreun cu sotul. Acest fapt istoric ne dovedeste c strmosii nostri si-au extins teritoriile si dup
Dunre.
Un alt moment la elucidarea cruia vin argumentele istorice. Unii cercettori au ncercat s
dovedeasc c limba romn s-a format doar pe baza latinei vorbite de ctre colonizatorii romani si
c elementul autohton a fost nul, deoarece, cic, romanii i-au nimicit pe toti brbatii daci. ntr-
adevr, unele cronici ale timpului scriau: Dacia, duiterno bello Decibali, viris fuerat exhausta
1
.
Desigur, brutalitatea conflictelor dintre daci si romani, setea de libertate a autohtonilor,
sentimentul c o moarte onorabil e mai preferabil dect robia si njosirea i-au fcut pe multi viteji
s-si gseasc sfrsitul pe cmpul de btaie sau s-si pun capt zilelor, urmnd exemplul
nenfricatului lor rege Decebal. Cu toate acestea, cea mai mare parte a populatiei dacice a
supravietuit dezastrului, supunndu-se cuceritorilor si acceptnd noua realitate. n afar de aceasta,
documentele istorice ne informeaz c pe teritoriile ocupate de romani se formau unitti militare
alctuite din autohtoni daci. Numai provincia carpatic numra cel putin 12 auxilia (unitti militare
auxiliare), ocupnd locul al doilea (dup Syria), ceea ce demonstreaz c n Dacia exista un mare
potential uman autohton, acest fapt infirmnd ideea exterminrii dacilor de ctre romani.
De aici mai tragem concluzia c la baza formrii limbii romne a stat nu exclusiv limba
vorbit de colonistii romani, ci c limba romn mai poart coloritul dacic si filosofia strmosilor
nostri.
Adeptii existentei a dou limbi n arealul daco-romanic (romn si moldoveneasc) ncearc
s ne conving c Imperiul Roman si-a extins granitele doar ntre Dunre si Prut, iar partea
basarabean nu s-a aflat sub influenta Romei, si deci limba moldoveneasc s-a format dintr-un
amestec al limbilor popoarelor barbare. Cercetrile arheologice ns vdesc despre existenta n
secolele II-IV d. Hr. a circa dou mii de urme ale asezrilor omenesti. Chiar si n cele mai mici si
mai ndeprtate din acestea au fost gsite vase, monede, alte lucruri din lut si aram confectionate n
stil roman. Pe teritoriul Republicii Moldova numai, au fost gsite peste o mie de monede romane,
fapt care ne vorbeste despre o adnc influent a romanilor asupra spatiului nistreano-carpantin.
n sfrsit, studierea limbii din punct de vedere diacronic mai este strns legat de istoria
literaturii, deoarece marii scriitori au avut si au un rol important n actiunea de cultivare si de

1
n ndelungatul rzboi al lui Decebal, Dacia a fost sectuit de brbati.
3
mbogtire a expresiei culte, dar mai cu seam n aceea de a fi contribuit la progresul expresiv,
estetic al limbii.

2. Deficien%ele de studiere a limbii rom#ne din punct de vedere istoric
Studierea limbii, mai ales a romnei, se loveste, n plan istoric, de o serie de dificultti.
Dintre toate graiurile romanice, limba romn are, ntr-adevr, trecutul cel mai putin cunoscut si cel
mai putin studiat. Epoca cea mai important a istoriei sale, care cuprinde evul mediu, nu poate fi
reconstituit dup izvoare directe, deoarece, dup cum se stie, nu gsim nici un document scris n
limba romn nainte de secolul al XVI-lea. Dac ne-au fost pstrate cteva forme vechi romnesti
la cronicarii bizantini si n documentele slave, latine, ele snt prea putine si ct se poate de
insuficiente, ca s ne putem face o nchipuire mai precis despre starea n care se afla limba romn
nainte de secolul al XVI-lea. Filologul, cercettorul limbii se afl, astfel, n fata unui gol de mai
multe secole si, lipsit fiind de informatii directe, el trebuie s se multumeasc cu simple
presupuneri.
Dificulttile nu dispar nici chiar atunci cnd ajungem la secolul al XVI-lea si vrem s
schitm istoria limbii romne, pornind de la aceast epoc si pn n zilele noastre. Cci influenta
sintaxei limbii din care au fost traduse textele religioase prezint un interes mediocru pentru
cercettor.
Documentele publice si private, care snt cele mai importante pentru cunoasterea trecutului
unei limbi, n-au fost publicate dect ntr-un numr foarte restrns. Chiar si cele care au fost scoase
din praful bibliotecilor n-au fost nc studiate din toate punctele de vedere, ceea ce explic
insuficienta cunostintelor noastre actuale privind limba romn veche.

3. Primele &ncerc(ri de studiere a istoriei limbii rom#ne
Printre primii care relateaz despre originea latin a limbii romne au fost cronicarii Grigore
Ureche si Miron Costin.
n lucrarea de cpti Descriptio Moldovaie, Dimitrie Cantemir mentioneaz c limba
romn contine o serie de elemente de origine dacic.
Fondatorii Scolii ardelene, transilvnenii Samuil Micu, Gheorghe Sincai si Petru Mayor
subliniaz, n lucrrile lor, c limba romn nu este doar o limb derivat din latin, ci si c ea a
pstrat cu fidelitate vechiul su fond latin; graiurile strine, cu care a venit n contact, nu i-au alterat
ntru nimic structura intern. Iar dac si se gsesc n ea cteva cuvinte slave, grecesti etc., acestea
snt ntr-un numr mic si ar putea, la rigoare, s fie eliminate si nlocuite cu altele, de origine latin.
4
Scopul principal al reprerzentantilor Scolii Ardelene a fost s-i combat cu energie pe
adversarii lor, care mergeau pn-ntr-acolo nct contestau caracterul prin excelent latin al limbii
romne cu scopul de a o prezenta ca un amestec al tuturor idiomurilor barbare din trile balcanice.
Cel care s-a dovedit a fi cel mai fidel traditiilor inaugurate de Scoala latinist a fost Timothei
Cipariu. El a dezvoltat multe din ideile lui Petru Mayor. Ca si predecesorul su, T. Cipariu a
ncercat s lege dezvoltarea limbii romne de latin. Dar greseala lui a fost c, explicnd evolutia
unor cuvinte romnesti, el pornea totdeauna de la formele latinei clasice, iar pentru a da o nftisare
ct mai latineasc cuvintelor romnesti, el le-a apropiat totdeauna de formele latinei clasice,
ortografiindu-le aproape la fel ca acestea.
O alt lacun a studiilor lui T. Cipariu const n lipsa de cunostinte n domeniul limbilor
slave, n ignorarea influentei acestora asupra limbii romne. Or, pentru a ntelege trecutul istoric al
limbii romne, slava veche, elementele ei snt tot att de importante ca si cele latinesti. T. Cipariu
n-a nteles deloc utilitatea studiilor slave pentru filologia romn. Adeptii Scolii latiniste considerau
chiar dezonorant pentru limba romn ca ea s fie mpresurat cu elemente slave. Influenta slav era
considerat ca fiind dezastruoas pentru cultura romneasc si era asociat cu ideea de barbarie.
Cu totul altul, chiar diametral opus, a fost drumul parcurs de Cihac n lucrrile de
lexicografie. Dar nici el n-a putut evita exagerrile. Deoarece partizanii Scolii latiniste nu vroiau s
recunoasc influenta limbilor slave asupra romnei, Cihac s-a strduit s dovedeasc contrariul.
Pentru a-si sustine mai bine teza, el a ncercat s descopere n lexicul limbii romne un numr ct
mai mare de elemente de origine slav.
Importanta studiilor slave pentru cercetarea limbii romne a fost pus pe deplin n lumin de
cercettorul Miclosich. El a scos n evident mai ales acele elemente slave care ptrunser n limba
romn mai de mult, n timp ce Cihac s-a ocupat si de cele aprute n romn la o dat mai recent.
Marele merit al lui Miclosich este de a fi precizat mai bine dect se fcuse pn la el legturile limbii
romne cu celelalte limbi balcanice. Tot lui Miclosich i se datoreaz si primele studii de
dialectologie romn.
Un mare rsunet n filologie l-au avut lucrrile lui Rsler, aprute ntre anii 1870-1875. El
a combtut ideile celor care i considerau pe romni urmasi directi ai colonistilor latini stabiliti n
Dacia. Conform teoriei sale, natiunea romn s-a format n sudul Dunrii, n Moesia, si acolo a
continuat s se dezvolte pn la nceputul secolului al XII-lea, cnd o ramur desprins din ea a dat
nastere dacoromnilor, care si-au prsit vechea asezare pentru a se stabili n regiunea Carpatilor.
Dup cum se stie, a gresit si Rsler.

5
4. Pe scurt din istoricul apari%iei limbii rom#ne
La nceputul mileniului 1
p.Hr.
o parte considerabil a Europei de Sud-Est de la Marea
Egee n sud si pn la Nistru n nord, de la Transilvania n apus si pn la Marea Neagr n rsrit
era populat de tracii septentrionali. ntruct locuiau pe un spatiu att de imens, ei au nceput s fie
denumiti dup teritoriile pe care le populau. Astfel, cei care locuiau pe teritoriile dintre muntii
Balcani si rul Nistru au fost numiti traci septentrionali, iar cei care populau teritoriul de la sud de
Balcani traci de sud.
Din cele peste o sut de triburi tracice, mentionate de izvoarele scrise, doar putine au ajuns
la o organizare statal real. Cele mai numeroase triburi din lumea nord-tracic erau getii si dacii.
Aceste triburi vorbeau aceeasi limb si apartineau aceluiasi popor, dup cu mentioneaz geograful
si istoricul grec antic Strabon.
n secolul I
p.Hr.
triburile geto-dacice erau amenintate dinspre vest si nord-vest de celti, care
avansau, pas cu pas, spre inima Transilvaniei. La est, bastranii, scitii si sarmatii presau fr
ntrerupere asupra teritoriilor getice, ptrunznd tot mai aproape de Carpatii Orientali.
Pericolul cel mai mare venea ns de la sud, unde romanii, dup ce transformaser n
provincii Macedonia si Grecia, avansau cu cuceririle lor spre nord, spre Dunre. Deja unele triburi
dintre Balcani si Dunre fuseser nevoite s recunoasc suprematia Romei si aceast perspectiv
viza ntreaga lume geto-dacic.
n fata acestor pericole, cei mai multi dintre conductorii daco-getilor au nteles necesitatea
si avantajele unirii fortelor, acceptndu-l pe Burebista ca rege al ntregii Dacii. Burebista a zdrobit
neamurile celtilor, pe care le-a alungat departe spre vest.
Conform informatiilor lui Strabon, Burebista a fost ucis n timpul unei rscoale, initiat,
probabil, de o parte a aristocratiei, nemultumit de tendintele regelui de a centraliza prea mult
puterea statal. Nu este exclus nici interventia din umbr a Romei, conform binecunoscutului
principiu divide et impera, mai ales c autorii antici vorbesc despre intentia lui Iulius Caesar de a
trimite o armat contra Daciei. Se presupune c disparitia lui Burebista s-a produs cam n aceeasi
vreme cu asasinarea lui Caesar (anul 44
p.Hr.
).
nc n anii 7271
p.Hr.
o armat roman, condus de generalul Lucullus, luptnd contra
regelui Pontului Mithridate, a ajuns n Dobrogea si a impus cettenilor greci tratate de aliant. Dar
n anul 62
p.Hr.
, n urma unei rscoale la care au participat si getii, guvernatorul Macedoniei Hybrida
a fost nfrnt, pierznd si steagurile sale.
Abia dup moartea lui Burebista, mpratul Augustus a ncercat din nou s supun
Dobrogea, trimitndu-l mpotriva getilor pe generalul Crassus. Pe timpul lui Augustus, romanii au
6
cucerit cea mai mare parte a tinuturilor dintre muntii Balcani si Dunre, iar mpratul Tiberius (sec.
1
d.Hr.
, anul 14) a constituit aici provincis Moesis.
n fata invaziei iminente, btrnul rege Duras a oferit de bun voie domnia lui Decebal,
pentru c era priceput n ale rzboiului si iscusit la fapt, stiind cnd s nvleasc si cnd s se
retrag la timp, mester a ntinde curse, viteaz n lupt, stiind a se folosi cu dibcie de victorie si de a
scpa cu bine dintr-o nfrngere, pentru care lucruri a fost mult timp, pentru romani, un protivnic de
temut.
Toate aceste calitti pe care le atribuie istoricienii romani lui Decebal el le-a dovedit din plin
chiar din prima confruntare pe care a avut-o cu oastea lui Domitian. mpratul a trimis n Dacia, n
anul 87, pe generalul Cornelius Fuccus (comandantul grzii imperiale), care a suferit o nfrngere
catastrofal. Fuccus a pierdut o ntreag legiune, iar dacii au capturat stindarde romane, ceea ce era
considerat lucrul cel mai rusinos pentru onoarea armatei imperiale.
n anul 88, Domitian a trimis o nou armat, condus de experimentalul Tettius Iulianus,
care a naintat prin Banat si a dat o btlie grea la trectoarea Portile de Fier ale Transilvaniei. Desi
a iesit victorios, Iulianus nu si-a putut continua naintarea spre capitala dacic. Asa fiind situatia,
mpratul s-a grbit s ncheie pace cu Decebal, recunoscndu-l ca rege si acordndu-i statut de
client al Romei. Pentru a-l determina pe Decebal s nu mai atace trupele imperiale, i-a oferit mari
sume de bani, mesteri si instructori militari motiv pentru care aceast pace a fost considerat
rusinoas pentru Roma.
Noul mprat, Traian (98117
d.Hr.
) a fcut pregtiri pentru supunerea definitiv a Daciei. n
primvara anului 102, el a declansat rzboiul, ptrunznd n Dacia pe drumul urmat de Tettius
Iulianus, dar a suferit mari pierderi. n primvara anului urmtor, Traian a reluat ofensiva,
recstignd cu greu multe pozitii pe care le pierduse n iarn. ntr-o cetate din preajma
Sarmizegetuzei, a regsit stindardele pierdute de Cornelius Fuscus si a luat-o prizonier pe sora lui
Decebal. Acesta a cerut pace si Traian a acceptat, deoarece avea mari pierderi.
O nou ofensiv mpotriva Daciei e nceput de Traian n anul 105. De data aceasta, situatia
era net favorabil romanilor, care au asaltat zona muntilor Orstiei din mai multe directii. Toate
ncercrile lui Decebal de a amna deznodmntul au esuat. Fortificatiile din preajma capitalei au
czut rnd pe rnd, iar n cele din urm a fost asediat si Sarmizegetuza. Romanii au tiat conductele
de aprovizionare cu ap si, dup o rezistent eroic, dacii, sleiti de puteri, nu au mai putut opri
asaltul final al trupelor romane. Decebal cu ctiva oameni de ncredere a ncercat s fug spre rsrit
pentru a organiza o nou rezistent, dar a fost ajuns de urmritori. Pentru a nu mpodobi triumful
nvingtorului, regele-erou a avut tria moral s se sinucid cu palosul su. Capul si mna dreapt a
7
lui Decebal au fost duse mpratului si apoi trimise la Roma, ca tot poporul s vad c dusmanul cel
mai de temut al Imperiului nu mai exist.
La 11 august 106, a fost constituit provincia roman Dacia si multi veterani din legiunile
romane au fost lsati la vatr, ceea ce nseamn c rzboiul se ncheiase cu cteva luni nainte.
n afar de teritoriile dacice, care au format permanent provinciile Moesia si Dacia, romanii
au mai ocupat, temporar, si alte zone locuite de daco-geti. Astfel, stpnirea roman s-a extins
asupra unui numr mare de autohtoni, care au fost inclusi n sistemul politic-administrativ, militar,
economic al Imperiului Roman, n cultura si civilizatia roman. Teritoriile respective trebuie
considerate prti componente ale Imperiului, ca zone de romanizare intens a autohtonilor si de
etnogenez romneasc.
Progresul treptat al romanittii, consolidarea stpnirii imperiale, politica de integrare a
populatiei locale n structurile politico-administrative au modificat treptat statutul autohtonilor. Ei
devin un factor activ n viata provinciei, particip la aprarea acesteia, intr n relatii cu autorittile
si populatia colonial, se implic n relatiile economice dintre sat si oras, astfel nct multi geto-daci
primesc cettenie roman: In urbe Romano qui sunt ex constitutione imperatoris Antonioni cives
Romani effecti sunt.
ndat dup cucerirea Daciei, a nceput popularea ei cu cetteni romani si cu locuitori ai
Imperiului ad agros et urbes colendas
2
. Colonistii adusi proveneau din toat lumea roman
3
, iar
limba de comunicare ntre populatie era, fr ndoial, latina, si nu latina clasic, cci e greu de
presupus c ostasii si cei adunati de pe aiurea din ntregul Imperiu Roman vorbeau la perfectie
latina clasic, ci, mai degrab, latina vulgar (vulgus dicitur).
Prin intermediul colonistilor, au ajuns n stnga Dunrii elementele culturii materiale si
spirituale romane, formele administrative ale Imperiului. Contactul nemijlocit al colonistilor cu
autohtonii n orase si sate au condus la schimbul de cuvinte, la integrarea dacilor n civilizatia
roman.
Calculele arat c pe parcursul stpnirii romane si-au fcut serviciul militar aproape 61 mii
de soldati din rndurile colonistilor, inclusiv din rndurile brbatilor daci. Serviciul militar dura 25
de ani, dup care ostasii erau lsati la vatr. Anume latinescul veteranus a dat n limba romn
(numai n arealul dacic!) cuvntul b#tr%n. Dup demobilizare, colonii primeau loturi de pmnt
(peculium lot de pmnt lucrat de coloni). Prezenta acestui cuvnt la romni dovedeste c n aria
sud-dunrean a teritoriului de formare a limbii romne a fost instituit colonatul. n macedoromn

2
ca s cultive ogoarele si s populeze orasele.
3
in toto urbe Romano.
8
picilu avere n bani, agonisit cu intentia de a fi lsat ca mostenire, n dacoromn Picui
localitate. Tot de aici provine si expresia popular a umbla dup# chicuri (dup# chicu'uri).
Cu toate c Dacia, sub presiunea triburilor barbare din rsrit, a fost prsit n anul 271,
populatia localnic a continuat s participe la rspndirea si dezvoltarea limbii latine populare si
dup aceasta dat. n secolele III-IV, limba latin de la Dunre a nceput, treptat, s se transforme n
romn. Deci procesul de formare a limbii romne a durat peste 160 de ani de stpnire romanic si
s-a ncheiat aproximativ prin secolul al VII-lea, ceea ce rezult din schimbrile fonetice care s-au
produs n aceast perioad de peste sase secole, schimbri care nu se ntlnesc n elementele
mprumutate de limba romn din limbile slave.
Printre legittile fonetice cele mai importante mentionm:
nchiderea lui a urmat de o nazal+o vocal sau o consoan n %:
lana > l%n#, cantare > a c%nta, campus > c%mp, mane > m%ine.
fenomenul rotacismului, cnd sonanta n din cuvintele de origine latin (n afar de nn) a
trecut n r sau si l-a alturat pe r: manus m#rule, (m%inile), menre mine, canutus c#runt.
Cuvntul ran# (v. sl. puqu ) n-a suferit astfel de modificri fonetice si n-a devenit r%n# sau r%nr#.
Primele surse de informatie despre limba romn ca limb romanic nou constituit ne-au
fost transmise de cronicarii bizantini Theophilactos Symocates si Theophanes Confessor, care,
referindu-se la evenimentele din anul 587, povestesc despre un episod al rzboiului bizantinilor cu
avarii.
n timpul uneia din lupte, armata localnicilor se retrgea n munti. De pe seaua unui cal, a
czut ranita cu merinde. Un ostas a vrut s-l previn pe colegul su despre pierdere si i-a strigat:
Torna, torna fratre!, avnd n vedere ca acela s se ntoarc si s-si ridice pierderea. Dar cuvintele
ostasului au fost interpretate cu un ordin, care a fost transmis, din gur n gur, nu celui cu
pierderea, ci ntregului detasament, pn la ostasii din capul coloanei. n urma acestor cuvinte,
detasamentul militar al autohtonilor s-a ntors, a primit lupta, n rezultatul creia a iesit nvingtor.
Dac, dup cum subliniaz cronicarii bizantini, aceste cuvinte au fost spuse n limba locului,
n limba printeasc, pentru noi e cert c avem de-a face cu fapte de limb din perioada de formare
a limbii romne.
n aceast perioad, limba romn, ca si celelalte limbi romanice, nu era considerat nc o
limb bine distinct de latin, iar populatia care o vorbea era denumit cu termenul de romani.
Grecii numeau poporul de pe ambele maluri ale Dunrii ausoni. Astfel i numeau grecii si pe cei de
la sate, care, din cauza c nu prea aveau un grad nalt de cultur, nu puteau fi identificati de greci cu
ceea ce-si nchipuiau ei cnd rosteau cuvntul roman. De altfel, grecii nsisi si ziceau romani, asa c
nu aveau nici un motiv de a considera populatia de la Dunre tot romani. Deci prin limba auson,
9
cum o numeau grecii, trebuie s ntelegem c e vorba de un grai latinesc ntructva corupt, de unde
putem deduce c e vorba de perioada de formare a limbii romne.
Deci limba romn este limba latin vorbit n mod nentrerupt n partea oriental a
Imperiului Roman, cuprinznd provinciile dunrene Dacia, Moesia, Pannonia, Dardana, din
momentul ptrunderii limbii latine populare n aceste provincii si pn n zilele noastre.
Aceast limb a suferit ns schimbri si transformri nencetate att prin evolutia ei normal,
ct si prin influenta exercitat de limbile cu care a venit n contact.
Din bibliografie:
1. Istoria romnilor (antic#), Editura Universitas, Chisinu - Iasi, 1991.
2. Cugetul, Revist de istorie si stiinte sociale, nr. 1, 1990, pag. 9-19.
3. Gheorghe Postic, Istoria romnilor, cap. IX // ziarul Moldova Suveran# din 4 decembrie
1991.
4. Ion Hncu, Istoria romnilor, cap. X // Moldova Suveran# din 6 decembrie 1991.





















10









Evolu%ia sistemului vocaluic latinesc
(tabelul)
Influenta popoarelor slave a ntrit aceste particularitti fonematice ale limbilor romanice
orientale.
Vorbind despre evolutia fiecrui fonem, ele vor fi tratate reiesind din:
pozi*ia ocupat# fa*# de alte foneme;
devieri de la legit#*ile de evolu*ie;
modific#ri condi*ionate lingvistic.
Evolu%ia vocalei [*]
Vocala [a] s-a pstrat cel mai bine n pozitie tare (la nceput de silab sau cuvnt si n silaba
accentuat):
largus > larg altarium> altar latus> lat
calidus > cald muttare> a muta partem> parte
lacrima> lacrim# albus> alb rarus> rar
n limba romn contemporan, n loc de a, apare un # la substantivele feminine, care, de
obicei, au un accent paroxiton si care la singular au terminatia #, e, iar la plural i, uri:
br#*ar# br#*#ri c#mar# c#m#ri alam# al#muri
*ar# *#ri nar# n#ri aram# ar#muri
lum%nare lum%n#ri c%ntare c%nt#ri
+ n loc de a latinesc e prezent si n flexiunea verbal, mai ales la:
indicativ si conjunctiv prezent, persoana a IV-a: l#udamus (s#) l#ud#m; adunamus (s#)
adun#m; cantamus (s#) c%nt#m ;
la indicativ prezent si la conjunctiv prezent, persoana a IV, mai ales n cadrul verbelor
romnesti monosilabice: damus (s#) d#m; lavamus (s#) l#m; stamus (s#) s# st#m ;
la perfectul simplu, pers. a III-a sg. si I pl.: adunavit adun#, adunavimus adun#m;
laudavit laud#, laudavimus l#ud#m;
11
la imperativ singular n cadrul verbelor monosilabice romnesti: d#! f#! l#!
A latinesc e prezent prin # si n logoformele pronumelui care (qualem): c#ruia, c#reia,
c#rora, c#rei, c#ror, fiec#rui, fiec#rei, fiec#ror, oric#rui, oric#rei, oric#ror etc.
a >e
a) dac n silaba urmtoare a unui substantiv feminin apare un e: fat# fete; mas# mese;
fa*# fe*e; cas# case;
la adjective: de'art# de'arte; beat# bete;
la verbe (conjunctivul amputat): %nfa'# %nfe'e; apas# apese.
Dac n cuvintele de origin latin a urma dup grupul consonantic cl, el trece n e: clamo >
chem; inclavo > %nchei;
b) dac n silaba urmtoare apare o vocal deschis (a), a precedat de grupurile consonantice
cl, si gl s-a pstrat, dar a primit si un - semivocal: clamat > cheam#, glacia > ghea*#.
Procesul acesta s-a ncheiat prin secolul al IV-lea, deoarece neologismele de tipul clavicu#, a
exclama, glacial nu ne ofer astfel de modificri.
n cadrul evolutiei lui a pot fi stabilite trei legitti de trecere a lui a n #:
1) a + n + vocal: beteranus > b#tr%n; calcaneum >c#lc%i;
romanus > romn; fontana > f%nt%n#;
lana > l%n#; aranea >r%ie;
manus >m%n#; mane >m%ine;
canis >c%ine; panem>p%ine.
n cazul cuvintelor m%ine, p%ine, c%ine si a derivatelor acestora, se poate stabili legitatea:
dac vocala din silaba urmtoare era reprezentat de un e, % a mai alturat un i semivocalic.
2) a + m + consoan: campus > c%mp; strambus > str%mb; sambata > s%mb#t#
3) a + n + consoan: angelus > %nger; blandus >bl%nd; prandium >pr%nz; canto >c%nt;
branca >br%nc#; quantum > c%t
4
.
Procesul de nchidere a lui a urmat de o consoan sau o vocal n % s-a ncheiat prin secolele
III-IV, deoarece n mprumuturile din limbile slave a+ nazal + vocal (consoan) nu trece n %:
0121 > ran#; 30121>vran#; 41256 > danie; 71m890a > camfor#.
n textele vechi, ntlnim forma anrem# sau %n;=>? pentru inim. E vorba de asa-numitul
fenomen al rotacismului si de asimilarea vocalic regresiv total, care s-a produs n cadrul
latinescului anima, care n latina clasic nsemna suflet .
A final, fiind precedat de o vocal anterioar, devine #: acia a*#; frondia frunz#; vitea
vi*#, ca si mam#, mas#, fa*#, var#, cas# etc.

4
Not: urmat ns de o nazal geminat, a s-a pstrat: annus tertius > an*#r*; damnum > daun#; scamnum > scaun.
12
A de la nceputul cuvntului dispare. E vorba de procesul cunoscut cu numele de aferez:
agnellus > miel; aranea > r%ie; avunculus > unchi; autumna > toamn#.
n textele vechi si n unele graiuri teritoriale a apare pentru #: marir#, picaturile.
A apare neconditionat la nceput de cuvnt n calitate de protez: a aburi, a ag#*a, a aburca, a
aligni.
Evolu%ia vocalei , (din /)
n pozitie tonic e (s-a diftongat) n ie:
exire > a ie'i; haedus > ied; melem > miere; pellem > piele;
felem >fiere; medium > miez; vermis > vierme; verres > vier;
leporem > iepure; pectus > piept; Mercuri + dies > miercuri.
Latinescul merula, conform evolutiei fonetice normale, trebuia s devin miarl#, prin
analogie cu petra > piatr#. Dar n cadrul evolutiei lui merula s-a fcut analolgie cu masculinul
mierloi si cu diminutivul mierli*#.
Tot sub influenta derivatelor nu se produce diftongarea lui e n ie n cuvintele:
allego > aleg; anellus > inel; verso > v#rs; meus > meu;
neco, -are > a %neca; vetulus > veclus > vechi; medula > m#duv#.
Urmnd dup oclusivele c (k), g, d, t si dup spirantele s, z, e, n limba veche, s-a diftongat
n ea, apoi s-a revenit la procesul monoftongrii:
decem > dzeace > zece; dextrem > dzeastre > zestre;
terra > *ear# > *ar#; septem > 'eapte > 'epte > 'apte.
Unele variante ns au rmas literare sub forma diftongat: sella > 'ea; testa > *east#;
fenestra > fereastr#.
Ca si n cadrul lui @, n cel al lui e actioneaz legittile de nchidere a lui atunci cnd este
urmat de o nazal:
1) e + n + vocal > i: bene >bine; tenere > a *ine;
2) e + n + consoan > i: dentem> dinte;
3) e+m + consoan > i: tempus > timp; quem + ne > cine.
Cnd ns e era urmat de nn sau de m + o vocal, nchiderea lui e n i nu se producea: genna
> gean#; gemo > (eu) gem; fremitus > fream#t; tremulo > tremur.
Evolu%ia lui A ( din C si E )
nc n latina clasic aceste dou vocale se confundau, de aceea mai ales i > e:
applico > aplec; disligo > dezleg; sebum > seu;
digitus > deget; circo > (%n)cerc; secretus > secret;
densus > des; nigrum > negru; circus > cerc.
13
E (i) din silaba final s-a diftongat n ea:
bibit > be (reg.) > bea; nivem > nea
grevis > gre (reg.) > grea; stet > (s#) stea;
ad + vix > ad + bix > aghe (reg.) > abia;
e(i) + n + vocal > %: fenum f%n; mino > m%n;
venetus > v%n#t; venatus >v%nat;
e(i) + n + consoan > %: vendo > v%nd; stringo > str%ng; conventum > cuv%nt.
n aceeasi situatie (e + n + vocal), dar cnd n silaba urmtoare apare o vocal anterioar, e
> i:
me(ne) > mine; te(ne) > tine; se(ne) > sine; vendit > vinde;
venenum > venin; prehendere > a prinde.
Dup o labial sau dup rr, dac n silaba urmtoare nu apare un e sau un i, e > #:
ad de verum > adev#r; capistrum > c#p#stru; fetum > f#t;
capitaneus > c#p#t%i; melum > m#r; picula > p#cur#.
Dar: corrigia > curea; viridis > verde.
Urmat de n + vocal (consoan), e > i, dac lipsesc pozitiile precedente:
arena > arin#; cena > cin#; dentem > dinte; lingua > limb#.
n textele vechi, ntlnim forma aFpe>? sau %n;=>? pentru inim. E vorba de asa-numitul
fenomen al rotacismului si de asimilarea vocalic regresiv total, care s-a produs n cadrul
latinescului anima, care n latina clasic nsemna suflet .
La nceput de cuvnt, mai ales n cadrul particulei de accentuare eccum, e>a:
eccum hic > aci> aici;
eccum illle > acel;
eccum istum > acest;
eccum illoc >acolo;
eccum modo > acmu >
acum.
i> la nceput de cuvnt , n prefixul de origine latin in-:
innatare>a inota;
ingluttire>a %nghi*i;
intelligere>a %n*elege;
ingrassiare>a %ngr#'a;
inaltiare >a %n#l*a;
incalciare>a %nc#l*a.
E initial aflat naintea unei lichide >a: erama>aram#; erici>arici.
I >#: illum>el>#l; istum>est>#st
not#
.
&># si dup o consoan, n afar de cazurile cnd urmeaz dup c, g, l, dac e urmat de o
nazal sau de o vocal anterioar n silaba urmtoare:
crepare > a cr#pa; mensura > m#sur#; pilossus > p#ros
februarius > f#urar; medularem > m#dular; ressina > r#'in#;
peccorarius > r#curar; pissatum > p#sat; ressonare > a r#suna.

not(
La M. Eminescu ntlnim: Ast# pleav#, #st gunoi, s# ajung#-a fi st#p%n# 'i pe *ar#, 'i pe noi?!
14
Dar: circare > a cerca; legumen > legum#; serenus > senin;
desertus > de'ert; digerare > a degera; berbecem > berbec.
Urmat de o nazal + o consoan, edin silaba initial >i:
mentire>a min*i; sentire>a sim*i; temporivum>timpuriu.
n derivatele cu prefixul ex-, e s-a supus aferezei:
exbattere > a zbate;
excaldare > a sc#lda;
excadere > a sc#dea;
excurtare>a scurta;
extricare > a strica;
extrigat >strig#.
O dat cu disparitia lui m final de la substantivele neutre, e final uneori a disprut, alteori s-a
pstrat, formnd asa-numitele dublete ale substantivelor:
vervex > berbex > berbecem > berbece > berbec;
panticem > p%ntece > p%ntec;
solicem > 'oarece > 'oarec.
La fel, es-a apocopat si n cuvintele pavonem>p#un; dies>zi.
Epiteza lui e: sex>'ase (prin analogie cu septem>'apte); est>este (prin analogie cu verbele
regulate de conjugarea a III-a).
Evolu%ia lui i (>din ))
n pozitie accentuat ) s-a pstrat:
audGre > a auzi;
dGcere > a zice;
fGllius > fiu;
frGgus > frig;
gallGna > g#in#;
scrGbere > a scrie.
Dup r sau rr ns i>%:
ridere > a r%de;
ripa > r%p#;
rimat > r%m#;
horrire > a ur%;
terrina > *#r%n#.
n pozitie aton:
1. i initial a devenit semivocal, formnd diftongi: hiberna > iarn#; hieri > ieri;
2. i din silaba acoperit s-a pstrat: ficcatum > ficat; frictura > friptur#;
3. i central s-a conservat: scribere > a scrie; farina > f#in#;
I final s-a conservat din urmtoarele motive:
H pentru marcarea pluralului numelor masculine si neutre: lupus lupi; homo homini;
frigus frigori;
H la pluralul pronumelor si adjectivelor posesive: nostri (ai) no'tri; vestri vostri (ai)
vo'tri;
H la persoana a II-a sg., prin analogie cu substantivele masculine si neutre, consoana final s
se transform n i: afflas > afli; cantas >c%n*i; mutas >mu*i;
n rezultatul disimilrii, i>e: cristianus > cre'tin.
15
I s-a sincopat: vestimentum > ve'm%nt; dominus > domn; viridis > verde.
Evolu%ia vocalei o (din + 1i -)
n pozitie tonic, o s-a pstrat:
carnosus > c#rnos;
coquo > coc;
corvus > corb;
dolus > dor;
dominus > domn;
homo > om;
locus > loc;
novem > nou#;
mortus > mort;
orbus > orb;
socrus > socru;
porcus > porc.
nc n latina popular o se confunda cu u: ostium > ustia > u'#; cogito, -are > a cugeta > cuget.
Devieri conditionate n evolutia lui o:
1 o+n+vocal > u: Creationem > Cr#ciun; bonus > bun; corona > cunun#;
2. o+n+ consoan > u: frondia > frunz#; frontem > frunte; pontem > punte; tondere > a tunde;
3. o+m+ consoan > u: (cu exceptia nazalelor): comparo > cump#r.
Dar: somnus >somn; *domnus > domn.
Dac n silaba urmtoare apare o vocal deschis sau semideschis, o se diftongheaz n oa:
brosca > broasc#; colorem > culoare; rota > roat#; domna > doamn#; mola > moar#.
n textele vechi, n loc de o, ntlnim uneori u: rugu-v#, rustrul; diftongarea nemotivat a lui
o: coaperu, acoapere.
n pozitie neaccentuat, la nceput si la mijloc de cuvnt, o > u:
cottizare > a cuteza;
dominica > duminic#;
formica > furnic#;
oblitare > a uita;
occidere > a ucide;
rogationem>rug#ciune.
n cuvintele monosilabice o>#: vos>v#; quod>c#.
Printre modificrile conditionate n evolutia lui o se cere mentionat legitatea o+n+ consoan
(cu exceptia lui n) >%: gonflare > a se (%n)g%mfa; fontana > f%nt%n#.
Dar: cognatus > cumnat; coronare > a cununa.
n textele vechi, n locul lui I, ntlnim un u: adurmi, usp#ta, cunuscut, tute zece, arburii.
Evolu%ia lui u (din / 1i -)
n pozitie accentuat u s-a pstrat:
avunculus > unchi;
ducere > a duce;
dulcem > dulce;
gula > gur#;
gustus > gust;
humerus > um#r;
mulgere > a mulge;
luna > lun#;
numerus > num#r;
lupus > lup;
rupere > a ripe;
surdus > surd.
Dup cum o > u, tot asa u > o: autumna > toamn#; muria > moare; dui > doi; pluvia >
ploaie; cufea > coif.
16
Modific(ri condi%ionate &n evolu%ia lui u:
U precedat de grupul consonantic cl (gl) > i: ingluttire > a %nghi*i; includere > a %nchide;
subglutio > sughi*,
n pozitie accentuat, u initial si medial s-a pstrat:
aducebat > aducea;
angustare > a %ngusta;
excurtare > a scurta;
infundare > a %nfunda;
judicare > a judeca;
urceolus > ulcior;
lingula > lingur#;
salutare > a s#ruta.
U+n+ consoan > %: hirundinella > r%ndunea; unquat > %nc#;
U din silaba posttonic, s-a sincopat: radicula > radicla > ridiche; trunculus > trunclus >
trunchi; oculus > oclus > ochi; vetulus > veclus > vechi.
U final, dup disparitia consoanei finale, a disprut si el:
blandus >blind;
corvus>corb;
crudus>crud;
gustus>gust;
lutus>lut;
multum>mult;
pugnum>pumn.
Textele vechi l mai pstreaz pe u la sfrsit de cuvnt att n cuvintele de origine latin, ct
si n cele nonlatine: p#m#ntu, dereptu, fundu, multu, glasu, scumpu, rodu.
U final a disprut pe parcursul secolelor XVII-XVIII.

Fcnd o generalizare a celor mentionate pn aici, am putea conchide c vocalele noi din
limba romn, # si %, au derivat din:
0 provine din:
a nazal accentuat: campus >c%mp; blandus > bl%nd; lana > l%n#;
a nazal neaccentuat: angustus > %ngust; antaneus > %nt%i sau din a neaccentuat urmar de
r+n: carnaseus > c%rna*;
e accentuat urmat de n+ vocal# (consoan#): venetus > v%n#t; conventum > cuv%nt; vendo >
(eu) v%nd;
e neaccentuat: venosus > v%nos; virtuosus > v%rtos; viscosus > v%scos;
e %mprumutat, devenit %n romn# nazal: JLM > r%nd; NPQR > sf%nt;
i accentuat dup# rr sau r ini*ial: horrire > a ur%; teriinna > *#r%n#; ripa > r%p#; ridere > a
r%de;
i neaccentuat: ridebat > r%dea; rimare > a r%ma;
i (T) %mprumutat: P;TNR@ > v%rst#; U;TVW > d%rz;
o nazal: fontana > f%nt%n#; longum ad > l%ng#;
o %mprumutat: XZ;[Z\@] > p%rc#lab;
u aton: hirundinella > r%ndunea.
17
4 provine din:
a latin aton: caldura, primavera, lacrima, ligatura, arsura;
a latin neaccentuat n cuvintele derivate monosilabice: d#, l#, f#;
a mprumutat; ]=VU^F@ > bezn#, ]\@F@ > blan#, [ZN@ >coas#;
e latin aton: veteranus > beteranus > b#tr%n; crepare > a cr#pa;
e (i) latin accentuat: fetus > f#t; melum > m#r; picula > p#cur#;
e mprumutat: servi`tte > (reg.) '#rv#t; ZPWNT > ov#z;
i latin aton: radicina > r#d#cin#; titionem > t#ciune;
i mprimutat aton: \=]=UW > leb#d#;
o latin accentuat: foras > f#r#;
o mprumutat: [@Ub\Z > candel#; [Z\bPZ > coliv#; Fb[ZP@\o > nicoval#;
u latin aton: pulmonem > pl#m%n; eccum tale > ac#t#rii;
u mprumutat: PTVUdeT > v#zduh.

EVOLU5IA SISTEMULUI CONSONANTIC LATINESC
Ca si sistemul vocalic, cel consonantic latinesc a suferit o serie de modificri care au fost
preluate ulterior de idiomurile neolatine, inclusiv de cel romnesc. Printre cele mai importante
modificri ale consonantismului latin trziu, vom mentiona urmtoarele:
1. nc ncepnd cu sec. I
p.Hr.
, n lucrrile de fonetic latinesti era nregistrat asa-numitul
fenomen al betacismului, cnd v initial sau intervocalic era pronuntat ca b: vovis vobis, sivi sibi,
veteranus beteranus etc. Si viceversa, dup sec. I
d.Hr.
, ntr-o serie de inscriptii din Dacia, n locul
lui b era nregistrat v: albeus alveus, berbex vervex.
2. Consoanele oclusive dentale d, t, urmate fiind de i n hiat, se palatalizeaz. Deja prin
secolele II-III d.H. ele se pronuntau respectiv * si dz (z), asa cum se pronunt astzi n limba
romn.
3. Paralel cu palatalizarea dentalelor, are loc si palatalizarea velarelor. O dovad n acest
sens o aduc confuziile grafice ci si ti: condicione conditione, Bonifatio Bonifacio, ntlnite n
inscriptii ncepnd cu secolul al II-lea.
4. Velara sonor palatalizat (g) a evoluat n latina trzie pe dou ci:
a) g intertvocalic a disprut: ego > eu; magis > mai;
b) g urmat de e (i) a evoluat n f: legem > lege; gelum > ger.
5. n latina trzie, consoanele geminate (pp, tt, mm, nn, ll, rr, ff, ss etc.) ncep s se
simplifice, articulndu-se ca si consoanele simple, adic mai putin energic.
6. Consoanele finale ncep s amuteasc n latina trzie prin secolul I
d. Hr.
: decem > zece;
frater > frate; fillius > fiu; facit > face etc.
18
7. Grupurile consonantice se reduc la o singur consoan: exire > a ie'i; excaldare > a
sc#lda; sanguem > s%nge; aqua > ap#; quattuor > patru etc.
Vorbind despre evolutia fiecrui fonem consonantic n parte, le vom cerceta sub 3 aspecte
principale:
1. soarta consoanei respective n pozitie initial si medial;
2. soarta consoanei respective n pozitie final;
3. devieri conditionate de pozitia sunetului respectiv.
Evolu%ia oclusivelor labiale
P initial si medial s-a pstrat:
paganus > p#g%n;
pellis > piele;
parere > a p#rea;
plangere > a pl%nge;
platanus > paltin;
capistrum > c#p#stru;
capra > capr#;
carpinus > carpen;
comparare>a cump#ra;
repaussare > a r#posa;
cuppa > cup#;
sappa > sap#.
P final, dup disparitia consoanei finale, apoi a lui u, s-a pstrat: campus > c%mp; caput >
cap; tempus > timp; crepo > cr#p.
Devieri &n evolu%ia lui p
P > n: nuptiae > nun*i (asimilare consonantic, regresiv, partial, prin contact) ;
P > t: despectus > de'tept (asimilare consonantic, regresiv, partial, la distant).
B initial si medial s-a pstrat:
basilica > biseric#;
baptisare > a boteza;
berbecem > berbec;
blandus > blind;
carbonem > c#rbune;
sorbire > a sorbi.
B final, cauzat de amutirea lui u final, rmne intact;
albus > alb;
palumbus > porumb;
rubeus > roib;
sorbus > sorb;
strambus > str%mb;
subtus > sub.
Modific(ri condi%ionate:
B intervocalic, din necesitatea de a usura pronuntia, a disprut:
abellona > alun#;
bubalus > bour;
caballus > cal;
cubitus > cot;
libertare > a ierta;
scribere > a scrie;
tibi > *ie;
sibi > sie.
Exist si unele exceptii de la aceast legitate, cnd b intervocalic > v, dac se afl n
componenta formelor tone ale verbului a avea: habemus > avem; habetis > ave*i; habere > a avea;
habui > avui etc.
B > u n formele pronumelor personale n dativ: nobis > nou#; vobis > vou#.
19
Uneori, b intervocalic >g (f): rubus > rug; uber > uger. Ajuns prin metatez ntre o vocal
si o semivocal, b s-a pstrat: robeus > roib; habeat > s# aib#.
Precedat de o vocal si urmat de o lichid, b > u: fabrum > faur; februarius > f#urar;
sub(u)lum > sul.
Devieri &n evolu%ia lui b:
1. b a fost disimilat de consoana imediat urmtoare: ablongare > a alunga; subglutiare > a
sughi*a; abscondere>a ascunde;
2. b s-a palatalizat: fimbria > fr%nghie;
3. b s-a vocalizat: presbiter > preot.
Oclusivele dentale 1i velare
T initial si medial s-a pstrat (cu exceptia cazurilor de africatizare):
turturella > turturea;
tondere > a tunde;
tabanus > t#un;
intrare > a intra;
panticem > p%ntece;
porta > poart#;
turma > turm#;
sagitare > a s#geta;
sitem > sete.
T final a amutit, cu rare exceptii, nc n perioada latinei populare: ad post > apoi; aut > au;
bibit > bea; scribet > scrie; stet > s# stea. Dar: sunt.
n urma disparitiei lui u final, t a rmas intact: canto > c%nt; imperator > %mp#rat; lutum >
lut; mustum > must; stratum > strat; ventus > v%nt.
Modific(ri condi%ionate:
T + o vocal anterioar n hiat > *:
credentia > credin*#;
sementia > s#m%n*#;
hospitium > osp#*;
vivitia > vi*#;
potentia > putin*#;
subglutiare > a sughi*a.
Aceast legitate e valabil si pentru limba romn contemporan, cnd t final este urmat de
sufixul diminutiv ior: slut > slu*ior; frate > fr#*ior; oaspete > ospe*ior.
T+e (i) n hiat cu h sau i > j:
Creationem > Cr#ciun;
inclinationem > %nchin#ciune;
petiolus > picior;
fetiola > fecioar#;
mentionem > minciun#;
rogationem>rug#ciune.
Tot asa se comport astzi n limba romn contemporan t sau * final, dac e urmat de
sufixul diminutiv ior: c%rna* > c%rn#coir; gr#unte > gr#uncior; cuminte > cumincior; diminea*# >
diminecioar#.
Dac ns t este precedat de consoana s, chiar de este urmat de o vocal anterioar, el nu se
transform n * sau n j:
angusti > %ngu'ti; astectare > a a'tepta; hosti > o'ti;
20
tristi > tri'ti; asternere > a a'terne; extergere > a 'terge.
Precedat ns de s, dar urmat de i n hiat, t dispare: pastionem > p#'uine; ustia > u'#;
ostiolum > u'or (subst.).
Devieri &n evolu%ia lui t:
1. t > j fiind asimilat regresiv de o consoan africat: monticellus > muncel; petiginem >
pecigine.
2. t dispare, fiind disimilat, mai ales n cadrul formelor de perfect simplu, la pers. II sg.:
cantasti > c%nta'i; laudasti > l#uda'i; dormisti > dormi'i.
1. nc n perioada latinei trzii, t s-a sonorizat: urtica > urdica > urzic#.

D initial si medial a rmas neschimbat, dac nu era urmat de o vocal anterioar:
dentem > dinte;
dare > a da;
dormire > a dormi;
detonare > a detuna;
depanare > a dep#na;
caldura > c#ldur#;
tenda > tind#;
coda > coad#;
caldaria > c#ldare.
D final a amutit nc n perioada latinei trzii: ad > a; quod > c#; quid > ce.
Dup disparitia lui u final, d s-a pstrat:
cado > cad;
calidus > cald;
crudus > crud;
prehendo > prind;
intendo > %ntind;
vendo > v%nd.
Modific(ri condi%ionate:
d+e (i) > dz > z: decem > dzece > zece; surdi > surdzi > surzi.
d+e (i) n hiat > dz > z: diana > dz%n# > z%n#; prandium > pr%ndz > pr%nz; dies > dzi > zi;
hordeum > ordz > orz; frondia > frundz# > frunz#.
D din componenta grupului consonantic ndc a fost disimilat: mand(u)care > m%ncare.
Devieri &n evolu%ia lui d:
1. d a fost disimilat regresiv: admissarius > arm#sar;
2. Disimilare regresiv partial: adjungere > a ajunge.

C(k) a rmas intact dac nu preceda o vocal anterioar: cantus > c%nt; cucuta > cucut#;
culmen > culme; peccatum > p#cat.
n urma disparitiei lui u final, c(k) s-a pstrat:
accus > ac;
arcus > arc;
circus > cerc;
cuccus > cuc;
lacus > lac;
sacus > sac;
porcus > porc;
sucus > suc.
21
n unele cuvinte, c(k) s-a sonorizat: conflare > a se (%n)g%mfa; cotoneus > gotoneus > gutui;
invinco > %nving; vitricus > vitreg.
Modific(ri condi%ionate:
1. c+e(i) s-a africatizat:
cera > cear#;
cernere > a a cerne;
caelum > cer;
ceapa > ceap#;
circus > cerc;
ducere > a duce;
dulcis > dulce;
cervus > cerb;
macelarius > m#celar.
2. c+e(i) n hiat cu o vocal accentuat sau cu o (u) neaccentuat s-a transformat n *:
arsicia > ar'i*#;
discalciare >a desc#l*a;
inglacio > %nghe*;
judicium > jude*;
nutricium > nutre*;
disculcius > descul*
3. Precedat de s si urmat de e(i), c > t: cognoscere > a cunoa'te; nescio quid > ni'te; vescidus >
ve'ted; nascere > a na'te.
4. n aceeasi pozitie, dar urmat de e (i) n hiat, c a disprut: fascia > f%'ie; disfaciolare > a
desf#'ura.
5. c din cadrul grupului consonantic cl s-a palatalizat n ka(ch):
clamare > a chema;
clavem > cheie;
inclinare > a %ncheia;
includere > a %nchide;
radic(u)la > ridiche;
veclus > vechi.
6. c dup o vocal accentuat si urmat de s sau t >p:
coctorius > cuptor;
directus > drept;
factum > fapt;
frictura > friptur#;
fructus > frupt;
intellectus > %n*elept;
pectus > piept;
lucta > lupt#;
octo > opt.
7. c dup o vocal aton, urmat de s, s-a contopit cu acesta:
exire > a ie'i;
laxare > a l#sa;
lexiva > le'ie;
maxilla > m#sea;
dixisti > zise'i;
franxisti > fr%nse'i.

G initial si medial, dac nu era urmat de o vocal anterioar, s-a pstrat:
gallina > g#in#;
graulus > graur;
ligat > leag#;
gula > gurp;
grevem > greu;
rogat > roag#.
G final, n urma disparutiei lui u final, a rmas intact:
castido > c%'tig;
dirigo > dreg;
fagus > fag;
jugum > jug;
longus > lung;
largus > larg;
rumegat > rumeg#;
fumigat > fumeg#;
allego > aleg.
Modific(ri condi%ionate:
1. g+e(i) s-a africatizat n f:
22
gelum > ger;
genna > gean#;
intelligere > a %n*elege;
sagitta > s#geat#;
lex, -legis > lege;
ungere > a unge.
2. g+e(i) n hiat cu a dispare: corrigia>curea.
3. g din grupul consonantic gl s-a palatalizat n g (gh):
glacia > ghea*#;
glandem > ghind#;
ingluttire > a %nghi*i;
subglutiare > a sughi*a;
ung(u)la > unghie;
ung(u)lus > unghi.
4. Fiind asimilat de un n imediat urmtor, g >n: lignum > lemn; pugnum > pumn; signum > semn;
cognatus > cumnat.
5. Forma a mere devine a merge prin analogie cu a alerga, a fugi, care exprim actiuni dimanice si
care contin litera g.
Evolu%ia oclusivelor velare
1. Qu urmat de o vocal s-a redus la c (k): quod > c#; quomodo > cum; coquo > coc; torquo >
torc.
2. qu+e(i) > j: quinque > cinci; coquere > a coace; quesivi > a cer'i.
3. qu+a > p: aqua > ap#; equa > iap#; quattuor > patru.

1. gu+o > g: unguo > ung; intinguo > %nting.
2. gu+e (i)f: extinguere > a stinge; sanguinare > a s%ngera; unguere > a unge; sanguem > singe.
3. gu+a >b: lungua > limb#; %nterguare > a %ntreba.
Analiznd cele expuse, e cazul s facem o generalizare a legittilor care au conditionat aparitia
consoanelor africate n limba romn:
c+e(i): circellus > cercel; civitatem >cetate;
j c+e(i)+h sau i: urceolus > ulcior;
t+ e(i)+h sau i: petiolus > picior; rogationem > rug#ciune;

g+e(i): sagitta > s#geat#; gelum > ger;
f gu+e(i): sanguem > singe; extinguere > a stinge.
t+e(i): terra > *ar#; tibi > *ie;
* t+e(i) n hiat cu o vocal neaccentuat: hospitium > osp#*; vivitea > vi*#;
c+e(i) n hiat cu o vocal neaccentuat: socia> soa*#; jidicum > jude*;
Ca variant a spirantei z, apare n limba nengrijit africata dz, care a evoluat din:
d+e(i): dico > dzic > zic;
z d+e(i) n hiat:cadeat >(s#) cadz# > caz#; radeat > radz# > raz#; diana > dz%n# >
z%n#;
j+a: jaceree > a dzace > a zace.

23
Sonantele nazale
M initial si medial s-a pstrat:
mensa > mas#;
mens, mentis > minte;
mons, montis > munte;
musca > musc#;
mutus > mut;
mensura > m#sur#;
mentire > a min*i;
dormire > a dormi;
dominica > duminic#;
comnator > cum#tru;
lumen > lume.
M final a amutit nc n latina trzie:
dentem > dinte;
fontem > frunte;
mentionem > minciun#;
noctem > noapte;
partem > parte;
salicem > salce.
La finala secundar m s-a pstrat:
fumus > fum;
pomus > pom;
homo > om;
timeo > (m#) tem;
termulus > *#rm;
adunamus > adun#m.
Modific(ri condi%ionate:
1. M precedat de a si urmat de n (a+m+n) > u: scamnum > scaun; danum > daun#.
2. n componenta prefixului com-, uneori, m s-a pstrat: comparat > cump#r#; compitis >
cump#t, alteori a disprut: comprehendit > cuprinde.
3. n varianta popular, m deseori > n: ghimpi > ghinchi; str%mbi > str%nghi; scump > scunchi.
Printre devieri n evolutia lui m pot fi mentionate:
1. asimilarea: formica > furnic#.
2. disimilarea: malva > nalb#.

N initial si medial s-a pstrat:
nasus > nas;
ningere > a ninge;
anima > inim#;
lana > l%n#;
mane > m%ine;
minaret > a m%na;
necare > a %neca;
panem > p%ine.
N final a disprut nc n perioada latinei trzii:
culmen > culme; legumen >legum#; nomen > nume.
Urmat de u final, care mai apoi a disprut, n s-a pstrat: cornu > corn; torno > torn; cerno
> cern; prunus > prun; vinum > vin.
Modific(ri condi%ionate:
1. n+e(i) n hiat s-a palatalizat: antaneus > %nt%i; banea > baie; calcaleum > c#lc%i; cotoneus >
gutui; cuneus > cui; vinea > vie.
2. Palatalizarea lui n are loc si astzi, cnt apare sufixul ior: b#lan > b#l#ior; b#tr%n > b#tr%ior;
sptrinten > sprinteior.
24
3. Urmat de s, n a fost disimilat de acesta: mensa > mas#; densus > des; mostrare > a mustra;
pensare >a p#sa.
4. n prefixul con- soarta lui n e similar celei a lui m: uneori s-a pstrat: contenio > cuntenesc;
conjugo > (%n)conjur, alteori a disprut: confundare > a cufunda; convenire > a (se) cuveni;
conventum > cuv%nt.
n textele vechi, n intervocalic din cuvintele de origine latin (cu exceptia celor n care n era
geminat: nn), era scris r, fenomen cunoscut cu numele de ritacism: bonus > buru > bun; homini >
oameri > oameni; sanitatem > s#r#tate > s#n#tate.
Dar: annus > an; genna > gean#.
Devieri &n evolu%ia lui n:
1. Urmat de s, n s-a pstrat n cadrul unor forme de perfect simplu al verbelor de conjugarea III-a:
strinxi > str%nsei; planxi > pl%nsei; unxi > unsei.
2. n+i final se palatalizeaz n radicalul unor verbe:
apponis > apui;
exponis > spui;
ponis > pui;
reponis > r#pui;
suponis > supui;
(re)manes > (r#)m%i.
La nume ns, n aceleasi conditii (n+i final), norma literar l pstreaz pe n: boni > buni;
pruni > pruni; nonni > nuni.
3. Asimilarea lui n urmat de b, p: (%n)pacare > %mp#ca; (%n)blandire > a %mbl%nzi;
(in)plantare > a %mp%nta.
4. Disimilarea lui n: canutus > c#runt; fenestra > fereastr#; ranunculus > r#runchi; neminem
> nim#rui;
5. Epenteza lui n: grangulus > graur.

Evolu%ia lichidelor
L initial si medial (ci exceptia pozitiei intervocalice) s-a mentinut:
lacrima > lacrim#;
lactem > lapte;
caldura > c#ldur#;
fulgerare > fulgera;
illac ad > la;
abellona > alun#;
palma > palm#;
caballus > cal;
allevatum > aluat.
L final s-a pstrat dup disparitia lui u final:
agnellus > miel;
catellus > c#*el;
circellus > cercel;
stabullum > staul;
subullum > sul;
porcellus > purcel.
La substantivele care-l aveau pe l la N., trecute fiind prin paradigma declinrii, acesta s-a
transformat n r: fel, felem > fiere; mel, melem > miere; sal, salem > sare; sol, solem > soare.
25
Modific(ri condi%ionate:
1. L intervocalic > r:
caelum > cer;
bubalus > bour;
dolus > dor;
gelum > ger;
filum > fir;
gula > gur#;
melum > m#r;
mola > moar#;
paludem > p#dure;
palumbus > porumb;
petiolus > picior;
qualem > care.
2. ll ns, n aceast pozitie, s-a pstrat:
caballus > cal;
anellus > inel;
circellus > cercel;
galleta > g#leat#;
pellem >piele;
ille > el;
satullus > s#tul;
vallem > vale;
olla > oal#.
3. ll urmat de a, mai ales n cadrul substantivelor feminine, a disprut:
margella > m#rgea;
hirundinella > r%ndunea;
novella > nuia;
stella > stea;
porcella > purcea;
turturella > turturea;
vitella > vi*ea.
4. l din componenta grupurilor consonantice cl, gl s-a palatalizat, aceste grupuri
transformndu-se respective n ch, gh:
clagum > cheag;
clarum > chiar;
clavem > cheie;
clamare > a chema;
clavatoria > cheutoare;
oricla > ureche;
glacia > ghea*#;
glandem > ghind#;
inglutire > a %nghi*i.
5. l+e(i) n hiat la nceput s-a palatalizat, apoi a disprut:
folia > foaie;
filius > fiu;
alium > ai usturoi;
doliosus > duios;
familia > femeie;
milia > mie;
palea > paie;
taliat > taie;
voleo > voi.
Printre d e v i e r i n evolutia lui l, putem mentiona:
1. Asimilarea: fuliginem > funingine;
2. Disimilarea: ululare > a urla;
3. metateza: pulmonem > pl#m%n.

R initial si medial s-a pstrat:
resonare > a r#suna;
aranea > r%ie;
risus > r%s;
capistrum > c#p#stru;
carraria > c#rare;
arcus > arc;
fera > fiar#;
terra > *ar#;
socrus > socru.
26
R final, n cazul metatezei, s-a pstrat: inter > %ntre; quattuor > patru; comnater >
cum#tru; super > spre.
R final, dac n-a avit loc metateza, a disprut ca orice consoan final: imperator>%mp#rat;
frater > frate.
Exist ns si cteva exceptii, cnd r final s-a pstrat, chiar dac nu s-a produs metateza:
vultur > vultur; venator > v%n#tor, fulger >fulger.
R de la finala secundar s-a pstrat: aurus > aur; cibrum > ciur; humerus > um#r; rarus >
rar; ferrum > fier; taurus > taur; suffero > suf#r; carrus > car.
Devieri &n evolu%ia lui r:
R+i, ca si n+i, se palatalizeaz si dispare: velis > veri > vei.
Dar r+i n hiat s-a pstrat:
adjutorium > ajutor; admissarius > arm#sar;
februarius > f#urar; venatoria > v%n#toare; muria > moare.
n limba vorbit ns, r, ca si n, se palatalizeaz: paris > pari > pai; queri > ceri > cei;
pereat > piar# > pieie.
Aceeasi evolutie o are , n limba vorbit, si r descendent din l latin intervocalic: salis > sari
> sai.
R a fost asimilat: corona > cunun#; serenus > senin; farina > f#nin#; mirionem > minune.
R a fost disimilat: turbulare > a tulbura; rostrum > rost.
S-a produs metateza: formosus > frumos; sternutare > a str#nuta.
n inifinitivul verbului, r s-a apocopat: dare a da; stare a sta; venire a veni; scribere a
scrie.
F n pozitie initial si medial s-a pstrat:
facere > a face
factum > fapt
factura > f#ptur#
formica > furnic#
fenestra > fereastr#
frictura > friptur#
fructus > frupt
frons, frontis > frunte
inflare > a umfla
inflorire > a %nflori
afflare > a (se) afla
scrofa > scroaf#
F din finala secundar s-a pstrat: cufea > coif; stufus > stuf.

Fricativa v apare la o etap mai trzie a latinei populare, dintr-un u semivocalic latinesc, care
s-a pstrat n pozitie initial si medial, n afar de pozitia intervocalic:
valem > vale
verus > v#r
venatus > v%nat
venenum > venin
venator > v%n#tor
conventum > cuv%nt
convenire > a (se) cuveni
convenientia > cuviin*#
27
n pozitie intervocalic, v, ca si b, dispare din motove de pronuntie:
avunculus > unchi
pavonem > p#un
tardivus > t%rziu
cantavi > c%ntai
clavem > cheie
novem > nou#
juvenca > junc#
novella > nuia
pluvia > ploaie
Precedat de l, v > b: alvina > albin#; alvea > albie.
Uneori, v intervocalic s-a vocalizat, trecnd n u: alevatum > aluat, levare > a lua, clavatoria
> cheutoare.
n paradigma verbului habeo, -re, v s-a mentinut n formele tone ale acestuia n locul lui b:
habere > a avea, habeat > s# aib#, habebat > avea, habui > avui, habuisset > avuse, habutus >
avut etc.
S initial si medial s-a pstrat:
sanitosus > s#n#tos
serenus > senin
salicem > salcie
sementia > s#m%n*#
risus > r%s
excadere > a sc#dea
extemperare > a ast%mp#ra
grossus > gros
S final a disprut nc n latina vulgar, pstrnsu-se ns la finala secundar:
densus > des
fusus > fus
grassus > gras
risus > r%s
ursus > urs
visum >vis
Modific(ri condi%ionate:
1. S + e (i )> ': deserto > (eu) de'ert, sessus > 'es, densi > de'i, grassi > gra'i, grossi >
gro'i, ceresia > cirea'#, camisia > c#ma'#, septem > 'apte, vesica > be'ic#.
2. S + c (t) + e (i) > ': cognoscere > a cunoa'te, crescere > a cre'te, nascere > a na'te,
astectare > a a'tepta, asternere > a a'terne.
3. S urmat de o consoan sonor este asimilat de aceasta si se sonorizeaz, devenind z:
disbinare > a dezbina, disbracare > a dezbr#ca, disligare > a dezlega, exbattere > a zbate,
exventare > a zv%nta.
4. S din componenta prefixului des e asimilat de ', j, z: a des'#la > a de'ela, a des-'eua
> a de'eua, a des'uruba > a de'uruba, a se deszice > a se dezice.
Sub imfluenta unor forme pronominale (illi > ei, nos > noi, vos > voi), verbale (laudas >
lauzi, cantas > c%n*i), a unor numerale (tres > trei) si a unor adverbe (magis > mai), s a fost
nlocuit, prin analogie, ci i.
Generaliznd cele expuse mai sus, constatm c inventarul de fricative al limbii romne a
fost completat cu noi foneme:
28
Z, care provine din: d+ e (i): decem > zece, dicere > a zice, hordeum > orz.
s+ cons. sonor: disligare > a dezlega, exbattere > a zbate.
z grecesc mprumutat: k151 >zeam#.
pe calea mprumuturilor: slav. N\ZR@ > zloat#; turc. zarzavat, fr.
cazer > a caza; germ. Kaizer; din creatii interne: a zurui, a se zghihui
etc.
s+ e (i): sella > 'ea, camisia > c#ma'#
s+c (t)+e (i): cognoscere > a cunoa'te, castigo > c%'tig
l, care provine din: mprumuturi: turc. 'ah, fr. chauvin > 'ovin, ung. lonka > 'unc#;
din creatii interne: a 'uiera, a se 'u'oti, a se 'upuri, 'far#.


J latin initial: jocum >joc, Jovis diez > joi;
J latin medial: adjutare > a ajuta, adjungere > a ajunge;
J, care provine din: e+h: deorsum > gois > jos;
mprumuturi: slav. n@\Z]@> jalb#, n@;@R=[W >j#ratec; fr. jaquette
> jachet#; ung. szufla > jufl#;
creatii interne: javr#, h%rjoan#, a j#pni

H, care provine din: mprumuturi: slav. o;@> > hram, turc. habar, fr. harpe >harp#;
creatii interne: a h#i, a h#cui, hojma, ho* etc.
(Semnificatia unor slove ale alfabetului chirilic)
29
Lexicul latinei populare 1i influen%a lui asupra celui din rom#n(
1. Adaptri directe si mutatii de sens n cadrul paradigmei latina clasic latina popular
romna.
2. Formarea cuvintelor.
3. Conversiunea.
4. Derivarea.
5. Compunerea.
n studierea lexicului latinei vulgare trebuie s deosebim dou categorii de cuvinte:
1. Cuvintele care n latina vulgar aveau o semnificatie mai mult sau mai putin diferit de cea din
latina clasic;
2. Cuvintele latinei vulgare, care nu erau cunoscute de latina clasic.
Dintre cuvintele din prima categorie mentionm urmtoarele, mai frecvente n latina popular si,
respectiv, n lexicul activ al limbii romne:
Afflareera cunoscut n latina clasic numai cu semnificatia de a sufla, a inspira. n romn si
celelalte limbi romanice acest verb apare cu sensul de a se gsi.
Apprehendere n latina clasic aveau numai sensul de a lua. nc n latina vulgar el si-a
extins sensul de a lua foc, a se aprinde. Cu acest sens el s-a dezvoltat n romn, devenind un verb
polisemantic, pe care-l ntlnim ntr-o serie de expresii si locutiuni verbale de tipul a lua ap#-n gur#, a
lua la ochi, a lua cu bini'orul, a lua %n c#ru*#, a o lua la s#n#toasa s.a.
Aranea avea n latina clasic numai sensul de piangen sau pnz de piangen. n latina
vulgar, ct si n romn, acest cuvnt a mai primit semnificatia de rie.
Barba avea numai sens de loc al corpului omenesc, la brbati, situat n partea facial si acoperit
cu pr. n vorbirea popular latin si n romn el a mai cptat si sensul de brbie.
Caballus era ntrebuintat de scriitorii clasici mai ales n acceptiunea de cal prost, mrtoag. La
Lucilius, Horatiu, Juvenal l gsim ns cu sensul de cal n general. n latina vulgar, ultima
interpretare era cea mai rspndit, caballus devenise aici sinonim cu equus. n limbile romanice,
varianta equus a disprut aproape complect, iar n romn ea a dat prin evolutie normal iap#.
Carrus. Acest cuvnt cptase n latina vulgar o semnificatie special de constelatie: Carul
Mare si Carul Mic. Cu acest sens el a venit si n sistemul stelar popular romnesc, mai conservnd si
notiunea latineasc clasic cea de mijloc de transport.
Cerneren latina clasic nsemna a separa, a deosebi. n limbile romanice l gsim mai ales cu
sensul de a cerne fina.
30
Cuvitas, folosit n latina clasic pentru a desemna drepturile cetteanului roman se
identificase n latina vulgar cu urbs. Civitas l-a substituit pe urbs n tot domeniul romanic. Astfel,
avem: dr. cetate, it. citta, fr. cite.
Cognatus,-a avea n latina clasic acceptia de rud n genere. Latina vulgar i-a ngustat
sensul, dndu-i explicatia care echivaleaz cu frater mariti (fratele miresei) sau uxoris (frate al
mirelui).
Crepare nsemna n latina clasic a rsuna. n cea vulgar el era echivalent cu a crpa, a
plesni.
Dareavea sensul special de a produce. Ca si a lua, a da si-a extins mult semantica, devenind n
romn un verb polisemantic si dnd nastere unei serii de locutiuni verbale: a da 'far#-n *ar#, a da de
gol, a da de dracu, a da de sminteal#, a da drumul s.a.
nc n latina clasic existau cteva sensuri particulare pe care putea s le aib verbul facere:
barbam facere, ungues facere. Ca si verbele a da si a lua, el a devenit polisemantic. Cele mai vechi
expresii cu a face snt cele ce tin de religie: a face p#cate, a face Pa'tile, a-'i face cruce. Astzi, a face
poate face bloc cu aproape orice cuvnt semantic, mai ales din sfera substantivului, si si poate extinde
sfera semantic, dup cum zicea un lingvist, de la a face p%ine pn la a face copii.
Ficatumera asociat la origine cu jecur, ceea ce nsemna ficat de gsc ngrsat cu smochine.
n limbile romanice el si-a extins semnificatia si astzi denumeste un organ al oricrui animal sau
pasre, inclusiv al omului.
Focus. De la ntelesul de cmin, focus trecuse n latina vulgar la acela de foc.
Frigus, care n latina clasic avea forma de plural frigori, a trecut n latina vulgar cu sensul de
febr si si-a pstrat acest sens n denumirea popular a bolii friguri n limba romn.
Levare n latina clasic nsemna a ridica, a sustrage (o avere). n latina vulgar era folosit cu
sens mai larg de a lua. O alt schimbare de sens pe care o prezint levare n limba romn este aceea
de a fermenta. De aici a venit si cuvntul romnesc aluat prin proteza lui a la participiul verbului luat.
Lex avea sensul de lege (n latina clasic lex-legis). n latina vulgar el mai capt un sens de
religie. Cu acest sens apare des n scrierile vechi: Turcii s%nt de alt# lege, nu de lege cre'tineasc#.
Machinari n latina clasic era interpretat cu sensul de a inventaI, uneori a complota. n
latina vulgar el a cptat o alt semnificatie, cea de astzi n limba romn: mola machinaria = moara
m#cina.
Mamma e un cuvnt din limbajul copiilor, sinonim cu latinescul mater. Dar n latina clasic
mamma avea sensul de mamel. n vorbirea popular acest cuvnt trebuie s fi fost foarte rspndit,
31
odat ce este ntlnit pe plcile funerare ale multor morminte din epoca veche. Acesta a fost etimonul
cuvntului mama pentru mai multe dintre limbile romanice. De exemplu: dr.: mama, fr.: mamman, it:
mamma. Alturi de mamma, se ntlneste destul de des, n aceleasi inscriptii, si tata, care n latina
clasic era pater. De exemplu, n dr.: tata, it. popular: tata, vechea francez: taie.
Manere trecuse de la ntelesul de a rmne la acela de a petrece noaptea ntr-un loc. n
romn el a dat dou semnificatii: m%ner si a r#m%ne.
Necaren latina clasic nsemna a face s piar, a ucide, a sugruma, iar n latina vulgar si n
romn a venit cu acceptia de astzi: a neca.
Monumentumse ntlneste uneori la autorii clasici cu sensul special de monument funerar.
Evolutia normal prin disimilarea lui u (sincopa) si rotacizarea lui n, apoi trecerea lui e n # si,
respectiv, disparitia consoanei finale m, apoi a lui u, a dat varianta popular morm%nt.
Orbus n latrina clasic nsemna lipsit de ceva, orfan. n latina clasic el era conceput ca lipsit
de vedere, orb.
Paganus n latina clasic nsemna locuitor de la tar. Odat cu aparitia crestinismului sensul
lui a devenit pgn, adic cel care nu este crestin.
Rostrumnsemna n latina clasic cioc, bot. Lingvistii latini subliniau c acest cuvnt nu
trebuie ntrebuintat cnd e vorba despre om. La Empiricus rostrum este chiar sinonim cu os. n romn
rost e ntrebuintat tocmai cu sensul de gur si e ntlnit de expresiile a lua la rost, a avea rost.
Septimana, folosit n latina clasic n calitate de adjectiv, a devenit n latina vulgar substantiv
si a cptat n epoca crestin ntelesul de sptmn.
Sera era, de asemenea, la origine un adjectiv cu sensul de trziu. La nceput era asociat cu dies
si hora. Cu timpul, el s-a izolat de acestea, a devenit substantiv si se folosea independent. l mai
ntlnim si n alte arii ale limbilor romanice: it.: sera, dr.: sear#, fr.: soir, prov.: ser.
Veteranus. n latina clasic nsemna soldat care si-a satisfcut stagiul militar. n limba
romn a cptat sensul om n vrst, mai ales c soldatul care si-a fcut datoria era trecut de anii
tineretii. A suferit fenomenul betacismului. Dup trecerea lui e neaccentuat n # si sincoparea celui de-
al II-lea e aflat n pozitie neaccentuat, a devenit b#tr%n
Visumn latina clasic nsemna aparitie: visa somniorum, visa nocturna. n latina vulgar si
n romn vine cu acceptia de astzi: vis.

Mai putin numeroase snt formele care apartin celei de-a doua categorii de cuvinte, mentionate
la nceputul temei: care existau n vorbirea poporului, dar nu erau n lexicul latinei clasice.
32
Branca cu ntelesul de lab. De aici si a %mbr%nci, adic a-i da cu mna, a-i da o lab.
Galetta era folosit n latina popular cu sensul de mensura vinaria, la noi gleat.
Sappa era determinat ca un genus instrumenti rusticorum (un fel de instrument de la tar),
sap#.
Tita, teta, cu diferite variante, exista n latina vorbit ca un cuvnt propriu vorbirii copiilor
(dida, tuta) a evoluat n romn n *%*#. n limbile romanice gsim o serie ntreag de cuvinte nrudite
cu acesta care nseamn, ca si mama, mamel, iar ca verb e asociat ca a suge: fr.: teter, prov.: teta,
sp., port: teter.

II. Latina vulgar era mai mult naintat dect cea clasic n ceea ce priveste formarea cuvintelor
noi. Aceasta este una din trsturile caracteristice ale oricrei limbi populare.
Cuvintele noi se formeaz, dup cum stim, n trei feluri:
1. prin trecerea aceleiasi forme dintr-o categorie n alte, asa-zisa conversiune;
2. prin adugarea de elemente noi (sufixe si prefixe) la formele existente (afixarea);
3. prin compunere.
Vom cerceta fiecare din aceste cazuri de constituire a lexicului limbii romne sub influenta
latinei populare, urmnd ordinea diferitor categorii gramaticale.
Substantive
Aici trebuie s citm cteva cazuri de aparitie a ctorva substantive din adjective.
Capitaneus cpti. Galineceus ginat.
Carnaseus crnat. Novella nuia.
Fontana fntn Scortea scoart.
Frondea frunz. Spinalis spinare
Linea ie.
Vom mai aduga aici substantivele provenite din adjective si cercetate de noi n paragraful de
mai sus sera sear# si septimana s#pt#m%n#.
Au trecut la categoria substantivelor, de asemenea, o serie de participii la perfectiv:
buccata bucat;
fetatum ftat;
stratus strat.

33

Substantivele formate cu sufixe:
-ia (-ie). Acest sufix, %mprumutat din greac# a p#truns %n latina vulgar# mai ales %n perioada
epocii cre'tine 'i este folosit %n limbile romanice la formarea substantivelor abstracte: avu*ie, t#rie,
omenie '.a.
-ucus, -a: matteuca m#ciuc#;
-ulum, -a: cavula gaur#, trunculus trunchi;
-ule: padulem p#dure;
-ina: radicina r#d#cin#;
-aneus: calcaneus c#lc%i;
-or: lucor lucoare;
-ura: calura c#ldur#;
-arius: caldaria c#ldare, carraria c#rare,
dogarius dogar, pecorarius p#curar;
-itia: dulcitia dulcea*#, amaritia am#rea*#, teneritia tinere*e;
-ura,
-sura:
aratura ar#tur#, cripatura cr#p#tur#, frictura friptur#;
arsura arsur#, seminatura sem#n#tur#.
-icus, -occus, -ucus, necunoscute %n latina clasic#, au existat %n cea vulgar# 'i au dat %n limbile
romanice o serie de derivate de tipul p#s#ric#, m%nzoc, m#muc#, t#tuc# etc.
-ellus: hirundinella r%ndunea, margella m#rgea;
-cellus: monticellus munticel, muncel, Marcel, g#ticel.
-entia: suferentia suferin*#.
-issa a p#truns prin intermediul limbii grece'ti: diaconissa diaconeas#, imperatrissa
%mp#r#teas#, preotissa preoteas# etc.
Trebuie s mentionm aici cteva schimbri de sufixe care se produseser n latina vulgar.
ulus, de exemplu, a fost nlocuit cu -ellus. Gsim chiar n latina clasic variantele catullus
catellus, vitullus vitellus. Tot cu sufixul -ellus s-au format substantivele particella p#rticea,
surcella surcea, soricellum 'oricel.
anus a fost nlocuit cu -o, -onis n tabanus t#un.
uculus n loc de -iculus apare n peduculus p#duche. n locul clasicului geniculum avem
genuculum genunche.

34

Deja n latina popular se formeaz o serie de substantive compuse:
caprifolium > c#priori manus stergium > m%ne'tergur#
Domine deus > Dumnezeu prima vera > prim#var#
Prin derivare cu sufixe s-au format n latina popular cteva adjective, printre care:
- osus: flocosus flocos, frigorosus friguros, mucosus mucos, ossuosus osos,
panticosus p%ntecos, venenosus veninos.
- utus: canutus c#runt;
- ivus: tardivus t%rziu, temporivus timpuriu;
- iscus, un mprumut din greac prin intermediul latinei vulgare, care formeaz
numeroase derivate cu actualul sufix romnesc -esc: b#rb#tesc, omenesc,
romnesc, ost#'esc s.a.

Numerale
n calitate de numerale distributive, limba romn foloseste constructiile de tipul c%te unul, c%te
doi s.a.m.d. Aceste forme dateaz din latin. C%te este grecescul cata, care a ptruns de timpuriu n
latin si a fost asociat cu unus dup modelul grecesc. n limbile romanice occidentale expresia cata
unus apare ca pronume nehotrt: fr. quenne, port. cada uno, n timp ce n limba romn e cunoscut
exclusiv ca numeral.
Pronumele compuse
n limba romn avem o serie de pronume demonstrative, nehotrte si negative, care au
provenir de la compusii latinesti. Astfel, pronumele demonstrative de tipul acesta, acela au derivat de
la formantele latinesti ecce + iste (ille).Ca pronume nehotrte, latina vulgar cunostea deja
constructiile nescio quem + ne ne'tine; nec, neque unus niciunul; vere unus vreunul.
Ambele pronume negative snt niste formatii ale compusilor latinesti. nec + hominis =nimeni;
nec + mica = nimica.
Verbul
Vom studia mai nti verbele derivate din substantive sau din adjective prin adugarea direct a
unei terminatii verbale la tema acestora. Toate aceste derivate postnominale apartin conjugrilor I si a
IV-a. Asadar, verbe derivate din substantive:
bucca %mbucare; braca %mbr#care;
35
capitare a c#p#ta;
excapitare a sc#p#ta;
circus circare a cerca;
corda incordare a %ncorda;
fetus fetare a f#ta;
forfex forficare a forfeca;
genunculum genunculare a %ngenunchea;
lumen luminare a lumina;
mors (mortis) admor*ire a amor*i
uvum uvare ouare a uoa.
pedica %mpiedica;
sella inselare a %n'ela;
ventus exvento a zv%nta;
vezica vezicare a be'ica.
Verbe derivate din adjective:
calidus excaldare a sc#lda;
tardivus tardivare a %nt%rzia.
tener tenerire a %ntineri.
largus adlergare a alerga;
lenis alenare a alina;
longus ablongare a alunga;
unus adunare a aduna
Un alt grup de verbe s-a format prin derivare de la substantive sau adjective, ntre tema crora
si terminatia verbal -re s-a mai adugat un element. Notm urmtoarele derivate:
-iare: altius altiare #l*are %n#l*are;
grassus grassiare %ngr#'are;
mollius molliare muiare;
subtilis subtiliare sub*iare, sub*iere;
-icare: caballus cablallicare %nc#leca;
carrus carricare %nc#rca;
ferrum ferricare a fereca;
-ugare: fumus fumigare a fumega;
-ulare: tremo tremulare a tremura;
turbo turbulare a tulbura;
ventus ventulare a v%ntura;
-inare: scarpere scarpinare a sc#rpina;
-tare: libertus libertare a ierta;
oblitus oblitare a uita;
interritus interritare a %nt#r%ta.

Noi forme verbale s-au format si cu ajutorul prefixelor. Printre cele mai frecvente prefixe atestm
urmtoarele:
36
-ad: adbatere a abate; adlentare a alinta;
adormire a adormi; adlegere a alege;
adfumare a afuma; adspectare a a'tepta.
adfundare a afunda; adlactare a al#pta;
-de: degelare a degera.
-dis: discalciare a desc#l*a;
disligare a dezlega;
discuneare a descuia;
-ex: exbattere a zbate; excadere a sc#dea;
excambinare a schimba; excarminare a sc#rm#na.
-in: incalciare a %nc#l*a; inclavare a %ncheia;
incuneare a %ncuia; ingluttire a %nghi*i.
(Formele derivate si compuse ale celorlalte prti de vorbire (adverbe, prepozitii) le vom studia
la temele respective.)

Influen%a slav(
1. Din istoricul problemei.
2. Influenta morfologic slav asupra limbii traco-dacilor.
3. Sufixele de origine slav n romn.
4. Lexicul de origine slav.

I. Venirea slavilor transform complet fizionomia Peninsulei Balcanice. Ea determin o adnc
rsturnare n partea Europei Orientale, introducnd un element nou n snul populatiei romane abia
formate. Cei care si fac acum aparitia n istorie nu mai snt niste incursori trectori, ca gotii, mpinsi
numai de dorinta jafului.
Avem a face, acum, cu niste imigranti drji, cu niste cuceritori ferm hotrti s-si caute un nou
slas, poate chiar o nou patrie, n care s-ar situa pentru totdeauna cu traiul.
Ptrunderea slavilor n Peninsula Balcanic trebuie considerat ca un eveniment ndelung
pregtit. La nceput, coborti de la nord n regiunea Carpatilor, putin timp dup prsirea Daciei de
legiunile romane, ei au naintat, putin cte putin, spre malurile Dunrii.
La nceput, ei au trecut n grupuri mici acest fluviu cam pe la sfrsitul secolului al III-lea.
37
n secolele IV-V, aceste grupuri mici au locuit n Moesia si Tracia. Adevrata imigratie slav
ncepe n ultimii ani ai secolului al V-lea, cnd ostrogotii prsesc trile dunrene pentru a se ndrepta
spre Italia, lsnd terenul liber slavilor. Atunci slavii asalteaz cu adevrat Imperiul Bizantin. Ei profit
de confuzia care domnea n Imperiu si, cu toat rezistenta ce le-o opun trupele imperiale, reusesc s
cucereasc cea mai mare parte a teritoriului sud-dunrean.
n prima jumtate a secolului al VII-lea, aproape toat Peninsula Balcanic se afla n minile
slavilor. Pentru istoria Europei Orientale acesta era un eveniment tot att de important ca cel ce avuse
loc cu 5-6 secole nainte, cnd pe acest teritoriu au venit legionarii romani.
Ne-am face vinovati de o falsificare a istoriei dac n-am recunoaste marea influent pe care a
avut-o slava asupra limbii romne. Dup cum am vzut mai nainte, lingvistii latinisti S. Micu, Gh.
Sincai si P. Maior s-au strduit s reduc la minim aceast influent.
Influenta slav din aceast perioad se observ n multe din particularittile morfologice, pe care
le-a mprumutat romna. Dar mai ales lexicul a fost mpresurat cu numeroase elemente slave.
O statistic a cuvintelor latine si slave care snt cel mai des folosite ar putea demonstra c
elementele slave snt tot att de expresive si de vii ca si cele latinesti. Nu avem n vedere, cnd vorbim
despre influenta binefctoare a elementului slav, dect mai ales lexicul din perioada secolelor IV-VII
si XI-XIII. Cnd priveste anul 1812, perioada R.A.S.S. Moldovenesti, cea stalinist, brejnevist si
bodiulist, influenta a fost nefast pentru dezvoltarea limbii romne din spatiul dintre Prut si Nistru.
Din punct de vedere fonetic, actiunea slav asupra limbii romne este foarte redus. Nu putem
releva dect alternanta pe care au suferit-o sunetele ctorva cuvinte sub influenta formelor slave, cu care
ele prezentau o oarecare asemnare.
Acesta este cazul cuvntului mijloc, provenit din compusii latinesti medius+locus, unde d urmat
de i trebuia s alterneze cu z sau, n limba veche, cu dz. Dar, sub influenta limbii vechi bulgare, dz a
alternant cu j, ca si bulgrescul mezda. Tot asa, pronumele negative nimeni, nimic, provenite de la nec
+ hominis, nec + mica, l-au putut schimba pe e din negatia nec n i numai datorit asemnrii functiei
acestor pronume cu cele slave Fb[RZ, FbqRZ.

II. Influenta slav asupra limbii romne este mai evident n morfologie.
Face s fie mentionat mai ales cazul Vocativ la substantivele feminine, care se formeaz pe ntreg
teritoriul romnesc prin desinenta o, dup modelul bulgresc zeno sau al celui ucrainean susidko. Aici
ar trebui s ne ntrebm dac nu trebuie s admitem o influent analog si pentru vocativul
substantivelor masculine care se termin n e: coarbe, lupe, oame dup modelul bulgresc boze [boje].
38
Am putea mai degrab s presupunem c vocativul romnesc reproduce modelul latin, iar modelul slav
doar a putut s accentueze aceast variant cazual. Pe de alt parte, ar trebui s subliniem c
vocativele romnesti cu e la masculin snt destul de rare, locul lor ocupndu-l vocativul cu ule: omule,
scumpule, dr#gu*ule bace etc. Dar, pe de alt parte, nicidecum nu putem admite c vocativul cu -ule
este o variant a nominativului latinesc, la care s-a atasat, pur si simplu, articolul substantival definit,
descendent din pronumele demonstrativ latinesc ille.
Mai degrab am putea avea de a face cu o influent slav. ntr-adevr, si astzi ntlnim n limba
bulgar un sufix -le care se adaug numelor de persoane cnd li se adreseaz cineva; libe iubit libile
iubitule.
Tot de origine slav este si numeralul sut#, derivat din limba bulgar suto. Ct priveste formarea
numeralelor cardinale de 11 pn la 19, ar trebui s fim mai cu rezerve cnd se afirm cum c formatiile
romnesti ar fi o copie leit a celor slave. Vorba e c, n primul rnd, toate elementele numeralelor
compuse romnesti snt de origine latin. n al doilea rnd, prepozitia spre e provenit si ea din limba
latin de la super care nseamn deasupra, adic peste. Trebuie s admitem c sintaxa compunerii
numeralelor cardinale a fost, pur si simplu, ntrit, cimentat de formatiile omogene slave.
Ct priveste verbul, ar trebui s citm aici cteva exemple, unde romna foloseste reflexivul dup
modelul slav, si nu al celui latin. E vorba de verbele a se mira si a se ruga, mprumutate de la modelele
bulgresti qyUbRb ce si >o\bRb N=. Ar trebui ns s remarcm c formarea verbelor reflexive tine mai
mult de psihicul national al fiecrui popor luat n parte. Cci formele reflexive verbale de tipul a se
%nv#*a, pe care le folosesc unii vorbitori ai limbii noastre, copiindu-le pe cele rusesti (^qbRWNQ), snt
condamnate de normele limbii literare. Si din contra, a se duce, a se g%ndi din limba noastr nu se fac
cu se (cQ, ca n limba rus.
Limba romna datoreste slavei mai multe adverbe:
aievea < a+jave(a+xne) de ob'te < ome
de iznoav# < nsy nony %ndeosebi < ocenrn
razna < pasno %nzadar < sa apy
Influenta slavei vechi se observ mai ales la derivate.
n primul rnd, trebuie s citm mai multe prefixe, pe care romna le-a mostenit din slav.
Unele din ele au ptruns n romn odat cu cuvintele slave, care erau deja niste compusi cu prefixe.
De exemplu, prefixele iz-, na, -pa-, po-, pri- se ntlnesc doar n compusele formate n slav: izbire,
n#p#dire, p#gubire, poc#ire, primire.
39
Din multimea de prefixe de origine slav numai urmtoarele au fost productive n limba
romn:
Ne- serveste n romn, ca si n slav, la exprimarea negatiei, pentru a da un sens peiorativ
cuvntului cu care intr n compozitie. El corespunde latinescului in, a, i, pe care, n vorbirea popular,
le nlocuieste completamente.
Compusele cu ne- snt destul de numeroase n limba romn. Printre ele gsim substantive,
adjective, verbe, adverbe: neadev#r, neast%mp#r, nedreptate, nemurire, neom, neputin*#, nesa*,
nesim*ire, ne'tiin*#; neadev#rat, neadormit, neascult#tor, nebun, necioplit, necopt, necrescut,
ne%nsurat, nem#ritat#, ne%nv#*at, nenorocos, nenorocire; neap#rat, nedrept, negre'it, neomene'te,
nespus etc.
Elementele citate ne arat ct de viu este ne- n limba romn. Observm aici mai ales numeroase
derivate de origine latin, care au format cuvinte noi cu negatia de origine slav ne-.
Razu-, desi mai putin rspndit dect ne-, formeaz, de asemenea, numeroase derivate. Deoarece
acest prefix este deseori confundat cu prefixul de origine latin r#s-, ne vom opri mai mult asupra lui,
ca s artm care snt formele unde avem ntr-adevr a face cu prefixul slav. R#zu- serveste n general
pentru exprimarea ideii de desprtire si corespunde latinescului dis-:
r#zbunare a desprti, a separa de buntate;
r#zmeri*# a desprti, a separa de pace;
r#zbate pentru a-i bate, trebuie s-i desparti.
n istroromn, aceast functie a prefixului r#s- [-res] a fost att de bine nteleas, nct el l-a
nlocuit adesea pe des-: resklide, rescoperi, rescuts, rescutso, rezlego, rezmetso = deschide, descoperi,
descul*, descul*a, dezleda, dezv#*a.
n afar de razu-, n slav mai exista si prefixul ras- n cteva cuvinte ca ;@N[Z\bRb, ;@NX@UbRb
a rscoli, a rspndi.
Prefixul prea- s-a suprapus latinescului prae- si se altura substantivelor, adjectivelor, verbelor si
adverbelor cnd trebuia s marcheze gradul superlativ: preafrumos, preaplin, prea%n*elept, prea'tiutor.
El poate echivala cu locutiunea peste msur de. Acest fapt ne dovedeste c slavonescul X;=- si
latinescul prae- s-au consolidat reciproc.

Mult mai numeroase snt sufixele slave introduse n limba romn prin intermediul slavei.
Sufixul -ac corespunde vechiului bulgresc -aku: bujaku, siraku = bugeac, s#rac. l ntlnim, de
asemenea, n cuvintele ca: prost#nac, g%nsac, godac, porumbac, b#bac. Ca s nu-l confundm pe -ac de
40
origine slav cu -accus de origine latin, trebuie s tinem cont de faptul c cel de origine slav e
prezent mai ales la cuvintele de origine si ele slav, pe cnd latinescul -accus e atasat la substantivele
sau adjectivele de origine latin: fundac, iatac, com#nac.
-c# este derivativul de vechea bulgar de la -uka, -uku, -iku si desemneaz mai ales nationalitatea
sau originea: armeanc#, italianc#, romnc#, *iganc#, or#'eanc#, s#teanc#, t#ranc#. mpreun cu
sufixul -oai, -c# formeaz substantive de genul feminin si indic un titlu, o stare: boieroaic#,
strigoaic#, ct si unrele denumiri de animale de genul feminin: lupoaic#, ursoaic#, leoaic#, cerboaic#.
Se mai adaug adesea si la diminutive: c#me'uic#, c#r#ruic#, ferestruic#, nev#stuic#, puic#.
-2ci a dat derivatele: c%rmaci, hr#naci, robaci, st%ngaci, tr#gaci, c%rpaci.
-4ci formeaz substantive abstracte: g%dilici, tremurici.
-og e derivat de la v. bulg. -ogu: milog, zb%rciog, olog, bo'orog, sl#b#nog, 'ontorog.
-ug# de la v. bulgar -uga: buturug#.
-eal#, de la v. bulg. eli, este adugat la tema verbelor pentru a indica rezultatul actiunii exprimate
de verb: ame*eal#, b%rfeal#, cheltuial#, %ndr#zneal#, lustruial#, m%ntuial#, am#geal#, croial#.
-an, din v. bulg. anu, formeaz substantive masculine: cioc%rlan, g%scan. Derivatele cu acest sufix
prezint uneori un sens augmentativ: golan, *op%rlan, lungan, be*ivan. ntlnim si cteva adjective cu
sufixul -an: b#lan, n#zdr#van, pl#van.
-anie, -enie, rezultat din cuvinte slave ca progrebenie, videnie, denumeste n limba romn actiuni
abstracte: cur#*enie, %mp#rt#'anie, petrecanie, 'iretenie. Ultimul exprim mai degrab o calitate de a fi
siret dect o actune.
-ean, redus dup r, ', * la an, reproduce sufixul din bulg. veche eninu, ianinu. El indic patria sau
originea: moldovean, bucure'tean, cet#*ean, s#tean s,a.m.d.
-nic, reprodus din inicu, formeaz n romn adjective: destoinic, amarnic, bicisnic, casnic,
datornic, f#*arnic, habarnic, darnic.
-ni5#, derivat din inic#, formeaz substantiv: botni*#, doni*#, cristelni*#, 'urubelni*#, urechelni*#,
v%rtelni*#, clopotni*#.
-i6te se trage din v. bulg. iste; el arat mai ales locul unde se gseste un obiect si se refer la
denumirile de plante: ini'te, c%n`pi'te, tutuni'te, p#pu'oi'te, mai arat partea obiectului indicat n
radical si trimite la menirea, ntrebuntarea obiectului: topori'te, coderi'te.
-e5, derivat din v. bulg. -ici, formeaz nume de agent: c#l#re*, c%nt#re*, drume*, ct si diminuative:
cuibule*, r%ule*, s#cule*, stegule*, ursule*.
-i%a ne vine din v. bulg. -ica: undi*#, coji*#, pojghi*#, suli*#, troi*#.
41
-av, de la -avu, se foloseste extrem de rar si formeaz adjective: hulpav, bolnav, tr%ndav.
-iv (-ivu) a dat derivatele: be*iv, usc#*iv, milostiv, guraliv.

Dar cea mai mare influent asupra romnei a avut-o totusi lexicul slav. Numrul cuvintelor
slave introduse n diferite sfere de activitate uman este considerabil. Aceste cuvinte se refer mai ales
la om, la particularittile lui fizice si morale, la dispozitiile-i psihice, conditiile sociale si activitatea lui:
- ple'uv, sc%rnav, slab, zdrav#n, lacom, milostiv, n#prasnic, zglobiu, vrednic, stra'nic, lene',
- r%vn#, veselie, lacom, slug#;
- a boli, a hr#ni, a milui, a obloji, a pl#ti, a pip#i, a pomeni, a posti, a porunci, a potoli, a
primeni, a r#zbi, a r#zvr#ti, a *ese, a t#lm#ci, a se trudi, a vr#ji, a z#misli, a ocoli, a omor%;
- blajin, buiac, destoinic, drag, n#praznic, n#t%ng, prost, stra'nic, vrednic, zglobiu;
- trud#, ocolire, z#rire s.a.
O dat ptrunse n limba romn, multe dintre cuvintele slave, ca si cele din latina clasic prin
intermediul celei populare, si-au schimbat sensul primar. Pentru a arta ct de mult se ndeprteaz ele
de prototipurile lor, vom compara cteva cuvinte din vechea bulgar cu corespondentele lor romnesti.
Bezakonienedreptate, bazaconie necuviint, ciudtenie, caraghioslc. Aceast schimbare de
sens, orict ar fi de surprinztoare, poate fi totusi explicat. Semnificatia cuvntului romnesc se leag
de aceea a vcechii bulgare prin etapele lucru fcut mpotriva legilor (scrise sau nescrise), mpotriva
obiceiurilor, lucru exceptional, ciudat. Astfel el a si fost calchiat n romna veche: f#r#delege.
Bezd-na prpastie fr fund ntuneric, obscuritate.
Blajenu fericit blajin, blnd.
Burea furtun bur, burnit, ceat.
Beliti a face alb belire a scoate pielea, a jupui.
Ceta moned tint, cui mic, vrf.
Hvala laud fal, glorie, strlucire.
Ciudo miracol cuid, necaz, mnie, regret.
Dedina mostenire datin (obicei, traditie).
Dognati, dojeno a urmri dojenire, a certa.
Domoliti a ruga domolire, a linisti, a modera, a ncetini.
Dospeti a ajunge a dospi (a fermenta).
Grabiti a rpi, a lua grbire.
Gradu zid, oras gard.
42
Iskaliti a nnegri isclire, a semna.
Izbiti a ucide a izbi, a lovi.
Izmena trdare, schimbare izmene, adic tot una ceea ce se schimb.
Logoditi a conveni logodire.
Nacazu nakazati hotrre, a stabili, a fixa necaz, necjire.
Oblojiti a aplica a obloji a pansa, a spla cu ap cald.
Podu pmnt, palm pod, punte, dar si podul casei.
Propasti, propada a desprti a prpdi, a pierde.
Suvora legtur sfoar.
Traiati a dura a tri.
Voinicu rzbionic, soldat viteaz, curajos, puternic.
Zapadu cdere de la zapasti a cdea zpad, adic ceia ce cade din cer.
Lobivu ru, rutcios zglobiu, vesel.
Troianu ridictur de teren troian de zpad. Dar denumirea vine de la numele mpratului
Traian, care a construit o multime de-a valuri pentru fortificatii.
Bolovanu coloan, statuie bolovan.
Grai, graiati cntec, a cromcni grai, a vorbi.
Grulo gtlej grl.
Koko6i gin cucos.
Okno fereastr ocn (min de sare).
Skapu zgrcit scump.
Slota iarn sloat (timp ploios, ploaie n dou cu ninsoare).
Stogu grmad cpit de fn, de snopi.
Ustati, stana a nceta ostenire.
Zoria lumin zori.

Ptrunderea unor termeni slave a avut ca urmare disparitia termenilor corespunztori latini.
Astfel:
etas - npcru > v%rst#;
amo, -are nmnrn >a iubi;
avarus srpunr > zg%rcit
corpus rpyn > trup;
calvus nncmnnt > ple'uv;
crusta xoxu > cpaj#;
debeo rpconarn > a trebui;
dexter ncxycrnt > iscusit;
43
eror, are rpcmnrn > a gre'i;
fons nsnop > izvor;
hortus rpunnu > gr#din#;
infernum u > iad;
paradisum pu >rai;
laboro, -are mxu > munc#;
nudus ront > gol;
opera rpcu > treab#;
pauper cnpux > s#rac;
strenum up > dar.

Bibliografie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, 1991, pp. 27-32
2. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, pp. 351-363
3. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. III

Elementul autohton
Romanii numeau daci poporul care tria pe teritoriul de la nordul Dunrii. La greci, acelasi
popor era numit ge*i. Geograful si istoricul grec Strabon (a. 64 p. e. n. a. 24 e. n.) sustinea c getii si
dacii vorbeau aceeasi limb, numai c primii locuiau spre rsrit, la cursul inferior al Dunrii, iar dacii
mai spre vest, n coroana Carpatilor. Triburile daco-getilor reprezentau ramura de nor a tracilor.
Regiunea trac propriuzis se ntindea n mileniul I de pn la era noastr la sudul Dunrii.
Se stie c pn la nceputul erei noastre limbile traco-dacice au suferit schimbri esentiale. Dar
nici influenta puternic a limbii eline, nici asimilarea de mai trziu a limbii latine nau fcut ca aceste
limbi s dispar cu totul. Ele a urmat s se pstreze pe un teritoriu destul de ntins. Se crede c n
secolul I p. e. n., pn la cucerirea Daciei de ctre romani, daco-getii au cunoscut chiar scrisul.
n procesul dezvoltrii istorice limba daco-getilor a fost asimilat de limba latin popular,
totusi ea n-a putut s nu lase anumite urme att n fonetic, n gramatic, si mai ales n lexicul limbii
romne.
Cercetarea elementelor daco-getice are de nfruntat ns multe dificultti, mai ales din cauza
faptului c nu s-au pstrat texte care ar fi fost scrise n daco-get. Neau rmas doar unele cuvinte
rzlete, introduse n diferite texte grecesti sau latine.
Ct priveste aspectul fonetic al acestei limbi, se poate spune c, mpreun cu traca si ilira, ea
fcea parte din sistemul limbii indo-europene, asa numita limb satem, spre deosebire de limbile latin,
greac, celt, care fceau parte din limbile kentum.
Un mare ajutor n studierea elementelor geto-daco-tracice ne ofer limba albanez#, care este
nrudit cu ilira. Unul dintre primii lingvisti care a pus problema relatiilor lingvistice albano-est-
44
romanice a fost marele savant B. P. Hasdeu. Astfel, termeni balaur, maz#re, s%mbure si viezure,
reconstituiti de B. P. Hasdeu prin asemnare cu albaneza, snt recunoscuti de mai multi cercettori ca
fiind de origine tracic.
n vol. I al lucrrii sale Originea romnilor, Al. Philippide d ca fiind probabil originea tracic
a cuvintelor sp#p%n, st%n# si sm%nt%n#, pe care multi cercettori le considerau pn la el de origine slav.
St#p%n, care presupune un trac stopanu, a fost derivat de la rdcina stap, de la care ar proveni
n macedoromn st#puescu opresc, stpnesc, tin n loc, asez + sufixul -anus. Aceiasi rdcin o au
si bulgrescul stapu baston, si germanul stab baston. Cuvntul romnesc are paralel n albanez
stopan baci, si n vechea slav stopanu stpn.
St%n# este cunoscut de vechea bulgar stana locuint; n srb si albanez stan nseamn
acelasi lucru.
Cuvntul sm%nt%n# s-a dovedit a fi totusi de origine slav (v. bulg. ,rus smetana).
Cuvntul strung# este asociat de Al. Philippide cu rdcina stru(sru) a curge. Tot elemente
tracice snt considerate de Al. Philippide si barz (alb. bardhe alb).
b%r! (interjectie) alb. berr oaie br%u alb. brenu
bucur alb. bucure frumos buz# alb. buze
ciut, sut alb. shut fr coarne m%nz alb. meze
codru alb. kodre movil zar# alb. dhalle
brad alb. breth ghimpe alb. gjemp
n Istoria limbii romne (vol. II, p. 108-124), Al. Rosetti consider drace sau dace urmtoarele
cuvinte:
abur alb. avul buz# alb. buze
baci alb. bac frate mai mare c#ciul# alb. kesule
balaur alb. bolle sarpe mare g#lbeaz# alb. gelbaze
balt# alb. balte c#tun alb. katunt
b%lc alb. byc mocirl ceaf# alb. gafe
buc - alb . byc paie de cnep ciuf alb. cufe pr lung de lup
bucur alb. bukure copil alb. kopil om tnr
fluier alb. fluoiere mo' alb. moshe
ghiuj alb. giush murg alb. murgu
groap# alb. grope p%r#u alb. perrua
grumaz alb. gurmas scrum alb. shump
45
m#gur# alb. magule *eap# alb. thep
n#p%rc# alb. neperke urd# alb. urdha
Cercettorul elementului autohton Tache Papahagi, n revista Grai 'i suflet, plecnd de la
constatarea c latinescul caper, care, conform evolutiei fonetice normale, trebuia de dea reflexul capre,
a disprut din toate limbile romanice din cauza omofoniei cu capra, face presupunerea c acest termen
a disprut chiar n latina popular, mai ales c se simtea necesitatea de a avea un termen deosebit
pentru fiecare sex al animalelor domestice: bou vac#, berbec oaie, iap# arm#sar, porc scroaf#
etc.
De aceea era si firesc ca termenul omofon latinesc s fie nlocuit cu unul autohton. n francez,
bunoar, tapul se numeste baec, cu un termen german. Frantuzescul mouton oaie e de origine celt.
Impunerea unui termen strin sau autohton explic, probabil, si de ce a disprut latinescul hircus tap.
Astfel, putem presupune c *ap este de origine traco-dacic, si nu ucrainean, cum se credea
pn nu demult la noi.
Din bibliografie:
N.Corlteanu, L M L C, Chisinu, 1982, p. 186-191.
G. Ivnescu, Istoria limbii romne, Iasi, 1980, p. 251-257.
Al. Rosetti, Istoria limbii romne, Bucuresti, 1964, p. 51-63.
P. Goma, Basarabia (Roman) // Viata Basarabiei, nr. 1, 2002, p. 89-90.

Influen%a maghiar(
Pn n sec. 1 d. Hr., o populatie fino-ugric locuia pe teritoriul dintre muntii Altai si nordul
Iranului. Mai trziu, prin secolele VII-VIII, aceast populatie este atestat ntre Ural si Volga, apoi ntre
Don si Nipru.
Sub presiunea pecenezilor, populatia fino-ugric, numit mai trziu machiari, sau unguri, se
mut ntre Nipru si Nistru. n sec. al IX-lea, ungurii au pustiit teritoriul pe care-l ocup Basarabia si
Moldova de astzi si, sub conducerea lui Arpad, trecnd prin stepa Tisei, s-au asezat, n anul 896, pe
teritoriul fostei provincii romane Panonia, ntre Dunre si Carpatii Apuseni. n secolele X si XI ei au
ptruns n Crisana si Ardeal, cucerind aceste teritorii treptat, pn la anul 1200.
Cronicarul anonim al regelui maghiar Bela III (1172-1196) povesteste c ptrunderea ungurilor
pe aceste teritorii (Transilvania de astzi) s-a izbit de rezistenta populatiei locale, alctuit din volohi si
slavi, adic era o populatie romanizat.
46
Ocupnd totusi aceste teritorii, maghiarii au venit n contact cu romnii si slavii, de la care au
mprumutat denumirile de localitti (Bistri*a Beszterce, Clij + vare' Colo'var ). Alteori, au tradus
n limba lor toponimele slave. Orasul numit atunci de slavi B#lgrad ( Cetatea Alb# ) l-au numit
Tehervar.
Ceahl#u si Chivirig se datoresc, de asemenea, originii lor maghiare. Dup cum mentioneaz
Simion Mndrescu n studiul su Elemente ungure'ti %n limba romn# (Bucuresti, 1892), se disting
dou perioade ale influentei maghiare asupra limbii romne: prima epoc n care aceast influent s-a
exercitat asupra tuturor romnilor si epoca a doua, de influent regional, pe care autorul nu o
consider nc ncheiat.
De origine maghiar snt substantivele:
bel'ug < bolseg mohor < mohar gazd# < gaxda
z#bal# < zabala neam < nem h%rciog < horcsog
guler < galer pild# < pelda hadarag < hadaro
g%nd < gond seam# < szam ora' < vare'
dob# < dob sicriu < szekreny cotlon <catlan
hait# < haita chin < kin marf# < marfa (vit)
hoit < holt chip < kep helge < holgy
Substantivele de origine maghiar, neavnd categorie gramatical de gen, au fost ncadrate la
unul din cele trei genuri din romn pe baza terminatiei, iar integrarea la substantivele neutre s-a fcut
si pe baz de nteles: substantivele terminate n consoan au devenit neutre dac denumeau lucruri.
Verbele de origine maghiar au fost ncadrate la cele de conjugarea a IV-a, dndu-li-se sufixul -
ui (mai rar - oi ) si sufixul -i de origine slav (< - bRb):
a alc#tui < alkot a birui < bir a h#l#dui < halad
a altoi < olt a cheltui < kolt a %ng#dui < enged
a mistui < emeszt a chibzui < kepez a m%ntui < ment
a b%ntui < bant a f#g#dui < fogat a t#g#dui < tagad
a b#nui < ban a h#itui < hayt a t#m#dui < tamad
Plecnd de la faptul c majoritatea termenilor de origine maghiar se pot raporta la viata feudal
si de la faptul c feudalismul s-a afirmat destul de puternic la noi n secolele XIXIII, putem conchide
c multi dintre termenii n discutie au ptruns si s-au ncettenit n limba romn anume n aceste
secole.
Ei se refer mai ales la:
47
organizarea social: neam (gint), neme' (om liber), iobag, bir, dijm#, megie';
agricultur: bel'ug, dud#u, h%rciog, hadarag, hold#, hotar, mohor, t#p'an.
vitrit: lab#, mai (ficat), ima', s#la'.
organizarea militar: a birui, a se burzului, a b%ntui, ceatl#u, har*#.
comertul si viata orseneasc: ora', ald#ma', b%lci, a cheltui, h%rd#u, gazd#, marf#, d#r#b.
meseriile si produsele lor: bard#, bud#i, ghizdele, bocanc, geal#u, il#u, ham, oloi, pahar,
z#bal#.
vntoare: helge, 'oim,a uliu, a h#itui.
pescuit: hele'teu, 'al#u.
nmormntare: sicriu, *intirim.
relatiile dintre oameni: a f#g#dui, a %ng#dui, a sudui, a t#g#dui, a se bizui, seam#
(socoteal).
medicina popular: a t#m#dui, beteag, bete'ug.
stri sufletesti si fiziologice: chin, a b%igui, a b#nui, a chibzui, a g%ndi, a se zg%rci.
locuinta: a locui, feredeu, sob#.
particularitti ale omului: chipe', gale', ginga', uria'.
alte realitti: a se mistui, (a disprea), a h#l#dui, (a fi fugar) chip, hoit, 'irag, pild#.
Poate c si termenii p%rjol, dob#, ciuperc#, hait#, rait#, viclean, mereu au intrat n romn n
aceast perioad.
Limba romn mai cunoaste si cteva sufixe de origine maghiar:
- 6ag: r#m#'ag, furti'ag, v#lm#'ag.
- 6ug: bel'ug, me'te'ug, priete'ug.
- e6: vame', chipe', gure', megie'.
- i6: aluni', pietri', stej#ri', desi', lumini', m#run*i', m#riti', piepti', frunzi', etc.
- u6: l#t#u', l#c#tu', b#t#u'.
- #u: il#u, geal#u, cod#u, haid#u, lung#u, feteleu.

Influen%a turanic(
n secolul al X-lea, pecenegii au ocupat prtile de ses ale actualei Romnii, de la rsritul si
sudul Carpatilor. n secolul al X-lea, teritoriile respective au fost ocupate de cumani.
Din secolul al XIII-lea si pn n secolul al XIV-lea, ttarii au stpnit Moldova si Muntenia.
Toti nepoftitii despre care s-a vorbit mai sus erau de neam turcesc.
48
Pentru a distinge influenta pe care au exercitat-o aceste limbi asupra romnei de influenta de
mai trziu a limbii turcilor osmanli, n acest caz, ar trebui s vorbim despre o influent turanic mai
veche. Informatiile asupra limbii pecenegilor si cumanilor nu snt tocmai vaste, dar, cu ajutorul unui
dictionar din sec. al III-lea, numit Codex cumanicus, scris de un clugr catolic, si cu ajutorul celorlalte
limbi turcesti, se pot afla elementele ce ni le-au mprumutat ei.
N. Iorga, n Imperiul cumanilor 'i domnia lui Basarab, dovedeste c o parte din boierimea
romn era de origine cuman, pentru c purta nume cumane. Chiar numele Basarabia, la origine un
nume de botez, e cuman, dup cum o dovedeste si Ov. Densusianu.
Numele de ape n -ui vale, ru snt cumane: Bahlui, Covurlui, Calma*ui. De asemenea,
Teleorman pdure mare, Caracala cetate neagr, F#lciu luntras snt cumane.
E greu de separat mprumuturile pecenege, cumane si ttare de cele turcesti de mai trziu.
Totusi termenii beci, buzdugan, butuc, du'man, medean, cioban snt, fr ndoial, foarte veci.
Numele cumanilor, ca si ale ttarilor, au devenit chiar nume de botez: Coman, T#tar.
Si cuvntul cinel e de origine cuman. n turc, exist substantuvul giumle (pl. giumel) sentint,
proverb. Dar fiind c n graiul ardelenilor se ntlneste verbul ciumilesc ghicesc, putem admite c
altdat exista un cuvnt ciumnel, din care poate proveni cinel, care nseamn ghicitoare.
Cuvinte de origine turc ntlnim nu numai n romn, ci si n multe alte limbi. Astfel, cuvntul
cioban are corespondente n bulgar qZ]@F, greac zobanos, albanez tshoban.
Din ttar au ptruns n romn termenii arcan, c#pcan#, leaf#, haraba.
Mult mai numeroase snt unittile lexicale de origine turceasc. Ele au ptruns n lexicul limbii
romne mai ales n perioada celor trei secole de asuprire a poporului nostru (1513-1812). O serie de
cuvinte de origine turceasc se refer la:
mbrcminte: basma, burnuz, caftan, halat;
obiecte casnice: balama, divan, gavanos, dulap, cazan, calup, c%ntar, ceaun, cerdac, saltea,
tac%m, *ol.
bucate: cafea, pilaf, sarma, halva, telemea, ciulama.
unelte de lucru: cazma, ciomag.
institutii: hazna.
arme: buzdugan.
Printre cuvintele de origine turceasc ntlnim si de cele care denumesc notiuni abstracte: belea,
bucluc, chirie.
49
Cuvintele aprute mai recent snt cele ce se refer la perioada stpnirii fanariote. Printre ele:
bostan, bac'i', b#bac#, borangic, dughean#, moft, lalea, lulea, neneac#, hat%r.
Unele cuvinte turcesti au venit n limba noastr prin filiera slav: ci'mea, divan, z#bon, tulup,
caracul, sarai, hambar, sunduc, ciubuc, bursuc, harbuz, bazar.
De originea turceasc snt, n romn, nu numai substantive, ci si o serie de adjective: bo'tur
(desert), mahmur (cu capul tulbure), mofluz (srcit), fudul, 'iret, ceac%r (cu ochi de culori
diferite).
Din turceste au fost mprumutate si unele sufixe, printre care:
-giu: boiangiu, geamgiu, iaurtgiu, mahalagiu, stacogiu. Un timp oarecare, sufixul - giu a fost
destul de productiv n limba romn. De aceea el s-a putut atasa att la cuvintele de origine turc,
mpreun cu care a fost mprumutat, dup cum am putut observa din exemplele de mai sus, precum si la
cuvintele de alte origini: tractirgiu (slav), scandalagiu (greac), marfagiu (maghiar), laptagiu
(latin), duelgiu (francez), barmengiu (englez).
-liu: ghiurghiuliu, (trandafiriu), chefliu, hazliu;
-luc: buluc, bucluc.
O dat cu scuturarea jugului turcesc, cuvintele mprumutate din turc, ncet, cte putin, ncep s
ias din uz, devenind arhaisme.

O oarecare influent asupra romnei din epoca feudal a exercitat-o si limba sa1ilor din Ardeal,
care alctuiau mai ales clasa tinerei burghezii. Termenii de origine sseasc din romn, ptrunsi n
aceast epoc, se refer mai ales la:
- administrarea oraselor: burghez < Burger;
- constructiile medievale: turn < Turn, 'an* < Schonz;
- prelucrarea lemnului: bu'tean < Bumstam, 'indril#, < Schindel, la* < Latz, roab# <
Rabler;
- ncperi auxiliare: 'opru < Schoppen, sur# < Schyren;
- alte domenii: 'old < Schulter, 'treang < Strang.

Clasificarea etimologic( a cuvintelor
Cuvintele din dictionarul etimologic al limbii romne formeaz trei grupuri:
1. cuvinte cu etimologie sigur#;
2. cuvinte cu o etimologie presupus#;
50
3. cuvinte cu etimologie necunoscut#.
Cuvintele din primul grup au un etimon atestat, recunoscut de lingvisti pe baza aplicrii legilor
fonetice generale, evolutiei semantice a cuvintelor. Etimonul acestor cuvinte const dintr-un corp
fonetic care poart un anumit sens sau care are un anumit sens ntr-o limb strin si acest cuvnt are
existent n limba de mprumut, n textele vechi, n cele moderne, n dictionare.
Bunoar, pentru orisicare vorbitor al limbii romne e clar c substantivul muncitor a provenit
de la verbul de origine slav a munci + sufixul -tor, a reface de la verbul latin facere, cu prefixul re-,
lexemele lana, blandus, cantare, desi reprezint clase de cuvinte diferite, au evoluat din latin pe baza
aceleiasi legitti fonetice: nchiderea lui a + o nazal + o vocal (cons.) n %.
Unele cuvinte romnesti pot fi formate dup modele strine. De exemplu, f#r#delege s-a format
dup modelul prepozitie + substantiv atestat n slav (]=V+V@[ZFb=).
Exist ns situatii cnd este necesar reconstituirea etimonului. Cuvintele cu etimon neatestat
de dictionarele limbii latine, bunoar, pot fi considerate cu etimologie sigur, dac n urma unei
analize minutioase se constat c el are forme asemntoare si nuante semantice apropiate n una sau n
cteva limbi romanice. De exemplu, se presupune c verbul a (se) a'eza e de origine latin (< *'edere)
5
.
Aceast presupunere e confirmat de reflexele acestui verb n spaniol (assear), portughez (aseian).
Uneori, pentru a demonstra etimologia sigur a unui cuvnt, se aplic legittile fonetice. De
exemplu, cuvintele romnesti dinte, minte, lege, munte n-au putut s provin de la formele de
nominativus dens, mens, lex, mons, nici de la cele de genitivus dentis, legis, mentis, montis, ci de mla
formele de acuzativus: dentem, legem, mentem, montem. Tot asa, latinescul frigus a dat dou
substantive n limba romn: frig de la forma de nominativ si friguri febr de la forma de genitiv
frigori. n cadrul a vreo 20 de cuvinte cu etimon neatestat, dar reconstituit, se consider c este corect
etimonul, chiar dac el nu are corespondente n alte limbi romanice dect n romn: pendia > p%nz#,
extemperare > a (se) ast%mp#ra, ingrassiare > a (se) %ngr#'a.
Etimoanele snt considerate corecte, desi nu au fost atestate de dictionare cnd li s-au aplicat
legittile fonetice. Faptul acesta a fost demonstrat atunci cnd unele etimoane au fost atestate n
manuscrise, n textele vechi, descoperite dup refacerea etimonului.
Astfel, forma latineasc paludem a suferit procesul metatezei nc n latina popular, de unde a
dat n romn p#dure < (lat. pop. padulem). De obicei, formele latinei populare neatestate n
dictionarele latinei clasice snt date n dictionarele etimologice cu asterix (*).

5
Atunci cnd etimonul cuvntului este presupus, el este nsotit de asterix.
51
Unul si acelasi etimon poate avea n limba romna actual cte dou corespondente. Unul dintre
aceste corespondente a evoluat dintr-o form a latinei populare conform legittilor fonetice generale,
(monumentum > monmentu > morm%nt: n>r (rotacismul, e + n + cons > %, m, apoi u n pozitie final
dispar; cel de-al doilea corespondent, monument, a aprut mai trziu n calitate de neologism. Tot asa
s-a ntmplat si cu cuvntul carbonem ( > 1. crbune; 2. carbon).
Unele mprumuturi din francez au fost luate dup forma grafic (bord (la o nav), altele dup
cea acustic bor < (bord) la plrie. Iar cuvntul linie are chiar o etimologie tripl n limba romn:
1. cu sensul tehnic (linie de prelucrare a tomatelor) e mprumutat din german prin intermediul rusei si
francezei; 2. cu sens geometric din francez; 3. cu sens militar (se moare pe prima linie) din latin.
n situatiile cnd sensul cuvntului romnesc e altul dect sensul cuvntului din limba de
mprumut, atunci acesta din urm se ia n ghilimele: (habar, turc.) = mit; cocos < xoxom slav
gin, lipc (a se tine lipc) < v.br. pislog; etichet, ceea ce se lipeste.
n dictionarele etimologice, ntlnim cuvinte ale cror etimoane nu snt indicate, desi acestea snt
cunoscute chiar si de cei neinitiati n studiul literelor. E vorba de interjectii, mai ales de cele
onomatopeice: cu-cu!, cucurigu!, poc! La unele interjectii se indic totusi etimonul, dar acestea vin ca
niste mprumuturi sau sub influenta altor limbi: vai (lat.vae), bg. vai, ngr. vai ), bravo (fr. bravos).

II. O alt clas de cuvinte snt cele cu o etimologie nesigur, pentru care s-au propus etimoane,
dar pentru care nu exist sigurant absolut a cercettorilor, ele fiind doar credibile. Din aceast clas
de cuvinte fac parte, n primul rnd, cuvintele a cror origine probabil e daco-get sau trac, adic ele
provin din substratul autohton al limbii romne. Atunci cnd e vorba de acestea, se face trimitere la
limba albanez, iar etimoanele snt precedate de abrevierea comp., adic compar#. Astfel se
sugereaz ideea c termenul romnesc e nrudit cu cel din albanez, fr ns a se putea credea c
romna l-a mprumutat din albanez. Vorba e c ambele limbi (si romna, si albaneza) au preluat
cuvntul n discutie dintr-o limb anterioar lor sau din limbi anterior nrudite genetic.
buz# (alb. buze); ciut, 'ut, (alb. shut fr coarne);
br%u (alb. brenu); codru, (alb. kodre movil).
Tot din acest grup fac parte si cuvintele cu aspect derivativ, dar care, din motive de ordin
fonetic, trebuie raportate totusi la cuvinte din alte limbi dup sensul lor:
a %nfiripa (< %n + cerep (bulg. ukr. q=;=X);
tobo'ar ( tobo', maghiar toba, doba)+ sufixul ar.
52
n sfrsit, cuvinte comune pentru limba romn si alte limbi, de obicei, limbi nvecinate sau
coexistente cu romna pe teritorii ntinse, fr a se putea preciza dac romna le-a mprumutat din
acestea sau c aceste limbi le-au mprumutat din romn.
comp. magh. badaro rom. b#d#ran;
comp. bulg., sb. kuce, maghiar. kuszi rom. cu*u;
comp. bulg., ngr., sb. nena mam nene (rom).

III. Cel de-al treilea grup l constituie cuvintele cu etimologie necunoscut. Acestea snt, n mod
obisnuit, regionalismele, aproximativ 2500 de cuvinte, crora nu li s-a putut identifica vreun etimon
corespunztor n nici o limb. n cazul lor, dictionarele fac precizarea: etimologie necunoscut,
neclar. Printre acestea se numr: b#*, a b%rfi, b%t#, a n#rui, a n#scoci, terci, titirez, v#g#un# etc. n
special, rmn cu o etimologie necunoscut multe toponime si antroponime. Referitor la aceast
categorie de cuvinte, n lucrrile etimologilor, de ultim vreme, se ncearc s se propun etimoane fie
pentru cuvintele care s-au mai discutat, fie c se resping propunerile anterioare fr a se propune ceva
nou.
Astfel, rmn pn astzi nc nesigure sau discutabile etimologiile cuvintelor doin#, Moldova,
ra*#.
Mai exist un grup de cuvinte ce formeaz etimologia popular. Ea const n modificarea
formei unui cuvnt mai putin cunoscut de vorbitori sub influenta altui cuvnt care seamn ca form si
chiar ca sens uneori. De exemplu: reclama*ie l#cr#ma*ie, cooperativ# cumparativ#, batoz#
batez#, acolad# arcolad#, funebru funegru, limb# matern# limb# mamern#.

Schimb(ri &n cadrul p(r%ilor de vorbire 1i al categoriilor gramaticale
&n perioada de formare a rom#nei
Dup cum se stie, majoritatea substantivelor cu terminatia n -a n latina clasic constituiau
clasa substantivelor de declinarea I. Odat cu evolutia sistemului vocalic latinesc, substantivele din
aceast clas n-au variat considerabil, ele rmnnd la acelasi tip de declinare, dat fiind faptul c vocala
a n pozitie neaccentuat a trecut n #.
Marca determinant a majorittii substantivelor feminine la plural o constituie vocala e (din ae):
mas#-mese, cas#-case, fat#-fete. Foarte probabil c, n epoca de formare a limbii romne, unele
substantive feminine de declinarea I au cptat la plural terminatia -i, n loc de obisnuitul -e: sear#-seri,
53
scar#-sc#ri, poart#-por*i, vac#-vaci. Acest -i a aprut, probabil, prin analogie cu pluralul declinrii a
III-a a femininelor de tipul partem > parti > p#r*i.
Partea final -u# a unor substantive feminine nearticulate de tipul steau#, neau# (arh.), parte
provenit din latinescul illa, a disprut la forma de singular nedefinit aproape n toate graiurile
dacoromne. Aceast desinent -u# a putut s dispar dup aparitia formei atone a pronumelui personal
n acuzativ o, care, la rndul su, a provenit din u#, o variant a pronumelui demonstrativ latinesc illa
(eau#). Propozitii de tipul East# steau# uo vedzu s-au redus mai trziu la Ast# stea o v#d.
Prin analogie, s-au creat substantive noi, care, mai ales acele ce denumesc pomi, au format
dublete substantivale de gen. Astfel, abellona a dat reflexele alun# si alun, cere'ia cirea'# si cire',
prunus prun si prun#
6
.
S-au produs si ncadrri ale unor substantive la alte clase de declinare dect cele din latin.
Latinescul nepos, -nepotis, conform legittilor fonetice, trebuia s evolueze n nepoate. Dar aceast
form, aprnd frecvent n dialog, a fost considerat ca un vocativ de tipul doamne. De aceea, pentru a
fi diferentiat, s-a transformat la N.-Ac. n nepotu. Apoi s-a creat si femininul nepoat#, care pn atunci
nu exista n limb, ideea de feminin exprimndu-se, probabil, prin acelasi nepoate.
Din cele mai vechi timpuri, n exprimarea neafectiv, adjectivul romnesc ocup locul de dup
substantivul determinat. Dar cnd se exprima un sentiment de admiratie sau de comptimire fat de o
persoan, sau de indignare, de dispret, adjectivul se situeaz n prepozitia substantivului.
Binenteles, ne referim la adjectivele strict calitative. Dar dintre acestea dou fac exceptie,
limitndu-se, fiecare n parte, la pozitii strict diferentiale fat de substantivul determinat. E vorba de
adjectivele beat# 'i biat#. Fiind paronime, ele puteau trezi confuzii, avnd sensuri completamente
diferite. Pentru a evita omonimia, adjectivul biat# s-a ntrebuintat exclusiv naintea substantivului
determinat, iar beat# dup acesta. Diferentierea dintre acel si cel, acest si cest s-a realizat si ea n
epoca de formare a romnei, mai ales dup ce cel a devenit articol demonstrativ, pe care unele
gramatici ale noastre l numesc adjectival. Acesta din urm termen nu e tocmai potrivit, deoarece
aceast parte de vorbire apare nu numai n prepozitia adjectivului, ci si n cea a substantivului, ca n
exemplele: casa cea de piatr#, inelul cel de aur etc. Mai ales c articolul acesta particip si la formarea
numeralelor ordinale: cel dint%i prieten, cel din urm# drume*. Mai nti au aprut sintagmele ille bonus
> celu bunu > cel bun > #l bun, iar mai trziu cele de tipul frater ille magnus.

6
Ultimul DOOM nu face distinctie ntre c#p'un 'i c#p'un#, tinnd cont, probabul, de uz.
54
Cercetrile ne demonstreaz c adjectivele posesive s#u, sa, s#i, sale si-au restrns cu mult sfera
de ntrebuintare mai ales n limba vorbit, unde se pstreaz doar n cadrul termenilor de rudenie (tat#-
s#u, mam#-sa, frate-s#u, sor#-sa, cum#tr#-sa etc.).
Cu totul alta era situatia n epoca de formare a romnei. Dac astzi pronumele s#i nu se poate
referi la un substantiv ce trimite mai multi posesori si la mai multe obiecte posedate (Elevii 'i-au luat
fiecare c#r5ilelor (nu sale), atunci limba veche folosea cu prisosint, n aceste cazuri, formele s#i, sale:
m#niar# ei cu sveatul s#u; r#dicar# popoareleglasul s#u; l#rgir# spre menre rosturilesale; l#sa-vor
streinilor bog#tatea sa.
Morfemele al, a, ai, ale servesc, ncepnd cu aceast perioad, si ca articol naintea unui
pronume posesiv (al meu, a ta, ai s#i), si ca prti componente ale numeralelor cardinale, n acest
ultimul caz limba limitndu-se, ca si astzi n unele graiuri, doar la forma de feminin singular a.
Limba romn a recurs la mijloacele proprii pentru formarea numeralelor ordinale, cel latinesc
disprnd din limba vorbit aproape completamente. El s-a pstrat doar n cteva dialecte si graiuri.
Printre numeralele ordinale latinesti de tip sintetic se numr adverbul an*#r*, provenit din sintgme
annus tertius.
n dialectul menglenoromn exist expresia di la prima u'# sau primar, primar#, iar n graiul
bntean expresia cale primar#, care nseamn drumul parcurs de mireas spre casa mirelui.
Limba romn a trebuit s-si formeze pe teren propriu aceast categorie de numerale, formndu-
le de la numeralele cardinale, la care a adugat, n encliz, articolul substantival definit, iar mai trziu,
n procliz articolul pronominal a, al. Articolul enclitic la aceste numerale azi e le(a), nu l ca la
majoritatea substantivelor masculine care se termin n consoan: al patrulea, al optulea, al nou#lea. n
limba romn veche ns, numeralele ordinale apreau doar cu articolul l: al patrul, al optul. n
macedoromn, alturi de formele doilu, treilu, *in*ilu, noaulu, circul si cele de tipul *in*ile, optule,
noaurili, d#*ile.
De aici am putea face concluzia c la numeralul ordinal situatia s-a prezentat exact ca la
substantivele masculine terminate n e: leporem + le > iepurele, frater + le > fratele.
Celelalte substantive si numerale, dup cum s-a vzut, si-au atasat articolul l. Cu timpul ns,
romna a generalizat formele cu le, iar macedoromna pe cele cu lu. De altfel, numeralul ordinal din
albanez se formeaz tot din numeralul cardinal, la care se adaug articolul definit, ceea ce ne face s
conchidem c sistemul de numerale traco-dacic se construia dup un model asemntor.
55
n textele vechi, pronumele personale si cele reflexive atone stteau dup verb. E o regul a
topicii cuvintelor neaccentuate, valabil nc n latina clasic de a nu ncepe o comunicare cu cuvinte
neaccentuate, regul valabil si pentru verbele auxiliare:
rn*elegu-te 'i deregu-te %n calea acesta se mergi.
Spure-voiu voau# tuturor ce v# e fric# de Dzeul.
Exemple numeroase de acest fel avem si astzi, mai ales n poezia popular: Jelui-m-a' 'i n-am
cui, / Jelui-m-a' murgului. Dormire-ai somnul de veci s# dormi. Tr#ire-a*i trei zile cu cea de alalt#ieri!
n limba romn, formele neaccentuate ale pronumelor personale si reflexive au valoare de
adjective posesive, mai ales cnd snt atasate n imediata encliz a unui substantiv: s%nu-mi, bra*u-i.
Acelasi lucru se observ si n macedoromn: bra*a-li. Acest procedeu trebuie s se fi creat n
epoca de formare a romnei. El s-a nscut n propozitii de tipul bra*ele %i s%nt puternice, unde %i avea
functie de complement indirect. n asemenea expresii, substantivul era articulat cu articol definit, iar
mai trziu s-a ajuns la utilizarea substantivului nearticulat.
Tot n epoca de constituire a romnei s-au format pronumele si adverbele nehotrte alctuite cu
particulele oare, -'i, -va. Tustrele componentele provin de la verbul latinesc voleo, -ere, si anume de la
forma persoanei a III-a volet (t final dispare, l intervocalic trece n r, o se diftongheaz sub influenta lui
e din silaba urmtoare, voare). n textele vechi, ntlnim formele varecine, varecare. Re a fost
conceput ca o terminatie a infinitului latinesc si, dup ce a disprut din cadrul verbului, s-a redus si din
forma voare > voa. Nemaiavnd suport (motiv) de diftongare, voa s-a monoftongat n va. Va a devenit
particul si formeaz, mpreun cu pronuimele relative si unele adverbe circumstantiale, pronume
nehotrte si adverbe hehotrte: cineva, careva, c%*iva, undeva, c%ndva, cumva etc.

Din bibliografie:
1. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, p. 119-120, 150-153.
2. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, p. 214-216.
3. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, p. 161-170.

Evolu%a 1i constituirea articolului
Cauzele apari#iei articolului ca parte de vorbire
Gramaticianul latin Quintilian afirma: Noster sermo aticulos non desiderat. Si totusi articolul
este o formatie comun pentru toate limbile romanice, constituit pe baz de material latin.
56
Cauzele aparitiei articolului trebuie cutate, n primul rnd, n faptul c n latina popular, o dat
cu reducerea fonemelor finale, se pierdeau flexiile ce desemnau functiile gramaticale pentru fiecare caz
la nume. n al doilea rnd, se simtea necesitatea logico-stilistic de a reda opozitia dintre un nume
determinat si altul nedeterminat. Ca rezultat, n locul consoanelor finale, ce aveau aceast functie n
latina clasic, au aprut n latina trzie alte mijloace gramaticale apte s realizeze opozitia nedeterminat/
semideterminat si s marcheze explicit valorile gramaticale ale numelui. n latina vulgar, folosit ca
mijloc de comunicare n toate provinciile romanizate ale Imperiului Roman, s-a recurs, n spet, la dou
mijloace:
a) exprimarea raporturilor dintre cuvinte a %nceput s# se fac# prin intermediul prepozi*iilor;
b) cu ajutorul actualelor forme de articole.
Articolul a putut s apar n rezultatul desemantizrii a dou prti de vorbire existente n latin.
E vorba, n primul rnd, de pronumele demonstrativ de deprtare de tipul ille, care, comparativ cu alte
tipuri de pronume, si-a pstrat mai bine flexiile cazuale, si, n al doilea rnd, de numeralul cardinal de
tipul unus. Fiind folosite frecvent pe lng nume, aceste dou prti de vorbire s-au desemantizat,
pierzndu-si respectiv valorile semantice initiale demonstrative si cantitative.
Att demonstrativul ille, ct si numeralul unus, aveau menirea de a preciza mai bune un nume si
de a-l evidentia din clasa de obiecte omogene. Bunoar, din sintagma homo ille bonus reiese c noi l
cunoastem deja pe acest om, ne mai referim la el o dat. n sintagma unus homo despectus numeralul
unus evidentiaz acelasi substantiv homo din clasa de obiecte omogene homo sapiens, artnd, n
acelasi timp, c el este numai unul, ntr-un singur exemplar. Astfel, n urma analizei celor dou
sintagme, poate fi fcut opozitia dintre notiunea de ordin general homo, numele individualizat din
clasa de obiecte omogene unus homo si acelasi nume bine cunoscut, despre care s-a mai vorbit
anterior homo illle. Si aceast opozitie poate fi marcat astfel:
homo unus homo homo illle
O-nedeterminare -semideterminare 1-determinare total
La nceput, demonstrativul ille si numeralul unus aveau valoare determinativ-expresiv. Din
cauza folosirii lor frecvente pe lng nume, caracterul expresiv al acestor determinanti se anihileaz,
ntrebuintarea lor ncepnd s se cristalizeze ntr-un sistem gramatical.
Procesul de trecere de la pronumele demonstrativ sau de la numeralul cardinal la articol a fost
lent si ndelungat. Abia cu ncepere din sec. al VII-lea se poate vorbi de constituirea n limbile
romanice a unui articol propriu-zis. Aceasta este data cnd articolul apare cu o fizionomia clar, bine
57
determinat, n texte. Din acest moment, el capt functie de determinant al numelui, indicnd gradul de
determinare a acestuia.
Concomitent cu aceast functie, articolul si-a asumat si functia morfologic de a marca
categoriile gramaticale de gen, numr si caz ale numelui.
La nceput, articolul s-a extins asupra substantivelor concrete, numite n lexicografie
incontinui, adic substantive ce exprim notiuni limitate de forma lor, de tipul cas#, mas#, scaun,
vulpe, c%ine, copil etc. n cadrul acestor substantive, opozitia concret/abstract, determinat/nedeterminat
era limpede si se ncadra n contextul vorbirii cu o precizie mai mare.
Mai trziu, articolul s-a extins si asupra substantivelor nelimitate de forma lor, adic asupra
notiunilor continui de tipul bucurie, necaz, adev#r, cinste etc., deoarece n constiinta uman ele apar
ca lipsite de form, si articolul nu modifica prea mult felul de prezentare a acestor notiuni n constiinta
uman.
ntr-o perioad mult mai trzie de dezvoltare a limbii romne, articolul a nceput s fie folosit
chiar si pe lng numele proprii, desi acestea snt unice n felul lor si ni au nevoie de opozitia
determinat/nedeterminat. Utilizarea numelor proprii cu articol s-a produs un timp oarecare n cadrul
numelor de familie masculine: Alexandru L#pu'neanul, ginerele Mavrocordatului, si chiar la o
perioad mai recent: La morm%ntul lui Aron Pumnul.
n dependent de prezenta acestor sateliti desemantizati fat de nume si n functie de natura
morfologic a acestuia din urm, n perioada de formare a limbii romne (secolele II - VII d. Hr.), s-au
constituit diferite tipuri de articol:
1. Dac demonstrativul ille si numeralul unus se refereau la un substantiv, ele au dat nastere
articolului substantival: barbatus ille, unus barbatus.
2. Dac demonstrativul ille se referea la un substantiv, dar era n pozitie apozitiv fat de acesta
si se plasa n prepozitia unui alt substantiv n G., el a evoluat n articol genitival (posesiv, pronominal):
una casa, illa parentillorum o cas a printilor.
3. Dac demonstrativul ille, nsotit de particula de accentuare ecce anume, preceda un
adjectiv, el s-a transformat n articol demonstrativ: homo ecce ille bonus omul cel bun, mullier ecce
illa formosa muierea cea frumoas.
De aici si clasificarea contemporan a articolului n limba romn:
1. substantival (definit si nehotrt);
2. posesiv (genitival, pronominal);
3. demonstrativ (adjectival).
58

Evolu#ia (i constituirea articolului substantival definit
Articolul definit enclitic, iar n unele cazuri si regiuni si proclitic, a fost mostenit din latina
popular. Dar el devine o form general admis n graiurile maselor populare doar mai trziu, n epoca
de formare a limbilor romanice, n special a dacoromnei. Vorba e c pn la anul 602 acest tip de
articol era eliminat din vorbire sub influetba limbii scrise. Care era cauza acestei eliminri la scris? Se
stie c n limba latin clasic, care avea niste legi stricte de utilizare a unor sau altor forme gramaticale,
se admitea utilizarea pronumelui demonstrativ doar dup un substantiv. Am pomenit n treact c
fostul pronume demonstrativ ille, care a devenit articol genitival, era folosit ca o apozitie a unui
substantiv ntr-o constructie sintagmatic cu un alt substantiv n G. Pn la anul 602, actele ce se
ntocmeau n partea oriental a Imperiului Roman si n biseric, care avea si ea canoane stricte, ca si
legile latinei clasice, nu puteau admite nicidecum schimbarea topicii pronumelui demonstrativ de tipul
ille n raport cu numele determinat atta timp ct latina se vorbea si se scria n anumite cercuri culte,
religioase sau oficiale. De acea utilizarea articolului definit (proclitic sau enclitic) n forma sa aton
aprea ca o abatere grav de la regulile latinei clasice, si multi vorbitori care aveau cunostint de
existenta lui l redau prin formele lui tone. Latina vorbit nu putea s impun limbii scrise articolul
definit n forma sa scurt.
De aceea, abia n epoca de formare a limbilor romanice, cnd normele limbii scrise slbesc cu
totul (Imperiul Roman s-a distrus, biserica crestin se afla doar ntmpltor pe teritoriul daco-tracic),
cnd populatia autohton a fost deja romanizat, se va impune definitiv n limba vorbit articolul definit
n forma sa popular si se va modifica conform legittilor pe care le-a suferit n aria de est a fostului
Imperiu Roman.
Articolul substantival definit la masculin are dou forme: le si l. Forma le a evoluat de la
latinescul ille n felul urmtor: n latina popular, demonstrativul ille devine elle. Dat fiind faptul c
acest elle aprea deseori ca un morf si deci era neaccentuat, el si-a pierdut silaba initial si a devenit le.
Acest tip de articol se adaug la substantivele masculine terminate n e dup disparitia consoanei
finale: frater + le > fratele; leporem + le > iepurele.
Forma l, descendent si ea din ille, a urmat o alt cale de evolutie. La D. demonstrativul illle
avea forma illum, la Ac. si Abl. forma illo. n urma unificrii acestor trei forme, s-a creat una
comun pentru toate aceste trei cazuri illo. Dup cum am mai mentionat, n latina popular,
demonstrativul ille devine elle (are loc deschiderea vocalei initiale). n felul acesta, ille > ello > ellu (o
59
final aton > u). Pierznd, ca si elle, prima silab, ellu devine lu. Dup disparitia lui u final, ca si
substantivele masculine si neutre de tipul lupu, b#rbatu, m#ru, lu >l: lupul, b#rbatul, m#rul.
La feminin singular, articolul definit si ia nceputul din forma pronominal illa. n latina
popular oriental, i initial se deschide n e. Deci illa > ella. Mai trziu, la nceputul formrii limbilor
balcano-romanice, e initial se transform n a. O astfel de modificare are la baz legitatea fonetic de
trecere a lui e initial neaccentuat n a att n cuvintele semnificative de tipul erama > aram#; erici >
arici, ct si n cadrul particulelor; eccum modo > acmo > acmu > acum; eccum hicce > aci > aici. Deci
forma ella devine alla. Avnd la baz o alt legitate fonetic (disparitia lui ll intervocalic urmat de a:
stella > stea; vitella > vi*ea), alla > aa > a. Sintagma substantivului cu fostul demonstrativ trebuia s
aib, pentru nceput, aspectul capra alla > capr# a > capra; vulpem alla > vulpe a > vulpea.
La G.-D. demonstrativul latinesc masculin avea forma illius. Prin analogie cu pronumele
interogativ quid, care avea la D. forma cuis, pentru G.-D. se formeaz illuis, iar pentru feminin illaei.
I initial, ca si n cadrul formelor de N.-Ac., devine e: illui > ellui; illaei > ellaei. Ambele forme de gen,
din cauza utilizrii lor frecvente si din motivul economiei n vorbire, din cauza pierderii accentului n
cadrul comunicrii, pierd din corpul lor (procesul haplologiei) prima silab, devenind respectiv: ellui >
lui; ellaei > lei > ei > i. Forma lui s-a atasat la substantivele masculine si neutre, dup disparitia
consoanei finale a acestora: frater + lui > fratelui; lupus + lui > lupului; melum + lui > m#rului;
cognatus + lui > cumnatului.
Forma de feminin a suferit o evolutie mai complicat. De exemplu: caprae + lei > caprele >
capreei > caprei; vulpi + lei > vulpilei, vulpiei > vulpii.
La masculin plural articolul provine de la forma de N.-A. illi. n epoca romanic trzie, illi
capt aspectul elli, care mai trziu pierde prima silab, devenind li. Ulterior, n ramificatia
dacoromn, conform legittii fonetice l+e(i), l dispare (libertare > a ierta). De exemplu: cani+li >
c%nili > c%inii; homini + li > ominili > oamenii; lupi + li > lupili > lupii.
La genul feminin plural, articolul si ia nceputul de la latinescul illae, care, n latina popular,
devine ellae. n primele faze ale dezvoltrii balcano-romanei, prima silab dispare, iar ultima se
statorniceste ca articol, care se sufixeaz la substantiv: caprae + lae > caprele; vulpi + lae > vulpile;
parti + lae > partile > p#r*ile.
La G.-D. plural, forma articolului era aceeasi pentru ambele genuri: illorum, care devine n
latina popular ellorum. Haplologia primei silabe si disparitia consoanei finale au dus la forma loru,
care mai apoi l pierde pe u final si devine lor. De exemplu: lupi + lor > lupilor; caprae + lor >
caprelor.
60
Textele vechi ne ofer un tablou dublu al pozitiei articolului fat de substantivul determinat.
Cazuri de plasare a articolului definit n prepozitia substantivului snt atestate doar la forma de G. n
aceste situatii, substantivul mai are un determinativ, care, de obicei, este atribut acordat, plasat si el n
prepozitia substantivului determinat: a lor s#i b#rba*i; a ei noastr# credin*# (Codicele Voronetean).
n textele vechi din secolele XVI-XVIII ntlnim utilizarea articolului n postpozitia
substantivelor proprii-nume de familie: L#pu'neanului, Mavrocordatului sau n prepozitia
substantivelor-nume de persoan: lu voievodu.
Desigur, n latina popular articolul definit se ntrebuinta cu mult mai rar dect n romna veche
si, cu att mai mult, n limba romn contemporan. Astzi n romn, ca si n celelalte limbi romanice,
articolul si-a extins sfera de utilizare. Dup cum afirm cercettorul limbii noastre Meyer-Lbke,
substantivele ce desemneaz lucruri unice n univers nu au nevoie de determinare, adic de articol
definit. S lum, bunoar, cazul substantivului Dumnezeu, care nu a ajuns pn astzi s fie articulat,
dect n cazurile cnd se are n vedere o alt fiint divin, cnd este opus dumnezeilor altor popoare
dect cele crestine. De exemplu: Dumnezeul musulmanilor este Allah. Este, de asemenea, cazul
substantivului soare din cuvintele compuse soare-r#sare, soare-apune, ce denumesc punctele cardinale
rsrit si asfintit. Tot Meyer-Lbke constat c n limba romn veche nu se articulau cu articol
definit substantivele abstracte, pe cnd n romna contemporan ele se articuleaz: li nedreptate(a) s#
nu scad# de calea lui, c# vine bl%nzenie(a) spre noi.

Articolul substantival nehot$rt, etapele constituirii lui
Articolul substantival nedefinit un, o, unii, unele si trage originea de la numeralul cardinal
latinesc unus, una, uni, unae, folosit totdeauna n procliza substantivului, ca si orice numeral cardinal.
Din cauza utilizrii frecvente, fostul numeral si-a pierdut nuanta de indice al cantittii si imprim
substantivului o semnificatie nedefinit, dar l determin partial, n comparatie cu substantivul fr
unus: homo orice om / unus homo un om oarecare.
Formatiile cu numeralul unus si un substantiv erau destul de frecvente n limba latin: Dicitur
unus ymnus se cnt un imn; Appropiet ad illum una mullier pulhra se apropie de el o muiere
frumoas.
n latina trzie ns, determinativul unus, folosit pe lng substantiv, nu avea nc functie de
articol, deoarece nu se creaser nc opozitiile necesare, adic lipsea categoria logic determinat/
nedeterminat. Unus si-a asumat functia de articol abia dup ce ille a devenit o marc a determinrii
totale a substantivului.
61
Evolutia articolului nehotrt cunoaste dou etape:
a) la prima faz, el evolueaz exact ca un adjectiv simplu. Se creeaz forme pentru ambele forme si
genuri:
masc. sg.: unus > unu; masc. pl.: uni;
fem. sg.: una > un#; fem. pl.: unae > une;
b) la cea de-a doua faz, are loc atasarea formelor articolului substantival definit:
N.-Ac. uni + li > unili > unii; unae + lae > une + le > unele;
G.-D. unae + laei > une + ei > unei.
n procesul evolutiei, unus, una, n calitate de articole, au suferit o serie de schimbri de ordin
fonetic si formal.
1. La masculin singular N.-Ac., unus, dup disparitia lui u final, este nregistrat de textele vechi
cu forma unu: unu ucenicu, unu barbatu. Odat cu disparitia lui u final de la substantivele masculine
si neutre, acesta dispare si din cadrul articolului un. n textele vechi, articolul un este nregistrat
uneori ca un u simplu. Acest u trebuie interpretat, probabil, ca un u nazal: [u].
2. Schimbri fonetice nsemnate a suferit forma de feminin singular una. Astfel, a final, ca orice
a neaccentuat din finala substantivelor feminine, devine #: capra > capr#; lana > l%n#, una > un#.
Consoana n n pozitie intervocalic dispare: un# > u#. Apoi vocala #, n mod firesc, > o > uo. La
statornicirea acestui proces au mai contribuit cteva substantive de origine slav, care au intrat n
fondul activ al limbii romne, a cror final o > #: U\@RZ, NbRZ, Fb[ZP@\Z, XZp=[\Z. Forma uo este
nregistrat n primele texte vechi: uo dzi ca uo mie de ani (Codicele Voronetean).La o anumit
mfaz de dezvoltare a limbii romne, trebuie s admitem oo, apoi o. Astfel: una capra > un# capr#
> u# capr# > oo capr# > o capr#.
3. Formele de G.-D. masculin si feminin ale articolului nehotrt unui, unei au aprut mai trziu,
dup constituirea articolului definit, care s-a sufixat la tipul unic masculin unu+ i > unui si la feminin:
unae + laei > une + lei > uneei > unei.
4. Formele de N.-Ac. plural trebuiau s aib la origine aspectul uni barbati, unae caprae. La
numeralul cardinal cu functie adjectival s-a adugat articolul substantival definit respectiv: uni+li
barbati > unii b#rba*i; unae + lae caprae > unele capre.
5. Forma de plural pentru G.-D. provine de la forma unic pentru ambele genuri, existent n latin,
unorum, care, dup disparitia consoanei finale m si a lui u final, devine unor.

62
Apari#ia (i constituirea articolului posesiv (genitival, pronominal)
Ct priveste aparitia si constituirea articolului posesiv, lingvistica romneasc cunoaste mai
multe puncte de vedere.
1. I.on Coteanu sustine c articolul posesiv ar fi provenit n mod direct de la prepozitia ad, care,
dup disparitia lui d final, a devenit a. Ca argument n favoarea acestei afirmatii se aduce faptul c n
majoritatea graiurilor romnesti se foloseste o singur variant a articolului posesiv a. Celelalte
variante, cic, s-au format mai trziu, n limba literar, prin atasarea articolului definit l, i, le. Adeptii
acestei teorii aduc, n calitate de argument, niste exemple latinesti cu prepozitia ad de tipul Hic
requiescunt membra ad duos fratres Aici odihnesc osemintele a doi frati. Dup prerea noastr, aici
ad a dat n limba romn nu articolul a, ci prepozitia a, care, la, o eventual transformare, poate fi
substituit cu prepozibia la: osemintele a (la) doi fra*i; participant a (la) dou# r#zboaie mondiale;
mam# a (la) zece copii etc.
Prepozibia a, dup cum se stie, se utilizeaz naintea unui substantiv precedat de un numeral
cardinal: Miroase florile-argintii 'i cad, o dulce ploaie / Pe cre'tetele a doi copii cu plete lungi, b#laie
(M. Eminescu).
2. Ov. Densusianu, Al. Rosetii, N. Pecec, R. Piotrovski sustin cum c articolul posesiv ar fi
provenit din prepozitia ad atasat la formele de gen si numr ale pronumelui demonstrativ latinesc de
deprtare ille, illa, illi, illae. Drept exemplu, se aduce sintagma de tipul terra ad illo homine, ceea ce
nu ni se pare verosimil, deoarece, conform evolutiei fonetice normale, ad illo trebuia s dea reflexul al.
Dar se stie c articolul posesiv n limba romn se acord n gen si numr cu substantivul determinat,
nu cu cel n genitiv pe care-l preced (n cazul nostru, cu terra, care, dup cum se stie, a evoluat n *ar#,
deci trebuia s aib forma a; substantivul homine din sintagma de mai sus e la Abl, nu la G., iar dac ar
fi la G., articolul trebuie s capete forma al).
3. Cea de-a treia ipotez, care este, se pare, cea mai verosimil, este teoria constituirii articolului
posesiv (genitival, pronominal) direct din pronumele demonstrativ de deprtare latinesc ille, illa, illi,
illae, aflat n pozitie apozitiv fat de un substantiv la forma nehotrt si urmat de un substantiv n
genitiv. Adeptii acestei teorii (H. Tiktin, Al. Philippide, G. Ivnescu) aduc ntru sustinerea acestei
afirmatii exemple de tipul una cassa, illa parentillorum. Se pare s aib dreptate sus-numitii cercettori
si iat de ce:
a) dup cum se stie, orice obiect cunoscut de vorbitor are nevoie de determinare, care s fie
clar si pentru interlocutorii acestuia. De aceea, substantivele cu determinare total (l), adic cele
nsotite de articolul definit, atunci cnd formeaz sintagme cu alte substantive n G., nu mai au nevoie
63
de o determinare suplimentar si ntre aceste substantive nu apare (si nici nu poate s apar, conform
legilor gramaticale) articolul posesiv. El apare doar n cazurile cnd substantivul determinat nu are nici
un determinativ (cas# a p#rin*ilor), are o determinare partial (12), adic e semideterminat nsotit de
articolul nehotrt (o cas# a p#rin*ilor) sau substantivul determinat mai are un determinativ de natur
calitativ, ceea ce face s fie uitat determinarea, ca aceasta s fie reluat prin articolul posesiv, care
vine aici cu valoare pronominal si de aceea el se mai numeste pronominal: casa b#tr%neasc# a
p#rin*ilor.
b) Dup cum se stie, articolul posesiv constituie un morf constituent al pronumelor posesive al
meu, al t#u, al s#u etc. n limba francez, morfemele din componenta pronumelor posesive snt absolut
identice cu formele articolului substantival definit: le, la, les, care, nu ncape ndoial, snt descendente
nu din prepozitia ad + pronumele demonstrative de tipul ille, ci direct din acest demonstrativ: Mon
frtre est plus fort que le tien Fratele meu e mai puternic ca al tu; Ma soeur est plus belle que la
votre Sora mea e mai frumoas ca a voastr; Tes caiers sont plus soignes que les mien Caietele tale
snt mai ngrijite ca ale mele. Credem deci c este imposibil ca un morf s provin, ntr-o limb, de la
o form, iar n alt limb-sor de la alta.
c) n limba vorbit, pronumele demonstrative de deprtare au att forme lungi (acela, aceea,
aceia, acelea), ct si forme scurte (#la, aia, #a, #i, alea). Acestea din urm, dup cum se poate observa,
seamn mult cu formele articolelor posesive al, a, ai, ale.
Deci pronumele demonstrative de deprtare latinesti au evoluat n articole posesive astfel:
ille > ellu > alu > al;
illa > ella > alla > aa > a;
illi >elli > alli >ali > ai;
illae > ellae > alle > ale.
Sustinem deci teoria c articolul posesiv a putut s apar din constructii sintactice alctuite dintr-
un substantiv urmat de pronumele latinesc de deprtare n functie apozitiv fat de substantivul
determinat, pronumele de tipul ille precednd un substantiv la cazul genitiv.

Evolu#ia articolului demonstrativ
Articolul demonstrativ (adjectival) a aprut ntr-o perioad mai trzie, dup ce s-a constituit
articolul substantival definit, din constructii analitice alctuite dintr-un substantiv si un adjectiv de tipul
homo ecce ille bonus, unde particula de ntrire ecce, mpreun cu demonstrativul ille, a dat dou
variante: una ton (accentuat) pronumele demonstrative de deprtare; alta aton (articolul
demonstrativ):
ecce ille (ellu) > acel; cel;
64
ecce illa > acea; cea;
ecce illi > acei; cei;
ecce illae > acele; cele.
Particula ecce, n latina popular, devine acce. n cadrul variantelor tone, aceast particul s-a
pstrat incorpore, pierznd doar un c (n latina trzie consoanele duble nu s-au pstrat, ele nu se mai
pronuntau la fel de energic ca n latina clasic).
n variantele atone (cele ce au evoluat n articole demonstrative), particula ecce (acce) a pierdut
prima silab.
n literatura de specialitate, articolul demonstrativ mai este numit, uneori, si adjectival.
Considerm c termenul nu este tocmai adecvat, deoarece practica lingvistic ne demonstreaz c el nu
preced exclusiv un adjectiv, ci se plaseaz, de multe ori, si n procliza unui substantiv (inelul cel de
aur, casa cea de piatr# etc.), n procliza unui numeral cardinal (cei trei, cei o sut# etc.), ordinal (cel de-
al doilea, cel de-al cincilea etc.), naintea unui adverb (ziua cea de ieri, visul cel de m%ine etc.).
De aceea considerm c acest tip de articol trebuie numit demonstrativ, pentru c el, de fiecare
dat, demonstreaz.

Evolu%ia pronumelor personale
1. Generalit(%i
Pe parcursul dezvoltrii istorice a pronumelui latinesc, s-au produs regrupri si restructurri
importante: unele forme ale pronumelor au disprut completamente (hic, is), altele au cptat functii
noi. Astfel, demonstrativul ille etc. a preluat functia pronumelui personal de pers. a III-a; tot ille a
cptat o valoare semantic nou cea a posesivittii. Demonstrativul latinesc a dat nastere si la dou
tipuri de articol cel definit si cel posesiv (genitival, pronominal), fiind si o parte component a unor
forme de caz ale articolului nehotrt. La fel, de la ille (n mbinare cu elementul latinesc ecce) au
aprut forme pronominale noi pronumele demonstrativ si articolul demonstrativ.
Unele forme ale pronumelui latinesc (personal, posesiv, reflexiv si demonstrativ), pe lng
formele accentuate, au dezvoltat si forme atone. Ca si n cazul celorlalte tipuri de nume, din cauza
disparitiei consoanelor finale, a disprut forma genului neutru.
O restructurare esential s-a produs si n sistemul cazual al pronumelui latinesc. Astfel, din
cauza omonimiei cu alte forme cazuale, au disprut cazurile Abl. si V. n urma schimbrilor fonetice
generale (disparitia lui m final si trecerea lui o n u), n latina popular, demonstrativul ille si-a contopit
unele forme cazuale de Ac. (illum), D. (illo) si Abl. (illu).
65
Dar chiar fiind supletive, formele pronumelor romnesti au pstrat mai fidel dect celelalte tipuri
de pronume prototipurile cazuale latinesti, mai ales n cazul formelor accentuate ale pronumelor
personale. Astfel, devine destul de clar, chiar si pentru nespecialisti, evolutia formelor de N. a
pronumelor la pers. I si II (ego > eu, tu > tu), de D. (mihi > mie, tibi > *ie) si de Ac. (mene > mine,
tene > tine).
2. Evolu#ia pronumelor personale n latina popular$
Pe lng schimbrile fonetice, pronumele personale latinesti au suferit, pe parcursul evolutiei
lor, si o serie de modificri de ordin functional. Acestea din urm au fost cauzate mai ales de
transformrile care au avut loc n sistemul verbului.
Categoria de persoan a verbului, n latina clasic, era inclus n desinenta acestuia si utilizarea
pronumelui pe lng verb nu era obligatorie pentru a indica persoana. De exemplu:
fuissem > eu s# fi fost
fuisses > tu s# fi fost
fuisset > el (ea) s# fi fost
fuissemus > noi s# fi fost
fuissetis > voi s# fi fost
fuissent > ei (ele) s# fi fost
Deja n latina vulgar, n urma disparitiei consoanelor finale, s-a produs o coincident de forme,
ceea ce a solicitat aparitia si utilizarea obligatorie pe lng formele verbale a pronumelor ego, tu, nos,
vos. De exemplu, verbele de imperfectum indicativi activi ducebam, ducebas, ducebat nu puteau fi
clare o dat cu disparitia consoanelor finale m, s, t dect atasndu-li-se pronumele personale ego, tu, is.
Ct priveste persoana a III-a, pentru care n latin nu existau forme speciale bine distincte, ca
indice pronominal al formei verbale respective ncepe s se foloseasc pronumele demonstrativ.
Pronumele is, folosit n aceast functie n latina clasic, nu se mentine, ntruct, n urma evolutiei
fonetice generale, pierde din corpul sonor, adic se reduce la i, confundndu-se cu alte forme
pronominale demonstrative (hic > ic > i). Si atunci, locul lui is este preluat de pronumele
demonstrative ille si ipse. De exemplu: Et ille dicet: Gra*ia, nepos. (= Si el zice: Multumesc,
nepoate).
Ulterior, pronumele demonstrativ completeaz sistemul de trei persoane al pronumelui personal.
Deja prin sec. al IV-lea, gramaticienii latinisti l includ pe ille la pronumele personale, alturi de ego,
tu, nos, vos.
n latina popular, care a stat la baza formrii limbilor romanice, unele forme ale pronumelor
personale de pers. I si a II-a se deosebeau de cele din latina clasic, ca de altfel, si de alte forme
dialectale ale latinei populare. Atunci cnd formele cazuale clasice erau m o n o s i l a b i c e, ele au
rmas n e a c c e n t u a t e, iar latina vulgar a creat forme noi, mai lungi, completnd, astfel, seria
66
pronumelor accentuate. Aceast situatie se ntlnea mai ales la formele de Ac. me, te, no, vo. Pentru a
crea forme tone, latina popular a absorbit n tema pronumelui particula interogativ ne oare, care
aprea n propozitii interogative dup primul cuvnt al propozitiei. De exemplu: Me ne interogas? Pe
mine oare m ntrebi?
Formele nos si vos, prin analogie cu pluralul substantivelor masculine de declinarea a II-a si al
celor feminine de declinarea a IV-a, l-au substituit de s final cu i, care n limba romn s-a constituit ca
un indice al pluralului si al persoanei a II-a singular.
Tabloul evolutiei formelor pronominale la persoanele I si a II-a din latina clasic n latina
vulgar si apoi n limba romn poate fi prezentat astfel:
Latina clasic Latina popular Limba romn
S i n g u l a r
N. ego, tu eo, tu eu, tu
D. mihi, tibi, mio, tive, mie (mi, mi, mi), 5ie (5i, 5i, 5i)
Ac. me, te me+ne, te+ne mine (m#), tine (te)
P l u r a l
N. nos, vos no, vo noi, voi
D. nobis, vobis nove, vove nou# (ne, ni), vou# (v#, vi)
Ac. nos, vos ne, ni; vi, ve noi (ne), voi (v#)
Astfel, pronumele personale de pers. I si a II-a au pstrat numai 3 forme de caz: N., D. si Ac.,
forme existente si n limba romn contemporan.

3. Evolubia pronumelui eu. Opinii (i sugestii
Ct priveste evolutia lui ego n eu, exist diferite opinii.
Regula general de evolutie a sistemului vocalic latinesc n limbile romanice orientale constat
disparitia lui g intervocalic: magis > mai, magister > maestru. Dar disparitia lui g are loc mai ales n
cazurile cnd acesta este urmat de i. Cu totul surprinztoare ns e disparitia lui g nainte de o n
pronumele ego. Printre altele, n toate limbile romanice, pronumele personal de pers. I sg. l-a pierdut pe
g: it. io, fr. je, prov. eu, catalan jo, menglenoromn eu.
Mai exist o opinie, cea a lingvistului german Neumann, care crede c diaparitia lui g n ego
s-ar datora faptului c acest cuvnt, n calitate de pronume, pierdea adesea accentul n fraz. Astfel, un
francez, pentru a sublinia c anume al face o actiune, va spune: Moi, je sui venu.
67
Un alt lingvist german, Birt, consider acest fenomen pur latin si atribuie cderea lui g vocalei
e, care l preced pe g.
Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate fi acceptat, mai ales c n latina vulgar a fost atestat
forma pao n loc de pago, -are a cantona, a face un canton, unde g ntr-adevr dispare atunci cnd
este urmat de o.
Dup disparitia lui g, o final neaccentuat din eo a evoluat n u: ego > eo > eu.

4. Evolu#ia celorlalte forme ale pronumelor personale
Pronumele latin tu, dup cum se vede, n-a suferit nici un fel de schimbri la N. att n latina
popular, ct si n limbile romanice: it. tu, fr. tu, rom. tu etc.
Am mentionat mai sus c formele de N. pl. nos, vos, l-au substituit pe s final prin analogie cu
substantivele masculine su neutre, cu cele feminine de decl. a IV-a, cu numeralul tres, cu verbele la
pers. II sg., prn i: nos > noi; vos > voi.
Formele de D. sg. mihi, tibi, conform regulilor generale de evolutie fonetic, l-au pierdut pe h si
pe b intervocalic, ca n exemplele de tipul prehendere > a prinde; liberto > iert; scribo > scriu etc.
Formele mihi si tibi au dat respectiv mi si *i conform regulilor generale de evolutie fonetic (contopirea
celor dou vocale n una singur). Aceste dou forme au cte dou variante: una silabic atunci cnd
se plaseaz naintea unei forme verbale reflexive (mi se pare, *i s-a spus) sau n cuplu cu un alt
pronume aton (mi-l amintesc, *i-i alin*i); si o alt form, asilabic cnd se rostesc muiat, urmate fiind
de un verb care ncepe cu o vocal si unde i din componenta acestor dou tipuri de pronume atone
formeaz mpreun cu o vocal un diftong ascendent (mi-aduc aminte, *i-aminte'ti), snt urmate de un
pronume aton (mi-o spui, *i-o faci) sau snt plasate n postpozitia unui substantiv, cptnd o cert
valoare semantic posesiv (geniu-*i romantic, inima-mi bate).
Formele %mi, %*i au evoluat si ele din motive conditionate lingvistic. E vorba de procesul fonetic
numit protez, cnd, pentru facilitarea pronuntiei, se adaug, adesea, vocala a: miroase amiroase;
l#m%ie al#m%ie, *apu' a*apu'. Asa si n cazul pronumelui aton mi > ami > #mi > %mi (aici
actioneaz legea fonetic a + m + consoan > %). Forma *i si l-a adugat pe % prin analogie cu forma
%mi.
Formele de plural n D. nobis, vobis, devenite n latina popular nove, vove, l-au pierdut nc n
latina trzie pe s final; b intervocalic a trecut n v (fenomenul betacismului), care apoi s-a vocalizat si a
devenit u; e final neaccentuat din noile forme, conform regulilor generale de evolutie fonetic, a trecut
n #:
68
nobis > nobes > nove > noue > nou#;
vobis > vobes > vove > voue > vou#.
n textele vechi romnesti, silaba accentuat se diftonga: noau#, voau#. Aceast faz de
diftongare apare si n cadrul unor forme dialectale, de rnd cu alte elemente lexicale: doau# oau#
moau#, ploau# etc.
Formele de Ac. sg. erau initial me, te. Dup cum am mentionat mai sus, formele accentuate
mene, tene au luat nastere la nceput n componenta propozitiilor interogative, n cadrul crora functia
interogativ o avea particula ne, iar mai trziu, aceasta si-a pierdut nuanta interogativ, fcnd, n
encliz, corp comun cu forma pronominal. Pronumele mene si tene au evoluat n mine si tine conform
legittilor fonetice generale (e + n + vocal > i: bene > bine; vendere > a vinde).
Dezvoltarea formelor de Ac. pl. e analog cu a celor de N. pl.: nos > noi; vos > voi. nc n
latina popular, n urma disparitiei lui s final, existau formele atone no, vo, care mai trziu, fiind
monosilabice, au evoluat n n#, v# (dup cum quod > c#). Forma v# a rmas pn n zilele noastre, iar
n#, pentru a face opozitie cu v#, a trecut n ne. O dat cu procesul invers de nchidere a vocalelor (e >
i), au aprut formele ni, vi.
Spre deosebire de formele de singular mi si *i, cele de plural nu au forme asilabice.
n limba romn contemporan, pronumele eu, tu, noi, voi nu au forme de G. Dar ntr-un sir de
sintagme din limba romn veche aceste forme existau si se realizau acestea, de regul, prin genitivul
analitic al pronumelor personale cu form de Ac., precedate de locutiuni prepozitionale adverbiale, n
componenta crora ntra, n mod obligatoriu, prepozitia de:
de-a dreapta de menre %n dreapta mea;
de pregiur de noi %mprejurul nostru;
pre mijloc de voi %n mijlocul vostru;
%nl#untru de noi %n#untrul nostru.

5. Evolu#ia pronumelor personale de persoane a III-a
Ca pronume de persoana a III-a, latina popular, dup cum am vzut mai sus, ntrebuinta
demonstrativul ille. Folosirea lui ille n aceast functie dateaz de foarte mult vreme, o dat ce este
comun tuturor limbilor romanice, cu exceptia sardei, care foloseste pronumele latinesc ipse.
Declinarea pronumelui ille a suferit, n latina vulgar, modificri adnci, nregistrate n diferite
izvoare. La masc. G. el devenise illuis, la D. illui. n dacoromn aceste dou forme au evoluat n una
singur lui. Si n celelalte limbi romanice situatia a rmas aceeasi: lui. Atestm aceast form si n
italian, francez, retoromn, menglenoromn.
69
La G.-D. feminin, existau, respectiv, formele illeus illaeius, care au evoluat n dacoromn lei
> ei, iar n unele limbi romanice a rmas forma lei (retoromn, italian) sau lvei (menglenoromn).
Deoarece latina trzie tindea s uniformizeze declinarea pronumelor cu cea a substantivelor, se
ntmpla ca alturi de D. illi, comun att pentru masculin, ct si pentru feminin, s se creeze, cu timpul,
illo pentru masculin si illae pentru feminin. Astfel de forme diferentiate cptau si alte tipuri de
pronume personale: ipso ipsae, isto istae.
Dup ce illo si illae s-au constituit n latina vulgar, aveau s intre n uz si alte forme analogice.
Ille, bunoar, nu putea s rmn izolat de hic si de quid, cu care era adesea asociat n fraz. Astfel,
formele obisnuite ale lui hic si quid au fost mult timp hoic si quoi. De aici reiese c hoic si quoi l-au
influentat pe illo, transformndu-l n illoi. n acest timp, genitivele hoius, quoius au influentat asupra lui
illius, transformndu-l n illoius. Aceast transformare a fost favorizat de faptul c, alturi de ille,
exista si illic, care era considerat ca un compus al lui ille + hic, si declinat ca acesta din urm: ill-hoius,
ill - hoi.
Schimbrile survenite la masculin s-au rsfrnt si asupra femininului. Astfel, s-a ajuns la
formele illois illaeius. Mai trziu, s-a ntmplat c ille l-a influentat pe quid. n rezultatul ecestei
evolutii, au aprut formele queius, quei, dup modelul illeius, illei. n sfrsit, cnd hoius, hoic, quoius,
quoic au trecut la huius, hui, cuius, cui, s-a ajuns la illuis >elluis > ellui > lui.
Vom reveni la aceste forme cnd vom cerceta alte tipuri de pronume.
Asadar, forma de N. ille din latina trzie a iesit din uz. Din Ac. illum, D. illo si Abl. illo (n locul
clasicului illi) se creeaz o form unic illu, folosit si ca N. pe parcursul evolutiei ulterioare, prin
trecerea lui i initial n e si reducerea lui ll la l, forma illu a devenit elu. Forma elu s-a mentinut mult
timp, u final disprnd n procesul general de reducere la nume abia prin secolul al XVIII-lea: elu > el.
La feminin, s-a creat forma unic illa, care n latina popular devine ella. Evolutia de mai
departe a acestui pronume a decurs pe aceeasi cale, ca si a substantivelor feminine ce aveau n
componenta lor elementul ella (stella, porcella, vitella etc.), adic ll intervocalic urmat de a a disprut:
ella > ea.
Mai exist o prere a lui Al. Philippide n privinta evolutiei lui ea. El presupune c illa > ella >
ela > eal# > eau#. Evolund din eal#, ea a devenit ton, iar forma eau# a dat nastere pronumelui
neaccentuat o, despre care vom vorbi mai jos.
Forma de masculin plural a evoluat astfel: illi > elli; i final l palatalizeaz pe l, fcndu-l s
dispar: elli > eli > elvi > ei. Cercetrile dialectologice ne demonstreaz c formele cu lv palatalizat se
mentin n sudul Dunrii (elvi) si n macedoromn (ielvi).
70
Forma de feminin plural sufer urmtoarele schimbri: illae > ellae > eale >ele.
Forma de G. masc. sg. din latina clasic illius, care s-a identificat cu D. sub influenta lui hic,
quid, ce aveau, respectiv, formele hoic, quoi, a fost substituit n latina trzie cu illoi, apoi cu ellui. n
cele din urm, apocopa primei silabe neaccentuate a dat forma lui.
Genitivul feminin sg. illaei, aprut prin analogie cu ellui, dup ce a disprut silaba nti
neaccentuat, a devenit laei. Disparitia lui l dup palatalizarea si modificarea diftongului latinesc ae n
e a dat nastere formei ei.
Paralel cu formele tone de G.-D., pentru amndou genurile se dezvolt forma aton E
(semivocalic), care, prin analogie cu formele atone de pers. I si a II-a, capt un % protetic, devenind %i.
Pe lng formele i si %i, mai exist o variant pozitional, si anume i (plin, silabic), care s-a
format datorit procesului fonetic numit haplologie.
Pentru G.-D. pl. forma illorum se folosea n latin pentru ambele genuri. Dup pierderea silabei
initiale, ellorum > lorum > loru > lor. Formele neaccentuate de D. le, li snt n rezultat al evolutiei
formelor de Ac.
Formele accentuate de Ac. au evoluat exact ca cele de N.:
ellu > el; ella > ea; elli > ei; ellae > ele.
Formele neaccentuate ns au urmat o alt cale de evolutie. Cea de masculin, bunoar, illu
(ellu), fiind plasat n prepozitia verbului, si pierde silaba initial, devenind lu. Textele vechi l
nregistreaz cu aceast form: lu %ntreab#. L capt un % protetic, devenind silabic: %l. Aflat n
postpozitia verbului, lu l-a pierdut pe u final, devenind l: %ntreab#-l, adap#-l, %nva*#-l etc.
La feminin singular, forma o a derivat din pronumele ella, si anume de la varianta popular,
sesizat de Al. Philippide eau#. Fiind folosit adesea dup formele verbale de gerunziu si participiu
terminate n u, a din componenta pronumelui ella formeaz cu u un diftong (v#dzutu + a, v#dz%ndu +
a); a final > # si forma eau# devine u#, care, ulterior, evolueaz, ca si articolul substantival nehotrt,
n una > un# > u# > uo >o.
Forma unic de N.-Ac. illi a dat nastere formei atone i: illi > elli > li > i. Mai trziu, i a cptat
un % protetic, devenind %i.
Le a derivat de la forma de feminin plural N.-Ac. ellae, care, n urma procesului de haplologie
si a monoftongrii diftongului latinesc ae n e, devine le.
6. Alte tipuri de pronume personale
n latina popular, alturi de pronumele ille, se mai utilizau si pronumele ipse si idipse.
71
Deschizndu-si, ca si alte tipuri de pronume, vocala initial, ipse devine epse, apoi epsu (vocala
final e > u, devenind, astfel, un morf distinct al numelor masculine la singular). n continuare, p este
asimilat de s (asimilare consonantic, regresiv, prin contact din punctul de vedere al locului de
articulatie) si, n felul acesta, epsu > ensu. Avnd legea de evolutie a vocalei e+n+cons. > %, cptm
forma %nsu. La acestea s-au adugat formele de gen si numr ale articolului substantival definit. Deci:
ipse > epse > epsu > ensu > %nsu+l > %nsul;
ipsa > epsa > ensa > %ns#+a > %nsa;
ipsi > epsi > ensi > %nsi > %n'i+i > in'ii;
ipsae > epsae > ensae > %nse+le > insele.
Pronumele %ns s-a ntrebuintat, n special, cu prepozitiile latinesti inter, de inter, per inter, care au
evoluat, respectiv, n %ntre, dintre, printre, si astzi avem n limba romn formele %ntr-%nsul, dintr-
%nsul, printr-%nsul etc.
n latin, mai exista pronumele idipse, care a evoluat exact ca si pronumele de tipul ipse, cu exceptia
c vocala initial a acestuia a suferit procesul aferezei:
idipse > edipse > depsu > densu > d%nsu+l > d%nsul;
idipsa > edipsa > depsa > densa > d%ns#+a > d%nsa;
idipsi > edipsi > depsi > densi > d%n'i+i > d%n'ii;
idipsae > edipsae > depsae > densae >d%nse+le > d%nsele.

7. Pronumele de reveren#$
Acestea c-au creat pe teren romanic, pe baza termenului de adresare domnia, derivat de la
dominus > domnu > domn + pronumele posesiv ta (tale), sa (sale), voastr# sau pronumele personal n
G. lui, ei, lor.
n limba veche, n afar de domnia cum ar fi: M#ria, rmp#r#*ia, Lumin*ia, Alte*ea etc., existau o
serie de constructii cu pronume posesive si alti termeni de adresare, Dintre acestea, numai constructia
cu termenul domnia, prin contaminare cu pronumele posesive, a dat nastere formelor speciale de
pronume personale, numite apoi reverentiale (de politete). Posesivul din cadrul acestor formatiuni,
atasat n encliz, indic persoana, genul si numrul:
pers. II: dumneata;
pers. III: dumnealui (genul masculin); dumneaei (genul feminin); dumnealor (numrul plural).
72
n unelesubdialecte romnesti, forma dumneata, prin faza intermediar duneata (disimilarea lui
m), a cptat forma naeata, care, fiind sesizat ca o palatalizare dialectal (se miar# se naar#, miere
naere), a fost refcut n limba literar n mata.
n conditiile actuale de dezvoltare a societtii, cnd a disprut asuprirea omului de ctre om si,
respectiv, supusenia oarb, constructiile de tipul domnia voastr#, domnia lui, domnia sa, ca si
constructiile mai vechi M#ria Ta, Lumin#*ia Voastr#, Alte*ea Sa etc., si-au restrns sfera de
ntrebuintare sau au disprut din uz, devenind niste istorisme. Formele dumneata, dumneavoastr#, mata
s-au pstrat n limb datorit faptului c au cptat un nou continut semantic, artnd stima, respectul
vorbitorului fat de interlocutori sau fat de o alt persoan care lipseste la discutie. Gradatia acestui
respect este urmtoarea: mata un respect ce tine mai mult de relatiile familiare, echivalent uneori cu
tu, dumneata o gradatie ceva mai mare, si dumneavoastr# cea mai mare gradatie de politete.

Evoluia celorlalte tipuri de pronume
1. Pronumele reflexive
n latina clasic, pronumele reflexiv avea 3 forme cazuale:
G. sui
D. sibi
Ac. se.
Aceste forme erau de pers. III, fr distinctie de gen si numr. Forma de G. sui, marcnd
posesorul, ca si orice nume n G. a disprut din uz din cauza omonimiei cu pronumele posesive.
Formele sibi si se au suferit o evolutie identic cu cea a formelor cazuale respective ale
pronumelor personale de pers. I si a II-a: forma de D. sibi > sii (disparibia lui b intervocalic) > sie
(deschiderea lui i neaccentuat n e); si > 'i (trecerea lui s+e (i) n ').
Forma de Ac. sine a evoluat, ca si mine, tine, din se + particula interogativ ne: sene, apoi l-a
nchis pe e n i, conform legittii generale e+n+voc. > i (dac e urmat n silaba urmtoare de un e):
sine.
Prin analogie cu pronumele personale (%mi, %*i, %l, %i), forma 'i capt un % protetic, devenind %'i.
n textele vechi, forma sie are diferite forme: Nb=, Nwy, NbFpe, cby etc. Aceste texte mai pstreaz
si forme de pronume reflexive compuse, cnd formele accentuate snt urmate de cele neaccentuate:
sie'i, sine', sinemi: Dziser# c#tr# ei'i: nu poci eu s# fac sinemi nemic# (Dosoftei). Aceste compuse
ns nu s-au pstrat n limba romn modern.

73
2. Pronumele posesive
n latina vorbit, sistemul pronumelor posesive a suferit schimbri esentiale. Astfel, paralel cu
formele pline meus, tuus, suus de N., apar de timpuriu si formele sincopate mus, tus, sus la N. si mum,
tum, sum la Ac.
La fel, n rezultatul sincoprii vocalei e n pozitie de hiat, forma de G. mei a devenit mi, iar
forma de D. meo a devenit mo. Despre aceste forme de pronume posesive vorbeste gramaticianul
Virgiliu: Sunt et alia pronomina ut mus, genetivus mi, dativus mo, accusativus mum, sic erit et tus pro
tuus.
Dup modelul lui tus, sus, pentru N. feminin, n latina popular, apar forme sincopate ca ta, sa.
O sincopare similar cu cea a formelor de singular s-a produs si la formele de plural. Astfel,
formele pline meis, suis, nostrorum, vestrorum au evoluat respectiv n mis, sis, nostrum, vestrum.
Toate aceste scurtri au dus la destrmarea declinrii pronumelor posesive. Ca rezultat, n
limbile romanice s-a pstrat numai cte o singur form pentru fiecare gen, persoan si numr, care au
derivat fie de la forma ton, fie de la cea aton.

Pronumele posesive pentru u n s i n g u r p o s e s o r au evoluat de la formele de N.-Ac. n
felul urmtor:
La persoana I masculin meus, n urma reducerii consoanei finale s, a dat forma meu. Ca si n
celelalte cazuri, atunci cnd e urma dup o consoan bilabial sau labiodental, e > ie (vitae > vie*i,
melem > miere, mellus > miel), meus > mieu. Aceast form este atestat n variantele textelor vechi
din sec. al XVI-lea: mieu. Formele cu E (iot) au dus, ca si n cazul celorlalte prti de vorbire, la
palatalizarea lui m n n: mint# >nvint# , miercuri > nvercuri, mieu > nveu. Exact la fel a evoluat si
forma mei din miei pentru masculin plural. Evitnd palatalizarea, limba literar a recurs la formele meu
si mei.
Forma de feminin singular a venit direct din latinescul mea. n textele vechi, se mai utilizeaz
forma regional meau#, care era fcut prin analogie cu substantivele feminine la forma nehotrt de
tipul stea steau#. Prin analogie cu forma de G. si de plural a substantivului stea stele, a aprut si
forma mele, care marcheaz, totodat, si sensul de mai multe obiecte posedate pentru un singur
posesor.
La pers. II-a masc. t#u a evoluat din latinescul tuus, la nceput n teus, dup modelul meus. Ct
priveste trecerea lui e n #, aceast transformare corespunde regulii generale de evolutie a sistemului
vocalic latinesc: bonitatem > bun#tate, sanitatem > s#n#tate (i neaccentuat > e > #).
74
Forma de feminin ta a venit direct din latina popular si a rmas intact pn n prezent, ca si
forma mea.
Formele t#u, ta pentru un singur posesor si un obiect posedat, la pers. II-a, au aprut ntr-o
perioad destul de timpurie a romnei si snt ntlnite n cele mai vechi texte: ochiul t#u prostu, dintru
%mp#r#*ia ta etc.

Formele pentru ma i mu l t e o b i e c t e p o s e d a t e la pers. II-a (t#i, tale) au evoluat
prin analogie cu cele de persoana I (mei, mele).
La pers. III-a masc. sg. pronumele seus, care este o formatie analogic cu meus, prin trecerea lui
e accentuat n #, devine s#u. n textele vechi, snt atestate dou forme ale acestui pronume: forma mai
veche seu (facu voie trupului seu Dosoftei) si s#u (a tot rodul s#u ibidem), ultima forma (s#u) fiind
caracteristic si pentru limba romn modern.
La feminin, forma sincopat sa (cea plin era sua) s-a mentinut intact.
La plural masculin, s#i este o formatie analogic cu mei, t#i. n textele vechi, snt atestate dou
forme ale acestui pronume: s#i si sei, dintre care ultima apare n mod sporadic: pornitu-s-au cu
moldovenii sei (I. Neculce). n limba romn contemporan s-a stabilit forma s#i.
La feminin plural, forma sale este o formatie analogic cu mele, tale.
Paralel cu formele pronumelor posesive s#u, sa, s#i, sale, n limba romn, pentru pers. III-a se
folosesc, de asemenea, si formele de G. ale pronumelor personale de persoana a III-a lui, ei, lor,
descendente din pronumele latinesti de deprtare illui, ilalei, illorum. Tendinta de a folosi formele de
G. ale pronumelui personal n locul celor posesive exista nc n latin, datorit valorii semantice de
apartenent pe care o are cazul G. Astfel, latinii se puteau exprima att Fillii amant suum patrem, ct si
Fillii amant illorum patrem.
S-a ntmplat c n limba vorbit adjectivele posesive autentice aproape c au fost
completamente substituite de cele personale n G., posesivele autentice pstrndu-se doar n
componenta termenilor de rudenie, n cadrul crora posesivele capt uneori niste forme mult distincte
dect cele literare: tat-su, m#si-i, frat-niu etc.
Formele pronumelor posesive pentru mai m u l t i p o s e s o r i s-au dezvoltat pe baza
formelor unice de gen si de numr, aprute nc n latina popular.
La pers. I sg. masc. forma unic nostru (< noster, metateza nostre, e > u ca marc a
masculinului singular) s-a mentinut pn n prezent.
75
Forma de masculin plural nostri a evoluat conform regulii generale: grupul str + i final > 'tr:
nostri > no'tri.
Forma noastre a suferit si ea o evolutie fireasc: nostrae > nostre (ae se monoftongheaz) >
noastre (o urmat n silaba urmtoare de o vocal deschis sau semideschis > oa).
Forma unic de pers. II-a sg. masc. din latina popular vester >voster (prin analogie cu noster)
> vostre (are loc metateza) > vostru (e > u ca marc a unificrii masculinului). Att forma de feminin
vostra > voastr#, ct si ambele forme de plural vostri > vo'tri si vostrae > voastre, au trecut printr-o
evolutie fonetic fireasc.
Pentru pers. III plural, n functie de pronume posesiv ce indic ma i mu l t i p o s e s o r i
s i ma i mu l t e o b i e c t e p o s e d a t e , n limba romn actual se foloseste pronumele
personal n G. lor. Aceasta ns nu nsemneaz c n latina popular si n limba romn veche, pentru
indicarea acestor raporturi, nu se foloseau pronumele s#i, sale. Acest lucru se datoreste si influentei
slave, n care pronumele posesive pentru mai multi posesori si mai multe obiecte posedate (NPZz, NPZu)
seamn ntructva cu pronumele romnesti s#i, sale: Cre'tinii trebuie s# iubeasc# pre dzeii s#i.
Nici n limbile romanice occidentale, pronumele posesive autentice nu si-au pstrat aceast
functie. Francezii, ca si romnii, nu pot s se exprime dect Les enfants aiment leurs parantes Copiii
si iubesc printii lor.

3. Pronumele demonstrative
n sistemul pronumelor demonstrative din latina clasic au survenit schimbri radicale. Unele
forme (hic, is, idem) au disprut, functa lor fiind preluat de ille, ipse, iste, care ncep s fie
ntrebuintate, mai trziu, si cu valoare de pronume personale sau ca determinative ale numelui.
Datorit cumulrii mai multor functii, valoarea demonstrativ a acestor pronume slbeste. De
aceea, n functie de pronume demonstrative apar fie dou pronume (ille - ipse), fie c se adaug
naintea pronumelui particula de accentuare ecce sau eccum: ecce ille acel, eccum tale cutare.
La baza crerii pronumelor demonstrative, n limba romn, au stat formele compuse ale lui ille
si iste cu particula de ntrire ecce, pe cnd n celelalte limbi romanice aceste pronume s-au format din
pronumele latinesc ipse.
nc n latina popular s-a nceput un proces de contaminare a particulei ecce cu pronume ellu
si iste, n rezultatul cruia s-au obtinut dou variante: eccelu si eccestu.
Ulterior, formele de N.-Ac. ale pronumelor demonstrative de deprtare au suferit anumite
schimbri de ordin fonetic: vocala initial e s-a deschis n a, cc s-a simplificat n unul singur:
76
ecce+ellu > acelu > acel;
ecce+ ella > acea;
ecce+ elli > aceli > acei;
ecce+ellae > acele.
77
Formele de G.-D. pentru singular si plural au evoluat cu participarea formelor
corespunztoare de articol substantival definit:
ecce+ ellui >acelui; ecce+ ellaei > acelei; ecce+ ellorum > acelor.
Ct priveste mbinarea ecce+istu etc., ea a trecut aceeasi cale de evolutie, ca si mbinarea
ecce+ ellu. Din aceast mbinare au evoluat pronumele demonstrative de apropiere:
ecce+istu > acest; ecce+ista >aceast#;
ecce+isti > ace'ti; ecce+istae > aceste.
Celelalte forme s-au dezvoltat din mbinrile cu formele cazuale ale lui istu: acestui, acestei,
acestor.
Att demonstrativele de deprtare, ct si cele de apropiere, atunci cnt se afl n postpozitia
unui substantiv sau l substituie, capt, n calitate de epitez, vocala a: acela, acesta, aceea,
aceasta, aceia, ace'tia.
n limba romn, pronumele demonstrative de deprtare si cele de apropiere au forme
prescurtate, care provin direct din pronumele demonstrative latinesti istu si ellu:
istu > estu > ast > #st; ista > esta > asta > ast#;
isti >esti > asti > #'ti; istae>estae>aste.
ille > ellu > alu > #la; illa > ella > ala >aia;
illi >elli > alli >ali > #ia; illae > ellae > ale > #lea.
Aceste forme s-au pstrat n limba romn contemporan datorit tendintei limbii de a-si crea,
aproape totdeauna, dou tipuri de pronume: unele cu forme pline (accentuate) si altele cu forme
scurte (neaccentuate).
Textele vechi atest pronumele demonstrative cu afereza lui a: cest, cel, ce'ti, ceste. Se
ntlnesc, de asemenea, diferite variante ale acestor forme: cie, cii, ceal, precum si forme articulate:
ce'tii, cestele. Snt atestate si cazuri de folosire a particulei de ntrire mpreun cu pronumele
demonstrative: acesta'i, acestuia'i.
Particul de ntrire 'i, mpreun cu pronumele demonstrative de deprtare, a contribuit la
formarea pe terenul limbii romne a pronumelor demonstrative de identitate: acela'i; aceea'i,
aceia'i, acelea'i.
De asemenea, limba romn si-a creat, prin mijloace interne, nc o clas de pronume
demonstrative, cele de diferentiere, folosind pentru aceasta pronumele nehotrt altul: cel#lalt,
cealalt#, ceilal*i, celelalte; acest#lalt, aceast#lalt#, ace'tilal*i, acestelalte.

4. Pronumele nehot$rte
n dacoromn, s-au dezvoltat o serie de pronume nehotrte att pe baza prototipurilor din
latin, ct si pe baz de material intern.
78
Ct priveste pronumele nehotrte mostenite din latin, ele se subdivizeaz n forme s i m p l
e si c o m p u s e. Printre cele simple mentionm:
alter > alt (cu variantele altul, alta, al*ii, altele), care, evident, au complinit, pentru
evidentierea formelor de gen, numr si caz, articolul substantival definit;
totus > tot (cu variantele totul, toat#, to*i, toate), avnd variante de gen si numr si doar
uneori varianta de caz tuturor;
unul (cu variantele una, unii, unele) a venit din utilizarea frecvent pe lng nume, iar
uneori si independent, a numeralului cardinal latinesc de tipul unus;
mult (cu variantele mult#, mul*i, multe), provenite din formele latinesti multus, multa, multi,
multae.
Printre formele compuse atestm:
neque+unus > niciunul; eccum + tantus > at%t; eccum + talis > cutare;
nescio+quem+ne>ne'tine; vere+ unus +ille > vreun, vreo, vreunii, vreunele, vreunor.
neque+unus > niciunul; eccum + tantus > at%t; eccum + talis > cutare;
nescio+quem+ne>ne'tine;
Pe teren romanic oriental, prin analogie cu alte forme pronominale, pe calea mbinrii de
elemente deja formate, s-au constituit, prin compunere, o serie de pronume nehotrte noi:
a) particula vare + un pronume relativ: oarecare, oarecine, oarece;
b) verbul volet + particula 'i + un pronume relativ: ori'icare, ori'icine, ori'ice, ori'icui,
ori'ic%t;
c) un pronume relativ + particula postverbal# volet: careva, cineva, ceva, c%tva;
d) conjunctivul amputat al verbului a fi + un pronume relativ: fiecare, fiecine, fiece cu
variantele %n componen*a c#rora intr# 'i verbul a 'ti: fi'tecare, fi'tecine, fi'tece, care se folosesc
doar regional.

5. Pronumele interogativ-relative
Limbile romanice orientale au dezvoltat drept pronume interogativ-relative prtile de vorbire
latinesti qualem, quem, quid, quantus.
Intrnd n sistemul pronominal, care (provenit din qualem prin trecerea lui l intervocalic n r,
disparitia lui m final), n limba romn veche, si-a atasat articolul substantival definit, cptnd
forme de gen si numr: carele, carea, carii, carele. n limba romn contemporan, acestea capt
formele cazuale pentru G.-D. c#reia, c#ruia, c#rora.
Pronumele latinesc quid avea la Ac. forma quem. mpreun cu particula interogativ ne (ca
si me, te, se), quem a stat la baza formrii pronumelui cine.
79
Forma latineasc de D. quuius > cui a suferit doar schimbri de disparitie a sunetelor finale s
si u, grupul consonantic qu (dac nu era urmat de o vocal anterioar) > c. n textele vechi,
pronumele cui era nsotit uneori de particula 'i: D# lui 'i cui'i de %n s#m%n*a lui).
Pronumele latinesc quid l substituia, n latina popular, pe quod. n urma disparitiei lui d
final, africatizrii lui qu+i>j si trecerii lui i n e, pronumele quid > ce.
C%t provine de la quantus (qu urmat de a devine c, a + n + cons. > %, n urmat de t este
disimilat de acesta, deoarece n romn nu exist nici un cuvnt care ar ncepe cu grupul
consonantic nt; s si u final dispar).

6. Pronumele negative
n limba romn, exist dou pronume negative: nimeni si nimic. Ambele snt niste formatii
compuse din latina popular:
a) nec hominis, conform unei evolutii clare, a evoluat n nemini si la nceput nsemna nici un
om;
b) nec mica nici o buc#*ic# > nemic#.
Ambele forme, fiind supuse procesului fonetic de epitez, devin respectiv nemeni si nemic#. Sub
influenta limbilor slave, e din silabele initiale ale acestor pronume > i, deoarece n slav aceleasi
pronume au formele F9[RZ si F9qRZ. Deci nemeni > nimeni, si nemica > nimic. Pronumele nimeni
a fost supus procesului fonetic de rotacism si la G.-D. a cptat, n textele coresiene de la
Maramures si n unele graiuri, forma nim#rui. Pronumele nimica are forma palatalizat a nazalei:
nvinvica (nvinvicu*#).
Din bibliografie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Cartea Moldoveneasc,
1964, p. 247-252.
2. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1964, p. 123-125.

Evolu%ia verbului. Modul indicativ al diatezei active
1. Preliminarii. Restructurarea morfologiei verbului n sfera modului
central indicativ
Modificrile ce au avut loc n cadrul sistemului verbal latinesc si restructurrile din
morfologia verbului n general tin, n primul rnd, de formele categoriale temporale ale modului
indicativ al diatezei active.
Schimbrile mari n sistemul verbal al latinei populare se datoreaz factorilor de ordin intern:
a) tendinta latinei trzii spre analitism;
80
b) actiunea legilor de evolutie fonetic;
c) legea analogiei.
Tendinta spre analitism a constituit unul din factorii principali care au dus la crearea formelor
analitice de perfect si de viitor.
Procese fonetice conditionate lingvistic au suferit formele de conjugare mostenite din latin la
paradigmele timpului prezent, imperfect, perfect simplu si mai-mult-ca-perfect.
Conform legilor fonetice, n rezultatul disparitiei sunetului final s, formele latinesti de prezent
la pers. II laudas, cantas etc. trebuiau s dea reflexele laud#, c%nt#, dar nu lauzi, c%n*i, cum snt n
limba contemporan, acestea datorndu-se anume procesului analogiei cu formele verbale de
conjugarea a IV de tipul dormi.
Datorit acestor factori, sistemul verbal latinesc flexionar a suferit restructurri considerabile
si, n rezultat, s-au creat un sistem calitativ nou, sintetico-analitic.

2. Evolu#ia formelor de indicativ prezent
n limba latin, ca si n romna contemporan, prezentul indicativ al verbelor durative
exprima o actiune prezent imperfect, iar indicativul prezent al verbelor momentane o actiune
imediat viitoare si perfectiv.
Formele verbelor la prezent au suferit un sir de modificri. S analizm cum au evoluat cele
6 clase de verbe:
1. La clasa I de verbe se refereau verbele latinesti de conjurarea I (canto, -are), care n latin
aveau urmtoarele forme:
canto
cantas
cantat
cantamus
cantatis
cantant
Calea de evoluie a acestor verbe a fost diferit. Formele de pers. I, III, IV, VI au fost supuse
unor modificri pur fonetice:
I canto > cantu > c%nt;
III cantat > canta > c%nta > c%nt#;
IV cantamus > cantamu > c%ntam > c%nt#m;
VI cantant > canta > c%nta > c%nt#
Celelalte dou forme (II cantas si V cantatis) au fost supuse modificrilor de natur
fonetic, precum si celor determinate de procesul analogiei. Ele s-au creat pe baza analogiei cu
formele verbelor de conjugarea a IV-a:
II dormis > dormi; V dormitis > dormi*i.
81
Deci cantas > canti > c%n*i; cantatis > cantati > c%nta*i.
2. La clasa a II-a de verbe (cele de conjugarea a II-a de tipul venare) evolutia formelor de
prezent a fost aceeasi, cu deosebirea c la tema infinitivului s-a adugat sufixul gramatical ez,
venit n latina popular odat cu mprumuturile grecesti:
I v%nez IV v%n#m
II v%nezi V v%na*i
III v%neaz# VI v%neaz#
3. Clasa a III-a o alctuiau verbele de conjugarea a IV-a de tipul dormio,- ire, care aveau n
latin urmtorul aspect:
I dormio IV dormimus
II dormis V dormitis
III dormit VI dormiunt
Formele date au fost supuse unor schimbri fonetice conditionate lingvistic. Aceasta
priveste, mai nti, pers. I (dormio) si VI (dormiunt), care l sincopeaz pe i intervocalic: dormo >
dormu > dorm; dormiunt > dormu > dorm.
Au fost supuse modificrilor si pers. a III-a (dormit) si a V-a (dormitis). n flexiunea celei
dinti forme, i > e: dormi(t) > dorme > doarme; la pers. V, sub influenta lui i, t > *: dormiti >
dormi*i.
n rezultatul modificrilor fonetice, sistemul de forme capt aspectul:
I dormio > dormo > dormu > dorm;
II dormis > dormi(s) > dormi;
III dormit > dorme > doarme:
IV dormimus > dormimu > dormim;
V dormitis > dormiti > dormi*i;
VI dormiunt > dormu > dorm.
4. Clasa a IV-a o formau verbele de conjugarea a IV de tip sufixal, cu sufixul de provenient
greceasc esc, de tipul a %nt%lni, sufixul atasndu-se la toate cele 3 persoane de singular (I, II, III)
si la a III-a plural (VI):
I %nt%lnesc IV %nt%lnim
II %nt%lne'ti V %nt%lni*i
III %nt%lne'te VI %nt%lnesc
5. La clasa a V-a se refer verbele de conjugarea a II-a de tipul taceo, -ere, care n latin
aveau urmtorul aspect:
I taceo IV tacemus
82
II taces V tacetis
III tacet VI tacent
Forma pers. I a parcurs urmtoarea cale de evolutie: taceo > tacio > taco > tacu > tac.
Pers. II sg. (taces), II si III pl. (tacetis, tacent) au fost influentate de formele verbelor de conj.
IV de tipul dormio, - ire. Ele au cptat aspectul:
II taces > tacis > taci;
V tacetis > tace*i;
VI tacent > tacunt > tac.

6. Clasa a VI-a o alctuiesc verbele de conjugarea a III-a de tipul duco, -ere, care n limba latin
aveau urmtorul aspect:
I duco IV ducimus
II ducis V ducitis
III ducit VI ducunt.
Patru dintre formele date au evoluat pe cale pur fonetic:
I duco > ducu > duc; IV ducimus > ducimu > ducemu > ducem;
III ducit > duci > duce; VI ducunt > ducu > duc.
Celelalte forme (II ducis, V dicitis) au fost influentate de formele conjugrii a IV-a cu infinitivul
n ire (doirmio, -ire):
II ducis > duci; V ducitis > duci*i > duce*i.

Pe parcursul evolutiei formelor de prezent, s-au produs anumite schimbri si n tema unor
verbe. Aceste schimbri au fost cauzate de mai multi factori:
a) actiunea legittilor fonetice generale;
b) modificarea accentului;
c) evolutia desinentelor;
d) legea analogiei;
e) alternantele fonetice.
Acad. Al. Rosetti sustine c la unele verbe care aveau e n tem s-a dezvoltat pe cale fonetic
alternanta vocalic # la pers. I, e la pers. II si a la pers. III singular:
ap#s > ape'i > apas# (appCnso);
%mb#t >%mbe*i > %mbat# (bibEto).
Prin analogie cu verbele de acest tip, au evoluat si altele care aveau un e precedat de o
labiodental n tem: %nf#' > %nfe'i > %nfa'#.
83
Pers. II sg. a verbelor de conj. I si-a modificat vocala final a temei datorit analogiei cu
persoana respectiv a verbelor de conj. IV : laudas > laudis >lauzi:
Exist forme de prezent care n limba veche aveau alt aspect al temei n raport cu cel din
limba romn contemporan: purceade > purcede; gr#ia'te > gr#ie'te etc.

Ct priveste locul accentului, formele de prezent reprezint dou grupuri mari:
a) cele cu accentul pe sufix (verbele de tip sufixal din clasele II si IV); Formele de prezent cu
accentul pe sufix au fost mostenite din limba latin cu acest accent;
b) cu accentul pe radical (celelalte verbe). Ct priveste formele de prezent cu accentul pe
radical, ele snt oxitone (adun, aduc, arunc etc.) si paroxitone (tremur, laud etc.);
c) accentul rmne neschimbat n toat paradigma prezentului numai la clasa a VI-a de verbe
(cele de conjugarea a III-a: trec, treci, trece, trecem, trece*i, trec), la celelalte clase de verbe
pstrndu-se numai la pers. I, II. III sg. si III pl. (tremur, tremuri, tremur#), pe cnd la persoanele I si
II plural accentul cade pe flexiune: tremur#m, tremura*i;
d) o serie de verbe si-au mutat accentul radicalului de pe antepenultima silab (proparoxiton)
pe ultima (paroxiton): {lligo >al`g; {pplico >apl`c.

3. Evolu#ia verbelor a avea, a fi (i a voi
Schimbri mari au suferit formele de prezent ale verbelor habere, volere, esse att la formele
lor pline (predicative), ct si la cele auxiliare.
Verbul habeo,- ere a evoluat astfel:
I habeo > habiu > aibu > amu; IV habemus > havemus > (avem); aemu > amu >am;
II habes > havi >ai; V habetis > havetis > (ave*i); a*i;
III habet > havet > aet > a; (are) VI habunt > avunt > (au)

Verbul voleo, -ere a suferit urmtoarele modificri fonetice:
I voleo > voliu > voiu > voi; IV volemus > vulemu > vuremu > vrem;
II velis > veli > vei; V voletis > vuleti > vureti > vre*i; (ve*i)
III volet > vole > vore > voare > va; VI volunt > voru > vor.
Anume de aici provin ambele paradigme ale prezentului cu formele:
a) tone: vreau, vrei, vrea, vrem, vrei, vor;
b) atone: voi, vei, va, vom, ve*i, vor.


84
Verbul esse avea n latin, la prezent indicativ urmtoarea paradigm:
I sum sunt (s%nt) (s, %s)
II es esti >e'ti,
III est est(e) > este; e, i, %i
IV sumus s%ntem
V estis s%nte*i
VI sunt s%nt, s, %s
Formele scurte ale lui esse snt creatii mai vechi: din paradigma latineasc s-au pstrat doar
formele est, sunt si estis. nc n textele vechi apar formele atone si asilabice i, -s, forma verbal e.
Prin proteza lui % s-au creat forme scurte de sine stttoare %s, %i.
Dup cum vedem, din paradigma conjugrii verbului latinesc esse la prezent, pers. I sg. a
evoluat prin analogie cu pers. VI (s%nt);
pers. II sg. prin analogie cu pers. V: e'ti;
pers. IV 'i V prin analogie cu pers. VI: s#ntem, s%nte*i;
la pers. III sg. s-a ad#ugat %n calitate de epitez#, prin analogie cu verbele de conj. III,
vocala e.
4. Evolutia formelor de imperfect
Pe parcursul evolutiei sale de la limba latin la limbile romanice, formele de imperfect au
suferit modificri att n tem, ct si n flexiune. Imperfectul avea urmtoarele terminatii: -{bam
(narabam), -Cbam (dicCbam), -iebam (audiebam). Flexiunea de la conj. III -iebam se confunda cu
cea de la conj. II Cbam. De aceea, treptat, pentru ambele conjugri s-a stabilit terminatia Cbam. n
cele din urm, se obtine un sistem opozitional din 3 flexii: -{bam, -Cbam,- Gbam.
Formele imperfectului n limba latin erau urmtoarele:
I cantabam
II cantabas
III cantabat
IV cantabamus
V cantabatis
VI cantabant

I dicebam
II dicebas
III dicebat
IV dicebamus
V dicebatis
VI dicebant

I audi(e)bam
II audi(e)bas
III audi(e)bat
IV audi(e)bamus
V audi(e)batis
VI audi(e)bant
85
n rezultatul modificrilor fonetice, formele de pers. I, II, III sg. si IV pl. coincid:
I cantaba(m)
II cantaba(s)
III cantaba(t)
VI cantaba(nt)
I dicebam
II dicebas
III dicebat
VI dicebant
I audi(e)bam
II audi(e)bas
III audi(e)bat
VI audi(e)bant
Persoanele I si II pl. capt o form unic:
II audi(e)bas III audi(e)bat VI audi(e)bant
Persoanele I si II pl. capt urmtorul aspect:
cantabamus > c#ntamu > c%ntam; cantabatis > c%nta*i;
dicebamus > dziceam > ziceam; dicebatis > dzicea*i > zicea*i;
audiebamus > audzeam > auzeam; audiebatis > audzea*i > auzea*i.
Doar aceste forme puteau fi ntrebuintate fr a aduga pronumele personale noi si voi. Celelalte
forme pronominale au evoluat prin analogie:
la pers. I. sg. s-a adugat terminatia m prin analogie cu persoana I pl.;
la pers. II sg. s-a adugat i final ca marc a acestei persoane;
la pers. III pl. s.a adugat semivocala u, mai exact diftongul au, descendent din verbul
habere > habunt > au, care a devenit caracteristic pentru toate verbele la pers. III plural.

5. Evolu#ia formelor de perfect
Limba latin a cunoscut cteva forme de perfect:
a) perfectul n vi, caracteristic pentru majoritatea verbelor de conj.I (mitare, mutavi) si a IV-
a (venire, venivi). Acest tip de perfect mai era caracteristic si pentru unele verbe de conj. a III-a
(cognovi, cognoscere), precum si pentru unele verbe de conj. a II-a (complevi, complere);
b) perfectul n ui, caracteristic pentru majoritatea verbelor de conj. a II-a (habiu, habere;
monui, monere);
c) perfectul cu radicalul reduplicat, caracteristic pentru unele verbe de conj. I (dedi, dare,
steti, stare), pentru unele verbe de conj. a II-a (pependi, pendere) si pentru o parte a verbelor de
conj. a III-a (credidi, credere, perdidi, perdere);
d) perfectul format din radical (fr reduplicare), caracteristic pentru unele verbe de conj. a
II-a (prandi, prandere, vidi, videre), unele verbe de conj. a IV-a (veni, venire) si pentru unele verbe
de conj. a III-a (rupi, rupere, bibi, bibere);
e) perfectul sigmatic (n si) caracteristic pentru unele verbe de conj. a II-a (risi, ridere, arsi,
ardere), dar mai ales pentru verbele de conj. a III-a (dixi, dicere).
86
Pe parcursul evolutiei de la latin la romn, tipurile de perfect amintite mai sus au fost
supuse unor modificri diferite (analogia, dispariti de sunete, trecerea de la un tip de conjugare la
altul etc.).
Astfel, perfectul cu radicalul n si dispare (cu rare exceptii). Verbele de conjugarea I si IV,
fiind cele mai multe la numr, si-au pstrat tipurile de perfect fr schimbri deosebite. Dintre
tipurile de perfect pe care le-au mentinut limbile romanice, cel mai rspndit este perfectul n -avi,
caracteristic mai ales pentru verbele de conj. I, apoi cel n -ivi, caracteristic pentru verbele de conj.
IV, cel sigmatic, caracteristic pentru verbele de conj. III, si perfectul n ui, caracteristic pentru
verbele de conj. II si partial a III-a.
Formele de perfect n -avi si ivi aveau n latin urmtorul aspect:
I cantavi IV cantavimus
II cantavistis V cantavistis
III cantavit VI cantaverunt
VI cantara*
I dormivi IV dormivimus
II dormivisti V dormivistis
III dormivit VI dormiverunt
Unii cercettori ai istorie limbii latine (A. Lombard), formele persoanei VI (cantaverunt,
dormiverunt), dup disparitia silabei ve, devin cantavCre, dormivCre, iar dup albii (A. Rosetti)
cantara, dormira.
Ele au urmat aceeasi cale de evolutie. nc n latina popular, aceste forme ncep s piard
sunetul intervocalic v sau chiar grupul vi. n felul acesta, apar formele sincopate:
I cantai IV cantamus
II cantasti V cantastis
III cantat VI cantara

I dormii IV dormimus
II dormisti V dormistis
III dormit VI dormira
Apoi intervin alte schimbri: dispar consoanele finale; personale I si a II-a plural, prin
analogie cu pers. a III-a pl., au cptat nterfixul r#-; la forma de singular s-au produs doar
schimbri de ordin fonetic:
I cantai > c%ntai
87
III canta > c%nt# VI cantamu > c%ntam
I dormii > dormii
III dormi > dormi III dormimu > dormim
Persoanele a II-a sg. si pl. au suferit o cale de evolutie mai complicat: a fost disimilat
consoana t (legitatea t precedat de s si urmat de i), trecerea lui s+i >': cantasti > cantasi > c%nta'i.
n felul acesta, pers. a II-a sg. si cea de-a II-a pl. devin sinonime: cantastis > cantasti > c%nasi >
c%nta'i.
De aceea, forma de la pers. II pl. capt aspectul c%nta*i prin analogie cu desinenta persoanei
respective de la celelalte timpuri. n afar de aceasta, la pers. a II-a pl., ca si la pers. I pl., apare
formantul r#-, caracteristic pentru pers. a III-a pl.
n felul acesta, paradigma conjugrii verbelor n -vi (-{vi, -Gvi) devine urmtoarea:
I cantavi > c%ntai IV cantavimus >c%ntam>c%ntar#m
II cantasti > cantasi> c%nta'i V cantavistis > cantasi >c%nta*i >c%ntar#*i
III cantavit >canta > c%nt# VI cantaverunt > cantara > c%ntar#

I dormivi > dormii IV dormivimus > dormim >dormir#m
II dormivisti > dormisi > dormi'i V dormivistis > dormisi > dormi*i > dormir#*i
III dormivit > dormi VI dormiverunt > dormira > dormir#.
Formele de perfect sigmatic aveau urmtorul aspect:
I dixi IV diximus
II dixisti V dixistis
III dixit VI dixerunt
n urma modificrilor fonetice (de adugare a lui e dup tema latineasc la pers. I sg. si de
substituire a lui i posttonic prin e) ele devin:
I dixu IV dixemu
II dixe'i V dixeti
III dixe VI dixera
Consoana d+e(i) s-a africatizat, dnd nastere sunetului dz (z). La pers. I si a II-a pl. se
ataseaz, prin analogie cu pers. a III-a pl., formantul r#-. Celelalte forme evolueaz ca si formele
respective ale perfectului n -ai (c%ntai), -ii (venii). n urma acestor inovatii, vechea paradigm a
perfectului sigmatic capt urmtorul aspect:
I zisei IV ziser#m
II zise'i V ziser#*i
III zise VI ziser#
88
Cu exceptia persoanelor II si VI, formele de perfect simplu pstreaz vechiul accent latinesc
neschimbat: zis`i, zis`r#m.
c) Formele de perfect n -ui aveau n latin urmtorul aspect:
I tacui IV tacuimus
II tacuisti V tacuistis
III tacuit VI tacuerunt
Aceste forme au evoluat astfel:
I tacui > t#cui IV tacuimus > t#cum > t#cur#m
II tacuisti > tacusi > t#cu'i V tacuisti > tacusi > tacuti > t#cu*i > t#cur#*i
III tacui > t#cu VI tacuerunt > tacura >t#cur#.
Cu -ui se forma si perfectul verbului nascio, -|re: nascui > n#scui. n aria oriental a
Imperiului Roman, aceast creatie a luat locul perfectului latin natus sum, pe cnd n partea
occidendal, perfectul latinesc de tipul natus sum s-a pstrat pentru vreo 15 verbe, care n limba
francez se conjug cu verbul auxiliar }tre.

6. Mai-mult-ca-perfectul indicative latin (mutaseram, mutaseras, mutaserat etc.) nu s-
a pstrat n limbile romanice. La baza mai mult ca perfectului indicativ sintetic n limbile romanice
orientale stau formele sincopate de mai mult ca perfect conjunctiv latin.
nc n latina clasic, mai mult ca perfectul conjunctiv latin se folosea cu forma sincopat
(fr silaba vi). Paradigma mai mult ca perfectului era urmtoarea:
I mutavissem > mutasem IV mutavissemus > mutasem
II mutavisses > mutases V mutavissetis > mutassetis
III mutavisset > mutase VI mutavissent > mutasent
n rezultatul evolutiei fonetice normale (disparitia consoanelor finale), formele persoanelor I,
II, III, VI au coincis:
I mutavissem > mutase
II mutavisses > mutase
III mutavisset > mutase
VI mutavissent > mutase
Paradigma mai mult ca perfectului devenise urmtoarea:
I mutase IV mutasemu
II mutase V mutaseti
III mutase VI mutase
Pers. I sg. a cptat terminatia m prin analogie cu pers. I pl.
89
Pers. II sg. si-a adugat terminatia i ca marc a acestei persoane.
n urma tuturor modificrilor, paradigma verbului muto, -are la mai-mult-ca-perfectul
indicativ avea, la un moment dat, urmtorul aspect:
I mutasem IV mutasem
II mutasei V mutase*i
III mutase VI mutase
Pentru formele de plural, paralel cu terminaiile sem, -sei, -se, apar, prin analogie cu
perfectul simplu, si formele cu ser#m, -ser#'i, -ser#, care snt creatii mai recente.
E de mentionat c n limba veche a existat un sistem de mai-mult-ca-perfect perifrastic,
format pe baza timpurilor trecute ale verbului auxiliar a fi (eram, am fost, fusesem) + participiul
verbului de conjugat. Deosebim urmtoarele tipuri de mai-mult-ca-perfect alctuite din:
a) imperfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: era mer'i = merseser#;
b) perfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: s-au fost dus = se dusese;
c) mai mult ca perfectul verbului a fi + participiul verbului de conjugat: se fusese r#dicatu =
se ridicase.
Aceste forme, create dup modele slave, nu s-au pstrat, deoarece se foloseau rar, apoi au
disprut totalmente. Ca norm literar, s-a pstrat numai mai-mult-ca-perfectul sintetic.

7. Perfectul compus
Pentru a arta c actiunea s-a terminat, limba latin folosea mbinri de verbe cu sens abstract
(habere, tenere, posse, debere) cu participiul trecut. La nceput, n textele latine, verbul habere era
folosit cu sensul de a avea. Cu timpul ns, el si-a pierdut sensul de posesivitate si ncepe procesul
de gramaticalizare a perifrazei de tipul habeo scriptum, ea fiind supus unor modificri. Verbul
habere sufer unele modificri:
I habeo > habiu > aibu > aiu IV habemus > havemus > aemu > am
II habes > havi > ai V habetis > havetis > aeti > a*i
III habet > havet > aet > a VI habunt > havunt > au
Formele pline (predicative) ale verbului habere la unele persoane (III are, IV avem, V -
ave*i) au urmat o alt cale de evoluie:
(conditional) III haberet > (h)aere > are
IV habemus > (h)abemu(s) > avem
V habetis > (h)abeti(s) > ave*i.
Forma de pers. I. sg. aibu este nlocuit cu forma pers. I. pl. (amu > am), care particip la
formarea perfectului compus.
90
Formele pline (predicative) ale verbului a avea vor cpta urmtorul aspect:
I am
II ai
III are
IV avem
V ave*i
VI au.

8. Timpul viitor
Limbile romanice orientale nu au mostenit timpul viitor latin. Aceasta se datoreaz mai
multor cauze:
a) n latina clasic timpul viitor nu avea o paradigm unic. n dependent de tipul de
conjugare, viitorul avea diferite terminatii. (-bo la conjugrile I si II; -am la conjugrile III si IV);
b) n procesul de evolutie, au avut loc modificri fonetice ce au dus la identitatea formelor
de viitor. Bunoar, la conjugrile I si a II-a au coincis persoanele a II-a si a III-a sg.: II cantabis;
III cantabit = c%nta
La conjugrile III si IV coincid persoanele II si III sg. si III pl.:
II dices
III dicet dice > dzice > zice
VI dicent
Toate aceste coincidente au avut drept urmare destrmarea complet a paradigmei de viitor
sintetic latin. Se cerea aparitia unor noi forme de viitor. n acest scop, au aprut, n latina trzie,
perifraze formate dintr-un verb cu functie de auxiliar (habeo, voleo, debeo) si infinitivul verbului
principal (habeo cantare, volo bibere, debeo manducare). Aceste perifraze exprimau mai mult
atitudinea vorbitorului fat de realizarea aciunii.
La baza formrii viitorului n limbile romanice st perifraza de tipul voleo cantare. Evolutia
verbului volere am analizat-o mai sus. Verbul conjugat (de baz) ia forma infinitivului
neprepozibional (fr prepozitia a).
Perifraza de tipul voleo cantare a stat la baza formrii viitorului I forma I (eu voi c%nta).
Ct priveste viitorul I forma a II-a, el s-a format de la o alt perifraz care exista n latina
trzie, habeo ad cantare, care nsemna am a cnta. Mai trziu, are loc nlocuirea infinitivului prin
conjunctiv, perifraza cptnd aspectul am s# c%nt. La nceput, au existat amndou formele de
viitor: am a c%nta si am s# c%nt.
Deci ambele forme ale viitorului I se datoreaz existentei a dou tipuri stabile de perifraze n
latina trzie.
Pe baza viitorului verbului a fi si a participiului verbului de baz apare o nou form de
viitor (voi fi c%ntat), care nu este un reflex al viitorului anterior din limba latin, ci, mai degrab, o
91
formatie relativ recent, alctuit prin analogie cu alte forme supracompuse (a' fi c%ntat, vei fi
lucrat). Aceast form de viitor se ntrebuinteaz rar, deoarece se confund cu formele de viitor
pasiv si potential (prezumtiv). n felul acesta, n limba romn veche, a luat nastere viitorul II sau
viitorul anterior.
n consecint, din cele expuse mai sus se desprind urmtoarele
C on c l u z i i :
a) Modificrile ce au avut loc n sistemul verbal latinesc si-au lsat amprenta pe formele
categoriale de timp ale modului indicativ al diatezei active.
b) Sistemul verbal latinesc sintetic sufer anumite modificri si se creeaz un nou sistem
sintetico-analitic.
c) Limba romn a mostenit din latin formele de prezent si de imperfect, dar cu unele mici
modificri.
d) Dintre tipurile de perfect pe care le-au mostenit limbile romanice, cel mai rspndit este
perfectul simplu.
e) n limba romn s-a format un nou tip de perfect compus, care a avut la baza perifraze de
tipul habeo scriptum.
f) Limbile romanice orientale nu mostenesc timpul viitor latin. Viitorul I cu formele sale I si
II s-a format de la perifraze de tipul volo cantare si habeo ad cantare. Pe terenul propriu al limbii
romne se formeaz viitorul anterior, constituit din viitorul I forma I al verbului a fi si participiul
verbului de conjugat.

Modul conjunctiv

n perioada de formare a limbii romne vechi (sec. IV-X), pe aproape ntregul teritoriu al
limbii noastre, conjunctivul a cptat ca morfem specific lui fosta conjunctie latineasc si dac.
Aceasta si-a pierdut, n anumite mprejurri, sensul de conditional, rmnnd ns cu valoare de
dac, si va mai continua s apar cu aceast valoare n textele din secolele al XVI-lea si al XVII-
lea. Odat cu impunerea lui s# ca morf al conjunctivului, s-a realizat si o alt modificare n structura
acestui mod verbal, modificare care a adus modul conjunctiv la structura sa actual: la persoanele I
si a II-a sg. si pl. verbele la modul conjunctiv prezent se modific exact ca la prezentul indicativ, cu
deosebirea c se adaug, n procliz, morfemul s#, fapt ce a fcut s se fac deosebire dintre aceste
dou moduri personale.
Ct priveste cile de transformare a conjunctiei conditionale s# n form modal de
conjunctiv, exist mai multe opinii ale cercettorilor.

92
1. Meyer-Lbke consider, bunoar, c formele de conjunctiv ar fi aprut, mai nti, la
persoanele I si a II-a, n propozitii completive directe, dup verbe ce exprim o dorint: rog s# taci
sau o voint: voiu s# c%nt. Punctul de plecare spre structurile cu conjunctiv trebuie vzut, mai nti,
n propozitiile conditionale incomplete: dac# ai t#cea, te rog. Asadar, te rog s# taci ar fi rezultat din
dou propozitii independente, dintre care una cu s#, care ar fi exprimat dorinta sau rugmintea, si
alta la pers. I indicativ, care ar fi chiar verbul de dorint sau voint, aceasta din urm fiind
propozitia principal, iar cealalt secundar.
Cercettorul Meyer-Lbke mai d o explicatie a constituirii conjunctivului: morfemul s# a
devenit marc a acestui mod n propozitiile completive directe si indirecte care ncepeau cu si
conditional: geudeo si venitas m bucur dac vii. Dar nsusi cercettorul respinge aceast ipotez
din motivul c n limba romn verbele ce exprim sentimente se construiesc cu conjunctia c#, nu
cu s#: m# bucur c# vii.
2. O nou explicatie o gsim la I. Iordan
7
, care crede c schimbarea cu participarea
conjunctivului s-a realizat n fraze de tipul nu 'tiu s# fi venit si s# fiu mai t%n#r, m-a' apuca de
aceast# munc#. I. Iordan vede dou ci de transformare a lui s# conditional n s# morf al
conjunctivului:
a) n propozitii completive directe cu s# dac, dup verbul a 'ti la forma negatuv: nu 'tiu
s# fi venit decanul dac a venit decanul;
b) n propozitii conditionale cu conjunctivul prezent, n care s-a pstrat s# conditional.
Consuderm c obligatorie e numai cea de-a doua explicatie.
Al. Philippide
8
mentiona c forma de prezent si cea de perfect al conjunctivului, ambele cu s#,
au, cteodat, valoare de ireal prezent, respectiv, trecut. Pe noi nu ne intereseaz dect forma de
prezent, singura care a fost mostenit din latin. Al. Philippide ddea un exemplu din I. Creang: S#
am eu at%*ia bani %n pung#, nu mi-ar mai trebui alta. Deoarece n latin se utiliza procedeul si
veniat, cantamus dac ar veni, am cnta pentru exprimarea irealului prezent, este limpede c
limba romn a mostenit forma de prezent a conjunctivului latin, aceasta ntrebuintndu-se n
propozitii secundare conditionale. n propozitia principal, limba romn a introdus prezentul
noului mod creat de latina popular conditionalul-optativ. S# a rmas morf al conjunctivului din
momentul n care a disprut din limb n calitate de conjunctie conditional, fiind nlocuit cu de,
dac#. Mentionam anterior c si a devenit ulterior s# mai nti pe lng verbe la pers. I si a II-a,
pentru care erau utilizate formele de indicativ prezent. Mai trziu, acest semn distinctiv se extinde si
asupra pers. a III-a sg. si pl., desi aici existau forme speciale, deosebite de cele ale indicativului.

7
I. Iordan, Schi*e de sintax# istoric# romanic#, Bucuresti, 1951, p. 58.
8
Al. Philippide, Gramatica elementar# a limbii romne, Bucuresti, 1954, p. 280.
93
Extinderea lui s# asupra pers. a III-a ncepe, probabil, cu verbele la care, n rezultatul evolutiei
fonetice, formele de conjunctiv coincideau cu cele de indicativ, mai ales dup ce n cadrul verbului
au intervenit schimbri fonetice de ordin general. De exemplu:
III indicativ talliat, appropiat

III conjunctiv talliet, appropiet
VI indicativ talliant, appropiant

VI conjunctiv tallient, appropient
Pentru a evita echivocul, adic pentru a diferentia conjunctivul de indicativ, a nceput s fie
folosit, pentru diferentierea pers. I si a II-a, morfemul se.
n limba romn contemporan, conjunctivul prezent face o distinctie net omofon si
omograf de formele prezentului indicativ. Acolo unde prezentul indicativ se termin n # (c%nt#,
lucreaz#), conjunctivul capt terminatia e (s# c%nte, s# lucreze) si invers: unde prezentul indicativ
se termin n e (merge, 'terge), conjunctivul capt terminatia # (s# mearg#, s# 'tearg#).
n limba romn actual, forma de conjunctiv prezent apare ntr-o serie de formule de
adresare si n cadrul constructiilor stabile ce exprim:
a) urri (S# tr#i*i! S# %nflori*i! S# fii s#n#tos!);
b) imbolduri (S# cre'tem o genera*ie demn# de faptele str#mo'ilor no'tri!);
c) imprecatii (Bat#-l Dumnezeu s#-l bat#! Afurisit s# fie!).
n limba romn, mai exist o form de conjunctiv, fr morfemul s#, asa-numitul
conjunctiv amputat. Acest tip de conjunctiv completeaz paradigma modului imperativ cu persoana
a III-a sg. si pl.: fac#, zic#, treac#, duc#-se etc. Spre deosebire ns de imperativul propriu-zis, cel
amputat exprim, mai degrab, o dorint, un ndemn: Aib# parte de noroc!
Forma conjunctivului fr s# trebuie considerat mai veche dect cea cu s#, tot asa cum n
celelalte limbi romanice, de exemplu limba francez, formele de conjunctiv fr que snt anterioare
celor cu que.
n textele vechi, mai ales n traducerile din slav, se folosea, adesea, conjunctivul amputat al
verbelor reflexive la forma invers, care purta valoare semantic de imperativ, denotnd o dorint:
~Z>;@qbR6N qb be M@ NPRbRb! #$ RPZ%
rntunec#-se ochii lor Sfin*easc#-se numele t#u
n unele graiuri, mai ales la Baia Mare, Salonta (Romnia) si Rbnita Camenca (Republica
Moldova), fosta conjunctie latineasc se foloseste fr modificri: si aib#, si sie etc.
taie, apropie
taie, apropie
94
Prin analogie cu forma de conjunctiv prezent, la pers.a III-a sg. si pl. s# aib#, formele
aceleiasi persoane ale verbelor s# 'tie, s# fie, n unele graiuri (moldovenesc si criseanardelenesc)
au dezvoltat reflexele s# 'tib# si s# fib#.
Conjunctivul trecut, ca si alte moduri compuse (conditionalul-optativ, potentialul), s-a
format pe teren romanic oriental si a creat o form nou, distinct de cea a omologului su din
latin. Astzi, conjunctivul trecut se formeaz de la prezentul conjunctiv al verbului a fi si
participiul verbului de conjugat.
n textele vechi din secolele XVI- XVIII, conjunctivul trecut aprea cu forma plin a
verbului auxiliar a fi: s# fiu, s# fii, s# fie, s# fim, s# fi*i, s# fie + participiul verbului conjugat: Scriu
c# %ncep#torul 'i a*i*iitorul acestui lucru s# fie fost Marco-episcopul (Varlaam).
Formatiile cu a fi variabil s-au utilizat pn la o perioad mai recent. Astfel de forme ca s#
fie %ntrecut pe ltefan vod#, s#-i fie c#dzut s#geata, s#-i fie t#iat capul etc. se ntlnesc frecvent la
Gr. Ureche, I. Neculce si la alti cronicari. Abia prin sec. al XIX-lea, auxiliarul a fi invariabil s-a
fixat si s-a generalizat n calitate de norm a limbii romne literare. Acest fenomen se explic prin
echivalenta semantic a conjunctivului trecut cu forma de conditional trecut, aceste dou moduri
alternnd: Sinion pa'a, s# nu fie aflat o luntre mic#, cu care au sc#pat peste Dun#re, ar fi c#dzut la
prinsoare (Gr. Ureche).
Stabilirea formei de conjunctiv trecut cu a fi invariabil mai are o cauz. Vorba e c limbile
slave formeaz timpurile compuse n mod analitic cu acelasi verb auxiliar :;<> + un participiu.
Si n limbile slave verbul :;<> din componenta timpurilor compuse avea forme scurte de tipul
:>?A, :>, :;, :. n slavon chiar si topica verbului invariabil :; coincide cu cea a lui a fi din
componenta conjunctivului romnesc: U@ ]! "Z;=\ s fi ars. Deoarece primele scrieri romnesti
au fost n limba slav bisericeasc si pentru aceasta se folosea alfabetul chirilic, iar normele
ortografice au putut s se consolideze numai datorit unei literaturi scrise, n limba romn s-a
stabilit ca norm literar conjunctivul trecut cu auxiliarul a fi invariabil.
n limba romn veche, se mai ntlnea si o form de mai mult ca perfect conjunctiv, creat
din conjunctivul trecut al verbului a fi cu form plin (s# fiu fost) + participiul verbului conjugat.
De exemplu: Afl#-se c# %n aceast# *ar# s# fie fost l#cuit 'i al*ii %naintea noastr# (Gr. Ureche).
ntruct aceast form de conjunctiv nu avea un aspect temporal specific care ar fi deosebit de cel al
conjunctivului trecut, ea nu s-a pstrat.

Modul imperativ
n latina clasic, imperativul avea forme speciale pentru prezent: (II muta, mutate), si pentru
viitor (II mutato, mutatote, VI mutanto). Dar nc n perioada formrii limbilor romanice,
imperativul viitor n to dispare din uz. Rmne doar imperativul prezent:
95
conj. I: muta, mutate; conj. III: unge, ungite;
conj. II: tene, tenete; conj. IV: dormi dormite.
Cel mai fidel s-a pstrat imperativul la verbele din clasa I (cele de conj. I de tip nesufixal),
care, n urma evolutiei fonetice normale, la pers. a II-a sg., n locul vocalei finale a, a cptat vocala
#: muta > mut#, da > d#, iudica > judec# etc
NOT
.
Verbele la imperativ care aveau terminatia a dup vocal au cptat la pers. a II-a sg.
terminatia e: despolia> despoaie, incunea > %ncuie, mollia > moaie, appropia > apropie. n e se
termin si actualele forme de imperativ ale verbelor de comj. I avnd a dup i: a sf%'ia sf%'ie, a
%mpr#'tia %mpr#'tie, a zg%r%ia zg%r%ie etc.
Verbele din clasa a II-a (cele de conj. a II-a de tip sufixal) se modeleaz dup forma de
imperativ a verbelor sus-amintite de tip nesufixal, adic se formeaz cu sufixul -eaz#: lucreaz#,
modeleaz#, lumineaz# etc.
Verbele din clasa a III-a (de conj. IV de tip nesufixal) au dezvoltat 3 tipuri de terminatii de
natur diferit:
a) un grup de verbe a mostenit terminatia latineasc a imperativului: mori, dormi, peri > piei
(din ochii mei);
b) un alt grup de verbe l-a modificat pe i n e dup modelul pers. III sg. a indicativului
prezent: %nghite, ascute, azv%rle, soarbe etc.;
c ) cel de-al III-lea grup si ia terminatia -a, de asemenea prin analogie cu pers. III sg. a
indicativului prezent: sprijin#, coboar
NOTA 2
, doboar
NOTA 3
.
La verbele din clasa a IV-a (de conj. a IV-a cu prezentul de tip sufixal) s-a statornicit doar
terminatia e: domne'te, prive'te, hot#r#'te etc.
La verbele din clasa a V-a (de conj. a II-a), imperativul singular a pstrat terminatia
latineasc numai n unele cazuri (tene > *ine, excade > scade, imple > umple). Celelalte verbe
mostenite din latin l substituie pe e etimologic cu i: vezi, %ncapi.
Ct priveste verbele de conj. a III-a (din clasa a VI-a), doar cteva din ele l-au schimbat pe e
n i, prin analogie cu verbele de conj. a IV-a: treci, mergi. Verbele a duce, a zice, a face si
compusele lor mostenesc prototipurile monosilabice latinesti: duc > du, dic > zi, fac >f#.

NOT1
Verbul a sta formeaz imperativul stai! Prin analogie cu forma de prezent indicativ.
NOTA 2
La M. Eminescu ntlnim forma cobori %n jos, Luceaf#r bl%nd...
NOTA 3
Verbul a veni are mai multe variante de imperativ:
a) vin# : De ce nu vii tu, vin#! (ca la verbele din clasa I);
b) Vino :Vino-n codru la izvorul /Care tremur# pe prund, prin analogie cu vocativul substantivelor
feminine;
c) cu terminatia O: O, vin, odorul meu nespus, / li lumea ta o las#.
96
La pers. a II-a plural (V), toate verbele la modul imperativ au cptat flexia *i, care este
caracteristic n genere acestei persoane la toate modurile, aspectele si formele temporale.

Pentru exprimarea valorii de imperativ negativ, nc n latina clasic se ntrebuinta
infinitivul precedat de negatiile non sau nole. n limbile romanice tipul de imperativ negativ non
dare capt o extindere general. Deja n primele texte romnesti pers. II sg. este atestat cu forma
redus de infinitiv.
Datorit terminatiei *i, care, de rnd cu terminatiile pers. a IV-a (I plural), a fost destul de
conservatist si s-a pstrat, infinitivul plin + terminatia *i s-a mentinut mai mult dect la pers. a
II-a sg.: nu dare*i, n loc de nu da*i.
La pers. a III-a sg. si pl., n functie de imperativ negativ se folosesc de timpuriu formele de
prezent ale conjunctivului amputat att la forma afirmativ, ct si la cea negativ: fac# nu fac#,
zic# nu zic#, c%nte nu c%nte etc. n textele vechi, se utiliza o form de imperativ negativ alctuit
din conjunctivul prezent al verbului a avea + infinitivul lung al verbului conjugat: nimeni s# nu
aib# a lucrare %n zi de s#rb#toare, caracteristic pentru stilul cancelresc si cu nuant de viitor.

Modul condi%ional
n latina clasic, un mod conditional ca atare n-a existat. Sensul de conditional era redat prin
diverse forme ale modului conjunctiv:
S# am dac as avea eu at%*ia bani %n pung#, nu mi-ar mai trebui alta (I. Creang).
Istoriile spun s#-i fi t#iat capul c i-ar fi tiat capul.
C# s# fi %ntrercut pre ltefan c l-ar fi ntrecut pe Stefan.
Conditionalul romnesc s-a format din infinitivul verbului conjugat cu participarea diferitelor
forme ale auxiliarului a avea:
I (mai mult ca perfectul) : habuissem > habessim > aessi > a'
II (prezentul indicativ) : habes > aes > ai
III (prezentul conjunctiv): haberet > aere > are > ar
IV (prezentul indicativ) : habemus > aemu > amu > am
V (prezentul indicativ) : habetis > aeti > ati > a*i
VI (prezentul conjunctiv) : haberet > aere > are > ar.
n limba romn veche, formele neaccentuate ale verbului a avea se atasau direct la
infinitivul lung al verbului si se situau n encliza lui:
rnchinare-a' 'i n-am cui.
97
Asa-numitele forme inverse de conditional prezent se ntlnesc n cadrul diferitelor
imprecatii: Dormire-a*i somnul de veci s#-l dormi*i! Tr#ire-ai trei zile cu cea de-alalt#ieri! (I.
Creang).

Ct priveste condi%ionalul trecut (perfect), limba romn veche ne ofer mai multe modele
de formare a lui:
a) perifraze alctuite din verbul a vrea + infinitivul verbului conjugat:
Mult# sc%rb# %ntr# %n inima lui, c# %ncotro vre %ntoarce (ar fi ntors) oastea mai %nainte, totuna
nu sc#pa (Gr. Ureche).
Trei-patru dzile de-ar mai fi z#bovit turcii pe loc, nici unul nu vre sc#pa n-ar fi scpat (I.
Neculce).
b) auxiliarul a vrea la perfectul compus + infinitivul:
rn ce chip au vrut pute dezgropat trupul.
c) forma actual, constituit din conditionalul prezent al verbului auxiliar a fi invariabil +
participiul verbului conjugat: a' fi mers, a' fi venit etc.

Formele nominale ale verbului
I n f i n i t i v u l
n latina clasic existau 3 forme de infinitiv: prezent (muto, -are), perfect (mutavisse) si
viitor (mutaturum esse). n lima romn s-a pstrat numai infinitivul prezent, cel cu terminatia re.
Tipurile de conjugare se distingeau dup vocala final din tem:
conj. I: a: mut{re, cant{re; conj. III: cons.: dic|re, fac|re;
conj. II: e: tacCre, bibCre; conj. IV: i: venGre, horrGre.
Infinitivul romnesc s-a format prin reducerea terminatiei -re. Aceast reducere a fost
cauzat de faptul c infinitivele cu -re, denumind o actiune, s-au substantivat si au nceput s
primeasc chiar articole substantivale, ncadrndu-se, astfel, n clasa numelui. n felul acesta, s-a
creat o omonimie gramatical, care a putut fi evitat, dup modelul unor limbi din masivul balcanic,
prin reducerea lui re
9
.
Cu timpul, pe lng infinitivul scurt, s-a adugat prepozitia a, care si ia nceputurile nc din
latina clasic, n formele de tipul aggedior ad dicere ncep a zice, apoi n latina trzie, unde forma
un tip de viitor analitic, constituit din sintagme de tipul habeo ad cantare am a cnta.
Prin evolutie fonetic normal, ad l pierde pe d final. Apoi prepozitia a si pierde functia de
a exprima raporturile dintre cuvinte si, n felul acesta, devine un morf al infinitivului.
98
Textele vechi fixeaz att forme ale infinitivului lung (el se opre'te a ne certare), ct si
forme actuale (Iaste %nc# slab p#c#tosul a se scula).

P a r t i c i p i u l
Dintre toate formele de participiu existente n limba latin, limba romn le-a mostenit numai
pe cele ale participiului pasiv, care n latin aveau urmtoarele terminatii:
-tus: laudatus, mutatus, auditus, vinctus; -sus: risus;
-utus: minutus; -itus: venitus.
Din punctul de vedere al accentului, n latin se distingeau 2 tipuri de participiu:
a) cu accentul pe vocala final a radicalului, din care fceau parte participiile n -tus:
amatus, auditus. La acestea s-au mai ncadrat si participiile unor verbe de conj. II, la care e>u:
umpletus > umplutus > umplut;
b) participiile cu accentul pe radical, care aveau terminatiile itus (dolitus), -tus (scriptus), -
sus (risus).
Terminatia utus apare la verbele cu perfectul reduplicat: vendidi > vendutus > v%ndut; cadedi
> cadutus > c#zut; vidi > videdi > v#zut etc.
Pe parcursul evolutiei ulterioare, multe participii latinesti s-au mentinut numai ca niste
adjective: intellectus > %n*elept; strinctus > str%mt; directus > drept etc. Pentru participiile acestor
verbe au fost create forme noi: %n*eles, str%ns, dres. La fel, n calitate de adjectiv, s-a specializat si
forma veche de participiu st#tut, care n limba veche si n unele graiuri mai pstreaz nc forma
verbal: au st#tut la sfat, dar are si valoare adjectival: ap# st#tut# veche, de demult.
Participiile unor verbe tranzitive realizeaz functii de adjective calitative: hain# rupt#, carne
afumat#, vas spart etc.
Prin intermediul functiei lor adjectivale, unele participii au putut deveni substantive. Tendinta
de substantivare a participiului a existat nc n latin. Astfel, erau frecvente numele Tacitus
Tcutul, Placitus Plcutul s.a. De multe ori, cu valoare substantival aprea forma de gen
neutru a participiului delictum delict. Astzi, avem substantivele postverbale aratul, sem#natul,
str%nsul, sem#natul. n limba veche, substantivele actuale unt, tort, fapt erau nc participii: li multe
b#seareci au fapt f#r# lene (Gr. Ureche). Participiile actuale ale acestor verbe snt uns, tors, f#cut.
Tendinta de substantivare a participiilor se manifest si n limba romn contemporan:
Nemul*umitului i se ia darul.
Pleca*ii la b#t#lie nu s-au mai %ntors.
Veni*ii de pe aiurea nu se dau du'i nicicum.

9
Limba bulgar, bunoar, a redus la verbe terminatia -67
99

S u p i n u l
Limbile romanice nu au mostenit supinul latinesc, ele si l-au creat pe teren propriu, fiecare
limb recurgnd la mijloace specifice. Ceea ce poart astzi numele de supin este o formatie
analitic ulterioar, ce cumuleaz diferite calitti de supin propriu-zis (ma'in# de sp#lat = care
spal#) si de infinitiv (e greu de f#cut = e greu a face ).
Aceast formatie nou, n limba romn, s-a constituit pe baza numelui de actiune
participial, existent nc n latin, unde era ntlnit un vechi nume al actiunii: auditus auscultare
auz, descensus descendere coborre.
n limba romn, numele de actiune participial poatze avea form de feminin (fapt#,
mul*umit#, spus#, arhaicul r#s#rita soarelui) sau de masculin (cules, sem#nat, pescuit, arat, str%ns).
Substantivul geam#t este un reflex al participiului gemut.
Din latin au fost mostenite ca substantive si alte nume de actiuni: fream#t < fremitus,
muget < mugit, tr#snet < trasnit.
Numele participiale desemneaz fenomene ale naturii: rev#rsatul zorilor, r#s#ritul (apusul)
soarelui. Dar ele nu se folosesc pentru numirea actiunilor abstracte. Se spune, bunoar,
dezr#d#cinatul vi*ei-de-vie, nu dezr#d#cinarea..., dar nicidecum nu se spune dezr#d#cinatul be*iei,
ci dezr#d#cinarea be*iei. Astfel, supinul a ajuns azi s desemneze actiuni: c o n c r e t e, ce pot fi
percepute cu ajutorul:
organelor senzoriale: r%sul, pl%nsul, sfor#itul, l#tratul, nechezatul mieunatul, sc%r*%itul;
procese de munc: cositul, boronitul, aratul, sfredelitul;
a c t i u n i din v i a t a c o t i d i a n : %nsuratul, logoditul, m#ritatul, %nscrisul.
Modul supin intr n componenta mbinrilor stabile de cuvinte: nici %n ruptul capului, cu
nepus %n mas#, a-'i lua r#mas bun, %n faptul zilei, desc#lecatul *#rii, bun venit!, bun g#sit! etc.
Supinul apare deseori pe lng substantive, n special pe lng cele concrete, artnd, de
obicei, menirea obiectului: perie de sp#lat, ma'in# de frizat, foarfece de tuns, ma'in# de tocat, fier
de c#lcat etc.
Ct priveste substantivele abstracte, pentru a denota o nsusire a lor, se foloseste modul
infinitiv: speran*a de a tr#i, dorin*a de a %nvinge, pl#cerea de a iubi etc.
Modul supun se mai utilizeaz si pe lng adjective: bun de b#ut (de m%ncat, de b#tut),
vrednic de iubit (de stimat) s.a.
Pentru exprimarea sensului de supin, n limba romn se folosesc, traditional, prepozitiile la
(la cules, la arat) si de (de b#ut, de m%ncat, de stricat). Mai exist cteva prepozitii a cror utilizare
100
cu supinul e rarisim: dup#, pentru, de la. Probabil, de atta ele nc nu s-au cristalizat n constructii
bine fixate pentru exprimarea functiei de participiu al actiunii, adic de supun.

G e r u n z i u l
Pe parcursul evolutiei sale, gerunziul a suferit putine schimbri. n latina clasic, el se
prezenta ca un sistem de forme ale numelui de actiune, derivate de la tema imperfectului cu ajutorul
sufixului gramatical nd. Ca si alte nume, gerunziul latinesc se declina, avnd forme doar pentru
cazurile oblice:
G. cantandi tacendi ungendi audiendi
D. cantando tacendo ungendo audiendo
Ac. cantandum tacendum ungendum audiendum
Abl. cantando tacendo ungendo audiendo
Prin urmare, n latin formele gerunziului se reduceau la 3 sufixe gramaticale: -and, -end, -
iend, care, pe parcursul evolutiei fonetice normale, au dat respectiv reflexele %nd si ind.
Gerunziul intr n componenta structurilor osificate (fixe): vr%nd-nevr%nd, tr#ind 'i
nemurind, av%nd %n vedere, la drept vorbind, nemaivorbind de etc.
Forma de gerunziu intr n componenta modului potential prezent: va fi tr#ind, dac# nu va fi
murit.
Gerunziul romnesc se poate adjectiva. l ntlnim, n aceast ipostaz, n componenta
constructiilor standarde de tipul cerin*e cresc%nde, m%ini tremur%nde, leb#d# murind# etc.

A d v e r b u l
1. Modific$ri n sistemul adverbului latinesc
Spre deosebire de celelalte prti de vorbire semnificative, adverbul, neavnd categorii
gramaticale specifice doar lui, fiind o parte de vorbire neflexibil, a suferit, n procesul de evolutie,
n fond, modificri de ordin fonetic, cantitativ si, uneori, calitativ. Schimbrile fonetice erau
determinate de legittile fonetice ce caracterizau evolutia elementelor mostenite din latin n genere,
iar mai trziu, de adaptarea mprumuturilor din alte limbi la procesul de evolutie de la latina
popular la limba romn.
Sufer schimbri si gradele de comparatie. Ca si la adjective, formele sintetice de exprimare
a gradelor comparativ si superlativ snt nlocuite prin perifraze cu participarea adverbelor magis,
forte, talis etc.
Stratul de baz al adverbelor latinesti, cu modificrile respective de ordin fonetic, a fost, n
fond, mostenit din latin:
101
bene > bine; deorsum > jos; multum > mult; hieri > ieri;
clarum > chiar mane > m%ine; quando > c%nd; tardivum > t%rziu.
Adverbele mostenite din latin si-au pstrat, n fond, sensul de la origine. Unele adverbe ns
au suferit, pe parcursul evolutiei, unele mutatii de sens. Bunoar, adverbul unde nsemna n latin
dincotro. Astzi, n limba romn, el indic locul. Forte nsemna puternic. Azi el particip la
formarea gradului superlativ absolut la adjectivele si adverbele calitative. Magis nsemna mai
mare. Ca si forte, el particip la formarea gradului comparativ si a celui superlativ relativ.
n afar de adverbele simple, limba romn a mostenit din latin si o serie de formatii, care,
conform evolutiei fonetice normale, au evoluat n adverbele:
abia < ad vix < ad bix; acum < acmu< eccum modo;
ac#t#rii < eccum tale; acolo < eccum illoc;
adev#rat < ad de verrum + -at; adineaori < de in illa hora;
afar# < ad foras; aiurea < aliubi+re;
altminteri < altera mente; apoi < ad post;
asemenea < ad similis; asupra < ad asupra;
atunci < ad tuncce; departe < de partem
%nainte < in avante; %napoi < in ad post;
%nd#r#t < in de retro; a'a < ad sic;
azi < hac dies; numai < non magis.

2. +mbog$#irea arsenalului adverbelor rom'ne(ti pe baz$ de
mprumuturi
Pe parcursul evolutiei ulterioare a limbii romne, fondul ei de adverbe s-a completat cu
numeroase mprumuturi din alte limbi. Printre acestea, mentionm, n primul rnd, mprumuturile
din slav(:
%ndeosebi < occnrn; dimpotriv# < npornna;
tocmai < rxma; de iznoav# < nsO nonO;
%nzadar < saap!; iute < nmro;
h#t < rert; barem < napem.
Turce1ti: berechet < bereket; abitir < beter; buluc < bolluk mai mult, mai bine, mai tare dect.
Neogrece1ti: agale < agolia; anapoda < anapoda; alandala < ant olla.
Franceze: apropo < # propo; angro < en gros; deja < deja.
Italiene: %n darn < in darno; alegro < allegro; forte < forte.
Un numr nsemnat de adverbe au aprut pe teren romanic. Ele s-au format:
102
a) prin sufixare: -e'te: omene'te, c%ine'te, fr#*e'te, coibb#ne'te, nem*e'te;
-u': tupilu';
-i': piezi', gr#pi', pe furi'.
b) prin compunere:
pronume + adverb: altcum, altc%ndva, altcumva;
negatie + adverb: niciodat#, nicic%nd, niciunde;
adjectiv+substantiv: deseori, rareori, alt#dat#;
prepozitie+adverb: %ndeaproape, %ndeajuns, indisear#, %ndeob'te.
c) prin frazeologizarea unor expresii: cu noaptea-n cap, cot la cot, m%n# de la m%n# etc.
n perioada de cnd dateaz primele texte romnesti, clasa adverbelor se formase deja, astfel
c deosebirile dintre adverbele ntlnite n textele vechi si cele din limba romn contemporan nu
snt prea nsemnate. Se ntlnesc ns unele adverbe circumstantiale care au un aspect fonetic mai
apropiat de cel de la origine, indicnd, n felul acesta, mai deslusit legtura cu etimonul. Bunoar,
forma acice e mai aproape de forma de la origine eccum hicce dect actuala form aici, aci. De
asemenea, este mai aproape de etimonul slav forma (%n)potriv# (< npornna) dect forma actual
%mpotriv#.
Mai deslusit apar prtile componente si la urmtoarele adverbe si locutiuni adverbiale din
textele vechi romnesti:
acmu < eccum modo; nece cum < necce quomodo;
de preun# < de per una; d#n#oar# < de una hora;
tutinderea < tota intindere; de nou < U= FZP'.
Unele adverbe din textele vechi, desi nu se deosebesc prin form de cele din limba romn
contemporan, se ntrebuinteaz cu alt sens, mai apropiat de celal etimonului su. Bunoar,
adverbul chiar si pstreaz sensul de clar (lat. clarum); f#*i' de fat; nemica defel, deloc:
nemica s# v# sfii*i (M. Costin).
n ultimul timp, numrul adverbelor romnesti a nceput s creasc pe contul mprumuturilor
directe din limba latin, care se folosesc mai ales n stilurile publicistic si stiintific, dar rmn, cu
prere de ru, impenetrabile pentru vorbitorii de rnd din cauza c n scoli si licee nu se lucreaz
ndeajuns asupra explorrii pe larg a cuvintelor neologice. E vorba, n primul rnd, de o serie de
adverbe care au intrat direct n lexicul limbii romne prin intermediului folosirii maximelor
latinesti:
Hic Rondus, hic salta Aici e Rondus, aici sai.
Ubi concordi, ibi voctoria Unde-i ntelegere acolo-i victorie.
103
ibidem la acelasi autor; idem tot acolo.
previter pe scurt; alteras alt dat;
consone ntr-un glas; prompte lesne, repede;
ad hoc special cu aceast ocazie; de iure din punct de vedere juridic;
ad litteram cuvnt cu cuvnt; ad libitum dup plac;
per jocum n glum; pro forma formal;
festina lente grbeste-te ncet; multum, non multa calitativ, nu cantitativ;
volens-nolens vrnd-nevrnd; in tempore opportuno la momentul potrivit;
in medias res n toiul evenimentelor etc.
Partiturile muzicale, avnd un caracter international, snt nsotite de adverbe ce indic felul
n care acestea trebuie interpretate. De exemplu:
allegro repede; forte tare;
piano ncet; pianissimo foarte incet;
cito repede
1
; moderato cu un tempou mijlociu;
picicato sacadat
2
. fortissimo foarte tare etc.

3. Evolu#ia adverbelor circumstan#iale
Din punctul de vedre al sensului, adverbele se mpart n circumstantiale si calitative. Aceste
dou tipuri de adverbe au evoluat n mod diferit.
Spre deosebire de latina clasic, n cea popular ncep s se confunde mijloacele de indicare
a directiei, pe de o parte, si cele de indicare a plasrii obiectelor n spatiu, pe de alt parte. n limba
vorbit se face abstractie de aceste semnificatii, mai frecvent folosindu-se adverbul unde pentru
ambele sensuri. Chiar la M. Eminescu, care este cel mai indicat clasic al literaturii noastre n ceea ce
priveste utilizarea sensurilor lexicale ale cuvintelor, ntlnim: Unde te duci? C%nd o s# vii? Iar la Al.
Donici amndou adverbele se folosesc n aceeasi propozitie: Da dincotro 'i unde alergi tu a'a
iute?/ Bursucul, %nt%lnind pe Vulpe, a-ntrebat.
Printre cele mai frecvente adverbe din latina popular, mentionm:
illic, illac, illoc acolo; propre aproape;
longo departe; hic, hac aici;
sursum n sus; deorsumn jos.
foras n afar;

1
Cito se scrie pe retete eliberate de medici pentru farmacisti, care descifreaz urgent.
2
Picicato se refer mai ales la interpretarea partiturilor muzicale la instrumentele cu coarde, acestea
piscndu-se.
104
Pentru a indica locul obiectului n spatiu, apropiat de vorbitor, se foloseau adverbele hic si
hac, nsotite, n procliz, de particula ecce. n rezultat, au aprut adverbele ecce + hic > ici > aci;
ecce + hac >acici >aici.
Adverbul latinesc infra n jos este substituit n latina vulgar prin deorsum jos, iar
adverbul supra (cu varianta super) prin sursum > sus.
Paralel cu adverbul propre, coexista si varianta ad propre > aproape. n loc de adverbul
aliorsum, se folosea aliubi, la care s-a adugat -re, devenind aliubire >aiurea.
Din seria de sinonime vicem, volta, data, toate avnd sensul odat, limba romn l-a
mostenit pe data.
Adverbul hodie azi n-a fost mostenit de limba romn, care a folosit n locul acestuia
expresia ce exista la romani hac dies, adic ziua de Hac, n care se achitau toate datoriile. De aici si
expresia a-i veni cuiva de hac, pentru a-i sechestra toat averea din motiv de neplat.
Adverbul hieri s-a pstrat aproape n toate limbile neoromanice.
O rspndire mare capt adverbul mane, care n latin nsemna dimineat. Cuvntul
romnesc diminea*# provine de la mane+ -ea*#, ca si c%nt#rea*#, glumea*#, fort#rea*# etc.
Adverbul latinesc nunc acum este nlocuit n latina popular cu eccum modo > acmu >
acum. Olim cndva a fost substituit cu perifraza altera data > alt#dat#. Locul lui saepe l ocup
adjectivul cu sens de adverb densus (ad densus > adesea).
Printre adverbele interogative, folosite si n calitate de cuvinte conjunctive, n latina
popular erau rspndite quando > c%nd; quantum > c%t; quomodo > cum.
Adverbul latinesc ubi dispare din uz, fiind nlocuit cu unde, care n latina clasic, dup cum
am mai mentionat, nsemna de unde. Pentru a indica directia de plecare, limba romn totusi l-a
folosit pe unde, formnd adverbul %ncotro (< in contra ubi).
Clasa adverbelor circumstantiale s-a mbogtit pe baza unor constructii latinesti formate din
prepozitii si adverbe:
ad post > apoi; ad tuncce > atunci; ad foras > afar#;
ad propre > aproape; de ad supra > deasupra; in ad ante > %nainte;
%n ad pos > %napoi; eccum hocce > %ncoace; in de retro >%nd#r#t.
n afar de formatiile cu prepozitii si adverbe, nc n latina popular, cu functie de adverb,
erau folosite diferite constructii prepozitionale alctuite dintr-o prepozitie si un substantiv sau un
substitut al acestuia. Cele mai frecvente prepozitii erau ad, de, in. Multe din aceste constructii s-au
adverbializat de timpuriu, elementele lor sudndu-se ntr-un tot ntreg:
ad partem > aparte; ad laturam > al#turi; ad cassam > acas#;
ad lenem > alene; ad partem > aparte; in per una > %mpreun#.
105
Acest proces a continuat si mai trziu pe baz de elemente romanice.
Datorit adverbializrii relativ trzii, elementele componente ale adverbelor si locutiunilor
adverbiale aprute n aceast perioad pot fi usor recunoscute:
alocuri a locuri; arar a rar; anume a nume;
demult de mult; deodat# de o dat#; deplin de plin;
disear# de sear#; devreme de vreme; destul de s#tul;
%ndem%n#%n de m%n#; %ndesear# %n de sear#; %ndelung %n de lung.
Unele dintre acestea apar si astzi n calitate de locutiuni adverbiale cu constituenti bine
distincti: de-a r%ndul, pe drept, pesemne, %n sf%r'it etc.
n latina popular, substantivele cu sens temporal n functie adverbial puteau fi nsotite de
un determinativ exprimat printr-un adjectiv, un pronume sau un numeral: hoc anno anul acesta,
regnavit tres annos guvern trei ani, domi sedet totos dies sede acas toate zilele. Acest
procedeu a fost mostenit de limba limba romn, care a format adverbe prin compunere de tipul:
ast#-noapte, ast#-iarn#, alt#dat#, alteori, astfel, totodat# etc.
Adverbe noi au aprut si prin alipirea la adverbele simple a particulelor oare, ori (< volet)
sau va (< volet): oriunde, oric%nd, oarecum, c%ndva, cumva etc.

4. Evolu#ia adverbelor calitative
Adverbele calitative, fiind legate de adjective, au suferit aceleasi schimbri ca si acestea din
urm. n calitate de adverbe, limba latin folosea adjectivele la genul neutru: flos formosa floare
frumoas cantat formosum cnt frumos.
Folosirea adjectivelor cu functie adverbial a cptat amploare n limba romn, n acest proces
ncadrndu-se, n primul rnd, adjectivele mostenite din limba latin:
clarum > chiar; rapidum > rapid; formosum > frumos;
directum > drept; grossum > gros; tale > tare;
reum > r#u; talem > tare; de plenum > deplin,
precum si o serie de adverbe mprumutate: sl. nnom >aidoma; turc. beter >abitir; ung. mero >
mereu; gr. k&()09k >sigur.
Acest fenomen s-a rspndit si asupra neologismelor:
actual
bizar
categoric
docil
discret
etern
excelent
net
sever
melancolic
prudent
accesibil
106
Arsenalul de adverbe romnesti s-a mbogtit pe baza unor expresii idiomatice cu functie
circumstantial, care trebuie considerate niste echivalente analitice adverbiale, acestea fiind foarte
variate din punctul de vedere al structurii lor:
amar de vreme; cu chiu - cu vai; cu vai nevoie
cu v%rf 'i %ndesat; cu una - cu dou#; nici %n ruptul capului;
c-o falc#-n cer 'i cu alta- n p#m%nt; c-un ochi la f#in# 'i cu altul la sl#nin# etc.
Valoare de adverb capt si unele substantive din componenta expresiilor stabile, acestea
exprimnd o caracteristic a actiunii si avnd un rol metaforic: a se duce glonte (s#geat#), a t#cea
chitic, a 'edea clo'c#, a se aduna ciotc#, a se %mb#ta cri*# etc.
Adverbele calitative (de mod) care au n calitate de corespondenti adjective pot avea grade de
comparatie, la formarea crora se folosesc aceleasi mijloace ca si la adjective, adic adverbele mai,
foarte, tare, mult etc. Spre deosebire de celelalte regiuni ale Imperiului Roman, unde s-a ncettenit
constructia cu adverbul plus, n partea rsritean, pentru formarea gradului comparativ al
adverbelor si adjectivelor, s-au mentinut si s-au dezvoltat structurile cu magis. Mai trziu, o dat cu
dezvoltarea si constituirea articolului demonstrativ ca parte de vorbire bine distinct, sistemul
gradelor de comparatie la adjective si adverbe a fost completat cu gradul superlativ relativ, format
din gradul de comparatie comparativ precedat de articolul demonstra-tiv cel, cea, cei, cele pentru
adjective si de articolul cel pentru adverbe.
Referin5e bibliografice:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Lumina, 1991, p. 247-253.
2. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1964, p. 142-143.
3. Ov. Densusianu, Istoria limbii romne, vol. I, Bucuresti, 1961, p. 384-391.

P r e p o z i % i a
1. Restructurarea sistemului prepozi#ional n latina popular$
n latina clasic, exista un sistem de prepozitii cu ajutorul crora se exprimau numeroase
raporturi dintre cuvinte. Fiecare prepozitie nsotea un substantiv sau un substitut al acestuia la unul
din cazurile oblice, de cele mai dese ori la Ac. sau Abl.
n procesul evolutiei de la latina clasic la cea popular, cnd limba ncepe s capete un
pronuntat caracter analitic, prepozitiile si multiplic posibilittile de exprimare a raporturilor
cazuale. n perioada latinei trzii, tot mai multe mbinri unde legtura dintre elementele
componente se fcea, n latina clasic, cu ajutorul flexiilor cazuale cedeaz locul mbinrilor n
cadrul crora aceast legtur se face prin mijlocirea prepozitiilor. Deci tendinta spre analitism
actualizeaz functiile prepozitiilor ca instrumente gramaticale.
107
n latina popular, erau destul de frecvente constructiile cu prepozitiile de si ad pentru a reda,
respectiv, cazurile G. si D.:
G. dolus de patrem dorul tatlui, dor de tat, n loc de dolus patris;
D. dare literas ad aliquem a trimite scrisoare la cineva pentru dare aliqui literas a trimite
scrisoare cuiva.
Constructiile cu prepozitia ad de foloseau si n locul genitivului, mai ales cnd era vorba de
posesivitate: membra ad duos fratres oseminte a doi frati, precum si n locul Ac., cnd arta
directia: Ibimus ad Nazarethi vom merge la (spre) Nazareth sau pentru locativ, dac era vorba de
toponime:Veniram ad Roma sosirm la Roma.
Ablativul instrumental, care n latina clasic se folosea fr prepozitii, este nsotit, n latina
trzie, de prepozitia cum: cum medicamento ungeto s ungi cu medicamente. Aceeasi soart o are
complementul instrumental si n limba romn comtemporan: ce-i sris cu peni*a nu se taie cu
b#rdi*a.
Chiar si Ac. cu functie de complement direct, mai ales cnd substantivul avea valoare
partitiv, putea fi nsotit adesea de prepozitia de: Catelli edunt de micis cteii mnnc frmituri.
mbinrile constituite dintr-un substantiv + verb au suferit modificri, ajungnd s se
construiasc, n latina popular, cu prepozitii. E vorba, mai ales, de formele nominale ale verbului
infinitivul, gerunziul si supinul: tempus veniendi, prin intermediul structurii tempus de veniendi, s-a
transformat n tempus de venire timpul de sosire.
Pentru exprimarea raporturilor finale, s-au specializat constructiile cu prepozitia ad, n care
gerunziul era nlocuit prin infinitiv. Bunoar, pentru casa ad vendetum a nceput s fie folosit
mbinarea casa de vendere cas de vnzare.
n aria oriental a Imperiului Roman, a cptat rspndire mbinarea dintre un substantiv si un
supun. Astfel, canis de venatu (cine vntoresc) si nsuseste valoare semantic de cine pentru
vntoare.
Asadar, folosirea tot mai intens a constructiilor cu prepozitii pentru exprimarea diferitelor
raporturi cazuale ngusteaz sfera de ntrebuintare a formelor sintetice de caz, substituindu-le, mai
trziu, definitiv. Acest proces a fost favorizat de reducerea desinentelor cazuale, conditionate mai
trziu, la rndul lor, de amutirea consoanelor finale.
Substituirea desinentelor cazuale prin prepozitii face s dispar corelatia dintre prepozitii si
forma respectiv de caz, care era respectat cu strictete de latina clasic.
Astfel, dup cum se stie, prepozitiile se ntrebuintau mai ales pe lng cazurile Ac. si Abl.
Acuzativul cerea prepozitiile:
108
ad la, ctre, spre, pn la;
adversus contrar, ndreptat spre
cineva;
ante n fata, naintea;
apud la;
circa n jurul;
circum n preajma, mprejurul;
contra contra, mpotriva;
extra n afara, n afar de;
infra dedesubt, sub;
per prin;
post dup;
propre aproape;
supra peste;
trans dincolo;
versus ctre;
ultra dincolo, peste.
Cu Abl. s-au specializat prepozitiile:
a, ad de, de la, ctre;
cum cu;
de despre; e, ex din, dup;
pro pentrru, n comparatie;
prae din cauza.
Trei prepozitii cereau cazul G.: gra*ia datorit, ergo asadar; cauza pentru.
n latina popular, dependenta prepozitiilor de anumite cazuri ncepe s se destrame. Cauza
acestei destrmri trebuie cutat, n primul rnd, n prepozitiile ce se foloseau cu dou cazuri.
Bunoar, prepozitia in, cnd se folosea cu Ac., arta locul, iar cnd se folosea cu Abl. directia. n
unele inscriptii din Dacia, prepozitia in se foloseste cu Abl. acolo unde latina clasic recomanda
Ac.: Venisit %n Galia sosi n Galia. Si invers: In hoc sepulorum volverit n acest sicriu se afl.
Tot asa: Sum in urbe m aflu n oras; Allergo in urbe alerg spre oras. Aceast confuzie s-a
extins si asupra celorlalte prepozitii.
Paralel cu folosirea tot mai intens a prepozitiilor pentru exprimarea raporturilor cazuale, n
latina popular, are loc o reducere considerabil a numrului acestora. Acest proces se datoreaz
mai multor factori:
a) multe prepozitii latinesti formau serii sinonimice. De exemplu, a, ad, ads; e, ex; adversus,
adversum; circa, circum, cis, citra. Latina popular nu mai tinea cont de asemenea diferentiere,
folosind, n toate cazurile, una din prepozitiile seriilor amintite.
b) datorit apropierii functionale dintre prepozitii, unele dintre ele si-au extins uzul pe contul
altora, fcndu-le pe acestea din urm s dispar. Astfel, dintre toate prepozitiile enumerate mai sus,
n limba romn s-au mentinut doar:
a < a, ad, ads;
c#tre < contra;
%ntre < inter;
pe < pre < per;
cu < cum;
de < de;
l%ng# < longum;
f#r# < foras;
spre < super;
sub < subtus.
109
n legtur cu procesul de reducere a prepozitiilor, unele din ele si nsusesc capacitatea de a
exprima raporturi noi, care n latina clasic erau exprimate cu ajutorul flexiilor cazuale. Un exemplu
clasic n aceast privint ni-l ofer prepozitia de, cu ajutorul creia, nc n latina popular, ncep s
fie exprimate raporturi de:
con*inut: saculum plenu de radicibus sac plin cu r#d#cini;
materii: urbs de petras ora' de piatr#;
partitive: unus de multis unul din mul*i;
comparative: plus de triginta pedubus mai mult de 30 de picoare.
Astzi, n limba romn, prepozitia de si-a mai asumat cteva valori suplimentare, pe care nu
le avea n latina:
finale: ierburi de leac;
cauzale: Se scutur# salc%mii de ploaie 'i de v%nt;
deliberative: Mai spune*i de (despre) r#d#cin# un bun cuv%nt;
temporale: zori de ziu# se revars# peste vesela natur#;
locative: vinuri de Cotnar, de Odobe'ti, de Romane'ti;
leag un substantiv de un numeral cardinal ncepnd cu 20: de foi.
O rspndire larg capt n latina popular prepozitia cum. Ea putea exprima raporturi:
sociative: vivere cum aliquo a tr#i cu cineva;
instrumentale: vincere cum mentem a %nvinge cu mintea;
materiale: vasum plenum cum vinum vas plin cu vin.
Extins aproape pe ntreg teritoriul Imperiului Roman, prepozitia latineasc sine fr nu s-a
mentinut n Rsrit, fiind nlocuit de prepozitia foras fr.
La prima etap de acumulare a noilor valori, cnd prepozitiile nu-si fixase nc uzul, aceeasi
mbinare liber de cuvinte putea fi construit cu prepozitii diferite. Astfel, lingvistul Em. Bourciez
citeaz 4 variante ale aceleiasi sintagme cu prepozitii diferite toate exprimnd sensul stup de
albine: vasum de apis, vasum ad apis, vasum apud apis, vasum cum apis.
n felul acesta, unele prepozitii, acumulnd valori noi, si-au consolidat situatia si s-au
mentinut n limb, altele ns, fiind rar folosite, au disprut din uz. Mai trziu, sistemul prepozitional
mostenit s-a completat cu formatii noi.

2. Evolu#ia ulterioar$ a prepozi#iilor latine(ti
Fiind niste instrumente gramaticale, prepozitiile au suferit mai putine schimbri n raport cu
celelalte prti de vorbire. Limbile romanice au mostenit un fond comun de prepozitii latinesti. Dar
fiecare limb a mostenit si prepozitii specifice, folosite numai de ea. Dintre prepozitiile mostenite
110
de limba romn, doar unele si-au pstrat forma intact: a, de, sub, cum. Celelalte au suferit
modificri de ordin fonetic:
contra > c#tre (disimilarea lui n, a final > , asimilarea lui a initial, >e);
in > %n (i>);
per > pre (metateza) > pe;
super > spre (sincopa lui u, metateza).
Formele de trecere de la prepozitiile latinesti la cele actuale snt atestate n textele vechi: pre
(pe); c#tr# (c#tre), subt (sub). Aici, prepozitiile mai pstreaz unele sensuri pe care le aveau n
latin, dar le-au pierdut mai trziu. Astfel, prepozitia a e folosit cu sensul de la, indicnd directia:
ie'ind a v%nat (Dosoftei). Astzi, prepozitia a cu acest sens este parte component a adverbelor
al#turi, acas#, aiurea.
Prepozitia de apare cu sens partitiv: rntru ura (una) de (din) s%mbete (Codicele Voronetean).
Spre e folosit cu sens de pe, peste, asupra: li-'i puse m#rule (m%inile) spre ei (ibidem).
Pre are sensul de pentru: Sf%ntul nume al lui pre agiutoiu s#-l chem#m (Biblia de la Matei).
n limbile romanice, unele prepozitii capt functii noi, inexistente n limba latin.
Bunoar, pe a devenit n limba romn marc a complementului direct si se ataseaz la
substantivele proprii-nume de persoan, termenii de rudenie, pronume ce tin locul persoanelor. n
limba romn, complementul direct poate avea si prepozitia la, care aduce cu sine o nuant
cantitativ nedefinit: m#n%nc# la pl#cinte, spune la minciuni.
3. Apari#ia prepozi#iilor noi
Deja n latina popular, pentru exprimarea raporturilor cazuale, se recurgea la combinatii din
dou sau trei prepozitii, fapt ce a dus la aparitia unor prepozitii compuse, pe care vorbitorii
contemporani nefilologi le interpreteaz ca pe niste prepozitii simple:
de inter > dintre;
de super > despre;
de post > dup#;
illac ad > la;
per inter > printre;
per intro > pentru;
per extra > peste;
paene ad > p%n#;
Fazele de trecere de la prepozitiile compuse latinesti la formele actruale se ntlnesc n
primele texte romnesti: de in, pren, prespre.
Procesul de formare a prepozitiilor compuse continu si astzi n limba romn
contemporan. Prtile lor componente snt bine deslusite, formnd uneori un singur cuvnt: despre
(de+ spre); %nspre (%n + spre), dinspre (din + spre), alteori dou cuvinte: de pe, de sub, pe sub,
p%n# %n, p%n# pe, p%n# peste sau chiar trei cuvinte: de pe dup#, de pe l%ng#, de pe sub etc.
n procesul evolutiei limbii, prepozitiile au continuat s se nmulteasc pe contul adverbelor,
fenomen caracteristic pentru limbile indoeuropene. Afinitatea dintre adverbe si prepozitii se putea
111
observa usor n latin, unde multe adverbe erau folosite att ca prepozitii, precum si ca adverbe. De
exemplu: ante, post, circum, supra, adversus, inter, infra etc. Atunci cnd acestea se refereau la
verbe, determinndu-le, ele ndeplineau functie de adverb: post venit vine pe urm. Dac ns ele
apreau cu valoare circumstantial, precednd un substantiv, atunci aveau functie de prepozitie: post
quinque dies venit vine peste (dup) cinci zile.
Unele adverbe-prepozitii latinesti au devenit, n limba romn, prepozitii propriu-zise si nu
se mai pot folosi n calitate de adverbe. E vorba de prepozitiile actuale c#tre < contra, f#r# < foras,
l%ng# < longum ad, asupra < ad supra.
Acest proces este activ si astzi. Ce-i drept, adverbul cu functie de prepozitie capt o form
specific, asemnndu-se cu cea a substantivului (capt articol substantival definit: %mprejurul
cur*ii, %n fa*a casei), sau este urmat de o prepozitie, de regul, de sau cu (al#turi de cl#dire,
%mpreun# cu prietenii).
Prin analogie cu adverbele, capt functii de prepozitii si unele substantive nsotite de
prepozitii si urmate de un substantiv n G.: din pricina furtunii, %n virtutea circumstan*elor, %n
timpul iernii, pe vremea lui Pazvante Chiorul.
Valoare de prepozitie capt si unele participii adjectivate: mul*umit# < a mul*umi, datorit#
< a datora, potrivit# < a potrivi, care, mpreun cu prepozitia de origine francez gras # > gra*ie,
s-au specializat pentru cazul D.
1

Pentru G. s-au specializat prepozitiile contra, %mpotriva < sl. X;ZRbP1, precum si
locutiunile prepozitionale adverbiale de-a lungul, de-a latul, de-a curmezi'ul etc. Unele dintre
acestea au aprut n perioada anemismului primitiv, cnd omul asemuia obiectele din realitate cu
nftisarea sa: la poalele dealului, %n inima p#durii, %n fa*a casei etc.
Desi prepozitiile, n comparatie cu adverbele si alte prti de vorbire, au fost supuse mai putin
modificrilor, totusi, n procesul de evolutie, ele au suferit si unele transformri de ordin semantic.
Cteva prepozitii ce se mai ntlneau nc n textele vechi au disprut din uz. De exemplu:
aleg%ndu de n afar de; de aleanul mprejurul;
de cruci'ul de mprejur de; pre descindea de pe deasupra.
Altele si-au modificat aspectul fonetic n comparatie cu forma pe care o aveau n textele
vechi:
a dreapta %n dreapta; de pregiur %mprejurul;
ainte de %nainte de; pre asupra de pe deasupra.
Prepozitia latineasc intro > %ntru, cu ajutorul creia se indica interiorul unei entitti, al unui
obiect, a ajuns s fie folosit n mbinare cu pronumele %ns < ipse: %ntr-%nsul, %ntr-%nsa, %ntr-%n'ii,

1
Ne vom aminti c n latin prepozitia gra*ia se specializase pentru cazul G.
112
%ntr-%nsele. Precedat de prepozitiile de si per, mpreun cu ipse, s-a ajuns la formele pronominale
dintr-%nsul, printr-%nsul etc., care se folosesc numai la Ac.
Astfel, am putea conchide c lrgirea sferei uzuale a prepozitiilor a mers att pe calea
nsusirii de valori noi de ctre prepozitiile existente, precum si pe calea formrii de prepozitii noi:
fie prin mbinarea prepozitiilor existente, fie prin antrenarea n aceast categorie a unor cuvinte
semnificative (adverbe, substantive, participii adjectivate).
Literatura recomandat( obligatorie:
1. Curs de gramatic# istoric# a limbii romne, Chisinu, Editura Lumina, 1991.
2. Al. Drul, Cercet#ri asupra prepozi*iei %n limba moldoveneasc#, Chisinu, Editura Cartea
Moldoveneasc, 1963.
3. Ovid Densusianu, Istoria limbii rom#ne, vol. I-II, Bucuresti, 1961.
4. G. Ivnescu, Istoria limbii romne, Iasi, Editura Junimea, 1980.
5. Al. Rosetti, Istoria limbii romne, Vol I, De la origini pn n secolul al XVII-lea, editia a
doua, revzut si adugit, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1968.
6. Al Rosetti, Istoria limbii romne, vol. 4, 5, 6, Bucuresti, Editura Stiintific, 1966.
113
PARTEA A II-A. ISTORIA LIMBII ROMNE LITERARE
PRELIMINARII. OBIECTUL DE STUDIU. METODE DE CERCETARE.
PRECIZ4RI TEORETICE
Limba romn literar, n forma pe care o cunoastem astzi, ca element constitutiv al culturii
noastre nationale, reprezint rezultatul unei ndelungate si complexe evolutii. Istoria ei, strns legat
de istoria societtii romnesti, n special de momentele mai importante ale dezvoltrii culturale si
ale formrii constiintei nationale, este, n esent, i s t o r i a s c r i s u l u i r o m n e s c d e l a
o r i g i n i p n i n p r e z e n t .
n dezvoltarea ei, limba trece printr-o serie de stadii succesive; schimbrile intervenite pot fi
explicate prin anumite cauze interne, care si au originea n nsusi sistemul functional al limbii ca
mijloc principal de comunicare ntre membrii unei colectivitti. Raportarea ns numai la istoria
intern a limbii nu ne permite ntelegerea integral a procesului complex de evolutie a ei. Ca
fenomen social, limba evolueaz n strns legtur cu istoria societtii care o vorbeste si o scrie. De
aici reiese si necesitatea examinrii cauzelor externe, care explic anumite aspecte ale evolutiei
limbii. n special, problemele originii, ale dezvoltrii limbii literare (aparitia formei scrise, sfera de
folosire mai restrns sau mai larg a variantei literare, normele de constituire si de precizare a
normelor unice supradialectale, dezvoltarea diverselor stiluri ale limbii etc.) nu pot fi explicate fr
raportare la datele istoriei sociale.
Istoria limbii literare prezint un caracter particular din cauza prelucrrii constiente a
materialului lingvistic folosit n procesul comunicrii: exprimarea literar presupune o respectare
(sau ct se poate de) riguroas a anumitor n o r m e si, prin urmare, o s e l e c t a r e mai atent a
m i j l o a c e l o r l i n g v i s t i c e .
n procesul de elaborare a normelor exprimrii literare, literatura, n sensul restrns al
termenului, ocup un loc de frunte, dat fiind c dezvoltarea limbii literare este n strns legtur cu
dezvoltarea literaturii; etapele fundamentale ele istoriei limbii literare se leag, n general, fr s se
identifice, de momentele mai importante ale istoriei literaturii. n dezvoltarea lingvisticii, separarea
istoriei limbilor de istoria literar, sublinia Ant. Meillet, a constituit un mare progres... Se ntelege
ns de la sine c istoria limbilor care au o literatur nu poate ignora istoria literar; dar este vorba
de dou istorii bine distincte, ale cror metode snt deosebite. Obiectele lingvisticii limbile - si
cele ale criticii literare operele literare snt de natur diferit, de unde rezult necesitatea unor
metode de cercetare diferite
10
. n traditia lingvisticii romnesti, necesitatea metodologic de a nu
ignora datele istoriei literare n interpretarea faptelor de istorie a limbilor a fost clar subliniat la

10
Ibidem.

114
nceputul secolului al XX-lea, cu prilejul unei prelegeri de deschidere, de ctre Ovid Densusianu,
la Facultatea de Litere din Bucuresti: Exist cercettori pentru care formele lingvistice snt ceva
izolat, numai un obiect de speculatiune fonetic ori etimologic, si gndul lor nu merge mai departe,
s ptrund mai adnc, s urmreasc raporturile dintre aceste forme si altele, n strns legtur cu
ele ntre felul de a se exprima ntr-o epoc, ntre materialul lingvistic si productia literar proprie
ei exist totdeauna un raport determinat. A privi fenomenele lingvistice independent de cele
literare este a avea o conceptiune mrginit fat de ele, a nu ntelege o parte din viata lor,
mprejurrile care le-au dat un caracter hotrt si le-au fcut s evolueze ntr-o anumit
directiune
11
.
Punctul de vedere al lui Ovid Densusianu, exprimat cu aproape un secol n urm, si
pstreaz si azi valabilitatea. Fr doar si poate c istoria literaturii si cea a limbii literare snt
domenii de investigatii diferite. De asemenea, interpretarea literar a unui text nu se poate
identifica cu interpretarea lui lingvistic, deoarece scopurile urmrite de cele dou discipline difer.
Cercettorul limbii literare nu se poate limita nici la procedeele istoriei literare, nici la acelea ale
lingvisticii traditionale, ci trebuie s gseasc metode adaptate la caracterul complex al obiectului
studiat.
Cercetarea textelor (beletristice, administrative, stiintifice etc.) ne permite s observm cum,
paralel cu dezvoltarea literaturii, se dezvolt si se mbogteste si mijlocul ei de exprimare limba
literar. n procesul evolutiei exprimrii literare, constatm o c o n t i n u i t a t e, care poate fi
urmrit n diferite monumente ale literaturii: de la limba stngace si greoaie a primelor scrieri din
secolul al XVI-lea pn la limba romn literar contemporan, instrument suplu si precis de
comunicare. Oamenii de cultur, pusi n situatia de a exprima notiuni su nuante noi cu mijloace de
care dispune limba literar a unei anumite epoci, contribuie, prin efortul lor, la consolidarea
normelor si la mbogtirea limbii literare.
Studiul textelor ne d posibilitatea s ntelegem nu numai modul lent de constituire a normei
supradialectale unice, ci si realizrile obtinute n procesul de perfectionare estetic a limbii literare,
de la primele manifestri ale literaturii artistice, pn la solutionarea problemelor mai complexe ale
artei cuvntului. Este interesant de urmrit modul n care primii nostri scriitori, mbogtindu-si
treptat procedeele artistice de exprimare, rezolv problemele portretului, cele ale dialogului, ale
artei narative si descriptive n genere.
n lumina precizrilor de mai sus, putem defini obiectivele principale care stau n fata
Istoriei limbii romne literare. Pornind de la o orientare teoretic bine precizat si bazat pe o

11
Ov. Densusianu, Istoria literar# %n %nv#*#mntul universitar, Bucuresti, 1911, p.6.

115
serioas documentare, cercettorul istoriei limbii rom#ne literare trebuie s urmreasc, %n
str%ns legtur cu istoria societ&ii, cu momentele mai importante ale dezvoltrii culturale:
cum s-a constituit norma unic supradialectal, adic modul n care s-a ajuns la aspectul
normat, de astzi, al limbii literare;
cum au aprut diversele stiluri ale limbii literare si cum s-au dezvoltat ele, influentndu-se
reciproc.
Metoda specific disciplinei noastre este cea diacronic(, adic studierea limbii se fa face
din perspectiva dezvoltrii ei istorice, ncepnd cu secolul al XVI-lea, cnd au aprut n romn
primele texte scrise. n atentia unui astfel de studiu vor sta faptele de limb apartinnd diferitelor
stiluri care intr n sfera notiunii de limb literar. Analiza faptelor se va face pe etape succesive, n
raport cu perioada veche si cu normele actuale. O astfel de metod, avnd ca fundamentare teoretic
general principiile dialecticii, va trebui s dezvluie calea ascendent a limbii romne literare, de la
origini si pn la epoca n care ea a devenit un instrument unitar si evoluat, apt s rspund
multiplelor functii ale unei culturi superioare si civilizate.
Este necesar s precizm din capul locului c n studierea istoriei limbii romne literare
trebuie s alegem cele mai juste din numeroasele pozitii teoretice si metodologice privind abordarea
unei astfel de cercetri. Vom aminti doar cteva din p r o b l e me l e c o n t r o v e r s a t e a l e
s t u d i u l u i i s t o r i e i l i m b i i r o m n e l i t e r a r e .
Una dintre acestea se refer la baza dialectal( a limbii romne literare, mai exact spus, la
contributia adus de graiurile limbii romne la constituirea normelor ei actuale. Discutia a avut mai
nti ca obiect limba romn din scrierile vechi, dar ea si afl aplicare cu att mai mult n perioada
consolidrii limbii romne moderne.
Nu mai putine discutii a suscitat si problema perioadei de formare a limbii literare.
Pozitiile specialistilor n aceast problem nu snt nici pe departe unice.
Nici asupra ponderii de%inute de stilurile limbii n procesul de dezvoltare a limbii literare
nu exist un consens deplin. S-a combtut, bunoar, atentia acordat de unii lingvisti locului limbii
scriitorilor ntr-o istorie a limbii literare, n detrimentul contributiei aduse de stilurile neartistice, al
cror rol n-arr trebui s fie subestimat.
Victoria deplin a limbii literare, evident abia spre sfrsitul secolului al XIX-lea, a fost
precedat de o lung etap a cutrilor. Deceniile 4-6 ale veacului al XIX-lea au fost pentru limba
romn o perioad de chin al renasterii, cum a numit-o Garabet Ibrileanu, ca mai apoi, dup anul
1880, limba noastr s se transforme, nu fr truda unor lingvisti de fort de talia celor din Scoala
latinistilor, a lui Heliade Rdulescu, Titu Maiorescu s.a., dintr-un grai arhaic si limitat ca resurse de
116
exprimare ntr-un instrument complex, suplu si nuantat printre limbile neoromanice, capabil s
ndeplineasc functiile reclamate de progresul social, al stiintei, ideilor, al literaturii si artei.
Pe parcursul prelegerilor, von urmri etapele cele mai importante pe care le-a strbtut limba
romn literar n evolutia ei treptat spre succesiunea si adaptarea mijloacelor de expresie necesare
unei exprimri culte si autorizate.
Limba unui popor, afirma B. P. Hasdeu, se confund si se identific de multe ori cu
nationalitatea lui. ntr-adevr, comunitatea lingvistic, alturi de comunitatea de teritoriu, de viata
economic si de factura psihologic, are un rol primordial n dezvoltarea unei constiinte nationale,
fiind unul din factorii decisivi care favorizeaz formarea unei natiuni. Dintre formele de manifestare
a limbii, varianta literar este cea care contribuie la desteptarea si afirmarea constiintei nationale.
Dezvoltarea unei discipline stiintifice nu e posibil ns fr o delimitare precis a notiunilor
ei fundamentale. Obiectul Istoriei limbii romne literare nu poate fi delimitat atta timp ct no%iunea
de baz(, cea de limb( literar(, nu este riguros definit.
Cine vrea s gndeasc bine, sublinia Pascal, trebuie s aib, alturi de notiunea care o
ntrebuinteaz, si definitia ei.
La cel de-al VIII-lea Congres de studii romanice (Florenta, 1956), lingvistul italian B.
Terracini a dat definitia de limb literar.
Limba literar reprezint o form cultivat a limbii #ntregului popor, care
dispune #ntr-o msur mai mare sau mai mic de o serie de norme consolidate
prin scris.
La aceast definitie a notiunii de limb literar lingvistul sovietic R. A Budagov crede c
este necesar s se sublinieze:
caracterul istoric variabil al notiunii de form civilizat (n diferite epoci si la diferite
popoare);
caracterul relativ al notiunii de consolidare a normelor limbii literare (cu toat importanta, ea
este variabil n timp
12
.

Comunicarea lingvistic se poate realiza fie pe cale oral, fie pe cale scris. Acestor dou
modalitti de comunicare le corespund dou sisteme coexistente ale aceluiasi idiom national, dintre
care unul se manifest sonor, printr-o secvent de foneme (limba vorbit), iar cellalt grafic,
printr-o secvent de grafeme (limba scris). Omul cult dispune de acest gen de diglosie si, n functie

12
P.A.Fyaron, *bR=;@R^;F!= QV![b b QV![ZP!= NRb\b, M. 1967, crp. 38.

117
de diferite mprejurri, opereaz cu cele dou sisteme care corespund unul celuilalt, fr ns a
coincide.
n unele limbi, opozitia dintre cele dou forme de comunicare este mai mare dect n altele.
n francez sau n greaca modern, deosebirile dintre limba scris si cea vorbit snt considerabile.
n alte limbi, ca de exemplu n romn, desi aceste diferente nu apar att de proeminent, ele snt
totusi destul de marcante si se manifest nu numai prin utilizarea unor elemente lexicale specifice,
dar si prin folosirea unor forme si constructii gramaticale si particularitti fonetice suprasegmentale
specifice.
Limba vorbit se realizeaz, n primul rnd, n conversatia familiar; n scris, este folosit cu
precdere limba literar, care reprezint un adevrat instrument de exprimare a necesittilor unei
culturi superioare n cadrul unei colectivitti civilizate. Datorit scrierii, valorile culturale s-au putut
conserva. Omul cult poate s vorbeasc, n anumite mprejurri, asa cum scrie; unii vorbesc chiar
mai bine dect scriu, iar altii viceversa. n general ns, nu scriem cum vorbim. Limba scris nu este
si nici nu poate fi identificat cu limba vorbit, iar deosebirea dintre aspectul vorbit si cel scris al
limbii nu tine att de caracterul familiar sau literar al exprimrii, ct mai ales de utilizarea unor
mijloace si procedee specifice n vederea comunicrii unui anumit continut. Limba vorbit este
folosit, n primul rnd, n dialog, ceea ce confer comunicrii un caracter alternativ si discontinuu.
Jocul adresrii si al replicii, n dialog, presupune reactii rapide si imediate din partea
interlocutorilor, de unde, adesea, o anumit imperfectiune a exprimrii ideilor, care se corecteaz
prin retusri aproximative, iar uneori prin cuvinte deictice si mimic, gesturi.
n exprimarea de tip oral, apar, de asemenea, elemente accesorii, dar totusi importante ale
comunicrii (intonatia, pauzele, accentul, intensitatea, tempoul etc.). Reflectarea n scris a
elementelor de mai sus, numite prozodeme, este limitat, iar uneori chiar imposibil. La acestea se
mai adaug mimica si gesturile (care adesea expliciteaz si suplinesc vorbirea) si, n plus, asa-
numitii indici situationali (aici, acolo, aceea, el, vezi, ei bine, %n sf%r'it, vas#zic# etc.) cu un rol
deosebit de important n limba vorbit, care capt semnificatii precise doar n anumite contexte, n
situatii determinate.
Conditiile de folosire a varintei scrise a limbii se deosebesc esential de acelea ale varintei
vorbite ale acesteia. Textul scris este, de obicei, rodul unei ndelungate elaborri constiente: cel care
scrie, sub imperiul responsabilittii cuvntului care rmne scris (vorba lui M. Eminescu: Unde vei
g#si cuv%ntul / Ce exprim# adev#rul?), reflecteaz si si alege mijloacele de exprimare; el are
posibilitatea de a reveni asupra textului, spre a-l corecta si a-l perfectiona.
118
Istoria limbilor literare urmreste, n general, fenomenele lingvistice consemnate n texte de
limb scris. Prin istoria limbii literare se are n vedere, n esent, istoria limbilor literare scrise,
zicea cercettorul sovietic R. I. Avanesov
13
.
Raporturile dintre limba vorbit si limba scris nu au fost aceleasi n diferite epoci ale
istoriei limbii romne literare. Astfel, chiar la nceputurile limbii literare, se poate constata o
deosebire dintre limba textelor traduse, cu un caracter savant, datorit imitatiei originalelor slavone,
grecesti, si limba textelor netraduse (scrisori, acte particulare), care este mai apropiat de limba
vorbit. n secolele urmtoare, folosirea procedeelor exprimrii orale la valorificarea artistic a
elementelor vorbirii populare constituie trstura distinctiv a limbii lui I. Neculce sau a
Antonimului brncovenesc si o opune, totodat, prozei savante si livresti a lui M. Costin si D.
Cantemir, respectiv stolnicului C. Cantacuzino.
Notarea limbii vorbite cstig teren n creatia literar din a doua jumtate a secolului al XIX-
lea: procesul notrii graiului viu este o trstur a artei realiste, iar impresia veridicittii n operele
care apartin realismului se datoreste si consemnrii particularittilor limbii vorbite. Marii clasici
evit s se limiteze la resursele exprimrii literare propriu-zise si se inspir din ce n ce mai mult din
limba vie a epocii, vorbit n diferite grupuri sociale. Proza romneasc modern cunoaste att
exceptionali valorificatori ai elementelor de limb vorbit (I. Creang, I. L. Caragiale, M.
Sadoveanu, I. Drut), ct si mari maestri ai cuvntului literar (G. Clinescu, L. Blaga, T. Arghezi
etc.), care au obtinut efecte remarcabile prin utilizarea procedeelor de limb scris si a cror oper
reprezint o realizare strlucit a stilului scriptic.

Limba literar are un caracter normat. Spre deosebire de dialecte sau graiuri, folosirea
limbii literare presupune o selec%ie mai atent( a mijloacelor de exprimare. O particularitate a
limbii literare, care o deosebeste de celelalte varietti ale limbii nationale unice, const n aceea c
toti cei care o folosesc, nai ales n forma ei scris, dar si verbal, trebuie s tin seama de anumite
n o r me unanim acceptate. n limba literar, ntrebuintarea cuvintelor, a formelor si a
constructiilor sintactice si realizarea lor fonetic sau grafic trebuie s respecte cerintele acestor
norme. Astfel, limba literar dobndeste o anumit u n i t a t e si s t a b i l i t a t e si ajunge s
corespund multiplelor si variatelor functii pe care le ndeplineste, devenind mijloc perfect de
comunicare, un instrument perfect de exprimare clar si precis a ideilor.
C a r a c t e r u l n o r ma t se manifest n toate c o mp a r t i me n t e l e l i m b i i . n
fonetic el se reflect la pronuntarea si scrierea sunetelor; n gramatic la respectarea regulilor

13
R. I. Avanesov, + F=[ZRZ;!o PZX;ZN@o bNRZ;bb QV![@, M., 176, crp. 88.

119
flexiunii si ale constructiilor; n lexic la utilizarea cuvintelor ntelese pe ntregul teritoriu lingvistic
al natiunii respective. Ne vom limita la un singur exemplu din domeniul derivrii. n ALR (serie
nou), vol. V, snt nregistrate mai multe variante pentru adjectivul glume5: 6#gos, 6uguitori,
6#gaci (n Moldova), glume5, 6od, 6ode5 (n Ardeal), glumuos (n Maramures), gluma6 (n Banat).
Toate aceste formatii, n afar de glume5, se situeaz n afara normei literare. Ele snt considerate
deci elemente regionale, pe care limba literar le evit.
Crearea normelor literare a fost conditionat de ntregul proces istoric de dezvoltare a limbii,
n strns legtur cu procesul de dezvoltare a societtii. De aici rezult c normele nu trebuie
concepute ca realizri statice, ci trebuie considerate n perspectiva dinamicii istoriei limbii; ele se
constituie, asadar, n diacronie, iar ndreptarele si tratatele academice consemneaz existenta lor n
sincronie.
Notiunea de norm si notiunea de abatere de la norm se afl ntr-un raport de corelatie, n
sensul c o norm exist n msura n care exist abateri de la ea si invers.
ntre factorii care explic abaterile de la ceea ce e considerat la un moment dat corect sau
incorect, cel mai important este modul n care s-au petrecut schimbrile n dezvoltarea istoric a
limbii.
Acesta este factorul principal de care trebuie s se tin seam n explicarea aparitiei si
coexistentei anumitor forme paralele n limba literar. De exemplu, n limba romn se folosesc
formele mai vechi, iotacizate: s# vaz#, s# auz#, s# *ie, alturi de formele mai noi, analogice: s#
vad#, s# aud#, s# *in#, care s-au impus n uzul literar.
Raporturile dintre sistemul limbii, norm si vorbire au fost precizate de Eugen Coseriu:
Fat de actul concret al vorbirii, norma reprezint primul grad de abstractizare si cuprinde numai
ceea ce are caracter social, cu eliminarea a tot ce este ocazional, individual. Sistemul, la rndul su,
reprezint un grad mai nalt de abstractizare lingvistic, retinnd numai elementele comune
categoriei limbii care ndeplinesc o functie distinctiv
14
.
Cum se constituie normele unei limbi literare? Ele au la baz trsturile lingvistice ale unui
grai sau ale unui dialect. De exemplu, la baza limbii romne literare contemporane, dup prerea
majorittii cercettorilor, st subdialectul muntean cu sistemul su fonetic si cu o bun parte din
particularittile lui gramaticale si lexicale. Dar limba romn actual nu se confund cu
particularittile acestui grai. Desi continu trsturile unui subdialect, limba literar se situeaz
deasupra dialectelor teritoriale, ea reprezentnd o norm supradialectal unic.
Aceast variant care reflect structura limbii nationale se realizeaz, cu timpul, prin
contributia desi inegal a mai multor subdialecte ale acestei limbi. Lucrul acesta s-a ntmplat la

14
E. Coseriu, Sistema, norma y habla, p.167.
120
noi dup ce Bucurestiul a devenit, ncepnd cu anul 1862, capitala Principatelor Unite, deci si
centrul cel mai important al vietii politice si culturale a romnilor. Procesul unificrii a continuat si
s-a desvrsit dup formarea statului national romn unitar, n anul 1918. Limba vorbit de oamenii
culti din Bucuresti a avut un accident asupra limbii vorbite si scrise de intelectualii din celelalte
provincii. Dar ea a fost influentat, ntr-o anumit msur, si de oamenii instruiti din Moldova si
Transilvania. Asupra ctorva factori de acest gen a atras atentia acad. Emil Petrovici. Astfel, asa
cum rezult din ALR, fonetismul strein (striin, strin) din aria de est a regiunii Bucuresti a cedat
locul lui str#in, care este specific graiurilor nordice.
n flexiunea verbal, ntlnim o interesant sintez de trsturi dialectale deosebite. Iat
paradigma verbului a spune, asa cum a fost ea nregistrat de ALR n aria din jurul Bucurestiului si
n cea din jurul Iasului:
Buc ur et i I ai
Eu spui eu spun
Tu spui tu spui
El spune el spuni
Noi spunem noi spunim
Voi spune*i voi spuni5
Ei spune ei spun

Se vede, comenteaz Em. Petrovici, c formele moldovenesti snt cele mai literare, dar c
ele au o pronuntare munteneasc, cu e neaccentuat transformat n i (ca n moldovenescul spunim).
Un subdialect, cel moldovenesc, a dat formele, iar cellalt, cel muntean pronuntarea.
Exemple, observ Em. Petrovici, se pot gsi si n lexic. Bunoar, termenii ginere sau
gineric# si bojoci, desi snt muntenesti, nu au fost acceptati de limba literar, locul acestora l-au luat
lexemele mire (mireas#) si pl#mni. Exemplele ar putea fi nmultite. Ele demonstreaz c limba
literar n u c o i n c i d e c u u n d i a l e c t , ci e s t e o l i mb c o mu n ,
n t e me i a t p e u n d i a l e c t s i r e a l i z a t p r i n c o n t r i b u t i a i n e g a l ,
d a r r e a l a ma i mu l t o r d i a l e c t e . n acest sens, limba literar este varianta
prelucrat a limbii nationale. B. P. Hasdeu a definit cu claritate aceast notiune, raportnd-o la
factorii dialectali: Limba national este ea oare acel singur dialect oarecum privilegiat? Nu. Este ea
complexul celorlalte dialecte, afar de unul singur? Iarsi nu. Limba na#ional$ ne nf$#i(eaz$
a(a-zicnd congresul tuturor acestor dialecte sub pre(eden#ia aceluia singur
15
.
Caracterul normat al limbii nu nseamn ns c ea este o limb fixat o dat pentru
totdeauna, dar nici faptul c limba este supus unei evolutii regulate. Limba literar$ se
caracterizeaz$ printr-un fel de echilibru, variabil n mod constant ntre fixare (i

15
B. P. Hasdeu, Cuvente den b#tr%ni, T.III, p.82.
121
evolu#ie. Aceasta nseamn c limba literar nu respinge inovatiile pe care le ofer uzul. De
exemplu, n timp ce limba literar pstreaz formele pronumelui demonstrativ acesta, aceasta,
ace'tia, acestea, acela, aceea, din textele maramuresene, fat de variantele muntenesti si populare
#sta, ast# #'tia, #stea, #l, aia, ea a acceptat alte forme, ca bunoar paisprezece, 'aisprezece,
'aizeci, pe care le-a impus uzul si care au intrat n norma limbii literare. Alteori, varianta veche se
pstreaz doar n limba popular, cum s-a ntmplat cu verbul a r#m%nea, a crui form a fost
nlocuit cu a r#m%ne. Aceeasi tendint de trecere de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a se
observ si la verbele a ap#rea si a disp#rea, pronuntate si scrise azi din ce n ce mai des a apare si
a dispare. Limba literar nu a adoptat nc aceste forme, dar ele au sanse s se impun.
Exist, asadar, n limba literar un proces continuu de nnoire, de adaptare a formelor, prin
care traditia si conventia snt completate si modelate de uz si inovatie. n felul acesta, limba literar
este ferit de primejdia separrii de ntreaga ei istorie si, implicit, de pericolul nchistrii n tipare
rigide si anacronice, desprinse de fluxul viu al limbii vorbite.
Din cele expuse pn acum reiese c fenomenele care se produc n procesul evolutiv de
consolidare si perfectionare a normelor nu se confund cu transformrile petrecute n graiuri. n
cazul limbii literare, opereaz un principiu constient, voluntar. Din aceast cauz, normele s&nt, n
mare msur, un produs al selec%iei. Prin caracterul lor selectiv, ele se opun normelor limbii
comune 1i dialectelor, ale cror transformri s&nt un produs natural, istoric, al evolu%iei.
Chiar dac snt impuse de sus n jos de ctre o traditie scris cultural si literar de
prestigiu sau de ctre autorittile stiintifice oficiale (academiile trilor respective), normele
consfintesc, de obicei, un uz mai mult sau mai putin general sau mai rspndit pe cale oral sau
scris al unuia dintre graiuri la un moment dat. Bunoar, la perfectul compus auxiliarul are formele
a si au la pers. III-a sg. si pl., pentru c asa se spunea n limba veche, dar nu o mers, or mers, cum
se rosteste ntr-o mare parte a teritoriului dacoromn. Am putea invoca aici si traditia scrisului
romnesc, si etimologia etc. Bunoar, latinescul scribere sun a scrie pe o larg zon lingvistic a
Trii, dar sun si a scri (n Basarabia si Muntenia), si a scria (n Banat). Fat de aceast evolutie
divergent, limba literar s-a cluzit nu dup criteriul ce e muntenesc e si literar, ci dup altul,
cel etimologic, care coincide, de ast dat, cu principiul rspndirii formei n cauz.
Graiurile snt mai bogate n resurse individuale de expresie n comparatie cu limba literar,
care este mai srac n aceast privint, dar mai bogat n mijloace suple de comunicare, care s
exprime notiuni si judecti pe o treapt de generalizare si abstractizare superioar graiurilor.
Afirmatia aceasta nu trebuie nteleas n sensul absolut al cuvntului, cci modalittile registrului
nostru de exprimare variaz n functie de situatie, adic de factorii extralingvistici, care detin un rol
important n mprejurri particulare. Noi vorbim acas alt limb dect n public, cu numeroase
122
variante si interferente fonetice, lexicale, gramaticale, idiomatice, scria francezul Jean Paul Stuart,
si tot el aduga: On parle dans sa propre langue, on ecrit en langue etrangere.
16

Din cele expuse rezult c limba literar accept, n graiuri, elemente variate, ncadrate apoi
n norme. Avem de a face cu un proces invers, de influent a limbii literare asupra graiurilor, care se
modific cel putin n unele aspecte sesizabile, potrivit modelului exprimrii culte.

Baza dialectal( a limbii rom#ne literare

1.1. O problem frecvent dezbtut a cercetrilor lingvistice din diferite epoci ale stiintei
despre limb este cea a constituirii limbilor literare. S-a stabilit de mult si este un adevr general
acceptat c limbile literare iau nastere ca o reactiune mpotriva diversificrii dialectale a unei limbi,
consecint direct a frmitrii teritoriului pe care ea se vorbeste. Tendinta spre scindarea unittii
lingvistice se datoreste, nainte de toate, actiunii factorilor externi (economici, sociali, politici) si ea
poate lua o amploare deosebit n anumite epoci istorice. n momentul cnd comunicarea ntre
grupurile lingvistice pare a fi compromis sau se face cu dificultti din ce n ce mai mari, limba
literar ncepe calea spinoas de constituire. La baza constituirii acesteia se afl totdeauna un
dialect, de regul acela care, din diferite motive, si asigur o situatie dominant n raport cu
celelalte dialecte. Limba literar nu coincide niciodat cu dialectul aflat la baza ei. De multe ori, ea
renunt la tot ce acesta are strict particular si accept, n schimb, fonetisme, forme gramaticale si
cuvinte specifice celorlalte dialecte. Orict de compozit ns ar prea limba literar, n urma
mprumutului de elemente dialectale diferite, se recunoaste ntotdeauna n structura ei elementul de
baz.
1.2. Examinnd procesul de constituire a unora dintre limbile romanice, lingvistul austriac
Alwin Kuhn preciza la cel de-al VIII-lea Congres International de Studii Romanice c relatiile
dintre limba literar si dialecte trebuie privite n functie de stadiul de evolutie a limbii literare: 1)
nainte; 2) n timpul si 3) dup constituirea acesteia. n prima perioad, toate dialectele pot aspira n
egal msur la calitatea de limb literar. n etapa a doua, unul dintre dialecte tinde s-si impun
suprematia, ajutat de factorii favorabili de ordin extern. n faza a treia, limba literar se mbogteste
prin mprumuturi de ordin secundar: termeni stiintifici si tehnici avnd valori stilistice precise.
Deci formarea limbilor literare mbrac aspectul unui proces de durat si se ntinde de-a
lungul unei perioade relativ lungi, n cursul creia raportul dintre limba literar si graiuri este
variabil. De o limb literar se poate vorbi doar n ultima parte a procesului schitat de Alwin Kuhn.
1.3. n genere, un dialect devine limb literar gratie rolului preponderent pe care l are
regiunea n care acesta se vorbeste n viata economic, politic si cultural a ntregii comunitti

16
Se vorbeste n limba matern, se scrie ntr-o limb strin.
123
lingvistice. Se poate spune c vorbitorii unei limbi recunosc o norm comun datorit orientrii lor
spre acelasi centru cultural, politic sau national. Limba latin literar era limba Romei, a unui oras
care a devenit capital politic. La baza limbii franceze literare st dialectul din Paris si din Ile-de-
Frane.
Importanta crescnd pe care o dobndesc unele centre poate avea drept urmare schimbarea
bazei dialectale a unei limbi. n Grecia antic s-a impus mai nti ca limb literar i o n i a n a, n
care scria Herodot. Prin secolele VI-V p. Hr. dominant devine dialectul a t i c, datorit
ascendentului politic si cultural pe care l-a cstigat Atena, mai ales n perioada lui Al. Macedon.
Unificarea lingvistic nu se produce, de regul, la nivelul dialectelor, ci la nivelul variantelor
literare scrise ale acestor dialecte. Variantele literare regionale nu prezint, de obicei, norme perfect
unitare. De aceea, constituindu-se pe baza variantei literare a dialectului dominant, limba literar e
nc departe de a avea un aspect absolut unitar.
Nu exist divergente mari n ceea ce priveste baza dialectal a celor mai multe limbi
europene. Specialistii apreciaz unanim c italiana sau spaniola s-au constituit ca limbi de cultur
pe temelia dialectelor t o s c a n si, respectiv, c a s t i l i a n. Despre francez am vorbit deja mai
sus.
Nu acelasi lucru ns se poate spune si despre limba romn literar, desi cercetrile n acest
domeniu snt destul de vechi si nu mai putin remarcabile chiar.
2.1. De o sut de ani ncoace, bibliografia problemei s-a mbogtit cu numeroase lucrri,
ceea ce nu a dus ns nici pe departe la armonizarea punctelor de vedere. Pentru a ntelege mai bine
cum s-a ajuns la o asemenea situatie si a cunoaste, totodat, stadiul actual al cercetrilor romnesti
la aceast problem, vom face o expunere mai larg asupra opiniilor formulate pn n prezent la
acest capitol. Avem n vedere numai acele opinii care au avansat idei noi sau au contribuit la
adncirea si o mai bun ntemeiere a unor opinii exprimate anterior. Simplele afirmatii si adeziuni la
o teorie sau alta le-am trecut cu vederea. Ne-am strduit, de asemenea, s facem o expunere
cronologic a problemei n discutie pentru a face o urmrire ct mai exact a modului n care s-au
conturat, de-a lungul timpului, cele mai importante opinii asupra bazei dialectale a limbii romne
literare si n ce msur s-au precizat anumite chestiuni teoretice si metodologice fundamentale.
2.2. Opinia cea mai veche si care a ntrunit, totodat, cele mai numeroase adeziuni este
aceea dup care la baza limbii rom#ne literare st( graiul m u n t e a n.
2.2.1. Cea dinti afirmatie a acestei idei o gsim la B. P. Hasdeu. Pornind de la constatarea
c limba Catehismului coresian nu difer de graiul vorbit n Tara Romneasc si n regiunile vecine
ale Transilvaniei, marele nostru crturar conchide: S-ar putea afirma n constiint de cauz c pe la

Not: Dat fiind faptul c trimiterile la aceast tem se fac din abundent, ele vor fi prezentate aparte.
124
jumtatea secolului al XVI-lea limba romn nftisa diferite straturi, unele mai napoiate, altele
mai naintate, ntre cari exista deja stratul cel devenit astzi, aproape fr nici o schimbare, limba
tipic a romnilor
1
. Desi formulat n treact, punctul de vedere al lui B. P. Hasdeu se desprinde cu
suficient claritate. Savantul romn sustine c textele coresiene fixeaz n scris graiul din Muntenia
si Transilvania vecin, grai care, fr a suferi modificri esentiale, a ajuns, mai trziu, limba literar
unic a romnilor de pretutindeni. n acceptia sa, graiul muntean se impune ca norm literar la
finele unui proces ncheiat ctre sfrsitul secolului al XIX-lea.
2.2.2. Un punct de vedere apropiat se ntlneste la Al. Lambrior, care arat c limba textelor
tiprite la Brasov, avnd rol de limb literar, a mentinut unitatea limbilor scrise: Diversele graiuri
s-au stins n fata acestei limbi scrise
2
. E o afirmatie care echivaleaz, de fapt, cu rolul
precumpnitor jucat de graiul muntean n unificarea lingvistic a limbii romne.
2.2.3. Desi fragmentare si nu prea adncite, observatiile lui Ov. Densusianu merit o analiz
atent, ntruct ele vor constitui punctul de plecare al celor mai multe din opiniile ulterioare
referitoare la rolul predominant ce l-a avut graiul muntean n unificarea limbii romne literare.
Dup ce subliniaz importanta tipriturilor din secolul al XVI-lea, Ov. Densusianu precizeaz: Les
livres de Coresi...curent le plus dinfluence et contribuerent dans une large mensure au
developpement ulterieur du romain litteraire
3
.
ntre limba secolului al XVI-lea si cea de astzi nu exist diferente izbitoare: Si on prend
comm poin de comparation les textes de Coresi, ecrits dans cette langue dune partie de la Valachie
qui sest imposee comme langue generale et a prepare le roumaine litteraire, cette constatatipon rest
debut
4
.
Dup cum rezult din rndurile de mai sus, Ov. Densusianu nu a sustinut c n secolul al
XVI-lea limba literar era unificat. Dimpotriv, el a artat c n cele mai vechi texte literare
romnesti frmitarea dialectal era destul de vizibil. Nu limba lui Coresi s-a impus ca norm
general n sec. al XVI-lea, ci graiul aflat la baza crtilor sale a devenit ulterior limb inic de
cultur. Ideea aceasta este exprimat destul de clar n concluziile referitoare la fonetismul crtilor
coresiene, care nous donnent un phonetisme plus pur, nous voulons dire plus litteraire, puisque
sont ecrits dans ce parler de Valachie dont allait se constituer aux siecles suivants [Ibidem].
n ce nprejurri si cnd graiul muntean a devenit baz a limbii romne literare, Ov.
Densusianu nu precizeaz. La aceste ntrebri au ncercat s rspund alti cercettori.

1
B. P. Hasdeu, Cuvente den b#tr#ni, vol. II, Bucuresti, 1979, p. 98.
2
Al. Lambrior, Essai de phonetique roumaine. Voyelles toniques //Romania, X, 1881, p.361.
3
Ov. Densusianu, Historie de la lange roumain, Paris, 1902, p. 13.
4
Ov. Densusianu, Ibidem.
125
2.2.4. Dup P. V. Hanes, preponderenta graiului muntean se explic prin influenta exercitat
de primele tiprituri romnesti, care au fixat n scris acest grai. n secolele urmtoare, Muntenia a
detinut n permanent un rol privilegiat n viata politic si cultural a trii. Influenta scriitorilor
moldoveni din sec. al XIX-lea n-a putut contrabalansa dominatia muntean, deoarece se
infiltraser prea adnc caracterele muntenesti n graiul literar. Bucurestiul avea o prea covrsitoare
superioritate din punct de vedere politic
1
.
Meritul de frunte al lui P. V. Hanes e acela de a fi afirmat cu claritate c, n pofida unei
vizibile influente muntenesti, vechea limb literar romneasc nu era unitar, ci prezenta diferente
n functie de regiunile unde era folosit. Diferentele din limba scris erau mai mici dect cele din
limba vorbit n Transilvania, Moldova si Muntenia. Diversificarea a atins apogeul n prima
jumtate a secolului al XIX-lea. n aceast perioad, se poate vorbi de 3 limbi literare la moi: una n
Transilvania, alta n Moldova, alta n Tara Romneasc.
2.2.5. Al. Rosetti arat c n epoca de nceput a literaturii romne existau cel putin dou
limbi comune scrise. Una din ele a fost fixat prin tipar: Crtile lui Coresi erau mndria limbii, care
tindea s se impun n nord-est
1
. Faptul acesta nu nsemneaz ns c limba textelor coresiene a
devenit literar ncepnd cu secolul al XVI-lea: Marea rspndire de care s-au bucurat crtile
coresiene a nlesnit expansiunea unui anumit grai, care a ajuns s aib un prestigiu tot mai mare
pn la fixarea lui ca limb comun si literar
2
.
Ceea ce a ridicat graiul muntean la rangul de limb literar au fost mprejurrile de ordin
politic si cultural. ncepnd cu Palia de la Or#'tie si, n secolul urmtor, Noul Testament de le
Blgrad, cu Varlaam si Dosoftei, limba acestei perioade a fost un model demn de urmat. Procesul
de unificare lingvistic ia sfrsit prin aparitia Bibliei de la Bucuresti (1688).
2.2.6. Adept al Scolii de la Bucuresti, acad. Al. Graur subliniaz rolul pe care l-a avut
capitala n constituirea normei literare romnesti. Dup ce n Studii de lingvistic# general# a atras
atentia c impunerea graiului muntean se datoreste tipriturilor coresiene si prestigiului cstigat de
Bucuresti, orasul cel mai mare si apoi capitala trii, Al. Graur sustine c baza pe care s-a creat
limba literar este graiul din Bucuresti, influentat n unele privinte de graiul oamenilor culti din
provinciile romnesti si generalizat apoi de oamenii culti din toat tara
3
.
2.2.7. B. Cazacu arat c n textele imprimate de diaconul Coresi se observ receptarea
unor fenomene lingvistice din nordul Ardealului si elaborarea, pe baza graiului din sud-estul
Ardealului si din Tara Romneasc, a unei forme de exprimare, care, gratie tiparului, se bucur de

1
P. V. Hanes, Dezvoltarea limbii literare romne %n prima jum#tate a secolului al XIX-lea, Bucuresti, 1904, p. 224.
2
Al. Rosetti, Istoria limbii romne. Epoca veche, Bucuresti, 1920, p. 13.
3
Al. Rosetti, Ibidem.
4
Al. Graur, Limba corect#, Bucuresti, 1963, p. 11-12.
126
o larg rspndire n toate tinuturile romnesti
1
. Secolul al XIX-lea este epoca n care se
accentueaz procesul de definitivare a n o r me l o r u n i c e ale limbii literare si n care se
precizeaz n amnunt norma supradialectal literar unic
2
.
2.2.8. I. Coteanu consider c ntr-o faz mai veche romna era relativ unitar, iar ulterior,
ncepnd cu secolul al XVIII-lea, ea a nceput s se diversifice: Evolutia limbii romne dup
secolul al XVII-lea se caracterizeaz printr-o serie de schimbri care se produc mai repede n
regiunile periferice (n Moldova, Banat si Crisana) dect n regiunea central, alctuit din sud-estul
Transilvaniei si Muntenia sau cel putin nordul acestei provincii, care reprezint tendinte clare spre
stabilitate lingvistic
3
. Impunerea graiului muntean se datoreste tocmai acestei stabilitti, la care se
mai adaug doi factori: numrul mare de tiprituri muntenesti din secolele XVI-XVIII si
ascendentul politic foarte pronuntat pe care l-a cptat Muntenia n secolul al XIX-lea asupra
celorlalte provincii romnesti. I. Coteanu consider c limba literar a suferit dou muntenizri
importante: n secolul al XVI-lea prin activitatea lui Coresi, si n secolul al XIX-lea
4
.
Lucrarea lui Ion Cotenu capt o important aparte, deoarece pentru ntia oar n istoria
problemei autorul ncearc s-si ntemeieze punctul de vedere pe o demonstratie n care face apel la
un mare numr de fenomene lingvistice, examinnd o serie de particularitti fonetice si morfologice
dialectale ale graiului muntean, pe care limba literar le respinge. Din 11 asemenea particularitti
fonetice, 2 snt muntenesti si 9 nemuntenesti, iar din 13 particularitti morfologice 4 snt muntenesti
si 9 nemuntenesti. I. Coteanu analizeaz 97 de cuvinte din diferite graiuri dacoromne si constat c
din acestea 37 snt acceptate de toate stilurile limbii romne literare: 18 fac parte din fondul
principal al vocabularului, 15 din ele snt muntenesti, 3 de alt provenient dialectal.
2.2.9. O ncercare de a demonstra caracterul muntenesc al limbii romne literare o constituie
lucrarea lui Mircea si a Luizei Seche Contribu*ii la problema unific#rii limbii literare %n secolul al
XIX-lea. Examinnd editiile succesive ale operelor unor scriitori moldoveni din secolul al XIX-lea
(V. Alecsandri, Gh. Asachi, D. Gusti, M. Koglniceanu, G. Sulescu s.a.), ei ajung la concluzia c
autorii sus-numiti renunt deliberat la o serie de particularitti moldovenesti n favoarea celor
muntenesti corespunztoare. Amintim, bunoar, trecerea lui # protonic n a, durificarea lui s, z, *, j,
', reducerea diftongului ea la e, conservarea africatei f. Muntenizarea, care se manifest mai ales
n fonetic, trebuie considerat ncheiat nainte de 1859, desi, sporadic, scriitorii moldoveni
continu s foloseasc particularitti regionale si dup aceast dat.

1
B. Cazacu, Istoria limbii literare 'i problemele studierii ei, Bucuresti, 1960, p. 25.
2
B. Cazacu, Ibidem, p. 22.
3
Ion Cotenu, Limba literar# 'i problemele ei principale, Bucuresti, 1961, p. 41
4
Ion Cotenu, Ibidem, p. 49
127
3.1. Dup alti cercettori, la baza limbii romne literare ar sta graiul
ma r a mu r e 1 e a n . n Istoria literaturii religioase a romnilor (1904), N. Iorga afirm c
limba literar s-a ntemeiat prin activitatea lui Coresi. Spre deosebire de cercettorii amintiti mai
sus, N. Iorga consider c la temelia crtilor difuzate de Coresi st nu graiul muntean, ci graiul
maramuresean, deoarece Coresi n-a fcut altceva dect s rspndeasc prin tipar cu schimbri de
tot mici, vechile traduceri rotacizante. Ardealul de nord sau Maramuresul ni ddur astfel, o dat cu
cele dinti crti, limba lor. Toscana noastr au fost acele sate de plugari si pstori din muntele de
miaznoapte al largii teri a romnilor
3
.
3.2. Ctiva ani mai trziu, Sextil Puscariu n lucrarea Istoria literaturii romne. Epoca veche
(1920) reia teoria maramuresean, dar vede n limba tipriturilor lui Coresi un compromis ntre
graiul maramuresean (nord ardelean) si cel muntean: ntii traductori husisti vorbeau n satele lor
graiul sonor si puternic din Transilvania de nord. n drumul lor spre miazzi, copiindu-se mereu,
scrierile acestea au pierdut unele arhaisme si particularitti dialectale nentelese aiurea (bunoar,
rotacismul) si s-au apropiat tot mai mult de dialectul din Ardealul sudic, identic n trsturile sale
principale cu cel din Muntenia. Tiprindu-le, Coresi a stabilit o form a limbii care era nteleas
pretutindeni, contribuind la stabilirea unei limbi literare romnesti
1
.
Dup cum se vede, niciunul dintre autorii pomeniti mai sus nu se intereseaz de evolutia
limbii romne literare dincolo de secolul al XVI-lea, considernd c rolul lui Coresi a fost decisiv n
impunerea unei anumite norme lingvistice.
4.1. O pozitie intermediar ntre teoriile expuse mai sus ocup G. Ivnescu, care sustine c
pe parcursul evolutiei sale limba romn a cunoscut o dubl baz dialectal: nti una
maramuresean, apoi una muntean. Dup prerea mea, a existat o baz dialectal munteneasc
oricnd, dar numai pentru Muntenia. Si a existat oricnd o baz dialectal maramuresean, cci
limba literar romneasc de astzi tot a mai pstrat cte ceva din vechile maramuresenisme; si a
existat oricnd si o baz dialectal ardeleneasc, moldoveneasc si bntean; dar, pn n secolul al
XIX-lea, fiecare din dialectele pomenite constituia o baz numai pentru limba scris n raza lui; pe
cnd ncepnd cu acest secol, elementele din aceste dialecte, care au ptruns n limba literar a
romnilor, snt mai putine, dar se utilizeaz pretutindeni
2
.
Pornind de la conceptia lui M. Gaster, care distingea n veacurile 16 si 18 trei variante ale
limbii textelor noastre vechi, corespunznd cu cele 3 tri unde nflorea literatura romn, dar si de la
opiniile lui Al. Philippide si G. Ibrileanu, G. Ivnescu, la captul unei ample investigatii asupra


1
Sextil Puscariu, Istoria literaturii romne. Epoca veche, Bucuresti, 1920, p. 72-73.
2
G. Ivnescu, Problemele capitale ale vechii romne literare, Iasi, 1947, p. 71.
3
N. Iorga Istoria literaturii religioase a romnilor, Bucuresti, 1904, p. 84.

128
textelor vechii romne literare, ajunge la concluzia c, ncepnd aproximativ din secolul al XVI-lea,
putem distinge vreo 4 graiuri sau dialecte literare:
1. cel maramuresean, din textele rotacizante;

cel transilvnean, aproape identic cu cel
maramuresean, dar fr rotacism, reprezentat prin unele texte de la 1600, scrise n Transilvania
propriu-zis;
2. cel din Muntenia si Transilvania de sud (regiunea Sibiu-Brasov), atestat n Scrisoarea lui
Neac'u (1521), n tipriturile coresiene;
3. cel din Moldova, cuprins n textele de pe la mijlocul secolului al XVI-lea;
4. dialectul literar bntean, atestat ncepnd din a II-a jumtate a sec. al XVI-lea, n
scrierile din Banat, Tara Hategului si Orstie
3
.
ntruct constat c n secolul al XVI-lea aceste dialecte literare snt foarte asemntoare,
G. Ivnescu nu sustine cu toat fermitatea divizarea lor de mai sus, afirmnd c s-ar putea c nu
exist, la drept vorbind, n cea mai veche limb literar romneasc dect dou mari varietti: una
nordic, ardeleneasc, moldoveneasc, bntean n acelasi timp... si c abia n secolul al XVIII-lea,
cnd elementele populare ptrund puternic n limba scris, se observ 4 dialecte literare bine
distincte unul de altul: cel muntenesc, cel moldovenesc, cel ardelenesc si cel bntean
1
.
Asadar, G. Ivnescu nu sustine c n primele dou secole de existent romna literar ar fi
avut o baz exclusiv maramuresean, ci consider doar c primele texte rotacizante, care, dup
opinia sa si a altor cercettori, au avantajul ntiettii cronologice, varianta literar nordic a avut o
influent asupra textelor din sec. al XVI-lea, inclusiv asupra celor coresiene, care slbeste n
secolele urmtoare, odat cu mutarea spre sud a centrelor vitale si culturale romnesti.
Dup cum observ G. Ivnescu, actiunea de muntenizare a limbii textelor bisericesti din
secolul al XVIII-lea se repet n alte conditii si cu alte rezultate ntre anii 1840 si 1880, dup ce,
ncepnd cu P. Maior, avusese loc o fuziune a dialectului literar ardelenesc cu cel bntean, care-si
impune unele particularitti ale tuturor latinistilor. Dar unificarea deplin a variantelor literare nu
se produce dect la 1880 si l i m b a l i t e r a r n u e s t e c h i a r g r a i u l mu n t e a n ,
c i u n a me s t e c n t r e g r a i u l mu n t e a n s i c e l mo l d o v e a n - a r d e l e a n -
b n t e a n [s.n. Gr. C.]
2
.
4.2. n favoarea teoriei variantelor literare pledeaz si I. Ghetie. Domnia sa distinge mai
multe variante literare, ntemeiate pe graiuri dacoromne diferite, care se mentin pn n secolul al
XIX-lea, desi cu un secol mai nainte se produsese cea dinti muntenizare spontan a limbii
crtilor tiprite. Unificarea limbii literare


1
C. Ivnescu, op. cit., p. 91.
2
C. Ivnescu, op. cit., p.136.
129
A avut loc abia n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, pe baza variantei literare muntene,
dar si prin contributia celorlalte variante literare dacoromne. De asemenea, I. Ghetie nu admite c
la baza romnei literare ar sta limba tipriturilor coresiene, ntruct diaconul a pus bazele variantei
muntenesti a limbii literare, nu si bazele acestei limbi luate n totalitate
3
. Dar lingvistul bucurestean
se ndeprteaz de conceptia lui G. Ivnescu atunci cnd nu recunoaste influenta maramuresean
asupra variantelor literare din primele secole: Desi textele circul dintr-o regiune n alta si, n
functie de exigenta si de gradul de cultur, unii copisti admit fapte strine de varianta literar n care
scriu si de graiul pe care-l vorbesc, nu se poate vorbi, n aceast perioad, de o real influent pe
care ar exercita-o variantele literare ntre ele. Cu att mai putin, nu se pot observa rezultatele vreunei
actiuni de hegemonie exercitate de unele graiuri, cum ar fi cel maramuresean si cel muntean
1
.
I. Ghetie a stabilit dou mari etape n desfsurarea procesului de unificare lingvistic. Prima
epoc ncepe cu ntile texte literare romnesti si se ncheie la nceputul secolului al XVIII-lea.
Termenii extremi snt ntre 1532 si 1715. Este epoca variantelor literare romnesti, n limitele creia
tendintele de constituire a unei limbi unice de cultur snt cu totul sporadice.
n cadrul acestei epoci am distins 3 perioade:
a) anii 1532 si 1588. Este prima faz a limbii literare, n care ns variantele literare ne apar
suficient de bine fixate pentru a admite c cel putin unele din ele se constituiser cu ceva timp
nainte.
b) anii 1588 1656, faza consolidrii principalelor variante ale romnei literare
(munteneasc, moldoveneasc si sud-vest-ardeleneasc)
c) 1656 1715, cnd influentele reciproce dintre variantele literare se manifest cu o
anumit intensitate.
A doua epoc, dup I. Ghetie, se ntinde pe un interval de aproape 250 de ani, ntre 1715 si
1960. Este epoca de consolidare a limbii unice supradialectale.
Procesul de unificare a limbii romne literare a cunoscut o evolutie lung, n cursul a 4
perioade:
a) 1715-1780, momentul primei unificri, aproximativ 1750;
b) 1780-1836, diversificarea lingvistic, la captul creia unificarea cstigat n secolul
precedent este n mare parte pierdut;
b) 1836-1881, constituirea principalelor norme ale limbii literare unice de astzi;
c) 1881-1960, definitivarea n amnuntit a normelor limbii romne literare contemporane.


3
I. Ghetie, Baza dialectal# a romnei literare, Bucuresti, 1975.
1
I. Ghetie, Ibidem, p. 624.
130
4.3. Conceptia dup care limba rom#n( literar( nu ar avea la baz( un anumit grai, ci ar
fi un compromis &ntre toate graiurile dacorom#ne a fost sustinut pentru prima oar de Al.
Philippide, care observ lipsa de unitate a vechii romne literare, dar plaseaz dup 1859 realizarea
normei unice supradialectale sau a limbii comune, cum o numeste el: Pn la 1859 n-a putut exista
o singur limb comun pentru toat romnitatea, cci n fiecare din provinciile Daciei limba era
plin de provincialisme
2
. Att nainte, ct si dup 1859, graiul muntean a tins spre preponderent,
dar influenta lui a fost contrabalansat de actiunea exercitat asupra limbii literare de scriitorii
moldoveni. Abia spre sfrsitul sec. al XIX-lea, a nceput s se fixeze ca limb comun un
compromis ntre dialectele diferitelor provincii romnesti. Procesul era, la aceast dat, n plin
desfsurare si de aceea o limb comun romneasc, precum e cea francez ori italian, ori
german, este departe de a exista n Romnia.
4.4. Ca si Al. Philippide, G. Pascu consider c toate dialectele dacoromne contribuie la
formarea limbii comune romnesti. Dintre toate graiurile, graiul moldovenesc a cptat un
ascendent incontestabil n formarea limbii comune romnesti datorit valorii scriitorilor moldoveni
din toate timpurile. Aportul graiului moldovenesc se constat mai putin n fonetism, dar mai mult n
morfologie, sintax si lexic. Ardelenii si muntenii au adus o contributie mai mare n fonetic, mai
ales n urma tipriturilor pe care le-au pus n circulatie. Celelalte graiuri au contribuit ntr-o msur
mult mai redus la formarea limbii literare.
4.5. I. Iordan porneste de la ideea c unificarea lingvistic s-a petrecut abia n secolul al
XIX-lea. Pn atunci n-am avut limb literar, ci numai limb scris sau, ceea ce e tot una, dialecte
literare. Dac la baza limbii literare st un dialect, n cazul limbii romne se poate vorbi de
participarea mai multor variante locale la constituirea limbii nationale si a celei literare
1
. E
adevrat c cel mai apropiat de limba literar este graiul muntean, ndeosebi din punct de vedere
fonetic, dar aceast situatie nu ne d dreptul s afirmm, pur si simplu, c la baza limbii literare
romnesti st graiul muntean.
S-ar prea c I. Iordan vede n romna literar o koine rezultat din integrarea unor variante
regionale. n constituirea acestei limbi literare comune autorul pare a recunoaste totusi un rol mai
important (dar nu si decisiv) atribuit graiului muntean. Astfel, moldovenii s-au lsat influentati de
munteni n secolele 17 si 18. nrurirea aceasta a avut un caracter, n general, sporadic si ntmpltor.
n sec. al XIX-lea, graiul muntean a exercitat o influent asupra limbii literare, dar aceast influent
a devenit puternic numai dup 1859 si 1918.
4.6. Apropiat n unele privinte de conceptia Scolii iesene (cci admite participarea mai
multor graiuri la formarea limbii literare) este si Emil Petrovici, care reduce norma unic la o

2
Al. Philippide, Principii de istoria limbii, Iasi, 1894, p.34.
131
fuziune a normelor regionale din Bucuresti si Iasi. Dup autor, romna literar s-a constituit trziu,
dup Unirea Principatelor de la 1859. Pn la aceast dat, existau dou variante ale limbii literare,
prezentnd particularitti literare dialectale muntenesti si moldovenesti, adic o koine bucurestean
si una iesean. Acestea s-au integrat ntr-o koine unic, limba romn literar, rezultat din
contopirea vechilor koine, vorbite n scris de oamenii culti din capitalele celor dou tri romnesti,
la care s-au adugat necontenit elemente din celelalte graiuri romnesti
2
. Integrarea a avut loc la
Bucuresti, unde numerosi intelectuali moldoveni, veniti dup 1859, au ndeplinit n acest sens un rol
de prim important.
Preponderenta numeric a elementelor muntenesti nu ne ndreptteste s sustinem c limba
noastr literar se bazeaz numai pe graiul muntean. La temelia limbii literare st acea koine
bucuirestean constituit dup 1859, dar care contine attea elemente moldovenesti si de alte origini
si i lipsesc attea dintre particularittile caracteristice graiului muntean, nct cu greu poate fi
considerat un grai muntean. Ea a devenit, ntr-o oarecare msur, un grai moldovenesc, adic
vechea koine iesean, pronuntat munteneste.
n concluzie, Em. Petrovici consider c limba romn literar este o limb comun, o
koine rezultat din contopirea vechilor koine vorbite si scrise de oamenii culti din capitalele celor
dou tri romnesti, la care s-au adugat si se adaug necontenit elemente din celelalte graiuri
romnesti. Pentru a-si sustine afirmatiile, Em. Petrovici trece n revist un numr de particularitti
muntenesti respinse de limba literar:
durificarea lui d: d# (de), d#'chide (deschide);
forme fr pronuntarea lui n: genuchi, m#nuchi;
forme de prezent indicativ, pers. III sg. n a'te: %ngrija'te, p#'a'te etc.;
identitatea pers. III sg. si pl. a prezentului indicativ: el, ei face, a imperfectului: el, ei
f#cea; a viitorului I forma II: el, ei are s# fac#;
perfectul compus de tipul am v#zut#r#;
conjunctia daca.
n domeniul lexicului, se citeaz cuvintele muntenesti ginere (gineric#) pentru mire, bojoci
pentru pl#m%ni, precum si o serie de ardelenisme si moldovenisme de tipul ciubot# (cizm#),
promoroac# (chiciur#), care snt acceptate de limba literar, deoarece snt folosite n opera lui T.
Arghezi.
Emil Petrovici examineaz numai elementele muntenesti respinse de limba literar, nu si pe
cele acceptate de ea. De aceea cercetarea sa nu poate da o imagine a contributiei tuturor graiurilor
dacoromne la constituirea limbii literare.

1
I. Iordan, Limba literare# (Privire general#) // Limba romn, III, 1954, nr. 6, p.72.
132
4.7. I: Ndejde respinge teoria lui Al. Lambrior, conform creia la originile traditiei literare
romnesti s-ar plasa tipriturile coresiene. Uniformitatea limbii literare scrise n diversele provincii
s-ar datora faptului c n epoca scrierii primelor monumente literare limba romn era lipsit de
varietti dialectale. Ea era, pn la un punct, unitar, mai ales n vorbirea claselor de sus: Deci
clasele culte si, de bun seam, multimea de trani vorbeau dialectul literar cteva sute de ani nainte
de tiprirea crtilor bisericesti n Transilvania
1
. Dac asa stau lucrurile, atunci limba aceasta nu are
nici un drept a fi numit munteneasc si e mare greseal a crede c limba literar a moldovenilor e
luat de la munteni.
Dup cum se vede, I. Ndejde se refer la cea mai veche epoc literar, care, dup el, era
secolul al XV-lea. ncepnd cu veacul al XVI-lea si continund cu urmtoarele dou, aceast limb
literar unic a suferit o influent tot mai pronuntat din partea graiurilor populare, fr ca
elementele ptrunse din acestea s ajung predominante. De aceea deosebirile dintre limba scris n
Moldova si n Muntenia n epoca lui D. Cantemir erau nensemnate. La sfrsitul secolului al XVIII-
lea vechiul dialect literar a cptat o mn de ajutor de la limba latin. Latinistii din Transilvania au
ales dintre formele concurente pe cele mai apropiate de latin, ceea ce a avantajat dialectele rmase
la stadiu de dezvoltare mai arhaic si a dat lovitura de moarte celor ce suferiser mai multe
modificri n cursul timpului.
I. Ndejde nu spune despre ce anume dialect e vorba, dar e limpede c, asemenea lui Al.
Lambrior, el consider graiul muntean mai arhaic, iar pe cel moldovenesc mai evoluat. Dup el,
limba unic, la data cnd se scria, era constituit deja n privinta foneticii si a morfologiei.
Vocabularul urma s fie format n viitor, printr-o selectie a cuvintelor luate din toate graiurile.
4.8. Ca si I. Ndejde, G. Ibrileanu face o oarecare distinctie ntre vorbirea claselor de sus si
cea a poporului si admite o ptrundere a elementelor populare n limba literar ncepnd cu secolul
al XVII-lea. Diversificarea literar s-a produs n graiul moldovean, si mai putin n cel muntean,
rmas astfel mai arhaic si, prin aceasta, mai aproape de limba literar. Difuzarea elementelor
populare n limba cult s-a fcut mai ales n secolul al XVIII-lea, cnd se observ si unele influente
muntenesti asupra limbii scrise a moldovenilor. Dup 1800, limba literar scap de sub influenta
limbii bisericesti, ceea ce are drept consecint sporirea elementelor populare acceptate de ea.
Aspectul definitiv al limbii literare ncepe s se precizeze dup 1840. Procesul se ncheie pe la
1880. Capitala a impus graiul muntean, care e preferat si pentru c e mai apropiat de limba literar
scris. Cnd cineva vrea s vorbeasc limba literar, vorbeste mai munteneste. Totusi unele
moldovenisme au fost acceptate prin intermediul literaturii beletristice
1
.

2
Em. Petrovici, Baza dialectal# a limbii noastre na*ionale // Limba romn, IX, 1960, nr. 5, p. 78.
1
I. Ndejde, Limba literar# // Contemporanul, V, 1977, p. 549.
1
Apud G. Ivnescu, opera citat, p. 54-64.
133
Dup cum se poate vedea, G. Ibrileanu ntregeste teoria lui I. Ndejde prin unele precizri
pretioase. Admitnd o influent munteneasc asupra limbii literare n a II-a jumtate a sec. al XIX-
lea, el se apropie de Al. Lambrior.
4.9. Apropiat ntr-o serie de puncte de vedere de teoria lui I. Ndejde si cea a lui G.
Ibrileanu este si opinia lui D. Macrea, dup care limba romn n-a avut dialecte literare: Scrisul
nostru vechi se caracterizeaz prin unitatea limbii. Diferentele regionale ale vechii romne literare
erau nensemnate. Aspectul fonetic apropiat de cel muntenesc al limbii noastre literare si are
originea tocmai n aceast faz relativ unitar a limbii romne vechi. Graiului muntean i-a revenit
rolul de a transmite si a fixa acest aspect unitar al limbii literare. n pstrarea si consolidarea acestui
aspect fonetic n limba noastr literar, graiul muntean, care din acest punct de vedere este cel mai
conservator dintre graiurile romnesti, deci cel mai apropiat de faza din secolul al XVI-lea a limbii
noastre, a avut, ncepnd cu scrierile coresiene, un rol hotrtor
2
.
D. Macrea se apropie deci de teoria Scolii de la Bucuresti, dar ntr-o interpretare personal,
atunci cnd sustine rolul activ al Munteniei din secolul al XVI-lea ncoace, cci, dup Domnia sa,
graiul muntean n-a fcut altceva dect s mijloceasc impunerea limbii unitare a secolului al XVI-
lea.
Teoria lui Ndejde Ibrileanu, acceptat n mare parte de ctre D. Macrea, nu se identific
cu conceptia lui Al. Philippide, G. Pascu, I. Iordan si G. Istrate, cum pare a fi nclinati s cread unii
cercettori
3
. n timp ce Al. Philippide si discipolii si subliniaz contributia tuturor graiurilor
dacoromne la formarea limbii romne literare, I. Ndejde si G. Ibrileanu nu consider c la baza
limbii romne literare st dialectul dacoromn dintr-o epoc cnd acesta era unitar, deci
nediferentiat n graiuri, ceea ce e cu totul altceva. E adevrat c I. Ndejde vorbeste de o colaborare
a tuturor graiurilor la constituirea limbii romne literare, dar aceast colaborare se limiteaz la
domeniul lexical si, prin aceasta, nu schimb esential modul n care a fost pus problema.

Analiznd punctele de vedere expuse mai sus, conchidem mpreun cu St. Munteanu si V.
Tra
1
, c la baza limbii romne literare au stat mai multe graiuri, nu numai cel muntean sau
maramuresean, adic acceptm teoriile emise de G. Ivnescu si I. Ghetie, singura ntemeiat pe o
foarte minutioas analiz a faptelor culese dintr-un numr impuntor de monumente literare, care
ofer cele mai convingtoare solutii pentru rezolvarea problemei complexe a relatiilor istorice dintre
limba literar si graiurile dacoromne.

2
D. Macrea, Pe marginea discu*iilor despre limba literar# // Cercetri de Lingvistic, II, 1958, p. 25-26.

1
Vezi St. Munteanu si V. Tra, Istoria limbii romne literare, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1983.
134
ntr-adevr, n epoca veche, existnd mai multe variante cultivate ale limbii romne,
diferentiate n timp si spatiu, e firesc s nu cutm o singur baz dialectal, ci mai multe, n functie
de numrul variantelor literare. Aceste variante cultivate ale limbii romne vechi nu au dect cteva
norme fundamentale prin care s-ar deosebi transant. Explicatia o gsim n unitatea relativ a limbii
noastre populare, romna fcnd parte dintre limbile romanice mai putin diversificate dialectal, dar
si n statornica unitate a desprtirii seculare administrative a romnilor. Circulnd si copiindu-se
mereu pe ntregul teritoriu dacoromn, crtile romnesti, n special tipriturile religioase, aprute n
diferite regiuni, s-au influentat reciproc, insuficient ns pentru a se ajunge la o singur variant
literar a limbii romne, dar suficient pentru a se ngdui destrmarea traditiei limbii noastre scrise
prin admiterea unui numr prea mare de fenomene lingvistice regionale, aprute mai trziu sau
neacceptate la nceput ca norme ale exprimrii culte.
Dintre normele specifice vechilor variante literare, doar cteva snt respectate consecvent. n
variantele sudice, bunoar, se observ: j (joc), z (zice), %i (m%ine), pe cnd n cele nordice apar: f
(gioc), dz (dzice), % (m%ne). Celelalte cazuri prezint numeroase alternante. De aceea, am putea
distinge dou tipuri fundamentale de variante literare:
a) cele de tip s u d i c, ntlnite n textele m u n t e n e s t i si n cele din s u d-e s t u l
Transilvaniei;
b) cele de tip n o r d i c, pe care le identificm n scrierile moldovene, bntene,
transilvnene de nord si de sud-vest.
Variantele literare de tip sudic au la baz, n general, graiul m u n t e a n, dar n secolele
XVI-XVII limba crtilor tiprite la Brasov prezenta si unele fenomene proprii graiurilor
transilvnene, pe cnd crtile traduse ori scrise la mnstirile din Oltenia pstreaz anumite forme
specifice acestor graiuri, abandonate mai trziu, cnd centrul cultural se mut la Trgoviste. Dintre
normele variantelor de tip sudic mentionm: j (joc), %i (m%ine), -ea (vedea), -e (bine), # protonic
netrecut n a (b#rbat), ', j + e duri (grija'te, p#'a'te), vocalele anterioare nu se velarizeaz, de
obicei, dup s, z, * si dup labiale (semn, zic, *ine, merge, iubesc), articolul posesiv are forme
variabile (a, al, ai, ale).
Variantele literare de tip nordic se ntemeiaz pe graiurile transilvnene de nord si de sud-
vest, pe graiul bntean si pe cel moldovenesc de nord, care au o serie de elemente comune, att
fonetice, ct si morfologice, printre care mentionm: dz si f pstrati n elementele mostenite din
latin (dzi, gioc), % mentinut n m%ne, p%ne etc., rostirea dur a labialelor si a consoanelor s, z, dz, *,
', j urmate de o vocal anterioar (s#mn, dz%c, *%ne, m#rg, '#d, iub#sc, m# j#lui), # protonic trece
uneori la a (barbat), r din sufixele ar, -or se pronunt, de regul, muiat (morari, argintari, sobari,
135
cheltuitori, 'uguitori); articolul posesiv este invariabil (a pentru toate formele); pronumele
demonstrativ (a)cesta, adverbul acmu (amu).
Pn la 1600, varianta nord-transilvnean, folosit n Moldova de nord, avea ca trstur
fonetic specific r o t a c i s m u l. Celelalte variante de tip nordic se deosebesc ntre ele prin unele
particularitti fonetice, gramaticale si lexicale, dintre care pot fi mentionate mai ales: palatalizarea
lui f urmat de i sub forma h (s# hiu), nchiderea frecvent a lui e aton medial si final n i (oamini
buni), trecerea diftongului ea la e (pre ave). Aceste variante snt caracteristice mai ales variantei
literare moldovenesti. Pentru varianta literar bntean mentionm mai ales conservarea lui n: cuni
(lat. cuneus), %nt%ni (lat. antaneus).

Ceea ce se profileaz pe prim plan n calitate de c o n c l u z i i la captul acestei expuneri
este numrul mare de teorii formulate si caracterul lor aparent ireconciliabil.
S-ar putea vedea c, dup unii cercettori, la baza limbii romne literare st un singur dialect
(muntean sau maramuresean). Altii ns consider c toate graiurile au contribuit la fixarea
aspectului unitar al limbii noastre de cultur. ntre aceste puncte extreme si-au gsit loc teorii care
consider limba romn literar un rezultat al colaborrii a dou graiuri sau admit c, n epoci
diferite, limba literar a avut la baz graiuri diferite. Mai trebuie amintit opinia dup care limba
literar este reflexul actual, mijlocit prin traditie, al unei epoci cnd dialectul dacoromn nu era
separat n graiuri, ci se prezenta ca o mas aproape inert.
Cele relatate pe parcurs ne-au artat c niciuna dintre teorii nu a czut cu desvrsire n
desuetitudine. Astfel, teoria maramuresean a lui N. Iorga trieste si astzi, cu importante corectiuni
si ntr-o conceptie schimbat, n opiniile lui G. Ivnescu si I. Ghetie, iar ideea c limba romn
reflect o faz unitar a limbii vechi este formulat, n parte, si la D. Macrea.
Am putut observa, de asemenea, c majoritatea cercettorilor ader la teoria muntean a
limbii literare. Niciodat ns adeptii acestei teorii nu au ntrunit majoritatea sufragiilor. Totdeauna
a existat o opozitie incluznd nume dintre cele mai reprezentative ale lingvisticii si culturii
romnesti. Opiniile acestor savanti cu renume s-au nscut, adesea, dintr-un spirit de reactiune fat
de teoria dominant, ceea ce a fcut ca ele s conteste mai mult dect s afirme. De obicei,
cercettorii si-au ndreptat atentia fie asupra situatiei n care se afla limba romn n secolul al XVI-
lea, fie asupra epocii contemporane. Aproape nimeni nu a ncercat ns, n afar de G. Ivnescu, I.
Ghetie si St. Munteanu (vezi operele citate la subsol), s cerceteze limba literar n cursul evolutiei
ei secundare, spre a vedea ce anume datoreaz ea unuia sau altuia dintre graiuri. De aceea ne-am
raliat la teoriile lor.

136
Periodizarea istoriei limbii rom#ne literare
Asupra periodizrii istoriei limbii romne literare nu s-a ajuns nc la un punct de vedere
unitar. Majoritatea cercettorilor ns snt de acord c trebuie s distingem dou epoci
fundamentale:
a) vechea romn literar; b) romna literar modern.
ntre acestea am putea s delimitm o perioad de tranzitie, cuprins ntre anii 1780 si 1840,
aceasta reprezentnd, de fapt, prima etap din istoria formrii limbii romne moderne.
n epoca veche, nu aveam o limb literar propriu-zis, normat si unitar, ci mai multe
variante cultivate ale unor subdialecte dacoromne, dintre care nici una nu tinde, cel putin pn la
1750, ctre preponderent. Eforturile crturarilor se ndreapt acum nu spre fixarea normelor, ci
spre impunerea limbii romne ca limb de cultur n locul slavonei si spre mbogtirea ei cu
elemente lexicale noi. n acest interval de timp se pot distinge dou perioade mai importante.
Cea dint&i perioad( ncepe, probabil, de prin mijlocul secolului al XV-lea si dureaz p&n(
la 1640. Acum limba romn este cultivat prin putine scrieri originale (n special documente si
scrisori) si prin destul de rarele traduceri si tiprituri bisericesti, aprute, mai ales, n Transilvania.
Exist totusi n aceast etap dou( variante literare: una de tip nordic (maramure1ean() 1i alta
de tip sudic (muntean( 1i sud-transilv(nean().
Limba scrierilor din aceast perioad prezint nc un vocabular srac si pronuntate
divergente dialectale. n traduceri ntlnim adesea, datorit influentei originalelor, constructii imitate
dup slavon sau maghiar. Caracterul livresc al lexicului textelor religioase apare evident cnd
comparm vocabularul textelor traduse cu cel al textelor netraduse, din care lipsesc cuvintele din
slavon si maghiar, necunoscute n limba vorbit. Istoria limbii romne literare retine, asadar, doar
faptul c din aceast epoc dateaz primele texte de limb romneasc si c n acest secol diaconul
Coresi ot Trgoviste, cum scria nsusi Domnia sa, pune la baza limbii literare graiul din nordul
Munteniei si din sudul Transilvaniei.
A doua perioad( dureaz de la 1640 pn spre sf&r1itul secolului al XVIII-lea. n acest
interval, romna nltur definitiv slavona ca limb oficial, asumndu-si integral rolul unei limbi de
cultur n toate trile romnesti. Apar noi forme de manifestare a literaturii: cronicile, textele
juridice, scrieri cu caracter oratoric si filozofic, precum si nceputurile creatiei artistice n proz si n
versuri.
Limba romn reuseste s devin limba oficial a bisericii si a cancelariei domnesti.
Conditiile de dezvoltare a societtii romnesti din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea
confer literaturii romne trsturi care o deosebesc de alte literaturi si explic particularittile
specifice ale limbii literare din aceast epoc. Influenta turceasc creste n viata politic si
economic a trilor romnesti, resimtindu-se si pe plan lingvistic. Influenta greceasc ajunge la
137
apogeu n cursul secolului al XVIII-lea, n epoca fanariot (1711-1821). Cancelaria, numeroase
scoli grecesti, ca si numrul crescnd de manuscrise si tiprituri n limba greac, imprim relatiilor
sociale si culturale din trile romnesti un pronuntat caracter grecesc. Locul elementelor turcesti si
neogrecesti va fi luat, mai trziu, de elementele rusesti, apoi de cele neoromanice.
n secolele XVII si XVIII, se accentueaz orientarea culturii romnesti spre Rusia si
Polonia. Contactul cronicarilor cu cultura latin, cu colegiile din Polonia las urme adnci n scrisul
acestora (mai ales n domeniul lexicului si al sintaxei).
ntemeierea tipografiilor n trile romnesti, ct si sprijinul lui Pertu Movil, mitropolitul
Kievului, au contribuit la rspndirea scrierilor n limba romn. Larga circulatie pe calea tiparului a
traducerilor de crti religioase (Cazania lui Varlaam, 1643; Noul Testament de la B#lgrad, 1648;
Biblia de la Bucure'ti, 1688) si folosirea lor nu numai n oficierea cultului, ci, uneori, si ca manuale
elementare pentru nvtarea citit-scrisului n scolile mnstiresti contribuie la nceputurile de
unificare a exprimrii literare.
Limba Cazaniei lui Varlaam se caracterizeaz printr-o serie de particularitti ale graiului
moldovenesc. Dar n ea ntlnim influenta particularittilor fonetice specifice textelor literare din
Tara Romneasc: fonetismele n i (pine, fat de moldovenescul p%ne), generalizate prin analogie
si n t#tine, jupine'ic# etc. Totodat, stilul naratiunilor consacrate vietilor sfintilor cu tot
continutul lor teologic se distinge prin calittile sale literare, att prin valorificarea limbii populare,
ct si prin prezenta unor elemente de exprimare artistic.
Dac preocuprile de folosire a unei limbi accesibile romnilor de pretutindeni si afl loc n
Noul Testament al lui Simion Stefan, consolidarea variantei muntenesti la baza limbii literare se
realizeaz prin tiprirea Bibliei de la Bucure'ti, moment important n evolutia limbii romne
literare.
Prin activitatea poetic a lui Dosoftei (Psaltirea %n versuri, 1673) si prin elocventa religioas
a lui Antim Ivireanul (Didahiile), limba romn se nmldiaz si si mbogteste posibilittile de
exprimare artistic.
n tlmcirea lui Dosoftei, textul Psaltirii este supus exigentelor versificatiei; atentia
cititorului este retinut, n special, de psalmii tradusi n versuri scurte, n ritmul specific poeziei
populare.
Predicile lui Antim Ivireanul, reprezentant de frunte al oratoriei religioase n literatura
romn, se impun att prin caracterul viu si colorat al expresiei, ct si prin elemente realiste ale
criticii morale si sociale.
138
Alturi de literatura religioas, crtile populare (Alexandria, Esopia, Halima etc.), cu o larg
circulatie, ca si primele legiuiri laice oficiale (Pravila lui Vasile Lupu, Pravila lui Matei Basarab),
au avut un rol important n dezvoltarea limbii romne literare.
Prin scrierile cronicarilor moldoveni (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) si ale
celor munteni (stolnicul Constantin Cantacuzino si Radu Popescu), la care se mai adaug
contributia erudit a lui Dimitrie Cantemir, se constat o nou linie de dezvoltare n istoria limbii
romne. Cronicarii iau n discutie originile romanice ale poporului si ale limbii romne, rup, n mare
msur, cu traditia textelor religioase si valorific elementele limbii vii, vorbite. mbogtind
posibilittile de exprimare prin mprumuturi savante din alte limbi, crturarii epocii realizeaz, n
acelasi timp, remarcabile progrese n arta compozitiei literare.
Naratiunea, la cronicari, depseste limitele genului istoric si dobndeste o real valoare
literar-artistic. Letopise*ul lui Grigore Ureche, care povesteste istoria Moldovei de la desclecat
(1359) pn la a doua domnie a lui Aron Vod (1595), marcheaz nceputurile artei narative si ale
celei descriptive. Unele pasaje, ca de exemplu cunoscutul portret al lui Stefan cel Mare, se impun
prin concizia si precizia exprimrii.
Continuatorul lui Gr. Ureche, Miron Costin, ncearc n Letopise*ul -#rii Moldovei (1595-
1661) si n De neamul moldovenilor s gseasc o modalitate de expresie literar limbii romnesti.
Prezenta elementelor savante din limba si stilul lui Miron Costin se explic prin influenta
elementelor latine. n Via*a lumii, acelasi cronicar deschide un nou capitol al poeziei romnesti
culte: lirica filozofic.
Nota savant apare predominant la Dimitrie Cantemir, primul nostru istoric n acceptiunea
modern a cuvntului si nvtat de reputatie european (Cronicul vechimii a romno-moldo-vlahilor,
Descriptio Moldaviae, Historia incrementorum atque decrementorum aulae othomanicae). Autor
erudit, care a abordat domenii de cercetare dintre cele mai variate, Dimitrie Cantemir are meritul de
a fi dat literaturii romnesti primul roman alegoric (Istoria ieroglific#) si de a fi ncercat s creeze o
terminologie stiintific romneasc.
n cronicile muntene (Letopise*ul cantacuzinesc, 1290, Antonimul br%ncovenesc, 1688-1717,
si mai ales, Istoriile domnilor *#rilor romne'ti ale lui Radu Popescu ntlnim o proz vioaie,
incisiv, n care pasiunile politice las loc, adesea, pamfletului si vervei politice.
Literatura artistic din aceast perioad gseste o ncununare n scrisul continuatorului lui
Miron Costin, cronicarul Ion Neculce, autor al Letopise*ului -#rii Moldovei, care povesteste
evenimentele de la Dabija vod (1661) pn la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1743)
si al legendelor istorice, cunoscute cu titlul O sam# de cuvinte. Prin expresia plastic si colorat,
prin valorificarea procedeelor expunerii orale si prin utilizarea miestrit a portretului si a
139
dialogului, I. Neculce ajunge la o art mai complex a naratiunii dect toti ceilalti cronicari, ceea ce
i asigur un loc de frunte ntre marii nostri povestitori.
Se cuvine s remarcm, odat cu secolele XVII si XVIII, atentia pe care oamenii de cultur
(Simion Stefan, Grigore Ureche, Miron Costin) ncep s o acorde discutrii problemelor limbii si,
mai ales, ale originii poporului romn. Discutarea anumitor probleme lingvistice de ctre unii
crturari romni este o mrturie a interesului de care ncepe s se bucure limba romn, dar, n
acelasi timp, si o dovad a lrgirii orizontului de preocupri ale oamenilor de cultur ai epocii.
Epoca veche se &ncheie pe la 1780, an care marcheaz(, prin tip(rirea celei dint&i
gramatici a limbii noastre, &nceputul unui lung proces de normare 1i unificare a exprim(rii
culte.
Istoria modern a limbii romne literare cuprinde trei etape mai importante.
Prima etap(, numit de unii cercettori si premodern( sau de tranzi%ie, este delimitat,
fireste aproximativ, &ntre anii 1780 1i 1840.
Aparitia n a doua jumtate a secolului al XIII-lea a unor manuale si crti tehnice pune n
circulatie numeroase neologisme legate de dezvoltarea economiei, a culturii si a stiintei; apar
termeni n matematic, fizic, tehnic, agronomie, geografie, gramatic etc. ncepe s se dezvolte
stilul stiintific (eruditul domnitor moldovean D. Cantemir deschisese calea n aceast directie,
ncercnd s creeze un stil stiintific si s introduc o terminologie adecvat. Face s amintim de
Scara numerelor 'i cuvintelor str#ine t%lcuitoare din Istoria ieroglific#, unde se d un glosar al
neologismelor din diverse ramuri ale stiintei).
Totodat, se manifest tendinta de modernizare a exprimrii literare si de unificare a
normelor prin activitatea reprezentantilor Scolii Ardelene (Samuil Micu, Gheoghe Sincai, Petru
Maior, Ion Budai-Deleanu). Aparitia primelor gramatici ale limbii romne corespunde necesittii tot
mai simtite de codificare a limbii literare, de creare a normei unice supradialectale.
Dezvoltarea societtii romnesti, nfiintarea datorit lui Gheorghe Lazr n Muntenia si a
lui Gheorghe Asachi n Moldova a nvtmntului n limba romn, ntemeierea presei, a teatrului
n prima si, mai ales, n cea de-a doua jumtate a secolului al XIX-lea, contribuie la lrgirea
functiilor limbii romne literare.
Dup ce, n secolele anterioare, limba romn reusise s devin limba oficial a bisericii si a
cancelariei, n prima jumtate a secolului al XIX-lea ea cucereste un nou domeniu, acela al
nvtmntului: ncep s se predea diferite discipline n limba romn si, fapt remarcabil, limba
romn devine ea nssi obiect de predare. Prin dezvoltarea nvtmntului n limba national,
numrul stiutorilor de carte creste si se formeaz un public cititor. Scoala si, alturi de ea, tnra
pres romneasc (Curierul romnesc la Bucuresti, n 1829; Albina romneasc# la Iasi, n acelasi
140
an; Gazeta de Transilvania la Brasov, n 1838), care ia nastere, ca si teatrul romnesc, n aceeasi
epoc, reprezint factorii cei mai activi n rspndirea si impunerea normelor limbii literare.
n dezvoltarea limbii romne literare secolul al XIX-lea este perioada n care se accentueaz
procesul de unificare a normelor. Dezbaterea problemelor referitoare la cile de evolutie si de
cultivare a limbii literare dobndeste, mai ales n publicistica acestei epoci, o amploare deosebit.
Reprezentantii diverselor curente (latinist propriu-zis, italienizat al lui Heliade, ciunist al lui Aron
Pumnul) ncearc s mpiedice dezvoltarea normal a limbii literare, transformnd-o n jargoane cu
caracter artificial. Scriitorii progresisti (M. Koglnicianu, V. Alecsandri, Al. Russo, Al. Odobescu,
B. P. Hasdeu) iau atitudine ferm fat de aceste curente si preconizeaz crearea unei literaturi
nationale, adic a unei literaturi cu un continut izvort din realittile romnesti si exprimat ntr-o
limb literar creat pe baza limbii vii a poporului.
Tot n aceast perioad se fac ncercri de rezolvare fundamental a problemelor de evolutie
a limbii romne neliterare, ncercri de codificare a ei. Gramatica romneasc# (1828) a lui Heliade
Rdulescu este una dintre contributiile cele mai nsemnate n aceast directie. n prefata Gramaticii
se afirm necesitatea unei ortografii fonetice, se dau solutii pentru mbogtirea vocabularului prin
mprumuturi, ndeosebi din latin si din limbile romanice, se indic formele concrete de adaptare a
neologismelor.
n aceast perioad se introduce n limba literar un mare numr de termeni neologici, presa
contribuie si ea la modernizarea lexicului prin mprumuturi de origine latino-romanic.
Stilul stiintific si cel administrativ, datorit noilor conditii cultural-istorice, snt supuse
aceluiasi fenomen de modernizare. Apare un nou stil, cel publicistic, cu anumite particularitti
specifice, care se precizeaz mai ales n a doua jumtate a secolului, adic n cea de-a doua
perioad( a limbii literare moderne, cuprins( &ntre anii 1840 1i 1880.
Aceast perioad reprezint etapa cutrilor de solutii privitoare la mbogtirea si
codificarea limbii, etap caracterizat prin discutii teoretice si propuneri concrete, n centrul lor
situndu-se problema mprumuturilor, adaptrii lor, a bazei populare a limbii literare, a ortografiei
cu litere latine si a unificrii normelor. Tot acum, Academia romn fixeaz si principalele norme
ale limbii romne literare moderne.
n aceast perioad activeaz marii nostri clasici (M. Eminescu, I. Creang, I. L. Caragiale
etc.
Cea de-a treia perioad( o situm ntre anii 1880 1i 1900. Acum are loc, n linii mari,
unificarea variantelor literare. Tot acum se consolideaz stilurile limbii romne literare. n 1904,
prin modificrile aduse de Academia Romn ortografiei, se stabilesc definitiv bazele scrierii
noastre fonetice, pstrat, cu unele retusri ulterioare, pn n prezent.
141
Secolul al XX-lea se caracterizeaz prin utilizarea normelor unitare n limba scris. Procesul
desvrsirii unittii n exprimarea literar intr ntr-o faz nou si ultim dup formarea Statului
Romn unitar, n anul 1918, cnd unele particularitti din limba scris, folosit de oamenii instruiti
din provinciile care au reintrat n componenta Romniei, se sterg, limba acestora integrndu-se n
normele generale si oficiale reprezentate de uzul exprimrii culte a intelectualilor din capitatele
celor dou, deocamdat, state romnesti.
Preocuprile din ultimele decenii ale secolului al XX-lea, mai ales, dup reforma ortografic
din 1953, dup Revolutiile din 1989 din Bucuresti si Chisinu si dup aparitia, n 1960, a
ndreptarului ortografic, ortoepic, morfologic si de punctuatie, dup retiprirea acestuia la Bucuresti
si la Chisinu, preocuprile snt ndreptate spre actiunea de cultivare a limbii, de pstrare a unui
anumit grad de corectitudine, cu deschidere spre inovatia lexical si stilistic, dar fr prea multe
concesii fcute modei si falsei originalitti. O deosebit vlv a trezit publicarea, n 2004, a noului
DOOM, mai ales scrierea literei si a formelor verbale de tipul sunt etc.
Fiind o variant lingvistic superioar prin unitatea structurii sale si o expresie a culturii
nationale prin functiile ndeplinite, n limba literar se ntlnesc, se dezvolt si se propag tendintele
vorbirii culte, avndu-si izvorul n traditia urmat de cei ce o folosesc.

8nsemn(tatea tip(riturilor lui Coresi
Cele mai vechi tiprituri n limba romn despre care avem astzi informatii au aprut la
Sibiu pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Printre acestea, amintim mai ales: un Catehism luteran,
care ar fi fost scris pe la 1544, dar nu s-a pstrat pn astzi niciun exemplar; un Evangheliar
slavoromn, aprut ntre anii 1546 si 1554, care s-a pstrat doar fragmentar. Ambele crti,
imprimate de acelasi tipograf pe nume Filip, urmreau s-i atrag pe romni la luteranism.
Activitatea tipografic este continuat de diaconul Coresi ot Trgoviste n a doua jumtate
a secolului al XVI-lea la Brasov. Dup Catehismul luteran romnesc, aprut la 1559, cunoscut sub
numele de rntrebare cre'tineasc#, diaconul Coresi si ucenicii si tipresc la Brasov o serie de crti
religioase n romneste, si anume: Evangheliarul (1561), Apostolul (1563), Evangheliarul comentat
(Cazania, 1564 'i 1581), Molitvenicul (1564), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570), Psaltirea
slavo-romn# (1577), Pravila (1570-1580).
n aceast perioad, apare la Cluj, n 1570, o culegere de psalmi, tiprit cu litere latine, iar
n 1582 ies de sub tipar, la Orstie, primele dou crti ale Bibliei.
Au existat n secolul al XVI-lea mai multe centre culturale unde s-au tradus n romneste
principalele crti de cult. Din nordul Ardealului, cuprinznd si Maramuresul, ne vin traducerile din
prima jumtate a secolului al XVI-lea, cunoscute sub numele de texte rotacizate. Scrisorile
particulare care provin din aceast regiune se caracterizeaz prin aceeasi particularitate lingvistic.
142
Textele tiprite n a doua jumtate a secolului de Coresi si ucenicii si nu cunosc rotacismul. Coresi
a avut la ndemn manuscrisele maramuresene, care au circulat n copii. El a tradus doar unele din
copiile tiprite, supunndu-le unei serioase revizuiri lingvistice prin nlocuirea tuturor elementelor
fonetice si lexicale, care se deosebeau de limba vorbit din nordul Munteniei si din sud-estul
Ardealului.
Astfel, Coresi si ucenicii si, prin munca de revizuire si muntenizare a textelor
maramuresene, a fcut ca tipriturile sale s fie ntelese de un cerc ct mai larg de cititori si s
constituie, totodat, bazele pe care le-a dezvoltat limba literar. Dup cum conchid mai multi
cercettori al limbii romne, la baza ei literar st anume subdialectul din nordul Munteniei si din
sudul Ardealului.

Caracteristicile generale ale primelor texte rom#ne1ti
Fat de limba greoaie, cu sintaxa n parte neromneasc a traducerilor maramuresene, a
tipriturilor de la Sibiu si, uneori, a tipriturilor lui Coresi, limba unor documente sau scrisori
romnesti din secolul al XVI-lea este simpl si uzual. n aceste texte, n afar de unele stereotipuri
la nceputul si sfrsitul Scrisorii lui Neacsu, gsim deseori o expunere clar, ntr-o limb curgtoare,
astfel nct o parte din aceste texte poate fi luat n consideratie pentru studiul limbii romne literare
din secolul al XVI-lea.
Nu ncape ndoial c tipriturile lui Coresi au ptruns pe ntreg teritoriul romnesc. Astfel,
Evangheliarul din 1561 a fost copiat n Tara Romneasc de Radu din Muncesti (Teleorman) n
1574. Crtile lui Coresi au ptruns si n Moldova, dup cum o dovedesc muntenismele din scrierile
lui Varlaam si Dosoftei. Limba literar, cu anumite particularitti moldovenei, se impune n
Moldova din secolul al XVII-lea prin scrierile cronicarilor moldoveni.
Limba primelor traduceri romnesti de crti religioase este greu de nteles de un cititor din
zilele noastre fr ajutorul unui glosar sau al unui tratat de gramatic istoric a limbii romne.
Dificulttile provin mai ales din faptul c traductorii au urmat n mod servil sintaxa originalului,
fr a se preocupa dac frazele au nteles n limba romn. Siluirea sintaxei romnesti o
constatm la tot pasul si ea formeaz o trstur caracteristic a textelor din aceast perioad.
Vom exemplifica aceast afirmatie prin compararea psalmului 19 n versiunea Psaltirii
Hurmuzachi si a Psaltirii lcheiene, urmat de traducerea contemporan a acestui pasaj. Iar n
continuare vom reproduce un pasaj dintr-o scrisoare particular, pstrat n arhivele Bistritei, ce
apartine unui tnr captiv si trimis printilor si din Moldova.

Psaltirea Hurmuzachi Psaltirea :cheian(
Ascult-te Domnul n dzi de grije, scu- Audzi-te Domnul n dzi de grije, apr-
143
ti-te numele Domnullui a lui Iacob. te numele Dzeului lui Iacob.
Tremease-ti agiutoriu de la svntul de Si- Tremease-ti agiutoriu de sfntu si din
on sprejeni-te. Sionu apr-te.
Pomenit-au toat jratva ta si toate arsele Pomeneaste toat cumndarea ta si
tale grase-i fie. toate arsele tale grase fie.
Dati-v Domnului dup nrima ta si tot Deie-ti Domnul dup nrema ta si tot
sfatul tu mplu. sveatul tu mple.
Bucurmu-ne de ispsenia ta si n nume- Bucurmu-n de spsenia ta si n nu-
le Domnului Dumnedzeului nostru mri-ne- mele Domnului Dumnedzeului nostru
vom. mri-mu-n .
mplu Domnului toat cererea ta. mpl Domnul toat cererea ta.
Acmu cunoscui c au scos Domnulu Hris- Si acum cunoscu c spsit-au Domnul
tosulu su, audzi-l-va de in ceriu svatul tu, Hristosul su, aude el din cer sfntul
n puterea scoateriei derepttii lui. su ntru sie spsenie dereapta lui.
Aceste pre crute, si aceia pre cai. Cesti n roate, si ceia clri.

Psaltirea contemporan
Domnul s te aud #n ziua de restri&te; numele Dumnezeului lui Iacob s te
ocroteasc. Trimite-)i )ie ajutor din sf#ntul su lca& &i din Sion s-)i fie de sprijin.
Aduc-&i aminte de toate prinoasele tale &i arderea de tot a ta s-i fie prea plcut,
druiasc-)i dup dorin)a inimii tale &i toate c#te )i-ai pus #n minte s le #mplineasc. S
tresltm de bucurie pentru ajutorul de care am avut parte &i #ntru numele
Dumnezeului nostru s desf&urm flamura noastr. Domnul s #mplineasc toate
cererile tale. Acum cunosc c Domnul a izbvit pe unsul su &i, din cerurile sale sfinte,
i-a rspuns prin faptele m#ntuitoare ale dreptei sale. Unii se bizuiesc pe carele de rzboi,
al)ii pe caii lor.
Scrisoarea captivului Cocri#el prin&ilor si
Scriu nchin#ciune &i molt# s#n#tate p#rin)ilor mei Spiridon &i maicei mele
Constdandeei, &i dup-aceea v dau de &tire c simtul viu p#n acmu, nu-s pierit, ce amu
scpat de la Blgrad, c#nd au btut Mihai vod rzboi cu ungorie. Deci m-au prinsu ni&te
sa&i; deci a vrut s m taie; eu m-am rugatu &i am spus c simt fecior Mog#ldei; de niu
m-au pierdut. Deci iu am trimes sa&i de m-au cer&it. Ei au cerut 300 taleri, iar Andriia&
m-au scos dereptu 100 taleri &i m-au adus la Bistri)a. Eu am spus c m-au prinsu Mihai
vod de la Hotin &i m-au dus #n *ara Iungureasc. Deci m rog domnilor vostre ca lui
Dumnedzeu den ceriu s nefoi)i s m scote)i #n )ar cre&tin &i s nefoi)i s da)i &tire
printelui miu Mogldei vornicoloi c au dzacu #n temni) de m mn#nc liutul &i
pduchie. +i iu amo spos ctre Andriia& c simtu nepot de frate de soflet giorat #n
besearec. Deci iar m rog domnilor vostre s no m zbovi)i prsit aici, ce s m
scote)i, mcar numai d-a& presi cu tropul; dac tropul meu ar putea rezista #nc s ies #n
)ar c iu mor de dorol vostru. +i #mbtr#nesc, &i am fcut o barb pn la br#u. +i s v
afle aiast scrisoare a mea snto&i pre dumneavoastr, o gospodi, amin.
144
Feciorul vostru Cocri&el; &i simtu nomai c-o cme&. La p#rintele miu, la Spiridon.



Limba literar din secolul al XVI-lea e reprezentat prin urmtoarele texte:
a) traduceri religioase din slavon sau maghiar, si anume, traduceri maramuresene,
caracterizate prin puternice trsturi dialectale;
b) tipriturile lui Coresi;
c) acte si scrisori particulare, cu o limb mai apropiat de cea din zilele noastre.

Trsturile fonetice dialectale ale textelor acestei perioade sunt urmtoarele:
Maramures, nordul Ardealului Tara Romneasc, sudul Ardealului
1. a etimologic pstrat n sam# 1. ea analogic n seam#
2. dup dz (dz%c). 2. i dup dz (dzic)
3. a n loc de # (cadzu) 3. # pstrat (c#dzu)
4. din legitatea a+n+voc(cons): c%ne 4. i din legitatea a+n+voc.(cons.): c%ine
5. en loc de ea: (m%na) me, (vei) vede 5. diftongul ea final pstrat: m%na mea,
6. palatalizarea oclusivelor labiale si a 6. lipsa acestui fenomen, care ncepe s
fricativelor labiodentale: hier, va hi fie atestat n sec.XVII
7. dz si gi pstrati: dzice, gios 7. z si j: zice, jos
8. fenomenul rotacismului: bunr#tate 8. pstrarea lui n neatins: bun#tate
9. n palatalizat pstrat: cuvinios, tu spuni 9. n palatalizat: cuvios, tu spui
10. r vibrant: urr#ciune, rr#d#cin# 10. r normal

n domeniul vocabularului, semnalm prezenta n traducerile rotacizate efectuate n nordul
Ardealului si n Maramures a unor cuvinte care nu au circulatie n sudul Ardealului si n Tara
Romneasc. Pentru a fi ntelese si n aceste zone, Coresi si ucenicii si le-au nlocuit cu termeni
care se foloseau n provincia lor. S comparm

Codicele Vorone*ean cu versiunea Apostolului lui Coresi

de biu p%n# la destul
cinrescu'i (cinescu'i ) fie'carele, vreunul
pletituri la*ure
v#ruit mereit
arir# (arin#) n#sip
spi*# prag
145
gerure (genune) valure
mit# vam#

Vocabularul traducerilor e diferit de cel al textelor netraduse. Traducerile snt mpresurate
de cuvinte luate din textele slave sau maghiare, n lipsa termenului romnesc corespunztor. Si
traductorii textelor slave de la sfrsitul secolului al IX-lea au procedat la fel, transplantnd n
traducerile lor o serie de termeni grecesti, pentru care nu aveau termeni echivalenti n vechea
bulgar. Elementele latine, disprute azi din limb, mpreun cu elementele slave si maghiare, dau
traducerilor de crti religioase din secolul al XVI-lea un colorit specific.
E l e m e n t e l a t i n e : acicea (< eccum hicce) adv. aci; ainte (<ab ante) adv.
%nainte; arbure (< arborem) pom; asin (< asinus) m#gar ; au# (< uva) strugure; a de'idera
(<desiderare) a dori, a pofti; a de'tinge (<descendere) a cobor%; a %mputa (< imputare) a
%nvinui, a repro'a; m#rit (<maritus) mire; lucoare (< lucurem) lumin#; a 'erbi (servire) a
sluji; a sp#r*i (expartire) a desp#r*i; temoare (< timorem) team#, spaim#; ur#ciune (<
orationem) urare, binecuv%ntare, a via (<vivere) a tr#i.
E l e m e n t e s l a v e: a bes#dui (<besedovati) a vorbi; bezaconic (< bezaconiku)
nelegiuit; cisl# (< cislo) numr; deal# (< delo) lucru; gadin# (< gadinu) fiar; clevet# (<
kleveta) calomnie; g#voazde (< gvozdi) cuie; a gl#si (< golosovati) a a glsui, a rosti; a gotovi
(< gotoviti) a pregti; grobnic (< grobniku) giulgiu; a hliipi (< hlipati) a se vita; hr#borie (<
hrabru) vitejie; iuboste (< luiby) dragoste; a ote'i (< utesiti) a mngia; pripec (< pripek)
arsit; pristani'te (< pristaniste) liman, port; s#blazn# (< sublaznu) greseal, sminteal;
stepen# (< stepeni) treapt; a se ucloni (< uklonitisea) a se abate etc.
E l e m e n t e m a g h i a r e : li 'arpele era mai alnic (< alnok) siret - de toate
jig#r#ile; b#nat (< banat) necaz, scrb; b#s#u (< bosszu) mnie, urgie; de biu (< bio) din
belsug; nemzet (< namzet) popor; vidic (< videk) regiune.
Unele cuvinte citate mai sus snt cunoscute astzi n Ardeal si Banat.
Mai trebuie semnalat c o serie de cuvinte din traducerile secolului al XVI-lea au un sens
diferit de cel obisnuit astzi. Iat cteva exemple: a ap#ra "a opri"; bezaconie "nelegiuire"; dihanie
"duh, suflet"; f#meie "familie"; grea*# "greutate"; jale, jelanie "dorint"; a s#ruta "a saluta"; sil#
"putere"; mi'el "srac"; limb# "popor, neam strin".
O mare parte din cuvintele enumerate mai sus mu figureaz n scrisorile particulare. Lipsesc
n special cuvintele slave introduse de traductori n textele luate din originalele slavone pe care le
aveau la ndemn.
Iat cteva cuvinte extrase din scrisorile particulare provenite n cea mai mare parte din
Moldova si adresate primarului de Bistrita: bolgariu "piele ruseasc"; chel'ug "avere"; p#r unde
146
vom custa "ct vom tri" de-a' presi co tropol "de-as rezista cu trupul"; str#jar "grnicer"; tar
"marf.
S I N T A X A traducerilor romnesti este uneori nefireasc, pentru c imit n mod servil
sintaxa originalului slav sau maghiar. Printre calculele sintactice mentionm:
ntrebuintarea pleonastic a pronumelui de persoana a treia: s# 'tii c# Domnul elu e dzeul
nostru;
lipsa pronumelui aton: (%ti) d#rui *ie ;
ntrebuintarea formelor accentuate n locul celor neaccentuate: dau lui blagoslovenie %n veacul
veacului;
asezarea nefireasc a adjectivului demonstrativ dup nume: pas# c#tr# oamenii mei ace'tia;
construirea unor verbe cu dativul, ca n versiunea slav: Domnul b#tu-'i joc lor; bucura*i-v# lui
Dumnedzeu; fe*ii tale roag#-se boga*ii oamerilor;
lipsa lui pre ca morf al complementului direct: ce purtai ca un berbec (pre) Iosif; rugai (pre)
Pavelu;
ordinea cuvintelor imit originalul: Audzi-te Domnul %n dzi de grije, ap#r#-te numele Dzeului lui
Iacob usl%'i-te Gospodi v deni peciali, za'cititu-te imea Boga Iakovle.
Textele netraduse nu cuprind astfel de constructii influenta slav se exercit ns si n aceste
texte, mai ales, n constructiile de tipul bir#ul de Bistri*#, care imit textul slavon cu prepozitia ot.
Alteori se ntrebuinteaz chiar modelul slav: i pan Simion, p#rc#lab ot Bistri*#; eu 'oltuzul 'i 12
p#rgari ot t%rgul Suceavei
Textele din secolul al XVI-lea cuprind o serie de cuvinte derivate cu sufixe, dintre care unele
snt cunoscute si n secolul al XVII-lea, si mai trziu. Astzi aceste formatii snt neobisnuite.
Bunoar:
- ame: mi'elame "s#r#cime";
- #tate: bog#tate "bog#*ie";
- ciune: feric#ciune "fericire";
- eal#: odihneal# "odihnire";
- in*# : %nt%in*# "%nt%ietate";
- nis: mizerernic "milos";
- os: p#nos "acoperit cu pene";
- ur#: c#lc#tur# "urm#":
- oniu: vulponiu "vulpoi";
- ime: necur#*ime "necur#*enie.
147
Traducerile din slavoneste cuprind cuvinte compuse dup modelele slave corespunztoare,
si anume: lege-c#lcare (zaconoprestuplenie); bun#facere (blagodejanie); dulce-d#riure (blagodare-
nie) etc.
n privinta rspndirii teritoriale a graiurilor romnesti, n sec. al XVI-lea, constatm c
repartizarea lor e la fel ca n zilele noastre, ele grupndu-se n urmtoarele unitti: 1. Nordul
Ardealului Maramures; 2. Moldova; 3. Tara Romneasc si sudul Ardealului; Banatul.
Printre particularittile f o n e t i c e ale limbii literare din secolul al XVI-lea, avem de
relevat:
prezenta rotacismului, care d un aspect caracteristic limbii textelor maramuresene;
fonetismele din Tara Romneasc j, z ( %n jos, zi), opus lui gi, dz (gios, dzi);
prezenta diftongului i (m%ine, p%ine) ntr-o parte a domeniului daco-romn, pe cnd n Moldova
si n nordul Ardealului a fost conservat (m%ne).
Este esential s observm n aceste caracteristici fonetice viitoare structur a limbii romne
literare contemporane.
n domeniul f o n e t i c i i, avem de mentionat n textele din secolul al XVI-lea:
monoftongarea lui ea si trecerea lui ia la ie, urmat n silaba urmtoare de e: leage, iape, muiare
> lege iepe muiere;
trecere lui ela i : nici (<neci);
fonetismul cu o n romn, care dovedeste o influent savant, apropierea de latinescul romanus,
alturi de fonetismul cu u (rum%n);
asimilarea vocalic n ridica (<r#dica), norod (<n#rod), inel (<%nel), inim# (<%nim#);
ht trecut la ft: poht# poft#;
n palatalizat trecut la i: cuvios - cuvinios, spui spuniu;
disimilarea lui r din pentru, pre n pentru, pe.
Printre formele gramaticale ale textelor sec. XVI mentionm mai ales:
terminatiile n -arui, -oriu ale numelor masculine si feminine apar si fr i: f#c#toriu f#c#tor;
*iitoriu *iitor;
slug# este de genul feminin, ca si n zilele noastre; substantivul m#rule (m#nule) apare si cu
forma contemporan m%n#;
vechile forme de G.-D. n -(e)ei la substantivele masculine terminate n a, -c#,- g# (popeei,
Luc#ei ) sunt nlocuite cu formele n ei, -#i: popei, Luc#i, Luchii;
la numele feminine, pe lng formele de G.-D. n -eei , apar si formele evoluare n -ei, ii: fetei,
fetii, surorii;
148
nregistrm forma analogic, refcut dup te, de dativ si acuzativ plural a pronumelui personal
ne, provenit din n# (fonetism normal, din latinescul nos, vos);
la indicativul prezent al verbului a fi snt nregistrate si forme recente, ca s%nt, e'ti, este, s%ntem,
s%nte*i, s%nt, alturi de formele nai vechi sem, se*i;
verbul a vrea are si formele vom, ve*i, vor, dar si vrem, vre*i vreau.
Comparnd limba tipriturilor lui Coresi cu cea a traducerilor maramuresene, am constatm un
progres la Coresi, a crui limb are un caracter mai putin arhaic, este mai apropiat de noi, pentru c
are la baz graiul din regiunea Trgoviste-Brasov, care se va impune ca limb literar n Muntenia.
Este ntr-adevr un progres de a nu vorbi cu rotacism, de a ntrebuinta forme mai simple n
morfologie, de a imita mai putin frazeologia originalului slavonesc si a folosi cuvinte cunoscute pe
o raz teritorial mai ntins.
Limba traducerilor maramuresene e mai regional si mai apropiat de originalele n limba
slavon.
Vom reproduce cteva pasaje din dou texte cu o mare circulatie n secolul al XVI-lea
primul text este Legenda Sfintei Vineri, publicat de B.P.Hasdeu pe la 1580:
"ntr-acelea zile era un om ntr-acea cetate crestin dulce si curat, si ruga-se ntru ascunsu
ctr domnul. E [= si] cel om chema-l Agaton, e [=si] boiereasa [= sotia] lui chema-o Polfia; si fu
viata lor si lcuir ei 35 de ai [=ani] fr de feciori. Si ruga-se ei ntru ascunsu n tot ceasul, asa
dzicea: d mie, Hristoase mprate, caut si spre noi, si d noao plod s fie si s se nasc dentre noi
feciorel sau feciorit; noi da-l am sfintiei tale cu toat partea ei. Si venea ngerul Domnului spre ei
si zise lor: auzi si ascult Dumnezeu rugciunea voastr si e s nasc o feciorea dintre voi; s fie
numele ei Sfnta Vineri."
Al doilea text este un fragment din Apocalipsul Apostolului Pavel, publicat, de asemenea,
de B. P. Hasdeu:
li dzise %ngerul cela ce m# purta: acolo este m#ria 'i iubirea oamenilor ceea de'art#. li
v#dzuiu un nuoru [=nor] de focu prespre [peste] totu p#m%ntul, 'i zi'u [=zisei] ce iaste, doamne,
acela? li-mi dzise %ngerul: acela nuor de focu iaste a oamenilor nebuni, ceia ce se mestec# 'i s#
%mpreun# cu rug#ciunea perin*ilor. Eu pl%n'u [=plnsei] 'i zi'u [=zisei] c#tr# %ngeru: voi s# v#zu
sufletele oamenilor, direp*iloru 'i a p#c#to'iloru, %n ce chipu iasu din aceast# lume. li-mi r#spuns#
%ngerul 'i-mi dzise: caut# %n giosu. li c#uta %n giosu pre p#m%ntu, 'i v#dzui u[n] omu murindu. li-mi
dzise %ngerul: acela iaste di dreptu. li c#utai 'i v#dzui faptele lui ce-u f#cutu %n numele lui
Dumnedzeu, %n toat# via*a sa ceia ce-u vi'u [=trit] pre p#m%ntu: 'i toate faptele sta %nainte lui %n
acela ceas, 'i vadzui c# %n fapte bune cu s#v%r'itu 'i s-au f#cutu odihniale sufletului s#u.
149
Relevm n aceste texte fraze mai curgtoare dect n traducerile maramuresene; imitatia
sintaxei slave este totusi vdit; astfel, lipsa lui pre pentru construirea acuzativului: e boiereasa lui
chema-o [ =pre boiereasa] lui, encliza pronumelui personal neaccentuat: chema-l, chema-o, da-l-am
[=l-am da]. n domeniul morfologiei relevm pe sem [=sntem] (pers. 1, pl. ind. prez. a verbului a
fi), pluralele neutre n ure: lucrure etc. n fonetic, notarea cu ea lui i+n: Veneri etc.
n ceea ce priveste fonetica si morfologia, limba lui Coresi e mai evoluat. Reproducem un
pasaj din Evangheliar (1560-1561), pe lng cel din Apostol de mai sus:
Zise domnul ucenicilor lui: Fulgerul ce iase de la r#s#rit 'i se ivea'te p%n# la apus, a'a va
fi 'i %ntru venitul fiului omenesc. Iuo [=unde] va amu fi trupul, acolo aduna-se-vor v#lturii
[=vulturii]. Aciia'i [=numaidect] dup# sc%rbitul [=suferinte] zilelor acelor, soarele va %ntuneca 'i
luna nu-' va da lumina ei, 'i stealele vor c#dea din ceriu 'i atunce se va ivi semnul fiului omenesc
%n ceriu, 'i atunce vor pl%nge toate rudele [=generatiile] p#m%ntului 'i vor vedea fiul omenesc
vii[n]d %n nuorii [=norii] ceriului cu sil# [=putere] 'i cu slav# mult# 'i va tremeate %ngerii lui cu
buciune %n glasurile mari, 'i se vor aduna ale'ii lui de patru v%nture, den capetele ceriului p%n# la
sf%r'itul lor. De smochin %nv#*a*i-v# pild#, c%nd amu steblele [=ramurile] ei vor fi tinereale 'i frunza
%nfrunzea'te, s# 'ti*i c# aproape iaste de secerat. A'a 'i voi c%nd ve*i vedea acealea toate, s# 'ti*i c#
aproape iaste l%ng# u'i.
Cnd nu este influentat de originalul slav, sintaxa lui Coresi este mai liber. Iat un pasaj
din prefata la Cazania a II-a (1581):
li cu voia tuturor acestora, 'i cu voia mitropolitului, marelui Serafim, noi o deadem
[=ddurm] lu Coresi, diaconul, ce era me'ter %nv#*at %ntr-acest lucru, de o scoase den cartea
s%rbeasc# [=slavoneasc] pre limba rum%neasc#, %mpreun# cu preo*ii de la beseareca lcheailor, de
l%ng# cetatea Bra'ovului. Derept aceaia 'i noi, gre'i*ii 'i nedostoinicii 'i tic#lo'ii carii ne-am trudit
aicea, noi ne rug#m s# ne milcuim [=rugm cu umilint] fiec#rora care-i ve*i ceti acicea sau ve*i
propovedui altora, sau ve*i scrie dentru ea ceva, 'i unde s# [=dac] ve*i afla ceva neispr#vit bine
sau gre'it, iar# voi s# derepta*i, s# nu bl#stema*i. C# ne-am nevoit '-am trudit, iar# mintea noastr#
'i firea doar# nu se-au de toate domerit. C-am avut 'i noi minte nedestul# 'i %ntunecat# cum doar#
'i pre voi pute*i socoti, derept ce c# 'i voi %n'iv# s%nte*i oameni cu inim# de *#r%n#, ca 'i noi, 'i cu
fire neprecep#toare de toate.
Relevm n acest pasaj stilul crtilor religioase, cu manifestri de umilint, de micsorare a
personalittii si ntrebuintarea unor expresii consacrate: gre'i*ii 'i nedostoinicii 'i tic#lo'ii, ceva
neispr#vit bine sau gre'it; mintea noastr# 'i firea doar# nu se-au de toate domirit; am avut minte
nedestul# 'i %ntunecat#; s%nte*i oameni cu inim# de *#r%n# etc. Fraze stereotipe, dar de alt tip, luate
din formulare, gsim n scrisorile particulare. De exemplu: 'i avem nedejde pre domnia voastr# s#
150
da*i noao a 'ti de toate; ce va hi pohta 'i treaba domnilor voastre la noi; nevoi vom s# facem
prentru voia domnilor voastre; 'i a'ijdere ne rug#m domnilor voastre de r%ndul lui T#nase etc.
Limba literar din secolul al XVI-lea are un aspect diferit. n textele traduse, limba este
greoaie, uneori de nenteles. Dar chiar n secolul al XVI-lea am constatat progrese, realizate, mai
ales, n tipriturile lui Coresi. Textele netraduse au o limb mai apropiat de cea contemporan. Prin
urmare, atunci cnd limba literar se apropie de cea popular, ea face progrese. mbunttirea limbii
literare se realizeaz anume pornind de la aceast baz fireasc. Limba literaturii artistice si stilul
individual al fiecrui scriitor pornesc anume de aici. n evolutia sa, limba literar va elimina din uz
formulele complicate, cuvintele regionale si se va perfectiona nencetat. Acest proces poate fi
urmrit n tot cursul evolutiei limbii romne literare pn la etapa contemporan.


Dezvoltarea limbii rom#ne literare &n secolele XVII-XVIII
Conditiile de dezvoltare a societtii romnesti n diferite provincii n secolul al XVII-lea si
la nceputul secolului al XVIII-lea snt asemntoare. Trile romnesti se afl n plin feudalism.
Pe plan intern, puterea domnitorului scade, pe cnd marea boierime dobndeste o
nsemntate din ce n ce mai mare n viata politic, economic si cultural a trii. Att n Tara
Romneasc, ct si n Moldova, marile familii boieresti realizeaz averi considerabile si se
constituie n partide, care lupt, prin toate mijloacele, pentru obtinerea puterii de stat.
Pe plan extern, creste amestecul turcilor n viata politic si economic a Trii Romnesti si a
Moldovei. Secolul al XVII-lea marcheaz apogeul expansiunii turcesti n Europa; o dat cu
nceputul secolului al XVIII-lea, puterea turcilor ns ncepe s scad, desi n trile romnesti ea
este nc destul de activ, pn n secolul al XIX-lea. Influenta turceasc n viata societtii romnesti
las urme adnci n plan lingvistic.
n ceea ce priveste relatiile culturale cu popoarele nconjurtoare, se accentueaz orientarea
culturii romnesti spre Rusia, Polonia si Peninsula Balcanic. n felul acesta, se exercit asupra
dezvoltrii limbii si culturii Romnesti influentele rus si polon, prin mijlocirea creia ptrunde
umanismul latin.
Cu Rusia, trile romnesti au raporturi strnse, domnitorii romni caut n puterea vecin de
la Rsrit un sprijin mpotriva asupririi turcesti. De asemenea, un mare ajutor ne-a parvenit din
partea Rusiei la ntemeierea tipografiilor.
Tinerii boieri moldoveni nvat n coplegiile iezuite si umaniste din Polonia. Prin filiera
polon, se exercit asupra limbii romne o puternic influent latin, mai ales, n domeniul lexicului
si n cel al sintaxei.
151
Influenta greceasc e puternic n secolul al XVII-lea si ajunge la apogeu n cursul secolului
urmtor. n aceast epoc, vin n trile romnesti, pe lng clugrii greci, vestiti profesori, ca
Sevastos Kymenytes, Teodor din Trapezunt s.a. Un mare centru de rspndire a culturii grecesti si
latine este scoala patriarhiei din Constantinopol, unde si fac studiile, printre altii, N. Milescu si D.
Cantemir. Un fapt important n dezvoltarea culturii din secolul al XVII-lea este ntemeierea n trile
romnesti a unor tipografii. Lucrul acesta a fost posibil datorit sprijinului acordat de mitropolitul
Kievului, Petru Movil, care a intrat n legtur cu Matei Basarab si cu Vasile Lupu. n 1635, se
renfiinteaz tipografia n Tara Romneasc, iar n 1641 se ntemeiaz prima tipografie n Moldova.
n aceast epoc se dezvolt si nvtmntul. n Moldova, clugrii iezuiti nfiinteaz primele
scoli cu limba de predare latin la Iasi, Cotnari si Galati. n 1641, Vasile Lupu ntemeeaz colegiul
Trei Ierarhi. n Tara Romneasc, din initiativa lui Serban Cantacuzino, ia fiint, n chiliile
mnstirii Sfntul Sava, Academia domneasc. n toate aceste scoli, limbile de predare erau latina,
greaca sau slavona.
n general, viata cultural din trile romnesti se nvioreaz. Apar crti n slavon, greac si
romn. Alturi de textele religioase, apar crti populare (Floarea darurilor, Alexandria), precum si
texte juridice, mai ales, Pravilele lui Vasile Lupu si Matei Basarab.
n aceast epoc, ncep s se manifeste preocuprile teoretice ale crturarilor romni pentru
unele probleme ale limbii romne. Primele teoretizri s-au dezvoltat n strns legtur cu procesul
introducerii limbii romne n biseric si cu interesul cronicarilor pentru demonstrarea originii
romane a poporului romn si a originii latine a limbii noastre, ct si n legtur cu primele
manifestri ale constiintei unittii poporului romn.
Astfel, nc n secolul al XVI-lea, diaconul Coresi, exprimase, n prefata la rntrebare
cre'tineasc# (1559), necesitatea introducerii limbii romne n biseric. Chiar dac, prin
imperfectiunile lor, primele traduceri de crti religioase n limba romn n-au reusit s introduc
limba poporului n biseric, ele au constituit o dovad pentru romni c si limba lor poate fi limb
liturgic si i-au stimulat pe crturarii din generatiile urmtoare s realizeze traduceri mai apropiate
de limba vorbit a poporului. mputinarea traductorilor de limb slavon, declinul culturii slavone,
dezvoltarea unei culturi n limba poporului, suprematia politic si economic a boierimii pmntene
n Tara Romneasc si n Moldova, precum si alti factori, au determinat nlocuirea treptat a
slavonei cu romna n administratia de stat, n biseric si n literatura scris. Cu toate c, oficial,
limba romn se introduce n biserica ortodox n ultimele decenii ale secolului al XVII-lea,
procesul nu poate fi considerat ca ncheiat dect la nceputul secolului al XIX-lea.
Traducerea crtilor liturgice n limba romn (din slavon, greac, maghiar) a pus n fata
traductorilor numeroase probleme ale limbii literare, ca de exemplu: problema regionalismelor, cea
152
a neologismelor, a normelor etc., pe care ei le-au rezolvat, adesea, cu o intuitie surprinztoare.
Pornind de la preocupri de felul acesta, unii crturari au consideratc este util s-si exprime n scris
prerile si s le popularizeze.
Cea de-a doua baz important pe care se ntemeiaz acum unele consideratii cu privire la
limba romn literar o constituie problemele originii poporului romn si a limbii romne si
problema unittii poporului romn, asa cum snt ele dezbtute mai ales de cronicari.
Grigore Ureche, care si fcuse studiile la un colegiu umanist din Polonia, a rmas uluit de
asemnarea dintre limba latin si cea romn. n Letopise*ul -#rii Moldovei, cronicarul moldovean
are un capitol Pentru limba noastr# moldoveneasc#, n care constat c n romn, datorit
contactului cu popoarele nvecinate, au ptruns cuvinte din alte limbi (a'ijderea 'i limba noastr#
din multe limbi iaste adunat# 'i ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur). El
afirm apoi descendenta roman a poporului romn (de la R%m ne tragem) si face chiar unele
apropieri etimologice ntre cuvinte romnesti si latine (de la rmleni, ce la zicem latini: p%ine, ei zic
panis; carne, ei zic caro; gin, ei zic gallina; muiarea, mulier; f#meia, femina; p#rinte, pater; al
nostru, noster si altile multe din limba latineasc, c de-am socoti pre amruntu, toate cuvintele le-
am ntelege).
Originea comun si unitatea poporului romn snt afirmate mai categoric si n alte capitole
ale cronicii. n Predoslovia desc#lec#rii a -#rii Moldovei, vorbind despre munteni si moldoveni,
Gr.Ureche afirm c s-au tras de la un izvor, iar capitolul Pentru -ara Ungureasc# de Jos 'i
Ardealul de Sus zice: romnii, cti se afl lcuitori la Tara Ungureasc si la Ardeal, si la
Maramures, de la un loc snt cu moldovenii si toti de la Rm se trag.
Constiinta unittii poporului romn este vie la aproape toti crturarii epocii vechi. Snt
semnificative, n acest sens, chiar titlurile unor crti. Cazania mitropolitului Varlaam poart titlul
Carte romneasc# de %nv#*#tur# (Iasi, 1643), iar Pravila lui Vasile Lupu - Carte romneasc# de
%nv#*#tur# de la pravilele %mp#r#te'ti 'i de la alte giude*e (Iasi, 1646). Varlaam se adreseaz n
cartea sa ctre toat semintia romneasc, formulare care va fi reluat de mitropolitul Dosoftei n
prefata Liturghiei traduse din greac si tiprite la Iasi n 1679.
Miron Costin n De neamul moldovenilor prima scriere romneasc consacrat exclusiv
problemei originii romnilor subliniaz, nc n prefata ctre citito,r unitatea si originea comun a
poporului romn: Biruit-au gndul s m apuc de aceast trud, s scot lumii la vedere felul
neamului, din ce izvor si seminte snt lcuitorii Trii noastre Moldovei si Trii Muntenesti si
romnii din trile unguresti, cum s-au pomenit mai sus, c toti un neam si odat desclecati snt. n
alt parte a lucrrii, autorul trimite la capul [=capitolul] de [=despre] graiul acestor tri, n care
urma s arate c n romneste pn astzi snt cuvintele unele latinesti, iar altele italienesti. Dup,
153
cum se stie, aceast oper a rmas neterminat, cronicarul neapucnd s scrie capitolul n care
intentiona s argumenteze, cu ajutorul elementelor de limb, originea roman a poporului romn.
Chestiunea latinittii limbii este ns dezbtur mai pe larg ntr-o alt lucrare a lui Miron
Costin, redactat n limba polon: Chronika ziem moldawskich z muntanskich [=Cronica trilor
Moldovei si Munteniei], pstrat ntr-un manuscris descoperit si publicat de Ion Bogdan n Cronice
inedite ating#toare de istoria romnilor, adunate 'i publicate cu traduceri 'i adnota*iuni, Bucuresti,
1895. Dup ce arat c ntreaga temelie a vorbirii si pn astzi se tine pe limba latin, Miron
Costin d o list de 87 de etimoane, ntre care, pe lng multe derivatii juste (oculus ochiul;
transmitto trimit; occido ucid; scribo scriu), ntlnim si unele aproximatii etimologice gresite
(postulo poftesc, precar priesc). De asemenea, n centrul atentiei scriitorului a fost, n aceeasi
cronic, si problema originii comune a unittii de neam si de limb a poporului romn. Asupra
caracterului latin al limbii romne insist Miron Costin si ntr-o alt scriere a sa: Istoria %n versuri
polone despre Moldova 'i -ara Romneasc#.
n Istoria -#rii Rum%ne'ti %ntru care s# cuprinde numele ei cel dint%i 'i cine au fost l#cuitorii
ei atunci, stolnicul Constantin Cantacuzino exprim ideea unit(%ii rom#nilor din diferite
provincii (rumnii den Ardeal, moldovenii si cestia de tara aceasta, tot un neam, tot o limb fiind,
nc ntre dnsii mult s osbesc, originea romanic( a poporului rom#n (toti acestia dintr-o
fntn au izvort si cur). Deosebirile de grai dintre diversele grupuri de romni se explic, dup
Constantin Cantacuzino, prin amestectura populatiei romanice cu populatiile vecine, ceea ce a
contribuit la amestecarea cu alte limbi. Demn de relevat este si ideea cronicarului muntean
despre caracterul dinamic al faptelor linguale, despre limb ca fenomen social n continu
schimbare: nici un rod osbit de oameni n veci poate rmnea n lume, nici feliurile limbilor n
mii de ani tot acelea neschimbate si nemutate pot sta. C nimic supt soare iaste stttoriu, ci toate,
cte snt, n curgere si n mutri snt zidite.
Ideea originii comune si a unittii poporului romn apare n mod explicit si n Hronicul
vechimii a romno-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir, oper n care istoricul de rar eruditie
urmrea trecutul ntregului popor romn.
n lucrarea cu caracter monografic Descriptio Moldaviae, D. Cantemir consacr un capitol
limbii romne vorbite n Moldova (Despre limba moldovenilor). Dup ce discut prerile referitoare
la originea limbii romne si mentioneaz unele mprumuturi din limbile popoarelor nvecinate,
autorul se opreste asupra elementelor autohtone, fr a reusi ns s dea exemple adecvate (se
amintesc, ntre elementele autohtone, cuvinte ca: stejar, p#dure, hele'teu). Dup cum se stie ns,
numai cuvntul stejar este de origine geto-dacic, pe cnd p#dure e de origine latin (< paludem),
iar hele'teu e de origine maghiar, de rnd cu h%rd#u, dud#u, hadarag etc.
154
Snt interesante prerile sale n legtur cu palatalizarea labialelor, fenomen pe care-l
considera specific vorbirii femeilor moldovence (si femeile moldovence au o pronuntare deosebit
de a brbatilor, cci schimb silabele bi si vi n ghi, ca bine (< bene) ghine, vie (< vinea) ghie; pi
n chi: pizm# invidia chizm#, piatr# (< petra) chiatr#, m initial n ng, de unii greu de
pronuntat, ca mie (< mihi) - nghie etc. Dac vreun brbat s-a deprins odat cu acea pronuntare, greu
de tot se poate dezbra de ea si, ca soarecele, se trdeaz totdeauna cu gura lui c a stat prea mult la
snul maic-sa; si de aceea chiar astfel de oameni se zic, de obicei n rs, fecior de bab# (< filii
vetulae)).
De asemenea, domnitorul moldovean avea vie constiinta deosebirilor dialectale dintre graiul
moldovenesc si cel muntenesc. (Locuitorii din Muntenia si Transilvania au aceeasi limb ca si
moldovenii; totusi pronuntarea lor este mai aspr, ca giur, munteanul zice jur, cu z polonez sau j
francez; Dumnedzeu (> deus), muntenii Dumnezeu; acmu (< nunc), muntenii - acuma; acela (<
hic), muntenii ah#la. Au chiar un numr de cuvinte necunoscute moldovenilor, pe care toate, cnd
scriu, le omit).
n acelasi capitol, D. Cantemir, vorbind de graiurile subdialectului moldovenesc, atinge si
problema marilor centre culturale n evolutia limbii comune n general si a limbii literare n special,
fr s adnceasc ns aspectele acestui proces complex: Limba cea mai curat este n mijlocul
Moldovei, mprejurul Iasilor, fiindc, n prezenta continu a curtii domnului, locuitorii acelui tinut
ajung, de obicei, mai culti.
Descendenta roman a poporului romn este mentionat si de alti crturari romni din epoca
veche (Chesarie, episcopul Rmnicului, n prefata Mineului de ianuarie, tiprit la Rmnic n 1779).
Acestea snt coordonatele principale pe care se dezvolt conceptia unor crturari ai epocii
vechi cu privire la problemele limbii literare. Ideile lor, n msura n care au fost exprimate, se
refer la vocabular (mbogtirea cu neologisme, tratarea regionalismelor, alegerea cuvintelor,
accesibilitatea vocabularului etc.), la fonetic si morfologie (opozitii dialectale), la necesitatea
unificrii limbii literare, la diferenta dintre limba vorbit si cea scris, la rolul culturii n dezvoltarea
limbii literare.
Primul crturar romn care acord o atentie special problemelor limbii literare este Simion
Stefan. n Predoslovia c#tr# cetitori a Noului testament, tiprit la Blgrad (Alba-Iulia), n 1648,
Simion Stefan ia n discutie cteva dintre chestiunile fundamentale ale exprimrii literare. Constient
de unitatea romnilor din Transilvania, Tara Romneasc si Moldova, precum si de deosebirile
regionale existente (Rumnii nu griescu n toate trile ntr-un chip), Simion Stefan exprim n
mod categoric necesitatea crerii unei limbi literare unice. n vederea realizrii acestei sarcini, el
preconizeaz drept criteriu de selectionare a materialului lexical valoarea circulatorie a cuvintelor
155
(cuvintele trebuie s fie ca banii, c banii aceia snt buni n toate trile; asea si cuvintele, acelea
snt bune carele le nteleg toti).
Merit s fie retinut mrturisirea lui Simion Stefan n ceea ce priveste strdania depus n
vederea elaborrii unui text care s fie accesibil unei mase ct mai largi de cititori (Noi derept
aceea ne-am silit, den ct am putut, s izvodim asea cum s nteleag tot(i), iar s [=dac] nu vor
nteleage tot(i), nu-i de vina noastr, ce-i de vina celuia ce-au rsfirat rumnii printr-alte tri, de s-au
mestecat cuvintele cu alte limbi, de nu griescu tot(i) ntr-un chip).
n efectuarea traducerii sale, Simion Stefan s-a lovit de lipsa n limba romn a termenilor
necesari redrii anumitor notiuni. Problema este rezolvat pe calea introducerii cuvntului nou, a
mprumutrii lui odat cu notiunea corespunztoare din limba din care s-a efectuat traducerea (De
aceasta nc vom s stiti, c vedem c unele cuvinte unii le-au izvodit ntr-un chip, altii ntr-alt
chip. Iar noi le-am lsat cum au fost n izvodul grecescu, vznd c alte limbi nc le tin asea,
cumu-i synagoga si poblican, si gangrena, si pietri scumpe, carele nu s stiu rumneaste ce snt;
nume de oameni si de leamne, si de vesminte, si alte multe carele nu s stiu rumneaste ce snt, noi
nc le-am lsat greceaste, pentru c alte limbi nc le-au lsat asea).
n legtur cu opera destul de anevoioas de traducere a crtilor religioase n limba romn,
traductorii nu o dat si exprim prerile despre posibilittile expresive ale limbii romne n
comparatie cu cele ale altor limbi. Astfel, mitropolitul Teodosie al Trii Romnesti arat, n prefata
Liturghiei traduse din greac si tiprit la Bucuresti n 1680, c nu a ndrznit s transpun toat
slujba liturghiei n limba romn si pentru motivul c limba noastr este scurt, adic nu are
echivalente pentru absolut toti termenii originalului (Iar Liturghia toat a o prepune pre limba
noastr si a o muta nice am vrut, nice am cutezat; drept mrturisesc, pentru multe alte pricini ce
m-au impus, svi c si pentru scurta limba noastr ce iaste; o am fcut si pentru lipsa dasclilor
cum am zis ce nu snt ntru ticlos norodul nostru si pentru neobiciaiul besericii noastre, ce pn
astzi n-au tinut).
Crturarul Radu Greceanu, care a colaborat la definitivarea traducerii Bibliei (Bucuresti,
1688), constat si el strmtarea limbii romnesti, contribuind ns efectiv, alturi de altii, la
mbogtirea ei cu neologisme, mai ales, din greac (Si mcar c la unele cuvinte s fie fost cu
nevoie tlmcitorilor latinilor si slovenilor, precum aceia, asa si ai nostri le-au lsat precum s citesc
la cea elineasc).
O atitudine asemntoare n anumite privinte cu ce exprimat de Simion Stefan manifest
Radu Greceanu si atunci cnd traduce Mineele tiprite de episcopul Mitrofan la Buzu, n 1698.
Semnalnd insuficienta lexicului romnesc n comparatie cu acela al limbii grecesti (c snt cuvinte
elinesti si vorbe dupre locuri, care unele nici la lexicoane nu s afl; altele, de s si afl si s nteleg,
156
iar pentru ngustarea limbii romnesti, nu pot veni la tlmcit), Radu Greceanu arat c s-a
strduit s dea o traducere ct mai pe ntelesul cititorilor (Iar eu am iscodit si n tot chipul m-am
nevoit a nu lsa nici un cuvnt ca s nu dea ntru ntelegerea limbii noastre cei rumnesti).
Diferit de pozitia avansat adoptat de Simion Stefan si Radu Greceanu apare atitudinea
exprimat de popa Ioan Zoba din Vint n Cuv%ntul c#tr# cetitori al Sicriului de aur, tiprit la Sas-
Sebes, n 1683. Ioan Zoba si d seama c n vorbirea romnilor din diverse regiuni exist unele
nepotriviri. Totusi, spre deosebire de crturarii amintiti mai sus, el i avertizeaz pe cititori c vor
ntlni n textul traducerii o serie de termeni regionali, cum iaste: %n alean %mpotriv#, hasna
folosul, alduiala binecuv%ntarea si altele, pe care le-a folosit, dat fiind c acesti termeni apar n
graiul din regiunea respectiv (le-am lsat asa dup obiciaul cum griesc pre aciaste locuri).
Dup cum am vzut, fr a fi folosit un termen propriu pentru a denumi limba literar si fr
a fi consacrat lucrri speciale dezbaterii problemelor limbii literare, crturarii romni din epoca
veche aveau totusi o notiune mai mult sau mai putin vag referitoare la aspectul cel mai ngrijit al
limbii comune a poporului. Pentru marea majoritate, forma scris a acestei limbi, asa cum apare ea
n crti, este cea mai aleas.
Preocuprile referitoare la anumite aspecte ale limbii literare apar la noi n activitatea de
traducere a crtilor religioase si n strns legtur cu desteptarea interesului pentru originea limbii
si a poporului romn si cu formarea constiintei unittii de limb si de neam a poporului romn.
Aceste preocupri constituie niste dovezi incontestabile c atentia multor crturari s-a ndreptat
tocmai spre cultivarea aspectului celui mai ngrijit al limbii comune, pe care astzi l numim limb
literar.

n epoca veche, caracteristica principal a procesului de evolutie a limbii romne literare
este tendinta de impunere treptat a unei norme supradialectale, att n plan vertical, n stilurile
limbii, ct si pe plan geografic, adic n toate provinciile locuite de romni. Cu toate c au lipsit
factorii diriguitori si coordonatori ai acestui proces, cum exist n epoca modern, e vdit
preocuparea crturarilor epocii de a se exprima ntr-o limb din ce n ce mai ngrijit, mai accesibil
si mai nuantat, de a renunta la particularittile dialectale, de a folosi un vocabular actual, deci
mbogtit si nnoit sau de a pune n circulatie cuvinte noi.
S vedem care este structura limbii literare a epocii vechi. Ct priveste aspectul fonetic al
acesteia, vom observa c se mentin cu valoare de norm urmtoarele particularitti:
- pstrarea vocalei #: a l#cui, a r#dica, a r#sipi;
- conservarea lui en: den, ne'te, a nemeri;
157
- grafiile cu ia netrecut la iecontinu s fie majoritare: iaste, gr#ia'te, priiaten, ceea ce
confirm presupunerea c forma grafic 0 avea suport si la rostire, nu numai la scris;
- este frecvent, mai ales, n cronicele muntene, trecerea lui la i n cuvinte ca: atita, ride,
sint, singe, tin#r etc.;
- cu toate acestea, se mentine si , mai ales, n cuvintele care astzi se ortografiaz cu u:
%mple, %mbl#, %mfl#.
Alturi de fonetismele arhaice, apa si forme noi, preluate mai trziu de limba literar
modern. Printre acestea mentionm: #>i prin asimilare n a ridica, a risipi; e>i n citi, din, dintre,
ni'te, a nimeri; >u sub influenta lui m: a umbla, a umfla, a umple; ia >ie: boier, gr#ie'te,
%nnoie'te, prieten.
Toate variantele literare nordice (moldovean, bntean, transilvnean) pstreaz
africatele dz si gi n cuvintele mostenite din latin (dzi, gioc); apare r muiat n sufixele ar si -tor
(morariu, purt#toriu).
Se constat o tendint de individualizare a principalelor variante de tip nordic. Cele mai
importante trsturi ale acestora snt:
- diftongul ea >e: avea, b#te;
- ia >ie, mai ales, n pozitie final: abie, %nt%rziet, sp#riet, t#iet;
- nchiderea lui eneaccentuat: aproapi, careli, s# vinim, piste:
- e si ea snt nlocuiti cu #, respectiv, a dup labiale, dar numai atunci cnd n silaba
urmtoare nu se afl un sunet palatal sau muiat: bat (beat), s# marg#, s# r#pad#, vorov#scu;
- palatalizarea labiodentalei f n stadiul h: hire, hiare.
Pierzndu-si cea mai caracteristic trstur fonetic, rotacismul, varianta literar din
Transilvania de nord se apropie de cea moldoveneasc si de cea transilvnean de sud-vest.
Structura fonetic a variantei literare muntene sufer putine schimbri fat de epoca
anterioar. Se mentin ca norme fundamentale z si j n elementele latine (zic, joc); diftongul i n
m%ine, p%ine, c%ine; se pstreaz vocalele anterioare dup labiale (iubesc); diftongul ea devine a dup
6, j, r ('arpe, grija'te, ura'te).
La sfrsitul secolului al XVII-lea, o dat cu deplasarea activittii tipografice din Oltenia spre
centrul Munteniei, n varianta literar muntean si fac loc cteva inovatii determinate de contactul
limbii scrise cu graiurile din aceast zon. Aceste inovatii snt:
- sincoparea lui i n drept, dreptate;
- trecerea lui % la u n a umbla, a umfla, a umplea;
Structura morfologic pstreaz si n aceast perioad numeroase forme vechi si populare,
comune tuturor variantelor literare. Pe lng aceste, apar si inovatii, majoritatea de provenient
158
dialectal, dintre care unele s-au impus mai trziu ca norme unice ale exprimrii culte romnesti.
Dintre fenomenele morfologice care au nc o frecvent n textele din toate provinciile romnesti se
numr:
- pluralul n ela unele substantive feminine si neutre: am#gele, cheltuiele, izb%nde, talpe;
- genitiv-dativul n iei (nop*iei) apare mai rar, n schimb, snt mai frecvente formele de
genitiv analitic construite cu prepozitiile a, de, la, de la: %n mijloc de besearec#, din p%ntecele de la
maic#-sa, atunce a spus a tot norodul, precum si dativul cu la: au dzis la 'oltuzul;
- vocativul masculin n e, mostenit din latin: oame, p#m%nte;
- numele proprii apar articulate: Radul vod# Negru, Br%ncoveanului, feciorul Mihnii -vod#,
gre'eala Radului vod#;
- pronumele relativ care este articulat: carea, carele, carii;
- encliza particulei 6i la pronumele relative: cine'i, care'i, la cele nehotrte: ceva'i,
careva'i si la cele demonstrative: acesta'i;
- ntrebuintarea auxiliarului au la perfectul compus la pers. III sg. si plural (el, ei) au fost;
- cu exceptia variantei bntene, n toate celelalte se generalizeaz formele iotacizate ale
verbelor: (eu) auz, v#z, poci, spui, sai etc.;
- mai mult ca perfectul perifrastic (au fost gr#it) si de viitor format din prezentul indicativ
al verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat (n-are a se duce);
- snt rspndite si formele de viitor construite cu va + conjunctivul prezent: va s# vie, va
s#-l sp%nzure;
- conditionalul perfect construit cu auxiliarul a vrea: n-ar vre sc#pa si formele de perfect
simplu arhaic dzi', spu' snt ns mai rare dect n perioada arhaic;
- formele pre si supt au nc o larg circulatie, iar unele prepozitii snt ntrebuintate cu
valori diferite de cele pe care le au n limba romn contemporan.
Structura sintactic( a textelor acestei perioade, desi mai pstreaz unele trsturi arhaice de
tipul dativului adnominal (era nepot lui Traian), acordul n caz al substantivelor n genitiv si dativ
cu atributele si apozitiile (starea cet#*ii Cameni*ii), acordul gramatical dup nteles (c#ci neamul
turcilor s%nt mai %nt#lep*), cumulul de conjunctii ('i %nc# c#ci c# 'i de multe ori voievozii), folosirea
unei singure negatii n loc de dou (nici 'tiu, nici pot face), a suferit modificri fundamentale.
Textele epocii mai pstreaz unele particularitti arhaice de tipul dislocrilor sintactice
dezordonate ('i ne de gre'eale cur#*e'te). Complementul direct nu este reluat de pronume atone
(pre d%nsul (%l) %mpodobe'te). Diverse tipuri de propozitii snt introduse prin conjunctii si locutiuni
conjunctionale specifice limbii vechi. Bunoar, cum c# introduce completiva direct (m#car c#
'tim cum c# adormirea iaste moarte trec#toare); circumstantiala cauzal se introduce prin pentru
159
c#ci (dar# p#catul %nc# nu l-au ispr#vit cu lucrul, sau pentru c#ci n-au avut putere s# fac# aceia ce
pohtea), iar circumstantialele finale au ca element introductiv conjunctia de(asculta*i de vede*i ce
zice fericitul Pavel).
Cu toate acestea, sintaxa crtilor bisericesti cunoaste prin pana lui Varlaam si Dosoftei, dar
mai ales, prin Antim Ivireanul si episcopul de la Rmnic Chesarie, o metamorfoz remarcabil.
Urmnd modelul vorbirii populare, traductorii crtilor bisericesti au putut evita, n bun msur,
constructiile sintactice greoaie si neconforme cu structura limbii romne, pe care le ntlneam att de
frecvent n limba crtilor traduse din secolul al XVI-lea.
n structura sintactic a textelor laice, distingem dou maniere diferite de exprimare. n timp
ce cronicarii savanti (M. Costin, C. Cantacuzino, D. Cantemir) s-au strduit s dea sintaxei
romnesti o nftisare particular, sintaxa lor dobndind astfel un caracter elaborat, livresc, structura
sintactic a limbii celorlalti crturari romni, nu mai putin eruditi, se identific, n bun msur, cu
sintaxa vorbirii populare. Principala trstur a sintaxei cronicarilor savanti este preferinta pentru o
topic aparte, adesea incompatibil cu ordinea cuvintelor n romna popular. Frazele ample, cu o
structur complex, ntrerupte adesea de maxime si sentinte livresti ori de proverbe si zictori,
constituie o trstur specific, n primul rnd, a sintaxei lui D. Cantemir si atest influenta
literaturii bizantine, ce se caracterizeaz printr-un stil retoric bombastic, nzorzonat, prin perioade
lungi si ntortocheate.
n scrierile cronicarilor mai putin eruditi, ntlnim aproape toate elementele proprii sintaxei
populare. Ei prefer frazele scurte, alctuite din propozitii principale, legate ntre ele mai ales, cu
ajutorul conjunctiilor coordonatoare 6i, ce (ci), iar: "a doua dzi s-au tocmit 6i boierii cu
Dumitra'co-vod# 6i mitropolitul, 6i i-au f#cut to*i scrisori la m%n#, 6i au isc#lit to*i, 6i %mp#ratul"
(Gr.Ureche).
Tot o particularitate a exprimrii populare este si reluarea printr-o form conjunct a
pronumelui personal: li dup# ce l-au slobozitu-l turcii s# marg# la casa-6 'i apropiindu-se de
casa-6, numai ce au v#dzut c#-i arde 'i casa-6 (Gr. Ureche).
n acelasi sens, trebuie remarcat si topica unor prti de propozitie care n constructiile
sintactice actuale ocup alt loc. De pild, complementul direct exprimat prin forma neaccentuat a
pronumelui personal de pers. III-a sg. apare si naintea predicatului: li o au trimis la %mp#r#*ie de
o au v#dzut (Gr. Ureche). O situatie similar ntlnim si n topica unor instrumente gramaticale
cum snt: adverbul foarte, morfem al superlativului absolut, si verbele auxiliare din componenta
unor moduri si timpuri compuse : ce foarte un lucru pu*in", "l#sa-o-a oastea turceasc# la
Hotin.
160
Ca si celelalte compartimente ale limbii, lexicul literar din aceast epoc prezint, de
asemenea, un caracter compozit. Se mentin nc numeroase elemente lexicale vechi, cum snt: a
cer'i a cere, chiar clar, a custa a tri, ne'tine cineva, lucoare lumin, a prepune a
bnui toate mostenite din latin, precum si altele, formate pe terenul limbii romne sau
mprumutate din alte limbi, pe care romna modern nu le-a preluat. Cu toate acestea, lexicul a
suferit cele mai importante inovatii n acest rstimp. Necesitatea de a spori ct mai grabnic
posibilittile de exprimare i determin pe marii crturari aproape fr exceptie poligloti s caute
cu asiduitate n vorbirea popular si n limbile pe care le cunosteau termenii de care aveau nevoie.
Dar, adesea, n-au sovit se creeze cuvinte noi, punnd la contributie si mijloacele interne de
mbogtire a vocabularului. Snt abandonate acum majoritatea slavonismelor puse n circulatie n
textele romnesti din secolul al XVI-lea, adoptndu-se, n schimb, un mare numr de neologisme
grecesti, latinesti si turcesti. Elementele lexicale mprumutate din latin si greac privesc mai ales
viata spiritual, pe cnd cele turcesti se refer la viata material. Tot n aceast perioad consemnm
strdania crturarilor nostri de a crea o terminologie stiintific romneasc. Pentru atingerea acestui
scop, ei au apelat nu numai la mprumuturi lexicale din alte limbi, ci si la calcuri, la derivare cu
sufixe si prefixe, la cuvinte compuse si chiar la termeni regionali.
Vocabularul crtilor religioase din aceast perioad este mai bogat si mai variat dect cel pe
care l-am ntlnit n scrierile similare din secolul al XVI-lea. Explicatia trebuie cutat n cultura
traductorilor (ne referim la Varlaam, Dosoftei, A. Ivireanul, S. Stefan), dar si n progresul general
al limbii romne literare. n crtile bisericesti, se recurge la mijloace de exprimare proprii vorbirii
populare, aceasta fiind solutia cea mai potrivit, de vreme ce crtile religioase erau destinate unui
public foarte larg, neomogen din punct de vedere social si cultural. Pe lng termenii populari,
vocabularul scrierilor bisericesti cuprinde si unele arhaisme ori mprumuturi mai vechi din slavon,
mentinute pn azi n terminologia religioas a romnilor. Dintre aceste elemente amintim ctiva
termeni mprumutati din slavon pe cale livreasc: blagove'tenie, a blagoslovi, blagocin etc. n
textele bisericesti mai ntlnim o serie de calcuri sau constructii calchiate dup alte limbi, precum si
unele locutiuni specifice vechii romne de tipul peste fire extraordinar, a da mul*emit# a
multumi, voie vegheat# protectie, puitoriu de lege legiuitor etc.
Textele laice au un vocabular incomparabil mai bogat si mai variat dect cele bisericesti.
Scriitorii savanti, ntre care D. Cantemir s-a distins ca cel mai autorizat reformator al lexicului
romnesc literar, au pus n circulatie un numr mare de neologisme si calcuri, pe care s-au strduit
s le adapteze la structura fonetic si morfologic a limbii romne. Ceilalti crturari, fr s
ignoreze mprumuturile externe, s-au mrginit la mostenirea pe care le-o puneau la ndemn
graiurile populare din provinciile n care triau. Cu toate c n lexicul variantelor literare romnesti
161
ptrund acum numeroase elemente regionale, putine dintre acestea au o circulatie limitat. Printre
ele mentionm: arin# , ciobot#, curechi , glod, harbuz, om#t, p%ntece, a sudui, a 'ugui, *interim, pit#
s.a.
nlocuind slavona n functiile ei de limb a culturii, romna literar trebuia s devin un
mijloc de exprimare modern, capabil s pun la ndemna vorbitorilor nu numai o structur fonetic
si gramatical unitar, ci si un fond lexical bogat, care s poat asigura exprimarea corect a celor
mai nsemnate idei, sentimente si notiuni. Desigur, realizarea acestui deziderat impunea nfrngerea
unor dificultti deosebite. n primul rnd, trebuia acoperit golul ce se crease prin abandonarea
slavonismelor lexicale, considerate la nceputul secolului al XVIII-lea ca arhaice si nepotrivite
pentru textele cu caracter laic. Se impunea crearea unei terminologii stiintifice romnesti, absolut
necesar ntr-un moment cnd ncepuser a se scrie si a se traduce, n limba noastr, lucrri de
fizic, matematic, filozofie, logic, gramatic, medicin, agronomie etc. La rndul lor, domniile
fanariote au determinat unele modificri n structura administrativ a trilor romne, precum si n
viata social-politic si cultural, n moda si obiceiurile de la curte, fapt care s-a reflectat si n lexicul
limbii literare din aceast perioad. n aceste conditii, era firesc s se ncerce mbogtirea
vocabularului romnesc att prin mijloace interne (derivare, compunere, schimbarea clasei
morfologice), ct si prim mijloace externe (mprumuturi din alte limbi). ntr-o vreme cnd asupra
vietii noastre social-politice si culturale se exercita o puternic influent oriental, era normal ca si
vocabularul limbii literare din trile romne s se mbogteasc, n primul rnd, cu neologisme de
origine greac si turc. Paralel ns, prin strdania unor nvtati (C. Cantacuzino, D. Cantemir), au
ptruns n limba romn si numeroase neologisme de origine latin si romanic.
mprumuturile turcesti privesc aproape exclusiv viata material si cea social. Cuvintele
turcesti care, n majoritate, s-au pstrat pn astzi, ntruct au ptruns si n graiurile populare, se
refer la:
- locuint: acaret, balama, ceardac, cear'af, geam;
- comert: chilipir, magazie, c%ntar, raft, teanc, tejghea, mu'teriu;
- alimentatie: baclava, cafea, ciulama, ghiveci, halva, iaurt, pilaf, sarma, 'erbet, cazan,
tava etc.
- meserii: boiangiu, cazma, dulgher, du'umea, pingea etc.
- flor: arpagic, bostan, harbuz, dovleac, liliac, p#tl#gea;
- termeni abstracti: belea, chef, hal, hat%r, marafet, moft, haz etc.
- adverbe: abitir, buluc, doldora, taman etc.
- interjectii: aman!, bre!, halal!
162
n epoca fanariot, limba romn a mprumutat din turc numerosi termeni oficiali, savanti
sau istorici, care n-au ptruns n vorbirea popular si au fost abandonati nc la nceputul secolului
al XIX-lea. Printre acestia se numr: ag# cpetenie militar, carvasara birou vamal, ciftiric
mosie, arend, elciu ambasador crestin pe lng Poart etc.
Alti termeni de origine turc si-au schimbat valoarea semantic, cptnd n limba literar
actual ntelesuri noi, de obicei, ironice sau depreciative: be'leag# (< tc. besli-aga cpitan de
beslii) rom. btrn ramolit, pehlivan (< tc. pehlivan acrobat) rom. sarlatan, escroc, tertip
(< tc. tertip plan) rom. siretlic, truc, dandana (< tc. tantana alai militar) rom. belea,
ntmplare neplcut.
Odat cu neologismele turcesti, au ptruns n limba romn si cteva sufixe, care s-au
ncadrat n sistemul derivativ romnesc, servind la crearea unor cuvinte noi de diferite origini.
Astfel, cu ajutorul sufixului -giu (-ciu) s-au creat substantivele: barcagiu, duelgiu, scandalagiu,
barmengiu, pomanagiu etc., cu sufixul l%c (-l%c) s-au format cteva substantive cu sens ironic:
avocatl%c, crail%c, savanl%c..
Turcismele au fost acceptate numai de munteni si moldoveni, dar nici ei n-au avut o
atitudine identic fat de ele, pentru c, uneori, n cele dou provincii, au fost adoptate sinonime
turcesti diferite: bostan (Moldova) dovleac (Muntenia), haraba (Moldova) chervan (Muntenia).
n varianta literar din Transilvania, termenilor de origine turc, adoptati n Principate, le
corespund elemente lexicale maghiare sau germane: catifea / bar'on, cear'af / lepedeu, dulap /
almar, tutun / duhan.
Din turca osmanlie romnii au mprumutat numai substantive, adjective, adverbe si
interjectii. Nici un verb de origine turc n-a ptruns n limba romn, deoarece verbele turcesti au
terminatia -mak sau -mek, care nu poate fi adaptat sistemului verbal romnesc.
Influenta turceasc asupra limbii romne a fost limitat n timp si spatiu si a atins numai
anumite sfere ale vocabularului.

Influenta neogreac s-a exercitat, mai ales, n secolul al XVIII-lea, cnd a atins apogeul, n
timpul domniei grecilor fanarioti. n aceast perioad, multi dintre nvtatii munteni si moldoveni
s-au folosit de greac pentru a-si redacta lucrrile sau, cel putin, pentru a completa golurile din
vocabularul romnesc. Dup cum am mai mentionat, grecismele se refer la termenii din sfera
spiritual. Iat o serie a cuvintelor grecesti, dintre care multe au fost abandonate n secolul urmtor:
- stiinte si nvtmnt: agramat ignorant, vivlion carte, vivliotec# bibliotec, a
spudaxi a-si face studiile;
- art: melos cntec, musicos muzician, tragodie tragedie;
163
- politic: aftocrat autocrat, eterie revolutie, politie stat, oras;
- familie: babac tat, *a*# mtus, zulie gelozie;
- administratie: anafor# raport adresat Domnului, a chivernisi a guverna, a administra.
Influenta greac s-a exercitat, iarsi, asupra variantelor literare din Moldova si Muntenia,
pentru c n Transilvania nvtatii romni au apelat la o alt limb de cultur, cea latin, pe baza
creia au ncercat, si de multe ori au reusit, s lrgeasc si s modernizeze vocabularul limbii
romne literare. O serie de elemente latine si neoromanice au fost introduse si de crturarii epocii n
discutie. n scrierile lor, gsim o serie de neologisme de tipul: activitas, argument, armisti*ie,
avocat, calendar, corona*ie, eclips#, epidemie, experien*ia, metafizic#, mil#, milion, monet#,
parad#, providen*ia, senat etc.
n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, precum si n veacul urmtor, latina si limbile
romanice, n primul rnd franceza si italiana, au devenit izvorul cel mai nsemnat de modernizare a
lexicului romnesc. Fireste, un rol deosebit de important n aceast privint l-a avut Scoala
ardelean si curentul latinist de mai trziu.

Problemele 1i evolu%ia limbi rom#ne &n perioada anilor 1780 1840

Data care marcheaz punctul initial al perioadei moderne a limbi literare romne este anul
1780, cnd apare la Viena gramatica lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai Elementa lingue daco-
romanae sive valachicae.
O etap de regenerare ncepe pentru ntreaga noastr intelectualitate, scrie Ovid
Densusianu, cnd nvtatii transilvneni vin s propage prin scrierile lor convingerile pe care se
ntemeiaz renasterea noastr de la nceputul secolului trecut. Ceea ce d caracter deosebit acestei
epoci este faptul c toti care au scris n acest timp au urmrit aceleasi idei si au dat un exemplu rar
de solidaritate intelectual
1
. Spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, apar n trile romne semne ale
modernizrii vietii social-politice si economice. Revolutia lui Tudor Vladimirescu (1821)
marcheaz trecerea spre epoca modern a istoriei poporului romn. Se nmultesc scolile cu predare
n limba romn, se editeaz manuale, se traduc lucrri din cele mai diverse ramuri ale stiintei, iar
prin ctiva poeti si scriitori (Enchit Vcrescu, Iancu Vcrescu, Costache Conachi, Dinicu
Golescu) ncepe a se nchega o literatur cult n limba national.
Remarcabil prin consecintele ce le va avea si asupra dezvoltrii limbii literare este tendinta
de laicizare a ntregii culturi romnesti scrise. ntre cei dinti si, totodat, cei mai de seam
reprezentanti ai curentului novator ce caracterizeaz aceast epoc se numr toti acei crturari

1
Ov. Densusianu, Literatura romn# modern#, Bucuresti, 1920, p.1.

164
romni din Transilvania care, la sfrsitul secolului al XVIII-lea si nceputul celui de-al XIX-lea, s-au
strduit s asigure emanciparea cultural si social a romnilor transilvneni. Alturi de ilustrele
nume ale corifeilor Scolii Ardelene, ca Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-
Deleanu, se cuvine s amintim aici si cteva nume mai putin cunoscute, dar foarte importante pentru
istoria culturii romnesti, cum ar fi: P. Iorgovici, R. Tempea, C. Diaconovici-Loga, V. Colosi, I.
Teodorovici, I. Corneli s.a.
Fiind posesori ai unor temeinice cunostinte filologice, reprezentantii Scolii Ardelene si-au
pus pentru prima dat n mod deliberat problema crerii limbii literare. Ei si-au dat seama de faptul
c modernizarea limbii romne literare nu se poate face n afara contactului cu limba latin si cu
limbile romanice surori. Pentru aceasta, trebuia s se nlocuiasc, mai nti, alfabetul chirilic,
hain mprumutat si ru adaptat limbii romne, cum zicea Al. Rosetti
1
, mai ales c n vremea
ceea se foloseau de alfabetul latin majoritatea popoarelor europene, chiar si cele care nu vorbeau
limbi neolatine. Asadar, trebuiau elaborate principiile ortografice, menite s faciliteze introducerea
alfabetului latin n scrisul romnesc si, n acelasi timp, s favorizeze unificarea limbii literare din
punct de vedere fonetic. Este lesne de nteles c nici o limb literar nu se poate unifica din punct de
vedere fonetic atta vreme ct cei care o vorbesc si o scriu nu snt constrnsi s respecte norme
ortografice si ortoepice precise. Dar unificarea limbii se realizeaz deplin abia atunci cnd vorbitorii
respect si un anumit numr de reguli morfologice si sintactice. Pentru stabilirea acestor reguli,
trebuiau scrise gramatici. Or, una dintre preocuprile de cpetenie ale reprezentantilor Scolii
ardelene a fost alctuirea lucrrilor de acest fel.
Alturi de gramatici, un rol fundamental n procesul de formare si de mbogtire a limbilor
literare l au dictionarele. Ele pun la ndemna tuturor un material lexical bogat, dau indicatii cu
privire la scrierea si pronuntarea cuvintelor nregistrate, dar mai ales, consemneaz multiplele
sensuri pe care le pot avea termenii respectivi, sinonimele acestora si cuvintele mai putin uzuale.
Scolii ardelene i datorm si elaborarea celor dinti dictionare romnesti.
Una dintre problemele fundamentale ale oricrei limbi literare este mbogtirea
vocabularului cu termeni si sensuri noi. Introducerea si adaptarea neologismelor, mai ales n epoca
de formare a limbii culte, este o munc complex si anevoioas. nvtatii Scolii ardelene au artat si
aici drumul pe care trebuia s-l strbat limba romn. Totodat, ei s-au strduit s creeze o
terminologie adecvat cerintelor momentului istoric respectiv.
n sfrsit, trebuie s artm c acesti pionieri ai culturii romnesti au avut n vedere si
aspectul estetic al limbii. Ei au vzut n limb nu numai un instrument de cultur n general, ci si un
mijloc al exprimrii artistice. nceputurile unora dintre ei, n special ale lui I. Budai-Deleanu, de a

1
Al. Rosetti, Limba romn# %n sec. XIII-XVI, 1956, p.15.
165
crea si dezvolta limbajul nostru poetic marcheaz debuturile ncununate de succes ale limbii poetice
romnesti.
Actiunea constient ntreprins de filologii Scolii ardelene pentru unificarea si prelucrarea
limbii literare poate fi urmrit n cele mai multe dintre scrierile acestora. Astfel, Gh. Sincai, n
prefata primei gramatici romnesti tiprite, arat c unicul scop al acestei lucrri este perfectionarea
limbii materne: M-am strduit ct am putut ca de la cuvintele si vorbele cele tocmai romnesti
nicicum s nu m abat si deprtez, ci s le aleg dup cum pre unele locuri mai bine vorbesc
romneste dect pre altele, precum am si fcut, nu pentru alt ceva, fr numai ca prin norm, prin
care trebuie s se ndrepte toti oamenii, s se ndrepte si s sporeasc si limba noastr, precum si a
altor oameni.
Samuil Micu constat, n prefata Bibliei tiprite la Blaj n 1795, c Biblia de la Bucure'ti
(1688) a fost tiprit cu foarte si ncurcat asezare si ntocmire a graiului romnesc si mult osibit
de vorba cea acum obicinuit si mai ales, de graiul si de stilul cel din crtile bisericesti. Reiese de
aici c S. Micu a sesizat evolutia limbii romne n secolul scurs de la tiprirea Bibliei de la
Bucure'ti si tocmai de aceea si propune s dea o nou tlmcire textului sacru, n care s fixeze
noua fizionomie a limbii culte.
Petru Maior distingea si el varianta literar de cea popular a limbii, dar el se referea la
limba latin, nu la cea romn.
Cea mai pretioas constatare teoretic privitoare la limba literar o face ns I. Budai-
Deleanu n lucrarea sa Dasc#lul pentru temeiurile gramaticii romne'ti. Aici filologul transilvnean
d cea dinti definitie a limbii literare, afirmnd c vorba sau limba muselor nu este alt fr
limba ntru care se nvat stiintele. Aceast limb se afl la toate neamurile politice [=civilizate] la
care folosesc nvtturile si este n sine tot aceeasi limb a norodului de obste, numai ct este mai
curat de toate smintelile ce se afl n limba lmurit si adus la regulile gramaticesti, apoi si
nmultit cu cuvinte obicinuite de nvtturi, care nu se afl n vorba de obste.
Filologi autentici, buni cunosctori ai istoriei limbii romne, reprezentantii Scolii ardelene
si-au propus s elaboreze un s i s t e m o r t o g r a f i c b a z a t p e p r i n c i p i u l e t i mo l o g i c .
n felul acesta, ei sperau s( apropie aproape p&n( la identificare limba rom#n( scris( de cea
latin(. Prima ncercare de a pune n practic acest punct de vedere o gsim n Carte de rogaciuni
pentru evlavia homului cre'tin, tiprit cu alfabet latin de Samuil Micu la Viena n 1779. La sfrsitul
acestei crti, autorul indic alfabetul utilizat (identic cu cel latin) si d unele explicatii ortografice.
Un sistem ortografic cu litere latine bazat tot pe criteriul etimologic, dar mai pe larg explicat
si argumentat, l gsim n prima gramatic amintit mai sus: Elementa linguae daco-romanae sive
valachicae. Ortografia propus de S. Micu si Gh. Sincai n aceast gramatic era menit s asigure
166
o hain ct mai latineasc limbii romne si cerea din partea celor ce s-au ncumetat s-o utilizeze
serioase cunostinte de fonetic istoric. Fr ndoial, c un astfel de sistem de scriere era aproape
impracticabil pentru cei care nu cunosteau latina. Probabil c acest lucru a fost sesizat si de Gh.
Sincai, de vreme ce n a doua editie a gramaticii, pe care o tipreste la Buda n 1805, fr s indice
si numele lui S. Micu, se simte obligat s fac unele concesii principiului fonetic. Astfel, pentru % se
propun semnele %, %, e (m%na, aezem}nt, r%u). Pentru ' se recomand semnul : uia < lat. ustia >
rom. u'#.
Ceilalti reprezentanti ai Scolii ardelene au sustinut, de asemenea, ideea nlocuirii alfabetului
chirilic cu cel latin si propagat principiul etimologic n ortografie. Adoptarea scrierii etimologice ar
mai fi avut o consecint: integrarea mai rapid a culturii noastre n cea romanic. Totodat,
deprinderea acestui principiu ortografic implic o bun cunoastere a limbii latine si, desigur, a
gramaticii istorice romnesti, ceea ce i-ar fi obligat pe intelectualii nostri s se orienteze mai grabnic
spre cultura latino-romanic. Asa se face c aproape toti lingvistii transilvneni au propus si au
sustinut n exclusivitate sistemele ortografice mai mult sau mai putin etimologice. Petru Maior fost
cel dinti care s-a ocupat n mod special de ortografie si a tiprit chiar o lucrare n acest sens:
Ortographia romana sive latino-valachica cum clavi, aprut la Buda, n 1819. Aici, cu toate c
propune o ortografie etimologic, P. Maior admite si alte principii ortografice, adoptnd sistemul
italian de scriere a consoanelor africate (principiul silabic): ci, ci, gi, ge si utiliznd prima dat
semnele ' si *, pstrate si n ortografia actual.
Mai trebuie s mentionm c, desi au luptat consecvent pentru nlocuirea alfabetului chirilic
cu cel latin, primii reprezentanti ai Scolii ardelene si-au tiprit cele mai importante opere tot cu
vechiul alfabet, pentru c voiau s se fac ntelesi de ctre toti romnii si pentru c si-au dat seama
c vremea reformelor ortografice totale nu sosise nc. Totusi, de la 1800 ncolo, apar numeroase
crti cu alfabet latin, mai ales, n Transilvania, prin care ideea abandonrii scrierii chirilice n
favoarea celei latine a cstigat un loc sigur si definitiv n constiinta intelectualilor romni.
Nici pentru scrierea cu litere chirilice nu se elaboreaz, pn la nceputul secolului al XIX-
lea, o ortografie stiintific, bazat pe principiile morfologic si fonetic. ncercarea lui Ienchit
Vcrescu de a simplifica alfabetul chirilic si de a stabili reguli ortografice a rmas fr ecou. n
plus, la acea dat nici traditia ortografic impus prin scrierile romnesti din secolele anterioare nu
corespundea realittii fonetice. De aceea constatm si un anumit haos chiar n scrierea traditional
cu litere chirilice.
Filologii transilvneni ne-au lsat si cteva gramatici. Prima, cea amintit mai sus, desi e
scris n limba latin (doar exemplele snt romnesti) este deosebit de important pentru c e cea
dinti gramatic romneasc tiprit. Dar, asa cum afirm acad. I. Iordan, pe lng faptul c este
167
prima gramatic tiprit a limbii noastre, ea are meritul de a fi servit multor strini, cunosctori ai
limbii latine, s nvete romneste si, mai ales, s-si dea seama de originea latin a limbii romne.
Printre acestia, unul, si anume Fridrich Diez, ntemeietorul filologie romanice ca disciplin cu
adevrat stiintific, avea s-o consacre, peste ceva mai mult de jumtate de secol (1836), ca un idiom
romanic egal ndrepttit n ochii specialistilor cu franceza, spaniola, italiana etc
1
.
Gramatica lui S. Micu si Gh. Sincai are o important deosebit si pentru formarea
terminologiei gramaticale romnesti. Utiliznd terminologia si clasificrile gramaticilor latinesti,
mai potrivite si mai conforme cu structura limbii romne, cei doi autori au fcut un nsemnat pas
nainte fat de predecesorii lor, care folosiser o terminologie slavon greoaie si o clasificare
complicat. Lucrarea cuprinde 4 capitole: 1. Ortografia. 2. Etimologia. 3. Sintaxa. 4. Formarea
cuvintelor, iar la sfrsit se d un mic glosar romn-latin.
n capitolul I snt expuse principiile ortografiei etimologice latinizante.
n capitolul al II-lea Etimologia (Morfologia) se fac numeroase constatri juste, cum ar fi
cea privitoare la declinarea cu articol, despre care se spune c numai articolul, devenit parte
integrant a cuvntului, se declin. Se adopt forma popular a indicativului prezent de la verbul a
fi: eu sent (s%nt), noi sentem (s%ntem) etc., si nu forma latinizant s%nt, suntem. Vrnd s dovedeasc
ns c structura gramatical a limbii romne se confund cu cea a limbii latine, ei sustin c nu
avem dect dou genuri: feminin si masculin; nu tin seam de reducerea cazurilor n limba romn,
ncercnd s gseasc forme si pentru Abl., cu toate c acesta dispruse nc n latina preromanic.
Disting, de asemenea, fr temei, forme de viitor pentru modurile imperativ, infinitiv si chiar pentru
participiu.
La capitolul Sintaxa, foarte redus de altfel, ei identific sintaxa verbului romnesc cu cea a
verbului latinesc, ceea ce este, de asemenea, o exagerare. Dar si aici se dau numeroase reguli
judicioase, cum ar fi: formarea acuzativului cu prepozitia pre, regimul anumitor verbe, cnd si cum
trebuie folosit articolul etc. Lsnd la o parte greselile inerente pentru vremea n care au fost
elaborate regulile si lucrarea, trebuie s retinem c prima gramatic romneasc tiprit a adus o
contributie real la fixarea celor dinti norme ale limbii romne literare moderne.
Exemplul lui S. Micu si Gh.Sincai a fost urmat, la scurt vreme, de alti nvtati romni, care
s-au strduit s elaboreze si s tipreasc gramatici romnesti destinate mai ales scolarilor. Astfel,
doctorul I. Molnar-Piuariu, pornind de la Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui S.
Micu si Gh. Sincai, alctuieste o gramatic n limba german Deutsch walachische Sprache, aprut
la Viena n 1788.

1
LRC, 1956, p.751.

168
R. Tempea public la Sibiu, n 1797, o Gramatic# romneasc#, n care sesizm influenta lui
Ienchit Vcrescu Observa*ii sau b#g#ri de seam# asupra regulelor gramaticii rumne'ti,
aprut la Rmnic cu zece ani mai nainte, dar si influenta lui S. Micu si Gh. Sincai. Lucrarea nu are
o valoare deosebit, ns autorul ei se dovedeste a fi unul dintre cei dinti filologi romni care au
ncercat s creeze o terminologie gramatical romneasc, pornind, mai ales, de la cea latin.
n 1799, apare la Buda cartea bnteanului P. Iorgovici Observa*ii de limba rumneasc#,
care nu este, de fapt, o gramatic, desi are caracter normativ, ci este prima lucrare important de
lexicologie a limbii romne. Unele dintre afirmatiile autorului privesc direct limba literar si
surprind prin justetea lor. Autorul si d seama c limba romn are lips de ndreptare si de
nmultire; aceasta se poate face de vom aduce-o la regule fixe". El constat diferenta dintre vorbirea
oamenilor instruiti si a celor neinstruiti si ncuviinteaz crearea limbajului savant, ns precizeaz c
nvtatul care scrie pentru publicul larg "trebuie s ntrebuinteze asa cuvintele cu care vorbind s-l
nteleag aceia pentru care scrie" (p.76). cartea sa cuprinde si alte idei interesante privitoare la
studiul limbii n general si a limbii romne n special. El propune cteva solutii judicioase de
mbogtire a lexicului romnesc prin mijloace interne, pe care le ilustreaz cu numeroase exemple,
care l-au entuziasmat pe I. H. Rdulescu, fcndu-l s exclame n prefata gramaticii sale din 1828:
Vrednice de toat lauda snt sfaturile pentru cum s ndrepteze limba rumneasc ale lui P.
Iorgovici, tiprite la Buda n veacul trecut. n semn de omagiu, I. Heliade retipreste lucrarea lui P.
Iorgovici n Curierul de ambe sexe, din 1838-1840.
Alt bntean, C. Diaconovici-Loga, tipreste n 1822, tot la Buda, o Gramatic# romaneasc#
pentru %ndreptarea tinerilor. Dup cum se vede din titlu, lucrarea era destinat mai ales scolarilor,
pentru c autorul vedea n scoal principala institutie prin intermediul creia puteau fi rspndite si
impuse normele rostirii si scrierii corecte. Cartea cuprinde 5 prti: 1. Ortoepia sau gr#irea dreapt#;
2. Ortografia sau scrierea dreapt#; 3. Etymologia sau deducerea cuvintelor; 4. Sintaxa (Alc#tuirea
cuvintelor); 5. Prosodia sau m#sura tonului.
Regulile ortoepice si ortografice, precum si normele morfologice si sintactice propuse de C.
Diaconovici-Loga, snt, n general, judicioase si vdesc orientarea autorului mai ales spre formele
ce s-au impus mai trziu ca norme ale limbii literare moderne. Astfel, n domeniul foneticii, el
propune ca unic forma corect cu j n locul lui gi, n cuvintele de tipul joc, jude* etc., dar atrage
atentia asupra faptului c nlocuirea africatei prepalatale cu fricativa corespunztoare, conform
pronuntiei din graiul crisean, este incorect si trebuie evitat. Palatalizarea labialelor este ocolit cu
grij, iar n locul africatei dentale sonore dz, obisnuit n limba veche si n unele subdialecte
dacoromne, este preferat fricativa sonor z. Velarizarea vocalelor anterioare e si i dup
consoanele dure (6, j, s, z, 5, r) este, de asemenea, respins, ba chiar, datorit unei tendinte
169
latinizante, # si snt uneori nlocuiti cu i si e, acolo unde limba literar i pstreaz: %nvevetur#,
chepetenie etc. Totusi C. Diaconovici-Loga a fost un latinist moderat, de aceea el n-a ncercat s
elimine din rostirea literar sunetele # si , cu toate c n gramatica sa nu pierde prilejul de a spune
despre ele c au un ton tmp si nefiresc. n cuvntul romn si derivatele sale este nlocuit peste
tot cu a. n general ns, modificrile fonetice n spirit latinist propuse de C. Diaconovici-Loga snt
rare si nesuprtoare.
Fonetismele regionale de tip bntean snt acceptate ca norme de rostire literar numai
atunci cnd las impresia c se apropie de norma existent n latin, cum ar fi, de pild, tin#r, spuni
[=spui], petroni [=pietroi] etc.
El mai propune si numeroase reguli morfologice, menite s asigure o mai nalt claritate si
precizie structurii gramaticale romnesti. Astfel, el adopt formele diferentiale ale articolului
genitival al, a, ai, ale, indic formele cazuale exacte att pentru articolul hotrt, ct si pentru
acuzativul cu pre (pre p%ne, pre r#ul, pre mine etc.), iar pentru pronumele demonstrativ snt
recomandate mai ales formele aceasta, acest, acel, cu toate c snt nregistrate si formele regionale
cest, est, #st. El ncearc s impun forma cu u la pers. a III-a pl. a imperfectului indicativ, dar
numai pentru verbele auxiliare (el era ei erau, el voia ei voiau), pentru c la verbele regulate
pstreaz forma nediferentiat (el l#uda ei l#uda). De asemenea, el recomand ca fiind mai
corecte formele neiotacizate ale verbelor a auzi, a vedea etc., care s-au impus n limba literar din
Principate abia la sfrsitul secolului trecut. Prepozitiile de, din, dup# apar ca n limba actual, iar
referitor la prepozitia pe constatm c, atunci cnd intr n componenta adverbelor, e notat ca n
exprimarea literar de azi: pe aici, pe acolo, pe de al#turi etc.
Si n domeniul morfologiei, formele latinizate snt sporadice si nu apar aproape niciodat
singure, ci snt nsotite de formele populare sau de cele care s-au impus mai trziu n limba literar.
Astfel, C. Diaconovici-Loga ncearc s stabileasc forme de ablativ pentru substantive, adjective,
pronume si articol, nu sesizeaz existenta genului neutru, propune formele leau, leai lea pentru iau,
iei, ia, pe care ns nu uit s le pun alturi, l recomand pe formos n locul lui frumos si distinge,
dup un model latin, grupul verbelor deponente.
Faptele de limb popular apar mai frecvent n gramatica lui C. Diaconovici-Loga, dar
aceste se afl nsirate mai totdeauna dup cele care au devenit literare. Cele mai multe particularitti
regionale pot fi ntlnite n flexiunea verbal. Bunoar, formele de mai-mult-ca-perfect perifrastic
de tipul am fost auzit auzisem stau alturi de cele sintetice; verbul auxiliar a fi are forme variabile,
dup persoane, la perfectul conjunctivului (s# fiu cugetat, s# fii cugetat, s# fim, s# fi*i cugeta*i), iar
pentru conditionalul trecut se recomand si o form alctuit din imperfectul verbului a vrea +
170
infinitivul verbului de conjugat (eu vreau bate = a' fi b#tut), ca n limba veche: 'i turcii atunci nu
vre sc#pa nici unul.
Dup cum se poate vedea din cele expuse mai sus, C. Diaconovici-Loga a anticipat cu ctiva
ani nainte multe dintre formele propuse de I. Heliade Rdulescu si rolul pe care l-a jucat gramatica
sa n procesul complex de impunere a normelor limbii romne literare moderne n Transilvania si
Banat este asemntor cu cel care l-a avut gramatica lui HeliadeRdulescu n Muntenia si
Moldova. Tiprit n multe exemplare si ntr-o vreme cnd lucrrile de acest fel, scrise n limba
romn, erau nc foarte rare, beneficiind si de autoritatea stiintific a autorului ei, cartea lui C.
Diaconovici-Loga a fost citit si nvtat de numeroase generatii de scolari nu numai n
Transilvania si Banat, ci si peste munti, n Moldova si Bucovina. n felul acesta, s-a rspndit o
conceptie unitar despre normele ortoepice, ortografice si gramaticale romnesti, conceptie care nu
putea s rmn fr ecou la formarea si unificarea limbii romne literare moderne.
O valoroas gramatic romneasc a elaborat si I. Budai-Deleanu n jurul anului 1812, cu
titlul Temeiurile gramaticii romne'ti. n 1812, autorul terminase si versiunea latineasc a acestei
scrieri: Fundamenta gramatices romanicae seu ita dictae valachicae. Gramatica lui I. Budai-
Deleanu este alctuit dup principiul progresiv al reprezentrii cunostintelor, de la simplu la
complex, de aceea capitolele mari ale scrierii sale snt: fonetica, morfologia, sintaxa. Terminologia
gramatical folosit de el este surprinztor de actual: numele, pronumele, verbul, parti*ipia,
adverbia, prepozi*ia, conjunc*ia 'i interjec*ia; graduri de compara*ie: pozitiv, comparativ 'i
superlativ etc. Din nefericire, aceast oper a marelui crturar transilvnean a rmas n manuscris.

Alturi de gramatici, dictionarele snt lucrri fundamentale si indispensabile pentru stabilirea
si impunerea normelor limbii literare. Contributia reprezentantilor Scolii ardelene a fost hotrtoare
n acest domeniu.
Pn la aparitia Lexiconului de la Buda, crturarii transilvneni au elaborat, integral sau
partial, mai multe lucrri lexicografice, care au pregtit aparitia acestei opere, tiprit abia la 1825.
Astfel, n 1801, S. Micu terminase un Dictionarum valachico-latinum, pe care, n 1803, ncearc s-l
transforme ntr-unul n 4 limbi. n 1805, lucrarea era terminat. Aceasta a fost prima form a
Lexiconului budan. Dup cum observ Mircea Seche, dictionarul lui Klein (asa i se mai zicea lui S.
Micu) este cea dinti lucrare lexicografic de tip poliglot sau bilingv, n care se dau, alturi de
cuvintele-titlu romnesti mai rare si definitii explicative
1
.

1
Vezi M. Seche. Schi*# de istorie a lexicografiei romne'ti, Bucure'ti, 1968, p.22.

171
St. Crisan Krsi elaborase pentru tipar, nc n 1802, un Lexicon romn-latin-maghiar, iar
P. Iorgovici a redactat un dictionar poliglot romn-german-francez-latin, care ns nu s-a pstrat nici
n manuscris.
Cel mai valoros dictionar din seria celor netiprite rmne ns Lexiconul romnesc-nem*esc,
redactat de I . Budai-Deleanu de-a lungul a 35 de ani, egal ca numr de cuvinte cu Lexiconul de la
Buda (cuprinde circa 10 000 de termeni). n 1818 era gata pentru tipar, dar, din motive necunoscute,
nu a fost editat. Potrivit aprecierii lui M. Seche, n prefata acestei lucrri, gsim cea dinti expunere
de motive a unui lexicograf romn asupra conceptiei sale. Pentru prima oar n istoria lingvisticii
romnesti o lucrare lexicografic se bazeaz pe un material obtinut prin despuierea textelor. Ne
aflm, de asemenea, n fata unui dictionar n care se nregistreaz att sensurile de baz, ct si
sensurile secundare ale cuvintelor romnesti, ordinea sensurilor la cuvintele polisemantice fiind n
general cea istoric, etimologic. Lexiconul lui I. Budai-Deleanu este cea dinti lucrare
lexicografic n care se dau sistematic indicatii asupra accentului cuvntului-titlu, asupra categoriei
gramaticale a genului (la substantive) si a diatezei (la verbe), a rspndirii geografice a cuvintelor si,
n sfrsit, asupra valorii lor stilistice.
n 1822, dr.I. Molnar-Piuariu tipreste la Sibiu un Vocabularum nem*esc 'i romnesc.
n 1825 apare la Buda Lexicon romnescu-latinescu-ungurescu-nem*escu (quare de mai
mul*i autori, %n cursul a trudeei 'i mai multoru ani s-au lucratu sau Lexicon valachico-latino-
hungarico-germanicum quod o pluribus autoribis decursum triginta et amplius annorum
elaboratum est). Se poate afirma c, odat cu aparitia lexiconului de la Buda, ne aflm la
nceputurile lexicografiei romnei moderne. La redactarea, revizuirea si desvrsirea acestei lucrri
monumentale au colaborat ctiva dintre cei mai de seam reprezentanti ai Scolii ardelene: S. Micu,
P. Maior, V. Colosi, I. Corneli, I. Teodorovici, Al. Teodori. Importanta acestei lucrri pentru limba
romn literar const, mai ales, n numrul mare de neologisme latinesti si romanice pe care le
nregistreaz, multe dintre ele pstrndu-se cu forma dat de autori pn azi. Iat cteva exemple:
bal, banc#, bibliotecariu, cadavru, chirurgu, chitar#, companie, condi*ie, contagios, conversa*ie,
cortin#, epilogu, examen, execu*ie, fabul#, familie, gazet#, generosu, magie, mod#, plant#, poesie,
proprietate, respira*ie etc.
n afar de neologisme, ntre care se includ si numerosi termeni tehnici, dictionarul cuprinde
un material lexical de factur popular sau regional, provenit mai cu seam din graiurile
transilvnene. Dornici s scoat n evident si cu acest prilej originea latin a limbii noastre, autorii
Lexiconului... ncearc s stabileasc numeroase etimologii, dar multe dintre acestea snt fortate ori
hazardate.
172
n ce priveste ortografia, Lexiconul de la Buda urmeaz destul de fidel sistemul de scriere
propus de S. Micu, folosindu-se doar de cteva semne deosebite (t, s, a ). El constituie un
monument de seam n dezvoltarea limbii si culturii romnesti. Prin aceast scriere se ncununeaz
strdaniile promotorilor Scolii ardelene n sensul celor mai mari tendinte ale dezvoltrii limbii
literare: mbogtirea ei cu elemente noi si codificarea principalelor norme de vorbire corect. Gratie
extensiunii materialului cuprins si ntocmirii lui judicioase, Lexiconul de la Buda a nsemnat o etap
important n evolutia limbii literare si o temelie trainic pentru dezvoltarea ei ulterioar.
Una din problemele cele mai complexe si, totodat, mai importante pe care le ridic procesul
de dezvoltare si modernizare a oricrei limbi este crearea unui fond lexical capabil s asigure
exprimarea tuturor notiunilor si ideilor din orice domeniu al vietii materiale si spirituale a unui
popor. Spre sfrsitul veacului al XVIII-lea, limba romn se afla ntr-o stare nefavorabil din acest
punct de vedere. Termenii slavoni, turcesti si grecesti ptrunsi n scrierile crturarilor din secolele
anterioare si n limba de la curtea domnitorului erau putini si adesea ru adaptati sistemului
morfologic si fonetic al limbii romne.
Meritul de a fi ndreptat limba romneasc spre izvoarele ei firesti latino-romanice revine, de
asemenea, reprezentantilor Scolii ardelene. Indicnd drept principal surs de mbogtire cu
neologisme a limbii romne literare limba latin si limbile neoromanice, filologii transilvneni
svrseau un act revolutionar de important capital pentru modernizarea limbii noastre culte.
Latina si limbile romanice apusene au dat romnei, ncepnd cu preajma anului 1780, un numr
important de termeni, dintre care cei mai multi au fost adaptati si asimilati. Crtile stiintifice de tot
felul, elaborate sau traduse de ei, reclamau crearea unei terminologii stiintifice adecvate.
Spre deosebire de latinistii altor secole, corifeii Scolii ardelene s-au ferit de exagerri,
introducnd n scrierile lor termenii absolut necesari limbii romne. n procesul de mbogtire a
lexicului romnesc cu neologisme, ei au actionat constient si moderat. De aceea se pare edificatoare
afirmatia lui S. Micu: Pentru aceea vorbim, ca altii s nteleag. Nu se cade s mestecm cuvinte
strine n limba romneasc, adic nemtesti sau unguresti cu turcesti sau slavonesti sau dintr-alte
limbi. Iar unde lipseste n limba noastr romneasc si nu avem cuvinte cu care s putem spune
unele lucruri, mai ales pentru nvtturi si n stiinte, atunci cu socoteal si numai ct este lips putem
s lum ori din cea greceasc, ca din cea mai nvtat, ori din cea latineasc, ca de la a noastr
maic, pentru c limba noastr cea romneasc este nscut din limba cea latineasc. [S. Micu.
Logica, Buda, 1800, p. 57]
La rndul su, P. Maior, constatnd lacunele din vocabularul stiintific romnesc de la
nceputul veacului trecut, propune: Unde ntru stiintele cele nalte nu ne-ar ajunge unele cuvinte,
precum grecilor le iaste slobod n lipsele sale a se mprumuta de la limba elineasc, si srbilor si
173
rusilor de la limba sloveneasc cea din crti, asa si noi toat cdinta avem a ne ajuta cu limba
latineasc cea corect, ba si cu surorile limbii noastre, cu cea italieneasc, cu cea frnceasc si cu
cea spanioleasc
1
. Se desprind de aici dou importante idei:
a) lexicul limbii literare trebuie ntregit prin introducerea neologismelor de origine latin si
romanic;
b) limba romn literar trebuie ridicat la nivelul celorlalte limbi de cultur prin racordarea ei
la necesittile si exigentele stiintei moderne.
Contributia lui Gh. Sincai la crearea terminologiei stiintifice romnesti este si ea remarcabil,
mai ales din punct de vedere practic lingvistul transilvnean a pus n circulatie numerosi termeni,
dintre care unii s-au pstrat si azi n anumite ramuri ale stiintei, cum snt: astronomia, botanica,
fizica, matematica, chimia, agronomia etc.
Latinistii nu au respins n totalitate elementele strine ptrunse n testura limbii romne, ci
s-au pronuntat mai ales mpotriva acelor termeni care, neintrnd n uzul general, au rmas adesea
neadaptati la sistemul fonetic si morfologic al limbii noastre. De asemenea, ei nu au vzut n latin
si n limbile romanice singura surs de mprumut. Astfel, P. Iorgovici si-a dat seama c limba
romn poate fi mbogtit si cu elemente lexicale create pe teren propriu, mai ales prin derivare de
la rdcini mostenite din latin. De cele mai multe ori ns derivatele propuse de el snt neologisme
mprumutate din latin sau din limbile romanice. Acest lucru se poate usor constata citind, de pild,
termenii inclusi de P. Iorgovici n familia substantivului parte: particulare osebit, p#r*ire
mprtire, por*ie o parte msurat, propor*ie ntre dou prti asemnare, par*ialitate tinerea
cu o parte impar*ialitate netinerea cu nici unul.
Prin strdania oamenilor de cultur transilvneni din aceast epoc, fondul istoric latin al limbii
s-a mbogtit cu un mare numr de neologisme romanice, rspndite apoi si n scrierile autorilor
munteni si moldoveni. n felul acesta, grecismele si turcismele ptrunse n limba literar au putut fi
nlturate n numai cteva decenii.
Privit n ansamblu, contributia Scolii ardelene la ntemeierea limbii romne literare moderne
este, fr ndoial, remarcabil, poate nu att prin rezultatele practice imediate, ct mai ales prin
ideile judicioase privitoare la cultivarea si unificarea limbii romne.


1
P. Maior. Istoria bisericei romnilor, Buda, 1813, p. 183.

174
Contribu%ia c(rturarilor din principate la cultivarea 1i modernizarea limbi
rom#ne literare. Epoca Ion Heliade R(dulescu
Simplificarea alfabetului (i fixarea normelor ortografice
Datorit traditiei, dar si datorit lipsei unor lucrri de gramatic romneasc, menite s
stabileasc, nc de la nceputurile scrisului, normele ortografice si ortoepice, romnii au mentinut
n alfabetul chirilic un mare numr de slove inutile. Abia n a doua jumtate a secolului al XVIII-
lea, adic odat cu aparitia celor dinti gramatici, se ncearc fixarea unor norme de scriere corect,
avndu-se n vedere, totodat, si unele probleme de ortoepie. Bucoavnele (cea mai veche dateaz din
1699), care slujeau la deprinderea scrisului, nu cuprind expuneri detaliate asupra vreunui sistem
ortografic romnesc. Acest fapt a fcut imposibil adoptarea unui sistem ortografic unitar pentru toti
romnii si a creat mari dificultti celor care ncercau s nvete a scrie romneste, iar mai trziu a
generat numeroase confuzii la interpretarea grafiei textelor noastre vechi.
Pn la sfrsitul veacului al XVIII-lea, asistm doar la ncercri sporadice si nesemnificative
de simplificare a alfabetului chirilic. Prima ncercare oficial de reducere a slovelor chirilice o
datorm lui Ienchit Vcrescu. n Observa*ii sau b#g#ri de seam# asupra regulelor 'i
or%nduelelor gramaticii rumne'ti, tiprit la Rmnic, n 1787, crturarul muntean propune
reducerea alfabetului romno-chirilic la 33 de semne. n afar de aceasta, Ienchit Vcrescu
foloseste numai accentul ascutit, chiar si pe ultima silab, renunt la titl ca semn distinctiv al
slovelor-cifre si propune utilizarea unui ifen dedesubtul diftongilor. Reforma propus de el nu a
avut ecou ntre contemporani, nici chiar autorul ei n-a respectat-o integral, pentru c n scrierile sale
folosea 38 de slove n loc de 33.
Societatea literar din Brasov, ntemeiat n 1821 la Brasov, si propunea simplificarea
alfabetului chirilic si adaptarea lui la sistemul fonetic al limbii romne. Dup rentoarcerea la
Bucuresti, membrii Societtii si-au continuat preocuprile de limb si ele au dat rezultatul scontat: a
aprut Gramatica romneasc# a lui Ion Heliade Rdulescu, care s-a tiprit la Sibiu, n 1828.
Nemaitinnd seam de traditie, Heliade Rdulescu face o reform radical a ortografiei romnesti cu
slove chirilice. Motivndu-si actiunea, el se declar partizan al principiului fonetic, artnd c
pentru ce s nu scrim cum pronuntiem, cnd scrim pentru cei care tresc, iar nu pentru cei morti?.
Spre deosebire de I. Vcrescu, I. Heliade a reusit s-si conving contemporanii de inutilitatea
semnelor diacritice (accente, spirite, eric, paeric, titl), precum si de oportunitatea eliminrii din
alfabetul romnesc a slovelor de prisos. Astfel, Heliade a reusit s impun un alfabet alctuit din 30
de slove, pe care tot el le-a modificat nc de dou ori, n 1836 si 1844, asigurnd, n felul acesta,
nlocuirea treptat a alfabetului chirilic cu cel latin.
175
Cu toate c reforma propus de Heliade are un caracter revolutionar, constatm si cteva
concesii pe care el le-a fcut traditiei. Astfel, nvtatul muntean accept fr justificare slova i,
semnul scurtrii (, ), precum si pe u mut la sfrsitul cuvintelor terminate n consoan, notat ns
prin apostrof.
Autoritatea stiintific si cultural de care se bucura Heliade n prima jumtate a secolului al
XIX-lea, dar mai ales procesul de nnoire a vietii economice, politice si culturale romnesti au
asigurat succesul deplin al acestei ndrznete reforme ortografice, care a avut consecinte dintre cele
mai bune si asupra unificrii normelor fonetice ale limbii literare.

ncercri de normare a limbii culte prin intermediul gramaticii
Cea dinti gramatic romneasc tiprit scris n limba romn apartine lui Ienchit
Vcrescu si se ntituleaz Observa*ii sau b#g#ri de seam# asupra regulelor 'i or%nduelelor
gramaticii rumne'ti. Editat n acelasi an la Rmnic si Viena, aceast gramatic este destinat, n
primul rnd, scolarilor din Tara Romneasc si, eventual, celor din Transilvania. Crturarul muntean
intuieste bine rolul hotrtor pe care-l au lucrrile de gramatic n viata limbilor culte, mai cu seam
n realizarea unittii si stabilittii lor. Totodat, el constat si importanta textelor scrise n limba
romn pentru fixarea normelor exprimrii literare. De aceea el consider c limba romneasc d
la anul 1688 (cnd s-a tiprit Biblia de la Bucuresti) s-au nceput, mcar si d era nceput d la 105
d la Hristos, adic cu 1583 de ani mai nainte. Mai departe ns Vcrescu afirma c limba
noastr au la 1688 au luat nceputul cel d al doilea sau acum, ceea ce ne face s credem c
Ienchit Vcrescu aprecia ca foarte important rolul gramaticii sale n procesul de formare a
romnei literare. Cu toate c adopta numeroase fonetisme si forme gramaticale muntenesti, pe care
ncerca s le impun ca norme ale limbii corecte, Ienchit Vcrescu tine seama si de situatia
existent n celelalte graiuri dacoromne. Considernd mai corecte formele moldovenesti vreau, pot,
fat de cele muntenesti voi, poci, el afirma: Am bgat de seam c la multe graiuri din obicei
moldovenii pzesc regula gramaticeasc mai cu scumptate, nu vreau s# merg zic, nu pot s# fac si
asa este regula. A putere trebuie s fac pot, iar d vom da c s schimb t trebuie s se schimbe n
*, s s zic ncai pot, la noi ns s-au obicinuit poci si nepzind nici un canon, rmne a fi fr
176
regul. El consider, de asemenea, mai corect forma transilvnean eu lucru fat de eu lucrez si
apreciaz respectul transilvnenilor pentru ortografie.
I. Vcrescu a putut fi obiectiv n aprecierea faptelor de limb, iar aspectul literar al romnei
are n gramatica sa un caracter mai putin elaborat, mai putin savant si mai apropiat de nftisarea pe
care o avea limba vorbit n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea. Poate c datorit acestei
atitudini, el admite n gramatica sa si unele forme duble, cum ar fi: piste p%ste, d%n din etc.
Crturarul muntean a fost nevoit s-si creeze singur terminologia gramatical. Spre deosebire de
Eustratievici Brasoveanul, care s-a folosit aproape exclusiv de calcuri dup slav, greac si latin,
Ienchit Vcrescu a utilizat si numerosi termeni de origine italian: anormal (< it. anormale),
cvalita (< it qualita), cvantita (< quantita), concordan*a (< it. concordanza) etc., care stau alturi de
cei latinesti si slavi. Prin lucrarea sa, Ienchit Vcrescu a deschis seria gramaticilor tiprite n
limba romn si a exercitat o important influent asupra celorlalti nvtati care au realizat astfel de
scrieri mai trziu.

I. Heliade R$dulescu. Gramatica rom'neasc$
Cea mai valoroas lucrare la capitolul Gramatici rmne pentru totdeauna Gramatica
romneasc# a lui Ion H. Rdulescu, apreciat pentru ideile referitoare la ortografie si la
principalele ci de modernizare a lexicului. Aceast lucrare se distinge, fat de scrierile similare
aprute pn atunci, printr-o structur mai ampl si mai adecvat descrierii sistemului gramatical
romnesc, printr-o terminologie surprinztor de modern si, mai cu seam, prin claritatea si concizia
cu care snt formulate normele gramaticale.
Spre deosebire de predecesori, Heliade ntreprinde o selectie riguroas a formelor, dar se
limiteaz aproape exclusiv la materialul oferit de varianta literar munteneasc si de limba veche.
De regul, opteaz pentru o singur form, dar cnd se ntmpl s noteze dou variante, prima este
cea pe care o recomand si o foloseste n scrierile sale. Totusi, n cteva situatii Heliade oscileaz
ntre norma propus si o form popular neconsemnat n gramatic. Desi propune o form unic
pentru sg. a pronumelui relativ care, uneori ntlnim si forma carele: cel dint%i carele au aflat
tiparul. Pe lng numeralul ordinal a doa, ntrebuinteaz si forma veche , pstrat n graiuri, femeie
de-a doilea. Desi propune si sustine cu convingere diferentierea auxiliarului a avea la pers. III-a sg.
si pl. a perfectului compus, ntlnim si forma au pentru singular, ca n limba textelor vechi: fost-au
acest ltefan vod#.
177
Heliade confund uneori formele pronumelui de ntrire (ne-o arat# %nsu'i limba
latineasc#), desi precizeaz corect norma Pentru prepozitia pe recomand formele pre si p#, dar n
texte foloseste aproape exclusiv varianta cea mai rspndit: pe.
Dintre normele morfologice muntenesti recomandate si utilizate curent de Heliade, amintim:
formele pronominale de G.-D. tutulor si nimului, articolul demonstrativ a, ncadrarea verbului a
scrie la conjugarea a IV-a (a scri), prepozitiile dupe de pe si pintre, conjunctia daca etc.
Heliade prefer formele mai vechi, considerate de el mai clasice ale pronumelui
demonstrativ: acest, acel, acei, acele, alturi de care citeaz si formele muntenesti #st, #l, #i. La fel
procedeaz cnd trebuie s aleag ntre formele devenite literare si cele populare muntenesti ale
auxiliarului a voi: voi oi, vei ei, va- o, vom om, ve*i e*i, vor or. Tot sub influenta vechii
romne literare, Heliade accept mai-mult-ca-perfectul perifrastic (am fost avut), precum si formele
diferentiate dup persoane ale auxiliarului la conjunctiv perfect: s# fiu fost, s# fii fost, s# fie fost etc.
Celelalte norme consemnate sau propuse de Heliade n Gramatica sa snt n general identice
cu cele din romna literar actual. n esent, Heliade a rmas fidel acestor norme, pe care le-a
promovat mai ales n scoal si n pres, pn cnd s-a lsat cucerit de ideea italienizrii limbii
noastre culte.
Bazat aproape integral pe materialul de limb oferit de varianta literar muntean,
Gramatica romneasc# este, de fapt, cea mai izbutit lucrare normativ a exprimrii culte din
Muntenia. Circulnd si n alte provincii romnesti si beneficiind de autoritatea stiintific a autorului,
aceast carte a contribuit decisiv la impunerea bazei muntenesti a limbii romne literare moderne.
Dac filologii si alti intelectuali din aceast perioad au intuit calea teoretic a cultivrii
limbii, I. H. Rdulescu a cutat s stabileasc principiile rationale si practice care urmau s duc la
nfptuirea ei. Rolul su n aceast privint este considerabil. De aceea sntem ndrepttiti s
vorbim, ntre 1828 si 1840, de un moment Heliade n istoria limbii noastre literare.
Impunndu-se de tnr ca o prestigioas personalitate cultural, el a reusit pentru un timp s-i
adune n jurul su pe cei mai reprezentativi scriitori si oameni de cultur din principate, care i-au
mprtsit opiniile clare si i-au acceptat opiniile judicioase, menite s ndrepte limba noastr literar
pe calea desvrsirii.
Cele mai judicioase opinii ale sale nu snt formulate n Gramatica romneasc#, cum ne-am
fi asteptat, ci n scrisorile sale ctre C. Negruzzi, Gh. Baritiu si P. Poenaru, publicate n Muzeul
na*ional sau n Curierul romnesc.
Cu toate c se formase si crescuse n respectul fat de ideologia literar clasic, Heliade era
un romantic, de aceea el respinge la nceputul activittii sale ncercrile rationaliste de a schimba
limba arbitrar. Vorbele mele, scrie el, n-au fost niciodat porunci, ci eu m-am supus totdeauna la
178
poruncile si la glasul limbii, acolo unde am avut putere s-l nteleg; si cine este romn se va supune
si el cu mine (Scrisoare c#tre C. Negruzzi). n conceptia sa, limba literar nu se putea constitui
dect printr-un amplu efort de selectie din materialul ntregii limbi romnesti. Selectia normelor
unice ale romnei culte trebuia s se fac n baza a 4 criterii fundamentale: criteriul latinittii
formelor, cel al uzului sau al circulatiei acestor forme, al regularittii gramaticale si cel al eufoniei.
Peste toate trebuia s domneasc ns logica limbii, structura si tendintele ei interne, pe care nici un
legiuitor nu le poate ignora.
ntemeindu-se pe aceste principii, Heliade propune o serie de norme fonetice si gramaticale,
menite s duc la unificarea limbii romne literare, dintre care cele mai multe s-au impus n a doua
jumtate a secolului trecut. Le notm pe cele mai importante.
8n fonetic(, snt nerecomandabile formele cu etrecut la i n moldovenismele carile, binile,
trii si recomand carele, binele, trei; tot asa el vorbe'te, ce, dar nu el vorbe'ti, ci; de asemenea, nu
%n*#leg, zis#, iub#sc, ci %n*eleg, zise, iubesc; s se scrie si s se pronunte ea n prea, mea, putea, nu
e: pre, me, pute; dup s s se pstreze diftongul ea: sear#, seam#n#, nu sar#, sam#n#; se va scrie
p%ne, m%ne, c%ne (dar cu privire la rostire, pronunte-l fiecare dup obiceiul locului. Se va scrie
singur, nu s%ngur, judec#, nu giudec#, dar in %mpregiur#ri, %ncongiur gi trebuie pstrat, pentru c
aceste derivate provin de la latinescul gyrus. Fr a tine seama de transformrile fonetice specifice
unor graiuri, Heliade recomand formele asemntoare cu cele bntene scui, nasce, pe care le
credea mai clasice (lat. scit, nascit) dect 'tiu, na'te din restul graiurilor. Prepozitiile pe, de se vor
scrie asa, si nu p#, d#, ca n graiul muntean, dar nici pi, di, ca n Moldova.
8n morfologie, Heliade propune s se formeze superlativul cu adverbele foarte sau prea, ca
n Muntenia, nu cu moldovenescul tare. Recomand formele verbale neiotacizate (s# aud#), si nu
pe cele iotacizate (s# auz#), ca n Muntenia si n limba bisericeasc; dar variantele muntenesti ale
unor verbe snt recomandate n locul celor moldovenesti (s#v%r'e'te, p%r#'te), care snt astzi
corecte; la fel, s se scrie e, este, n loc de mold. %i. la indicativ perf. comp. pers. III sg. auxiliarul a
avea s se scrie a, ca n Muntenia, nu au. Snt literare formele munteneasc simte si moldoveneasc
socot, nu moldovenescul sim*e'te si muntenescul socote'te (socote'te si socoate snt lucruri
diferite). La indicativ imperfect s se ntrebuinteze forma bntean cu u (ei c%ntau), nu cea veche,
fr u (ei c%nta). Trebuie respins forma verbal moldoveneasc de hiperrepriz m-am dusu-m-am,
ca si cea munteneasc a f#cut#r#. Varianta conjunctivului la pers. a III-a s# deie s fie nlocuit cu
s# dea. Nu snt recomandabile participiile de tipul %nviet, ci %nviat, nici sufixele de tip nordic ariu,
-oriu (moraiu, agiutoriu), ci variantele muntenesti ar, -or.
Este lesne de constatat c aproape toate recomandrile fcute de Heliade au fost acceptate,
mai devreme sau mai trziu, de limba literar.
179
Cunosctor al culturii si al mai multor limbi strine, Heliade porneste de la exemplul altor
popoare care si-au creat termenii necesari pentru exprimarea notiunilor stiintifice si ale
mestesugurilor, mprumutndu-i din alt parte: grecii de la fenicieni, egiptenii de la asirieni,
romanii de la greci, iar popoarele Europei de la romani. Drumul acesta este si trebuie s fie al
limbii noastre, cu deosebire c noi nu mprumutm, ci lum cu ndrzneal de la maica noastr
mostenire si de la surorile noastre partea ce ni se cuvine.
Iat deci un izvor aflat nu numai la ndemn, ci si legitim: a lua, si nu a mprumuta din
latin nsemna a intra n stpnirea unei zestre care zcea ascuns si astepta s i se dea ntrebuintare.
Aici ns Heliade recomand s nu se ia dect ceea ce este necesar, de unde trebuie si ntr-o form
care s nu contrazic n chip flagrant spiritul limbii romne.
Dar limba latin nu era unica limb chemat s furnizeze materialul necesar . Nici greaca
nu-si pierduse nc prestigiul dobndit cu milenii n urm si rsfrnt n structura latinei clasice si
populare. Numeroase limbi moderne mprumutaser direct sau indirect termeni grecesti. De aceea
era firesc s se acorde drept de cettenie terminologiei stiintifice de origine greceasc, alturi de cea
latin.
Acestea snt pozitiile principale adoptate acum n materie de cultivare prin mprumuturi
a limbii literare. Era o prim solutie n care locul predominant l detinea latina, iar alturi de ea,
limbile romanice si greaca. Adoptarea terminologiei latino-romanice sau grecesti nu oferea ns
cheia potrivit s deschid de la sine portile modernizrii unei limbi vechi, care nu trebuia totusi
s-si schimbe n felul acesta fizionomia cu alta, deosebit de nftisarea ei mostenit de veacuri.
Spre deosebire de latinisti, Heliade ntelegea adoptarea elementelor de mprumuturi ca o
a d a p t a r e la specificul limbii noastre: Vorbele strine trebuie s nftoseze n haine romnesti
si cu masc de rumn naintea noastr. Deci trebuie s spunem patriotism, si nu patriotismos, dac
lum cuvntul din greceste, s scriem si s rostim na*ie, ocazie, dac mprumuturile snt latinesti, si
tot asa coleghiu, privileghiu sau mai bine colegiu, privilegiu, dup genul si natura limbii. Trebuie
s recunoastem c formele pentru care optase Heliade snt si cele actuale. El merge, de fapt, n
privinta aceasta, pe drumul indicat de traditia noastr mai veche, de la D. Cantemir si Gh. Sincai si
P. Iorgovici. Tipul ocaziune, impus mai trziu de latinisti, nu s-a dovedit viabil, tendinta limbii
romne literare mergnd n directia prevzut de Heliade (cf. formele simtite azi ca nvechite:
condi*iune, propozi*iune etc.)
Unificarea limbii reclama deci si acceptarea unor forme, aceleasi pentru neologismele
adoptate n limb, fiindc la un moment dat, datorit filierelor prin care ptrunser elemente noi, se
creaser sisteme flexionare diferite nu numai n cazul substantivelor, ci si n al verbelor. Muntenia
prefera sufixul grecesc -isi, scriind formalicesc, recoandarisesc etc.; transilvnenii, bucovinenii si
180
bntenii ntrebuintau aceleasi verbe, atasndu-le sufixul -#lui: form#luiesc, recom#nd#luiesc etc.
Se uit, atrgea atentia Heliade, paradigma creia i apartine verbul: formare, recomandare snt de
conj. 1, avnd infinitivul a forma, iar partitipia trecut format. Plecnd de aici, se cuvine s se
foloseasc n conjugare la nmultit (plural) form#m, iar la singurit (singular) form, formi,
form# 'i recomand, recomanzi, recomand#.
Patru ani mai trziu, n Repede arunc#tur# de ochi asupra limbei 'i %nceputului rumnilor
(1832), Heliade avea s reia unele din ideile expuse mai nti, n prefata Gramaticii, tratnd cu
aceeasi verv familiar si ironic pe croitorii de sisteme artificiale, care se silesc s mbrace limba
romn cu haine pestrite prea lungi sau prea scurte, n orice caz nepotrivite pentru ea. El porneste
de la o definitie a limbii care pune n evident deosebirea dintre limbajul popular si limba literar:
Limba este mijlocul prin care ne artm cunostintele si cugetrile noastre, si, prin urmare, cu ct
unui om i se ntind si i se nmultesc cunostintele, cu atta i se nmultesc si zicerile prin care si
numeste ideile sale. Limba tranului este, din acest motiv si n mod fatal, mai srac, ea fiind
limitat la denumirile date obiectelor si actiunilor din sfera ndeletnicirilor curente ale vieti rurale.
Limba oamenilor instruiti este mai bogat dect cea de obste, deoarece ea cuprinde cuvinte n
plus pentru notiuni necunoscute omului simplu. Ce cale trebuie urmat pentru a-i aduga ceea ce-i
lipseste? S se porneasc oare exclusiv de la limba popular, formnd din materialul ei cuvinte noi
si crpind cu ajutorul lui pentru a umplea golurile? Solutia arfei neinspirate si ar duce la ridicol,
cci, procednd astfel, observ Heliade, ar trebui s se spun, n loc de persoan# (gramatical),
obraz si atunci pronumele personale ar fi numite pronume obraznice, iar personalitatea obr#znicie.
Remediul trebuie cutat tot n posibilittile limbii, dar pe alt cale. Un exemplu l ofer
franceza, care, avnd substantive mostenite ca lieu loc, nu a ezitat s formeze si altele ca localit`
si local. Nimic nu ne mpiedic s facem si noi de la cuvntul primitiv (mostenit) loc derivatele
localitate si local, de la %nainte, %naintare, de la %napoi, %napoiere. Analiznd lista de derivate
propuse n Paralelism %ntre limba rum%n# 'i italian#, Heliade recomand folosirea prepozitiilor
(prefixelor) neologice, cu ajutorul crora se pot crea numeroase cuvinte noi, necesare limbii culte:
cu re- se pot forma de la sare, resare, de la ducere, reducere etc.; cu pref. con- se obtin
concet#*ean, compatriot, comp#timire etc. Sugestia o gsise Heliade la Paul Iorgovici, pe care-l
citeaz elogios, recomandnd cu cinste Observa*iile acestuia din 1799. Cu remarcabilul su simt
lingvistic, Heliade pledeaz pentru adoptarea formelor de plural jur#minte, morminte, n loc de
jur#m%nturi, morm%nturi, si, prin analogie cu acestea, s se spun regulamente etc., nu
regulamenturi. Motivul este de ordin economic: aceste forme snt mai scurte si deci preferabile.
Pentru aceeasi ratiune, este de dorit s spunem politic, diplomatic etc., nu politicesc, diplomaticesc.
181
n schimb, el crede c e necesar forma de gerunziu adjectival murindul, murinda,
r#s#rinda (lun), care are alt valoare dect adjectivele n -tor: muritor etc. El a acordat, cum se
stie, un loc larg acestei forme si, dup el, alti scriitori, n creatia lor poetic. De asemenea, Heliade
nclin spre forma francez project n locul formei proiect, care i se pare nepotrivit. n sfrsit,
fcnd uz de o explicatie istoric, n virtutea creia lat. exponere a devenit n romneste spune(re).
Heliade cere s se romnizeze neologismele formate cu prefixul ex- dup acest model s se scrie, nu
expedi*ie, excadron (sic!) etc., ci espedi*ie, escadron. Un sprijin gsise Heliade n aceast privint si
n forma italian a cuvintelor n discutie.
Limba romn literar n-a pstrat toate formele propuse de Heliade, care era cluzit de
principiul analogiei. n virtutea acestuia, ca s ne limitm la un singur exemplu, dac de la a c%nta
avem c%nt, c%n*i, c%nt#, atunci si de la a forma, crede Heliade (vezi supra), ar trebui s avem form,
formi, form#, iar de la a lucra (eu) lucru. n aplicarea criteriului logic si analogic Heliade a
pierdut ns din vedere c unele din verbele romnesti de conjugarea 1, au si un sufix flexionar -ez:
lucrez, veghez etc. A forma s-a orientat dup acest tip nu ns si a recomanda. Heliade priveste
lucrurile dintr-o perspectiv larg, mbrtisnd o ntreag realitate filologic si tinznd spre
realizarea unei unificri a formelor gramaticale. Cci notiunea de limb este inseparabil legat de
ideea de unitate a ntrebuintrii mijloacelor ei, cu att mai mult n cazul cuvintelor luate din alte
limbi. Pentru moment, acest lucru trebuia spus rspicat. Sansa limbii noastre literare a fost c
sensul modernizrii si al integrrii mprumuturilor n specificul limbii literare, asa cum a fost nteles
de Heliade nainte de anul 1840, a gsit rsunet larg, direct sau indirect, n scrisul romnesc al
secolului al XIX-lea. Este de-ajuns s-l mentionm pe C. Conachi, care, n Scrisoare c#tre
mitropolitul Veniamin despre %nv#*#turile %n Moldova (1837), vorbind despre sporirea si pentru
ntocmirea cuvintelor neaprat trebuincioase n limba romn literar, invoc pruba maicei sale
latinei si recomand primirea de cuvinte strine, cu ntocmirea lor pe teapa (n spiritul)
graiului. Firesc i se pare poetului moldovean s zicem filozofiei astfel, fr a ne rusina, dup pilda
altor limbi, si nu iubire de %n*elepciune, la fel geometrie, si nu p#m%nto-m#sur#. Dac autorul
scrisorii relua ideile lui Heliade ori se lsa cluzit de propriul su bun-simt intereseaz mai putin
dect faptul c exista un consens aproape unanim ntre el si scriitorul muntean n ce priveste
programul modernizrii limbii, fr sacrificarea specificului ei national.
Cultivarea limbii prin completarea si modernizarea fondului lexical nu era deci singura
conditie ce se cerea ndeplinit n vederea constituirii unui instrument de comunicare evoluat si
adecvat necesittilor vremii. O limb literar este varianta ngrijit si unitar, sub aspectul ei de
limb comun, national. Acest atribut ea l dobndeste dintr-o sintez de trsturi lingvistice
ntemeiat pe reflectarea particularittilor celor mai generale si specifice comunittii de vorbitori
182
care utilizeaz idiomul n cauz. Discutiile despre problemele limbii literare nu puteau ocoli, prin
urmare, un alt aspect esential care ntr n definitia nssi a conceptului de limb literar, anume
unificarea ei n raport cu structura graiurilor. Cum trebuia s se procedeze pentru a se ajunge la
realizarea unittii ei prin stabilirea unui corp de norme care s prezinte si s mpace toate graiurile
(subdialectale) deosebite n vorbire, si nu mai putin prin sistemele ortografice folosite n cele trei
provincii?
Cel care intervine si de data aceasta, indicnd cile posibile pentru nfptuirea ideii de unitate
lingvistic, este tot Heliade. Solutia lui era aceasta: ntoarcerea la limba scrierilor religioase vechi,
singura care putea oferi o baz pentru fixarea unor norme comune, datorit caracterului ei mult mai
unitar n comparatie cu limba vie din secolul al XIX-lea. Dar Heliade ntelege prin limba veche
bisericeasc nu att limba lui Coresi, cum credea G. Ibrileanu, ci limba textelor bisericesti de la
mijlocul secolului al XVIII-lea, care dobndise un caracter unitar prin generalizarea variantei
literare muntene n toate crtile romnesti tiprite.
Norma limbii vechi bisericesti a fost invocat si de alti crturari din aceast vreme. G.
Baritiu, de pild, exclude criteriul regional transilvnean (dialectul, scrie el, unde m-am nscut) n
alegerea bazei limbii romne literare. Principiul su este de ordin estetic: el nclin spre graiul care
place mai mult urechilor, iar acesta se apropie de limba crtilor bisericesti. Ideea va fi sustinut si
de moldoveanul G. Sulescu, iar mai trziu, de T. Cipariu, cel mai consecvent aprtor al limbii
vechi, asezat de el la temelia programului de reformare a limbii culte prin dezgroparea
elementelor uitate n crtile bisericesti din secolele trecute. n fond, programul astfel conceput de
Heliade si de alti ducea, implicit, la muntenizarea limbii, dac avem n vedere caracterul
muntean al limbii textelor lui Coresi sau cel muntenizat din crtile religioase tiprite pe la mijlocul
secolului al XVIII-lea. Aceasta era si obiectia pe care filologul moldovean conservator G. Sulescu,
i-o aducea lui Heliade.
ntoarcerea la limba veche nsemna, n realitate, repunerea n circulatie a cuvintelor de
origine latin, disprute cu vremea, ca urmare a procesului de corupere la care fusese supus
vechiul fond romanic n decursul istoriei. Unificarea sttea, din acest punct de vedere, sub semnul
viitor al purismului, nteles si aplicat n mod diferit n a doua jumtate a secolului.
Trebuie s precizm c formula revenirii la limba veche nu era interpretat de Heliade acum,
si nici de T. Cipariu mai trziu, ca o imitatie servil a limbii scrierilor religioase. Se cerea o alegere,
o triere a materialului, pentru a se retine ceea ce aprea drept clasic si pentru a se ndeprta tot
ceea ce contrazicea normele unei exprimri corecte sub aspect gramatical.
Principiul selectiei trebuia s actioneze si ntr-un alt sens, pe care l-am putea numi orizontal,
fat de cel istoric, vertical. Heliade nu pretinde ca n actiunea de unificare a limbii s se acorde un
183
loc privilegiat unui anumit grai, n spet celui muntean. Condus si de data aceasta de un remarcabil
simt al realittii si lipsit de orice prejudecat exclusivist regional, Heliade recomand s se tin
seam de rspndirea cuvintelor pe tot cuprinsul teritoriului locuit de romni, adic de caracterul
popular, general, al unuia sau altuia dintre elementele ce trebuiau s intre n normele exprimrii
literare. ntr-o scrisoare adresat n 1838 lui C. Negruzi, el tine s precizeze acest lucru, artnd c
este necesar s aib n vedere cuvintele cu rspndire larg, precum si pronuntarea lor de ctre cea
mai mare parte de romni. n 1839, el revine asupra acestei idei, artnd care snt conditiile ce
trebuie avute n vedere pentru a pune la temelia limbii literare elementele comune, selectate din
toate graiurile cu scopul de a se asigura limbii un caracter unitar, national: Multe au bune
moldovenii, multe au bune ungurenii, bntenii, bucovinenii, multe au bune macedonenii, multe au
bune muntenii; dar multe au toti si rele. S lepdm ce-i ru, s mbrtism ce e bun de la toti si
ntre toti si s primim si nnoiturile cele bune. Un trup s fim cu toti, o limb s avem.
Exceptnd un numr foarte limitat de filologi ntre care primul loc l detinea acelasi G.
Sulescu , ideile lui Heliade au fost acceptate si mbrtisate si n Moldova. Heliade este
recunoscut drept legiuitor al limbii, de ctre cel care avea s devin peste ctiva ani cel mai
reprezentativ prozator al Moldovei, C. Negruzzi. Lingvistul muntean ntretine o corespondent
public cu C. Negruzzi, fapt ce trebuie considerat drept un moment esential n procesul fixrii
regulilor comune cu privire la unificarea limbii romne prin recunoasterea si acceptarea autorittii,
n aceast materie, a lui Heliade.
n 1836, C. Negruzzi se adresa lui Heliade, fcndu-i aceast mrturisire: Crede, domnul
meu, c noi, pretuind ostenelile d-tale, ne place a te vedea model n scrierile si traducerile noastre si
v aducem laud ce se cuvine unui literat reformator si legiuitor al limbii. Aceste rnduri snt un
document de nsemntate capital pentru etapa istoric a ideii de limb literar din preajma anului
1840 si pentru sensul evolutiei ei ulterioare. Moldovenii gsesc un model de limb literar n
scrierile lui Heliade si declar c-l vor urma. Deci, continu Negruzzi, va trebui s se scrie si n
Moldova -ori, si nu -ori., regulamente, si nu regulamenturi, z se va pronunta ca n Muntenia zi,
ast#zi etc. De asemenea, formele de neam femeiesc ale unor substantive (la origine neutre) ca
privileghia, coleghia (venite prin filier ruseasc) vor trebui abandonate n favoarea celor propuse
de Heliade: privilegiu, colegiu etc.
Concesiile nu snt totusi generale. C. Negruzzi crede c ar trebui pstrate fonetismele cu gi,
ca n mold. gios, gioc, giudecat#, ca n italian, de unde deraz zicerile aceste: gi1, gioco, giudice.
Italienizat pe de o parte (naintea lui Heliade!), prozatorul moldovean se arat partizan al
etimologismului, nu al limbii vechi sau al graiului moldovean, cnd opteaz pentru fonetismul c%ne,
p%ne, m%ne. Respingnd variantele muntenesti, el se sprijin pe un argument scump latinistilor: n
184
latin (si n italian) nu se zice painis, cainis ci pane, cane n sfrsit, lui Negruzzi i se pare c este
mai potrivit s se pronunte si s se scrie ca n Moldova: pro*es, *ivilizat, nu proces, civilizat cum
scrie Heliade (care urma, de fapt, el, de data aceasta, ortografia italian). Negruzzi nu admite ns, si
pe bun dreptate, nici forma 'en# pentru scen#, fiind gata totusi s renunte la grafia si pronuntia
moldovean s*en# n favoarea celei care s-a si impus: scen#. Chiar dac n-a fost de acord cu toate
propunerile fcute de Heliade, C. Negruzzi a avut un rol esential n propagarea ideilor pozitive ale
crturarului muntean n Moldova, sustinndu-le cu convingere si dup ce autorul lor le-a abandonat.
Cultura vast, eruditia filologic si talentul literar, profunzimea gndirii, curajul opiniei
personale si capacitatea de a intui surprinztor esenta problemelor cercetate i-au permis lui Heliade
s se manifeste ca un vizionar, ca deschiztor de drumuri n cele mai variate domenii ale culturii
romnesti, el ndeplinind astfel n Principate un rol similar cu cel pe care l-a avut Scoala ardelean
n Transilvania. Ideile sale privitoare la modernizarea si unificarea limbii romne literare, exprimate
pn la 1840, au fost preluate, dezvoltate si aplicate de reprezentantii curentului istoric si popular,
tot asa cum latinismul si, n general, curentele puriste din secolul trecut au continuat principalele
idei ale Scolii ardelene.

Tr$s$turi ale limbii literare din aceast$ perioad$
n lucrrile filologice scrise de muntenii Ienchit Vcrescu si Ion Heliade Rdulescu sau
de moldovenii Toader Scoleriu si George Sulescu, desi se formeaz unele preri despre unificarea
normelor limbii romne, se pune la contributie, n cazul celor dinti, aproape exclusiv material oferit
de varianta literar munteneasc, iar n cazul celor din urm, de varianta moldoveneasc.
n afara divergentelor regionale, variantele literare din aceast perioad prezint si tendinte
comune, cum snt: adoptarea unor fonetisme si forme morfologice noi, care le nltur pe cele
simtite ca fiind arhaice, si mai ales preferinta tot mai accentuat pentru mprumuturile latino-
romanice.
Iat, pe scurt, principalele trsturi ale limbii romne literare n perioada 1780 1840.
Fonetic(. Unele fonetisme arhaice, cu o larg circulatie n toate scrierile din perioada
anterioar, snt treptat su definitiv abandonate. Astfel, e > i (citi, din, dintre etc.), diftongul ia
(priiaten, iaste) este nlocuit cu ie, slova y noteaz si n variantele nordice vocala e n cuvintele de
tipul lege, gre'e'te, u final, desi este notat frecvent n Gramatica lui Heliade, este doar un ornament
grafic, dup cum precizeaz nsusi autorul crtii. Este foarte important nlocuirea, dup 1780, a
africatei dentale dz (audzi, dzise) cu z n toate variantele literare de tip nordic.
Printre alte fonetismeam putea mentiona: pstrarea vocalei # n p#har, r#dica, r#sipi etc. si a
lui i cu % n %mple, %mbl#, %mfl# sau trecerea lui % la i n ride, sint, singe etc. Acestea s-au mentinut nu
185
numai datorit traditiei, ci si n virtutea aplicrii, mai ales de ctre filologii transilvneni, a
principiului ortografic etimologic.
Setea de ntoarcere la un prototip de limb i-a determinat pe crturarii Scolii ardelene s
apeleze si la alte fonetisme vechi si populare, uneori chiar la regionalisme, dac acestea puteau sluji
idealului apropierii de modelul latin. Astfel, ei accept ca norme unice j pentru f (joc, jude*) si z
pentru dz (zic, auzi). Dar f e mentinut n cuvinte ca %mpregiur, %ncungiura, unde poate fi recunoscut
latinescul gyrus. Din aceleasi considerente, ei utilizeaz formele fr i: c%ne, m%ne, p%ne, care, de
altfel, se vor pstra n limba cult pn la sfrsitul secolului al XIX-lea. Uzuale snt si formele cu e(i)
nesincopate: direg, direg#torie, dirept etc. Din dorinta de a reduce ct mai mult frecventa vocalelor
intruse, fr corespondent n latin (si n celelalte limbi romanice) # si % filologii transilvneni
accept forme regionale ca beutur#, a crepa, detor, reu, strein, tin#r, a uri etc. Unii dintre ei, n
special bntenii P. Iorgovici si C.Diaconovici-Loga, extind aceast pronuntie si asupra altor
cuvinte, scriind adeche (adic), alchetuiesc (alctuiesc), capet`m (cptm), curend (curnd),
%nve*etur# (nvttur), numer (numr), redecin# (rdcin) etc. Ei ajung la astfel de forme, ntlnite
si la alti scriitori romni
1
, nu numai pentru c n graiul bntean fenomenul n cauz e mai rspndit,
ci si datorit faptului c s-au strduit s corecteze formele romnesti dup modelul latin. Asa se
explic si alte schimbri fonetice n spirit latinist, pe care le ntlnim la cei doi filologi. De pild, P.
Iorgovici scria portem (purtm), potere (putere), sunt (snt), scie (stie) etc., iar la C. Diaconovici-
Loga ntlnim constant formele roman, romanesc, Romania, person#, forte, formos etc.
De asemenea, cei doi crturari mentin o veche norm a variantei literare bntene: n
netransformat n i n cuvinte ca petroni (pietroi), spuni (spui), *ini (tii) etc., dar introduc si altele din
graiul natal, pe care le considerau a fi mai apropiate de cele latinesti: scamn (scaun), teu (tu) etc.
n limba intelectualilor transilvneni apar frecvent, n aceast perioad, si alte forme
regionale cu o circulatie mai larg n graiurile din Transilvania, cum snt: ac#*a (agta), c#rindar
(calendar), desv#li (dezveli), holbur# (volbur), inc#tr#u (ncotro), lap#d# (leapd), luom (lum),
n#c#ji (necji), r#dite (ridiche) etc. n scrierile din Transilvania, e devine # dup grupurile
consonantice st si tr: bl#st#ma, dintr#, tr#mura etc., iar a neaccentuat trece la # n d#tor, d#torii,
t#bac, z#dar etc.
Privit n ansamblu, aspectul fonetic al limbii reprezentantilor Scolii ardelene nu difer totusi
prea mult de cel al limbii literare moderne. Aceasta se explic prin faptul c, fiind cei dinti nvtati
romni care au studiat fonetica istoric a limbii noastre, ei au putut s aleag att din limba romn
scris n diferite locuri si timpuri, ct si din graiurile populare, fonetismele cele mai potrivite pentru
constituirea unui sistem fonetic simplu si unitar, care s permit o ct mai reusit ncadrare a

1
De exemplu, la C.Conachi ntlnim formele resboae, respl#te'te, recore'te, zedar.
186
neologismelor latine si romanice n structura limbii noastre. Prin lucrrile filologice tiprite de ei
s-au rspndit si o seam de norme fonetice, care mai trziu au fost acceptate si de alti scriitori si
filologi romni, n special de I. Heliade Rdulescu, contribuind astfel, n etapa urmtoare, la
unificarea normelor limbii romne literare.
n Moldova si n Muntenia, limba cult prezint mai putine inovatii fonetice dect n
Transilvania, n pofida faptului c si aici se produce o invazie a fonetismelor populare. Unele
fonetisme specifice, cum este, de pild, velarizarea vocalei e dup oclusivele d si p n cuvinte ca d#
(de), d#'#rt (desert), d#stul (destul), p# (pe) etc., desi apar mai des, continu s aib o frecvent mai
redus fat de cele care s-au impus n limba literar mai trziu. n schimb, snt generale unele norme
mai vechi ale variantei literare muntenesti: z (zi) si j (joc, joi, dar si %ncongiura), %i (c%ine, m%ine,
p%ine), s, j, r duri naintea diftongului ea (cov%r'a'te, ve'teja'te, hot#ra'te).
Varianta literar moldoveneasc, reprezentat mai ales de limba crtilor aprute n
Tipografia Albinei, pstreaz africata f n gioc, giudecat#, formele fr i: m%ne, p%ne, r moale n
sufixele -ar, -tor: cepariu, 'tiutoriu etc., dar si agiutoriu, ceriu etc. Unele fenomene fonetice de tip
nordic au acum o frecvent mai mare n limba scris din Moldova, dar nu reusesc s se impun ca
norme. Dintre acestea fac parte:
- # protonic trecut la a: capitan;
- nchiderea lui e medial neaccentuat, mai rar n pozitie final, n i: adiv#rul, binili, ci, pi;
- trecerea lui ea la ie: m%ng%iet, sp#riet;
- reducerea diftongului ea la e: a ave, f#cem, gre;
- rostirea dur a consoanelor s, z, *, ', j: sar#, s%ngur, *%n, '#rpi, p#'%nd, grij#.
Dintre labiale, f se palatalizeaz sporadic: hiar#, hier, iar celelalte variaz n diferite regiuni ale
acestui grai. Aceste fonetisme se mentin n scrierile majorittii intelectualilor moldoveni pn la
1780, cnd snt abandonate sub presiunea normelor unitare.
Morfologie. n structura morfologic a limbii romne literare nu se produc modificri
importante fat de epoca anterioar. Majoritatea normelor vechi si populare specifice limbii culte
din secolul al XVIII-lea se pstreaz si n aceast perioad, ns alturi de ele apar, mai frecvent
dect n scrierile de pn atunci, unele forme noi, care s-au impus n limba literar modern.
Reflectnd aceast situatie, scrierile normative, n special gramaticile, consemneaz, adesea, dou si
chiar trei variante pentru aceeasi form morfologic. Doar n Gramatica romneasc a lui I. Heliade
Rdulescu selectia e mai riguroas, fr a fi ns nici aici perfect. Mentionm, n continuare, cteva
dintre cele mai importante inovatii morfologice care tind s se impun n aceast perioad
a. n scrierile transilvnene se constat tendinta de nlocuire a articolului genitival invariabil a
cu formele al, a, ai, ale.
187
b. Tot la ei, dar si n textele moldovenesti, consemnm preferinta pentru formele verbale cu
dentala refcut la pers. I sg. a indicativului prezent: aud, spun, pot (ultima form alternnd cu poci.
n textele muntenesti ntlnim, aproape fr exceptie, formele iotacizate (eu) auz, spui.
c. Se rspndesc acum, n special la filologii bnteni, formele cu u la imperfect, pers. a III-a pl:
(ei) erau etc., dar cele identice cu singularul (el, ei) mergea continu s fie majoritare.
d. n varianta literar muntean, se generalizeaz auxiliarul a la pers. a III-a sg. a perfectului
compus, n timp ce moldovenii si transilvnenii pstreaz nc forma nediferentiat au.
e. n toate scrierile, conjunctivele neregulate de tipul s# deie, s# ieie, s# steie alterneaz cu cele
n -ea (-a).
Toate aceste forme snt recomandate de Heliade, mai cu seam dup 1836, ca norme ale
limbii romne literare, cu toate c, pn la 1840, nici el nu le respect dect partial.
O not aparte fat de limba cult actual o dau structurii morfologice din perioada la care ne
referim numeroasele neologisme latino-romanice, care au o alt ncadrare morfologic dect cea de
azi
1
.
Sintaxa. Ca si morfologia, sintaxa mai pstreaz nc numeroase elemente vechi si
populare, specifice limbii crtilor bisericesti din secolul al XVIII-lea. Abia spre sfrsitul perioadei
de tranzitie, structura sintactic a limbii literare ncepe s se clarifice si s se modernizeze datorit
interventiei, n primul rnd, a lui I. Heliade Rdulescu, dar, fireste, si n urma influentei tot mai
puternice a sintaxei populare si a modelelor romanice, n special a modelului sintactic francez.
Surprinztor este faptul c la cei dinti reprezentanti ai Scolii Ardelene nu ntlnim dect rar
constructii sintactice alctuite dup modelul latin.
Lexicul sufer schimbri esentiale n aceast perioad. n Moldova si Muntenia, influentele
orientale (greac, turc, ruseasc) fac ca lexicul intelectualilor romni de pn la 1840 s ne apar
nvechit si relativ srac. n deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea se amplific si n trile
romnesti procesul de modernizare a lexicului literar proces nceput nc pe la sfrsitul secolului al
XVIII-lea, ca urmare a lrgirii influentelor romanice, n special a celei italiene si franceze. n scurt
timp, vocabularul romnesc si va schimba radical fizionomia n Principate. Iar n Transilvania,
unde actiunea de reromanizare a limbii culte ncepuse pe la sfrsitul secolului al XVIII-lea,
modernizarea s-a produs mai de timpuriu.
ntruct directiile principale deschise de Scoala ardelean n aceast privint au fost urmate
n secolul al XIX-lea de aproape toti intelectualii romni, vom insista asupra contributiei lor la
nnoirea si mbogtirea lexicului romnesc. Spirite universale, deschise la tot ceea ce era nou n

1
Vezi G. Ivnescu si L. Leonte, Fonetica 'i morfologia neologismelor romne'ti de origine latin# 'i romanic# // SCL,
VII, 1956, p.1-24; Despina Ursu, rncadrarea morfologic# a verbelor neologice %n limba romn# din perioada 1760
1860 //LR, XIV, 1963, nr.3, p.371 379.
188
cultura european din acea epoc, crturarii transilvneni si-au propus, si n bun msur au reusit,
s organizeze dezvoltarea culturii noastre pe o cale nou, modern. n acest sens, ei au initiat cea
dinti actiune organizat de traducere si elaborare a numeroase si variate opere din diverse ramuri
ale stiintei: filozofie, logic, gramatic, matematic, fizic, medicin, agronomie etc. Totodat, ei
n-au ncetat s alctuiasc opere istorice, s traduc lucrri religioase si chiar s-au ncumetat s
elaboreze unele scrieri literare. O astfel de actiune era ns aproape imposibil de ntreprins cu
mijloacele de care dispunea limba romn din secolul al XVIII-lea. De aceea filologii transilvneni
s-au strduit, nainte de toate, s creeze terminologia necesar exprimrii celor mai importante
notiuni stiintifice, dar nu au neglijat nici mbogtirea de ansamblu a lexicului romnesc.
Cum era si firesc, principalele surse de sporire a vocabularului literar nu puteau fi dect
latina si limbile romanice, iar dintre acestea, n primul rnd, italiana. Totusi primii latinisti nu numai
c n-au abuzat de neologisme, dar s-au strduit chiar s romanizeze terminologia filozofic curent
de origine greac sau latin. S. Micu aseza limba romneasc alturi de toate limbile mari n care
cei mai de seam filozofi ai timpurilor au ncercat cndva s-si exprime gndurile. El credea despre
limba sa matern c aceasta ntr-adevr este o oglind a universului pentru cine s-ar fi priceput s
scotoceasc prin ungherele si tainitele ei. Neologismul e admis de Klain numai unde graiul nostru
s-ar afla n lips. Asa se explic, pe de o parte, preferinta manifestat de crturarii transilvneni
fat de termenii calchiati sau tradusi, iar pe de alt parte, mentinerea aproape integral a fondului
lexical existent n vechile scrieri romnesti, pe care ei s-au strduit s-l completeze cu numeroase
cuvinte create prin derivare sau compunere, dar si cu unii termeni arhaici sau regionali, mai ales
dac acestia erau de origine latin. Asadar, filologii transilvneni n-au manifestat tendinte puriste,
ntruct ei n-au dorit s elimine cuvintele strine ptrunse n testura limbii romne de-a lungul
timpului, ci s-au mpotrivit mai cu seam adoptrii neologismelor provenite din alt surs dect cea
latin sau romanic.
Iat o list sumar a elementelor lexicale caracteristice pentru limba nvtatilor transil-
vneni:
Neologisme latino-romanice: atentat, cauz#, condi*ie, conferen*ie, column#, constitu*ie,
director, elocvent, impostor, liter#, gen, inscrip*ie, magistru, memorie, mod#, natur#, na*ioane
(na*iuni), ocasie, omagiu, orator, pedagog, pronun*ie, proprietate, presidium, a recomenda, a
replica, regul#, securitate, sistem#, so*ietate, sufragiu, *iviliza*ie, urban, virtuos, venera*ie etc.
Termeni 1tiin%ifici: articul, imperfect, interjec*ie, mod, verb, dialect, derivat, compozi*ie,
cujug*ie, , pozi*ie, contaminat, , lav#, pori, speriin*#, termen etc.
Termeni calchia%i sau tradu1i: chipuri moduri, hot#r%re definire, %nchipuire peste tot
idee universal, %nchipui imagina a %mpururi a eterniza, %ntregime integritate,
189
nestr#b#tuincios impenetrabil, putin*# posibilitate, singuratec individual, spi*# specie,
st#ri%mprejur circumstante, temei subiect, trup corp, lucru, zicere afirmatie etc.
nvtatii transilvneni au ncercat s completeze, de asemenea, fondul lexical romnesc cu
termeni noi prin derivare si compunere. Atentia lor s-a ndreptat, n primul rnd, spre rdcinile
mostenite din latin. n Observa*ii de limb# rumneasc#, Paul Iorgovici propune o list foarte
bogat de cuvinte noi, create prin derivare de la elemente lexicale mai vechi, mostenite din latin:
advenire a veni la cineva, a sosi, convenire, convenciune mpecare, devenire a veni n jos
(toate de la verbul venire); iluminare (luminare), imperit nestiut, imperi*ie nestiint, periculu
cercare cu frica, pericul2s plin de fric, prelucire strlucire (de la lucire), prevenire a ajunge
la ceva, provenire a veni din pmnt (de la venire) etc.
Reprezentantii Scolii ardelene au preferat mai ales termenii arhaici, regionali si populari de
origine latin, pe care i-au introdus n scrierile lor cu intentia de a ntregi fondul latino-romanic al
vocabularului romnesc literar. ntre acestia se numr: aorea odinioar (lat. ad hora), ai
usturoi (lat. alium), a custa a tri (lat. constare), a com%nda a face masa de pomenire pentru
omul mort (lat. commandare), op trebuie, este necesar (lat. opus est), rost gur (lat. popular
rostrum) etc.
Frecvente snt si regionalismele ardelenesti de alte origini: armariu dulap de vase, c#tan#
soldat, d#r#b bucat, a f#g#dui a promite, a t#g#dui a nu recunoaste, tin# noroi, ghib
cocosat, iosag avere, ple'ug chel, cloamb# ram, frtai sfert etc.
O trstur specific a lexicului literar din aceast perioad este interferenta elementelor
orientale, provenite din turc, greac, neogreac si rus n Moldova si Muntenia, sau a
mprumuturilor din maghiar si german n Transilvania, cu tot mai numeroase neologisme latino-
romanice, a cror aspect difer adesea de cel pe care pe care l-au cptat mai trziu n romn,
datorit att filierei strine prin care ne-au venit, ct si modului n care au fost adaptate la sistemul
fonetic si morfologic al limbii noastre.
Examinnd structura limbii romne culte din perioada de tranzitie, constatm c, n
ansamblu, ea mai pstreaz nc o parte din trsturile specifice vechii romne literare. Paralel,
putem observa ns continuarea unor tendinte inovatoare, ce se vor dezvolta n urmtoarele decenii,
si anume:
- abandonarea treptat a faptelor de limb nvechite;
- modernizarea lexicului prin adoptarea mprumuturilor latino-romanice, crearea unei
terminologii stiintifice;
- delimitarea, n linii mari, a principalelor stiluri functionale;
- ncercri de unificare a normelor exprimrii culte.
190
Fireste c toate acestea snt o consecint a procesului de renastere cultural si social-politic,
ce s-a manifestat n toate provinciile romnesti, ncepnd din prima jumtate a secolului al XIX-lea.

Influen%a neolatin(
a) Influen#a francez$
O nsemntate fundamental pentru limba romn literar, sub aspectul desvrsirii
caracterului ei modern, a avut-o influenta f r a n c e z (. Rolul ei a continuat s prevaleze pe tot
parcursul secolului al XIX-lea si nu a ncetat dup aceea. Ptrunderea elementelor franceze s-a fcut
n mai multe etape si pe mai multe ci.
Contactul cu limba francez dateaz n Principate dup anul 1700, cnd n Muntenia si
Moldova snt numiti domnitori dintre dragomanii de la Poarta Otoman. Acestia erau oameni culti,
cunosctori ai limbii franceze, limba diplomatic a timpului, pe care ns turcii nu o cunosteau,
fiindc le era interzis de Coran s nvete limbi strine. La venirea n trile noastre, noii domnitori si
aduceau sau li se impuneau secretari francezi.
Franceza era cunoscut ntr-un cerc restrns de boieri care aveau legturi cu curtea
domneasc. Fiii lor, care erau pregtiti n vederea viitoarelor cariere politice, nvtau franceza.
ncepuse s se citeasc si s se traduc literatur francez, aceasta contribuind la familiarizarea cu
scrierile apusene ale timpului, dar mai ales la nsusirea limbii strine si la prelucrarea limbii romne
prin traduceri si adaptri din francez.
Alturi de aceast cale, indirect, de ptrundere a limbii franceze n Principate, are loc alta,
direct, la sfrsitul secolului al XVIII-lea, dar mai ales n a doua jumtate a secolului urmtor. Ea
este consecinta evenimentelor politice care s-au petrecut n Franta, mai ales consecinta Revolutiei
de la 1789. n urma ei, numerosi nobili regalisti emigreaz n Europa, ajungnd si la noi si fiind
primiti cu bunvoint, ndeosebi datorit prestigiului de care se bucura cultura Frantei, devenit
familiar si n rndurile unui numr mare de boieri. O parte din emigranti se angajeaz ca dascli n
casele boieresti. Cteva nume au rmas ntiprite n amintirile contemporanilor. Acestia snt dl
Feury, preceptorul lui Costache Conaci, dl Cuenim, evocat de V.Alecsandri, care i-a fost elev,
alturi de Costache Negri, M. Koglniceanu, Al. I .Cuza. La Bucuresti, un alt francez, Viillant,
deschide o scoal, unde au nvtat Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, C. A. Rosetti.
Acesti intelectuali, printre care se aflau si unii revolutionari, au adus cu ei nu numai cultura
francez, ci si interesul pentru ideile politice, filozofice ale secolului rationalist, care pregtise
revolutia francez sub flamura liberttii, egalittii si fraternittii.
191
Prin Regulamentul organic, franceza intrase sub scutul legii. n unele scoli se predau chiar
cursuri n francez. Unele neologisme franceze si romanice au ptruns n romn prin filiera rus,
bunoar, substantivele artilerie, infanterie, linie de b#taie etc.
Dup 182-1830, tot mai multi tineri snt trimisi la studii n Apus, unde nvat franceza ca
surs. M. Koglniceanu, I. Ghica, V. Alecsandri petrec mai multi ani n Franta, Al. Russo n
Elvetia. Mai trziu, snt trimisi la Paris D. Bolintineanul, C. Bolliac, N. Blcescu. Rentorsi n tar,
acesti bonjuristi devin exponentii influentei franceze n ideologia epocii, n cultura si limba
noastr.
De ce influenta francez a avut un rol decisiv, alturi de curentul latinist, la formarea limbii
romne moderne? G. Ibrileanu mentiona c, dac latina era maica limbii noastre, franceza era
sora ei mai mare si mai norocoas. La baza influentei limbii franceze a stat constiinta latinist a
descendentei romanice comune a celor dou limbi si popoare.
O bun parte a mprumuturilor franceze si-ai gsit, chiar de la nceputul secolului al XIX-
lea, forma cu care s-au ncettenit n limba literar. O list complet a cuvintelor de acest fel este
imposibil s se ntocmeasc, de asemenea, este greu s stabilim cine le-a folosit prima dat.
Consemnm doar cteva fapte din scrierile anilor 1820-1860, unde gsim frantuzisme cu forma
actual: confuzie, electirc, eterogen, opinie (Iancu Vcrescu), infernal, fantom#, reform# (I.
Heliade), alian*#, ambasad#, disciplin#, energie, a reorganiza, rezerv# (N. Blcescu).
Terminologia francez st la baza mai multor traduceri filozofice. Termenii filozofici (idee,
filozofie, a imagina, logic#, sensibilitate, analiz#, eroare etc.) au rmas intacti n romna
contemporan. Multe frantuzisme ns au trecut prin mai multe faze de adaptare la normele limbii
romne moderne. De aceea la B. P. Mumuleanu, bunoar, ntlnim cuvintele spicula*ii, enteres,
urmnd chiar o pronuntie francez.
Instructive snt mai cu seam neologismele la N. Blcescu, care nu au reusit s se impun: a
developa a dezvolta, a dispoza a dispune, a redija a redacta. N. Blcescu nu gseste uneori
termenul corespunztor romnesc si de aceea el scrie reviu si revist, punnd alturi un echivalent
impropriu c#utare pentru a exprima ideea de trecere n revist.
Influenta francez se impune progresiv pe msur ce dispare, trepta,t influenta neogreac si
n timp ce si face loc, pentru scurt vreme, influenta ruseasc, n mod special, terminologia
administrativ si militar. De aceea e si firesc s mai ntlnim unele neologisme rusesti de tipul
epoh#, armie, cinovnic, comandir, polcovnic, crora le vor lua locul, dup 1850, corespondentele
lor franceze actuale epoc#, armat#, gard#, func*ionar, comandant, colonel.
Franceza devine acum limba la mod a protipendadei, n locul celei grecesti. Cunoasterea
ei varia n functie de treapta social a claselor avute. Mica boierime nzuia s se tin n pas cu moda
192
timpului si simtea necesitatea s amestece expresii frantuzesti n limbajul familiar. Dup cum
observ V. Alecsandri n Chiri*ele sale, o parte din frantuzisme au devenit jargonisme.

b) +ncerc$ri de italienizare a limbii rom'ne
n acelasi timp cu influenta francez, romna literar a fost supus nc unui proces de
modernizare, si anume i t a l i e n i z ( r i i, iar aici un rol central i revine lui I. Heliade
Rdulescu.
n 1840, distinsul lingvist romn, n lucrarea sa Paralelism %ntre limba romn# 'i italian#,
observ c procesul de cultivare a limbii romne sufer de pe urma a numeroase ciume literare,
avnd n vedere germanismele, maghiarismele, turcismele, grecismele si alte -isme. Cutnd o
solutie pentru remedierea acestei stri de lucruri, Heliade construieste, n articolul amintit, o
ntreag teorie pentru a-si sprijini pe ea ncercarea de i t a l i e n i z a r e a limbii. El porneste de la
premisa c romna si italiana nu snt limbi deosebite, ci dou dialecte ale uneia si aceleiasi limbi,
vorbite initial n Italia. Dac ele nu se aseamn ntru totul astzi, aceasta se datoreste faptului c
asupra italienei s-a exercitat, timp de secole, influenta culturii, pe cnd romna a fost lipsit de acest
privilegiu. C ntr-o epoc veche nu existau deosebiri ntre aceste dialecte se poate vedea dac ne
ntoarcem ndrt pe drumul istoriei limbii italiene. Bunoar, ntr-o faz mai veche a acestei limbi,
se pronunta loco, foco, omo, deci aproape ca n limba romn: loc, foc, om, si nu luoco, uomo,
fuoco. Iar dac facem comparatie cu dialectele italienei, constatm c asemnarea este si mai mare:
n multe prti ale Italiei se aude pronuntndu-se curat romneste. Astfel, fronte, monte, ponte se
pronunt n multe graiuri italiene frunte, munte, punte.
Asa stnd lucrurile, ce trebuie fcut pentru a se ajunge la unitatea limbii? Rspunsul lui I.
Heliade este acesta: s se restituie limbii romne formele ei vechi, care nu trebuie cutate n latina
clasic, ci n limba scrierilor bisericesti. Avnd exemplul fratilor italieni, putem lua lucrurile de-a
gata de la ei. Vrnd s readuc limba la nftisarea ei dintr-o perioad veche, cnd nrudirea strns i
se prea evident, el porneste de la un numr de peste 1300 de cuvinte de origine latin, care puteau
servi ca punct de plecare pentru formarea de noi familii de cuvinte. Pentru aceasta exist dou
mijloace: c o mp o z i t i a (compunerea), unde ne folosim de prepozitii (prefixe), si d e r i v a t i a ,
pentru care avem la ndemn duppozitii (sufixe). De la scriere se pot obtine: descriere,
proscriere, prescriere etc. Binenteles, cuvintele noi trebuie astfel formate, nct s semene mai mult
cu cele italienesti. Heliade d o list de afixe neologice si mostenite precum si derivatele ce s-ar
putea alctui cu ajutorul lor. Cuvintelor li se dau corespondentele lor din italian pentru a se ilustra
asemnarea dintre cele dou limbi. Astfel, de la bun avem bun#tate, bunic#, bunicu*#, bunel, bunic,
buni'or etc., de la aceeasi rdcin se poate ajunge la binecuv%ntare (it. benedire).
193
Fiind un purist ca si latinistii, Heliade vroia cu tot dinadinsul s elimine din romn toate
slavonismele, turcismele, maghiarismele etc. si s le nlocuiasc cu elemente de origine latin,
italian sau fabricate de el. Bogat trebuie nlocuit cu avut, %navu*it; vrednicie se poate nlocui prin
demnitate; %n zadar prin in darn. Dac lipseste cuvntul italian, nimic nu ne mpiedic s crem un
cuvnt nou. n loc de turcismul basma se poate spune n#s#riu, pentru basma de g%t (fular)- strofiu.
Este n uz si batist# pentru basmalele cele albe, completeaz I. Heliade.
Dup cum se vede, intuitia lui Heliade coincide de multe ori cu sensul evolutiei multor
cuvinte analizate mai sus n romna contemporan. Nu acelasi lucru se poate spune despre alte
numeroase exemple, unde prejudecata purist l ndeamn s scoat din limb substantivele clopot,
m%ndrie, oboseal#, oglind# n schimbul unor italienisme, frantuzisme si latinisme propuse de el:
campan#, fiertate, fatic#, specol.
Cldit pe o teorie fals, italienismul lui I. Heliade nu putea duce la altceva dect la
consecinte grave n privinta caracterului italienizant, pe care el vroia s-l impun limbii noastre.

c) Pumnismul analogist
n cadrul directiilor reformatoare s-a manifestat un timp si pe o tendint nscut dintr-o
conceptie aparte, a crei teoretician a fost Arom Pumnul (pumnismul). Fat de purismul latinist,
care dorea s dea limbii romne o nftisare identic cu a maicei sale, fat de purismul heliadist,
care cuta salvarea limbii literare n italienizare, Aron Pumnul este mai putin purist, dar n felul su.
El vrea s romanizeze limba, mai cu seam neologismele ptrunse n limba noastr. Teoria lui viza
att a s p e c t u l f o n e t i c al neologismelor, ct si s t r u c t u r a lor ca atare. Aceste idei stau
la baza scolii fonetice bucovinene sau a analogismului pumnist.
Fostul profesor al lui M. Eminescu este adeptul scrierii fonetice cu litere
latine, dar recomand si folosirea unor semne diacritice destul de numeroase. ncercarea lui de a
reforma scrierea se sprijin pe convingerea c limba romn trebuie s-si redobndesc fire, dac se
vor respecta cu strictete regulile (fixate de el!) n deducerea si strmutarea cuvintelor. Este vorba
de respectarea principiului analogiei, potrivit cruia, cuvintele noi urmeaz s se supun legittilor
mostenite ale limbii. Dac, bunoar, a+n+voc.(cons.) sau a+m+cons.> % (lana > l%n#, cantat >
c%nt#, campus > c%mp), trebuie s supunem acestei legitti toate cuvintele noi care contin acest
fonetism. Prin urmare, n firea limbii romne este s se scrie si s se pronunte nu plant#, ci pl%nt#,
nu german#, ci germ%n# etc. Deoarece a neaccentuat a dat n romn # (farina > f#in#), se va zice
nu latin#, ci l#tin#. Tot asa, fiindc grupul consonantic latinesc ct a evoluat n romn n pt (octo >
opt), fireste este s se asculte de aceste legitti la scrierea sau la rostirea altor cuvinte, de pild
c#r#pter caracter, subiept subiect, leptur# lectur etc.
194
Teoria pumnist nu este mai putin curioas si desentat cnd are n vedere romanizarea
lexicului neologic. n lucrarea Formaciunea cuvintelor romne'ti, el cere, ca si latinistii, scoaterea
din limb a elementelor nonromanice. Dintre aceste, unele cuntrazic si stric natura limbii
noastre. De exemplu, slug#, slujb#, iznoav#. Altele snt minciunoase, precum snt toti trmurii
stiintiali (termenii stiintifici), ca de exemplu: gramatic#, etimologie. filologie, filozofie, carile
curat romneste s-ar zice asa: limb#m%nt, vorb#m%nt, limbistic#, cuget#m%nt. Urmeaz o ntreag
list de asemenea trmuri stiintiali, ntre care: literem%nt abecedar, scriem%nt ortografie,
cuget#m%nt logic, sim*#m%nt estetic, spirit#m%nt psihologie, stelem%nt astronomie etc.
Tot asa se va proceda si cu neologismele terminate n -*ie din exemple de tipul na*ie, care
este o form foarte tineric, n raport cu sufixul mai vechi -*iune. nlocuirea uneia cu cealalt ar fi
rezultatul necunoasterii istoriei limbii. Forma cu -*ie este o ran nfipt n limb de fiii ei cei
nepriceputi. De aceea corect si potrivit cu specificul limbii noastre este s se spun numai n#ciunal
national, n#ciunalitate nationalitate etc., unde fiecare sunet se poate da cuvnt deplin din legile
cele universale ale limbile sub carile stau toate cuvintele.
Evident c Aron Pumnul interpreteaz faptele de limb ntr-un mod foarte personal, cci el
are n vedere o perioad din istoria limbii cnd aceste legi erau active, ignornd caracterul lor limitat
n timp. Cci dac latinescul mola a dat n romn moar#, iar pavimentum > p#m%nt, conform
legittilor fonetice de evolutie normal, nu nseamn ns c si neologismele, avnd aceeasi form
cu cele latinesti, se vor supune vechilor legi. Busol# nu a devenit busoal# nici medicament
medicam%nt, si nici slavonescul rana nu a devenit r%n#.
Nu e de mirare c @ciunismul, cum a fost numit teoria lui Aron Pumnul, n-a gsit rsunet
dect n rndul ctorva elevi de-ai lui Aron Pumnul. El nu s-a bucurat nici mcar de cinstea de a fi
combtut, ci a fost ridicularizat de V. Alecsandri si C. Negruzzi.
Nu putem trece cu vederea c Aron Pumnul a fost totusi adeptul principiului fonetic n
scrierea cu litere latine, principiu sustinut si acceptat de Titu Maiorescu, care i-a dat o fundamentare
stiintific.

Etapa limbii rom#ne moderne
n 1866 se nfiinteaz Societatea Literar Romn, devenit n 1867 Societatea Academic
Romn, care l are ca presedinte pe I. Heliade Rdulescu, iar n 1879, Academia Romn. Noul for
stiintific era format, pe lng munteni si moldoveni, din transilvnenii Timofei Cipariu si Gavril
Munteanu, precum si dintr-un reprezentant al Bucovinei I. G. Sbierea, fost elev al lui Aron
Pumnul. n felul acesta, toate provinciile romnesti erau reprezentate prin oameni de cultur dintre
cei mai autorizati s-si exprime opinia n probleme de limb.
Prin chiar actul de constituire, institutia nou creat si propunea:
195
- s fixeze regulile ortografice ale limbii romne;
- s elaboreze gramatica limbii romne;
- s nceap si s duc la bun sfrsit dictionarul limbii romne.
Stabilirea regulilor de scriere cu litere latine s-a aflat n atentia Academiei Romne timp de
cteva decenii. Normele ortografice adoptate n 1867 de Timofei Cipariu sunau astfel:
1. Toate sunetele primitive [etimologice] se vor scrie cu liter corespunztoare din
alfabetul latin (literele Q, K, Y s%nt considerate strine).
2. Toate sunetele derivate (&, ') se vor scrie cu literele sunetelor corespunztoare din care
deriv (t, s).
Acesta este primul sistem ortografic al Academiei Romne, n care triumfa, pentru un
moment, punctul de vedere al latinismului etimologizant. Regulile ortografice speciale si n
amnunt urmau s se fixeze de gramatic, la capitolul Despre fonetica limbii romne.
n sesiunea din 1869 a Academiei Romne s-a adoptat un nou sistem, care s-a mentinut pn
n 1881. Acesta prevedea:
- literele d, s, t, urmate de i, adic$ z, # &, se scriu f$r$ sedil$;
- sunetele '(, g( se noteaz$ ch, gh;
- & se noteaz$ ci n cuvintele acia, glacia facia etc.
- z se admite n cuvintele str$ine (zeam)), dar n termina#ii se noteaz$ di:
lucrediu lucrezu;
- se introduce accentul grav (-) (i cel circumflex ("). Cel grav e notat la
infinitivul, indicativul (i la imperativul verbelor, marcnd diftongii. De exemplu:
l+g)na (leag$n$), m.re (moare). Accentul grav se mai folose(te la perfectul
simplu al verbelor: tac0, fac0, aud2 (t$cu, f$cu, auzi), precum (i la forma de plural
a substantivelor: p4rti, c4rti, bunet4ti (p$r#i, c$r#i, bun$t$#i);
- accentul circumflex (") se pune la sunetele nazale: at5t, 5ntaniu, cuv6ntu
(att, nti, cuvmt);
- apostroful (
,
) noteaz$ forma articulat$ a substantivelor feminine, fiind plasat
naintea finalei a: mama, casa, gramateca, sora, furtuna etc.
A(adar, principiul etimologic a nvins (cel putin o parte din el) si n felul acesta se asigur
dezvoltarea ulterioar a limbii romne, realizndu-se legtura ei cu limbile romanice.
n 1879, Societatea Academic se transform n Academia Romn. Vasile Alescandri si Titu
Maiorescu, care se retraser ntre timp, reintr n componenta Academiei ca membri, iar problemele
de ortografie snt reluate n discutie. n 1880, o nou comisie, prezidat de G. Baritiu, supune
dezbaterilor un proiect de norme, raportor fiind T. Maiorescu. Proiectul este votat n 1881. Acesta
este primul proiect ortografic definitiv si oficial al Academiei Romne.

Contribu%ia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea limbii rom#ne literare
Istoricul ortografiei noastre trebuie raportat la contributia adus la dezvoltarea limbii romne
literare de ctre Titu Maiorescu. Preocuprile sale n legtur cu problemele scrisului romnesc
196
dateaz nc din 1866, cnd el public n Convorbiri literare studiul Despre scrierea limbii romne,
chestiune asupra creia revine n aceeasi revist n 1867 si n 1873. n studiul lui T. Maiorescu
problema ortografiei este discutat concomitent cu critica directiei fonetice a lui A. Pumnul si cea
etimologic a lui T. Cipariu.
Recunoscnd meritul Academiei Romne n cutarea unor solutii pentru reglementarea scrierii
cu litere latine, T. Maiorescu tine s observe c proiectele ortografice propuse de Academie nu s-au
bucurat de popularitate si prin aceasta ea a pierdut din terenul pe care si-l cstigase initial. Conflictul
dintre cele dou directii fonetismul si latinismul etimologizant nregistreaz acum o nou etap.
Pentru ntelegerea acestui conflict, care avea s duc la nfrngerea etimologismului si deci la
cstigarea btliei de ctre adeptii principiului fonetic, este necesar s examinm contributia lui T.
Maiorescu si conceptia sa expus si discutat, mai nti, n cercul Junimii.
Vom aminti una din tezele adeptilor scrierii etimologice de a pstra toate semnele alfabetului
latin, fr a introduce nici un semn diacritic pentru notarea sunetelor specifice limbii romne (#, %, ',
*, ch, gh, j, f). Ei fceau deosebire dintre sunetele primitive: a din acus, s din stella, si cele
derivate: # din cas#, % din a neaccentuat antaneus nti, s din sedet sede, z din zic < dico etc.
Literele trebuiau s reflecte natura limbii, iar aceast natur era pentru latinisti forma latineasc a
cuvntului, adic etimonul lui. Dup adeptii Scolii ardelene, trebuia s se scrie n principiu mana
pentru m%n#, frundia pentru frunz#, audiu pentru auz aud, vedui pentru v#z vd etc.
T. Maiorescu arta c nu pot fi adoptate toate semnele alfabetului latin, deoarece ele snt prea
numeroase pentru scrierea limbii romne. Pe de alt parte, ele snt insuficiente pentru a nota toate
sunetele specifice limbii noastre.
Fcnd o incursiune n fonetica istoric a limbii romne si invocnd autoritatea unor lingvisti
ca Diez, Schuchardt s.a., T. Maiorescu prezint un tablou al pronuntrii sunetelor din latin si al
corespondentelor lor n romn. Astfel, pentru sunetele romnesti, asa-zise derivate (#, %, ', *),
inexistente n latin si ortografiate diferit, el cere notarea lor cu semne diacritice, respectiv cu sedile,
ca n ortografia actual. T. Maiorescu nu accept la nceput n scriere pe % (#), considerndu-l o
nuant de umbrire a lui T slavon, si deci fr functie gramatical. n Convorbiri literare, % era
evitat si nlocuit cu #. Se scria m#n# mn, sau cu i (riu). Ulterior ns, T. Maiorescu a renuntat la
aceast teorie, recunoscnd c % a intrat n uzul general al limbii romne si trebuie notat ca atare.
Care este principiul de baz pe care se sprijin sistemul fonetic recomandat de Titu
Maiorescu? El nsusi l-a definit cu toat claritatea, afirmnd c un alfabet nu cuprinde, nu poate si
nici nu e necesar s cuprind, s exprime toate sunetele si nuantele lor dintr-o limb. Dac asa ar sta
lucrurile, ortografia s-ar complica enorm. Important este, n scrierea fonetic, nu un fonetism
absolut, ci o restrngere msurat a numrului de semne, care s fac posibil reproducerea
197
sunetelor importante, attea cte snt absolut necesare pentru deosebirea sensurilor cuvintelor si a
formelor flexionare. Literele snt semne esential logice, si nu simple semne fonetice. Recunoastem
n aceste argumente logice un punct de vedere stiintific valabil si la etapa actual, cci T. Maiorescu
intuieste deosebirea dintre sunet si ceea ce numim noi astzi fonem. Sunetele derivate rspund
unei functii gramaticale de diferentiere morfosemantic: # din laud# fat de a din l#uda deosebeste
prezentul de imperfect, tot astfel ' din pa'i face distinctie dintre plural si singular.
Fcnd apel la argumentul dependentei rationale a regulii fonetice de principiul logic n
scrierea limbii, T. Maiorescu a fundamentat, dup cum scrie D. Macrea, scrierea fonetic pe baze
fonologice. n ultima parte a studiului, T. Maiorescu supune unei critici severe etimologismul
latinist. Si de data aceasta expunerea sa se ntemeiaz pe rezultatele obtinute de stiinta despre limb
n a doua jumtate a secolului al XIX-lea, n spet n directia istoric si comparativistic. n esent,
constat el, limba se afl ntr-o permanent transformare, adevr ignorat de curentul latinist, care se
silise s restituie foneticii romnesti formele ei vechi, etimologice: s se arunce limba cu un secol
napoi. Schimbrile considerate de latinisti un rezultate al coruptiei de-a lungul secolelor
reprezint n fond un stadiu firesc al evolutiei. Ortografia rmne n urma acestei prefaceri, de aceea
sistemul ortografic ce urmeaz s fie stabilit acum nu mai corespunde cu exprimarea urmasilor.
Uzul va impune alte forme, alt pronuntare, care vor trebui s se reflecte n ortografie. Cine pierde
din vedere acest lucru uit sau nu vrea s tin seama de mprejurarea c principiul fonetic reprezint
nssi viata limbii si este o conditie a ntelegerii ei de ctre vorbitori. Dimpotriv, principiul
etimologic, care contrazice ideea de evolutie a limbii, este o piedic si un pericol pentru dezvoltarea
intelectual a unui popor.
Vom aminti c Ministerul Instructiunii elaborase si el un sistem ortografic, nu mai putin
etimologizant si greoi, impus scolilor. De aceea era necesar s se reia discutia cu privire la
ortografie pentru a se pune de acord normele scrierii cu uzul, de care se lsau cluziti scriitorii si
oamenii de cultur ai epocii.
Dezbaterile au fost reluate n 1880, dup ce prealabil se constituise o nou comisie. Cu acest
prilej, T. Maiorescu, n calitate de raportor al comisiei, propuse principiile cuprinse n studiul pe
care l-am rezumat mai sus. Proiectul su, fonetic n esent, mai mentine nc unele elemente
etimologice. Concesiile fcute acestui principiu snt, ntre altele:
- scrierea cu ss a cuvintelor de origine str$ine: rass), cass);
- scrierea cu z sau dz, n func#ie de originea nelatin$ sau latin$, a
cuvintelor: zare < rus. 789;, dar dzile < lat. dies;
- redarea grupului #t prin sci: Bucuresci - Bucure#ti, scie #tie.

T. Maiorescu tinuse s precizeze, n raportul su din 1880, c propunerile fcute nu trebuie
considerate definitive, ele urmnd s fie completate si mbunttite prin amnunte ulterioare, puse
198
de acord cu normele stabilite de gramatica si dictionarul limbii romne. Etimologistii au izbutit
totusi s smulg si alte cteva concesii fcute sistemului lor cnd propunerile au fost supuse totusi
votului. Ei au obtinut (cu majoritate de 1 vot!) pstrarea lui u (4) final si i (E) final scurt. Pe lng
aceasta, regulile Academiei stabileau ca % s se scrie din , } si %, dup cum formele flexionare arat
c el provine din una dintre aceste vocale: l#ud%nd, fac}nd, v}nd, morm}nt, %ntre, r%p# etc. Eegula se
bazeaz ns pe o explicatie fals, ntruct se considera c t#c%nd ar trebui s se scrie cu } (lat.
tacere, tacendo). n aceeasi situatie snt verbele v%nd si sf%nt, n care, conform normelor Academiei,
ar trebui s se noteze % prin i, pentru c avem logoformele vinzi, sfin*i. Dar v%nd si sf%nt nu are nimic
comun cu acestea din urm, deoarece % din aceste dou cuvinte nu este derivat din i, ci reproduce
un e latin accentuat (vCndo) si un S slavon mprumutat si nazalizat: CBhTT.
Ortografia fonetic repurteaz o victorie decisiv abia n 1904. Din comisie fac parte acum, n
afar de T. Maiorescu, numit din nou raportor, Iacob Negruzzi, Ovid Densusianu, Ion Bianu.
Modificrile propuse de ast-dat si acceptate de Academie duc la eliminarea unor elemente ale
scrierii etimologice, sistemul adoptat fiind, n linii generale, cel de azi. Principalele modificri
propuse de T. Maiorescu, care aduce ca argument principal uzul, snt:
- se suprim$ dz, p$strndu-se numai z, indiferent de originea cuvintelor;
- + (i < marcnd diftongi snt nlocui#i cu ea (i oa;
- grupul sci se nlocuie(te cu #t: Bucuresci Bucurer#ti;
- se accept$ scrierea cu 5 din i, exceptnd cazurile cuvntului romn si
derivatele lui;
- se suprim$ = (i > din finala cuvintelor.
Dup cum e lesne de observat, sistemul ortografic bazat pe principiul fonetic a nvins dup
lungi si dificile dezbateri si reflect, n esent, normele actuale, dup ce s-au fcut unele modificri
n 1932, si apoi altele, n 1953, cnd au fost nlturate ultimele resturi etimologice; u final mut n
cuvinte ca unchiu, vechiu, % n mijloc de cuvnt, la care s-a revenit prin decizia Academiei Romne,
dar chestiunea n-a fost ratificat nici de Senatul Romniei, nici de Parlamentul Republicii Moldova,
desi Radioteleviziunea ambelor state, presa periodic utilizeaz acest model de scriere, chiar dac el
nu corespunde de multe ori realittii si nu reflect totdeauna etimologia. Tot atunci, n 1953, s-a
acceptat forma verbal s%nt n loc de sunt, la care s-a revenit n legtur cu scrierea lui % din a ().
Activitatea lui T. Maiorescu pe trmul limbii literare nu se limiteaz numai la contributia sa
esential la stabilirea principiului fonetic n ortografie. El a mai desfsurat si o activitatea intens si
salutar ntr-un domeniu numit de noi astzi cultivarea limbii. Cci limba romn literar era
amenintat nu numai de primejdia scolasticismului latinist, ci si de alte influente, care atingeau
specificul ei national. Astfel de influente se exercitau n special asupra limbii culte din celelalte
provincii romnesti: Transilvania, Bucovina si Banatul. Limbajul presei din aceste provincii se afla
sub o vdit influent a modelelor neromnesti n lexic, frazeologie si sintax. n studiul Limba
199
romn# %n jurnalele din Austria, el constat c modul n care este folosit limba romn n
publicatiile de peste munti nu mai ngduie tcerea. Obiectul criticii sale n formeaz mai ales
urmtoarele aspecte ale stilului publicistic din periodicele timpului:
- germanismele introduse prin traducerea cuvnt cu cuvnt;
- stilul confuz;
- greseli de folosire a cuvintelor inspirate din dorinta de a afisa o fals originalitate.
ntr-un alt studiu, ntitulat sugestiv Be*ia de cuvinte, Titu Maiorescu si ndreapt atacul
mpotriva strictorilor de limb, care folosesc din abundent barbarisme.
T. Maiorescu s-a pronuntat cu aceeasi autoritate, ca si n alte compartimente ale vietii noastre
culturale, si n privinta neologismelor. Cercul Junimii luase n dezbatere aceast problem si
adoptase o pozitie n mare msur comun, adic rezervat, uneori chiar ostil, n ceea ce priveste
ntrebuintarea neologismelor. Iacob Negruzzi, de exemplu, se declarase mpotriva introducerii unor
termeni noi, considerati de el inutili. Prerile sale, exprimate n Scrisori, unde condamn
ntrebuintarea unor neologisme de tipul pant#, incint# sau a unor calcuri, erau, ntr-un fel,
justificate, chiar dac evolutia ulterioar a limbii nu i-a dat dreptate. Acelasi lucru l sustine si T.
Maiorescu n Direc*ie nou# %n poezia 'i proza romn# (1872), exprimndu-si ngrijorarea fat de
valul de neologisme care reprezentau pentru el o adevrat mbolnvire literar. Titlul studiului
publicat n 1881, rn contra neologismelor, arat limpede care erau convingerile sale n aceast
materie. Acelasi studiu, retiprit n volumul Critice, se ntituleaz de data aceasta Neologismele -
dovad c atitudinea lui T. Maiorescu se schimbase cu timpul, devenind mai flexibil. S citm un
pasaj n care este vorba de un senator pe nume N. Blarenberg: De asemenea limb rd toti oamenii
cu mine si autorul, dac i-am face pe frantuzeste ceea ce face d-sa pe romneste; dac i-am zice cu
ton serios: ne vous battez la tte avec ses pensees; pas de livre, pas de part (n-ai carte, n-ai parte)
si alte asemenea glume. T. Maiorescu conchide: Dar trebuie s vorbim n contra acelor
neologisme de prisos care se strecoar prin scrierile noastre fr a bate prea tare la ochi si ne
nstrineaz limba din ce n ce mai mult de la ntelesul ei popular. Pentru ce s zicem, de exemplu,
este suficient, cuvnt care nu-l ntelege nici un tran romn, si s nu zicem este de ajuns, cuvnt de
origine asemenea latin, ns nteles de toat lumea? Tot asa va trebui s zicem (s se observe tonul
imperativ al lui T. Maiorescu!) a ajunge la ceva n loc de a parveni sau, cum scrie dl I. Popescu
din Sibiu, a parveni la ceva, agerime n loc de sagacitate, ad%nc n loc de aprofundat, dinadins n
loc de inten*iune, de'ert#cuine n loc da vanitate, a %napoia n loc de a restitui, aprig n loc de avid
si imperios, aspru n loc de sever, a %ncredin*a n loc de a confia, a lua asupra-'i n loc de a-'i
asuma, %mbun#t#*ire n loc de ameliorare si sute de alte exemple. Sntem ncredintati, ne asigur T.
Maiorescu, c numai cu putin l u a r e - a m i n t e (nu atentie!) la aceast regul stilul multor
200
scriitori de-ai nostri s-ar ndrepta si s-ar face adevrat romnesc din prea mpestritat si strin ce este
astzi.
S-ar putea sustine, nu fr temei, c T. Maiorescu ne apare n acest pasaj, la prima vedere,
drept purist
1
, adic adversar al neologismului, dat fiind c majoritatea termenilor noi proscrisi de el
(exceptnd pe a confia) s-au ncettenit n limba literar. Problema este ns alta. T. Maiorescu
porneste de la principiul evitrii mprumuturilor fcute de dragul mprumutului, cnd n limba
romn exist echivalentele necesare. La 1880, neologismele sanctionate de T. Maiorescu nu-si
fcuser nc drum bttorit. Chiar dac seful Junimii nu credea oportun introducerea lor lucru
infirmat de evolutia limbii literare pozitia de aprtor al patrimoniului limbii populare ntr-o
avalans neologic este ndrepttit si corespunde, n genere, momentului cultural al epocii. De
altfel, T. Maiorescu pledeaz pentru acceptarea termenilor noi cnd snt reclamati de introducerea
unor notiuni noi. Izvorul principal al modernizrii limbii literare este si pentru el lexicul limbilor
romanice. De aceea, observ el n acelasi articol, trebuie combtut termenul am#surat (care provine
din german) din ziarele transilvnene si nlocuit cu conform, care este de origine francez.
Faptele reproduse de Maiorescu snt un exemplu edificator despre stadiul la care limba romn
literar ajunsese spre sfrsitul secolului al XIX-lea. Formele nu erau nc ntru totul unificate.
Maiorescu nsusi mai scrie stimulant pentru stimulent, tenden*# pentru tendin*#, prelec*ie (ca si M.
Koclniceanu) pentru prelegere, observ#ri observatii n locul perifrazei mai vechi b#g#ri de
seam#, produceri pentru produc*ii si, de asemenea, academicii, fizicii, matematicii n locul
variantelor consacrate prin uz, sub influenta limbii franceze: academicienii etc. Este ns evident
tendinta lui Maiorescu de a se adresa limbii populare si, la rigoare, de a calchia cuvintele strine,
fcndu-le s intre n tiparul materialului lexical romnesc. De aceea el prefer s scrie cugetare,
deslu'ire, %nsemn#tate, a st#rui, a pune %n cump# etc., sau %nr%urire (alturi de influen*#), prop#'ire,
sim*#m%nt (si sim*im%nt), luare aminte (atentie), a se m#rgini (a se limita) etc. Limba sa este, fr
ndoial, un model de limb literar pentru o epoc de mari prefaceri si tendinte filologice
divergente, cu toate rezervele pe care le putem avea fat de purismul su formulat pe un ton de
sentint, fr drept de replic, cum realitatea lingvistic l obliga n cele mai multe cazuri s
procedeze. De fapt, Maiorescu nu este un adversar al neologismelor luate n sine, ci al acelora
care, indiferent de originea lor, nu snt strict necesare limbii romne. Pe de alt parte, atitudinea sa
izvorste din aceeasi conceptie a aprrii culturii nationale, cultur care trebuie s-si pstreze
nealterate rdcinile populare. Care snt, n ultima instant, criteriile dup care pot fi acceptate
neologismele? Iat regulile indicate de Maiorescu:

1
Asa cum l considera S. Puscariu n Limba romn#, I: Titu Maiorescu, lupttorul cel mai bine narmat mpotriva
scoalei latiniste, ndreprndu-se mpotriva usurintei cu care era adoptat neologismel, devenea el nsusi purist, p. 385.
201
- dac pe lng un cuvnt slavon exist un curat romnesc, cuvntul slavon trebuie nlturat; de
exemplu blagoslovenie trebuie s cedeze locul lui binecuv%ntare;
- dac exist n limb un cuvnt de origine latin, sinonimul neologic nu este necesar; se va
spune deci %mprejurare, si nu circumstan*#, binecuv%ntare, si nu benedic*iune. Maiorescu vede
explicatia abuzului de neologisme ptrunse n limba romn fapt ce are ca urmare alterarea
fondului ei popular n necunoasterea de ctre scriitori a valorilor si posibilittilor reale ale limbii
noastre, conjugat cu lipsa de osteneal n privinta cercetrii vechilor texte ale literaturii romne.
Pn unde puteau ajunge excesele maniei neologizante, se vede din limba fabricat de latinisti si de
I. Heliade.
n virtutea acestei conceptii, care continua ideile mai vechi ale Daciei literare si ale lui Alecu
Russo, T. Maiorescu sustine c eliminarea din limb a elementelor vechi, devenite populare,
indiferent de originea lor, este nu numai o eroare, ci si o actiune fr sorti de izbnd.
Exist mprumuturi lexicale vechi puternic nrdcinate n limb si, prin aceasta, n ntreaga
viat sufleteasc a poporului. Sensul lor distinctiv este ntrebuintarea cuvntului respectiv n toate
manifestrile generale din viata unui popor, de pild n folclorul literar si n literatura cult. Ce ar
deveni, de exemplu, limba poetic a lui V.Alecsandri, adaug T. Maiorescu, dac am nlocui
expresia neagra ve'nicie din vorbirea obisnuit prin neagra eternitate sau stea iubit# prin stea
amat#, cum ar dori partizanii neologismului?
Temeiurile invocate de T. Maiorescu snt, cum se vede, greu de combtut, cci se situeaz
constant pe principiile salutare ale traditiei populare, cluzit fiind de ideea pstrrii si cultivrii
specificului national al limbii si culturii noastre.
n partea final a studiului Neologismele, T. Maiorescu revine la problemele teoretice ale
discutiei, anume la caracterul complex al continutului semantic al cuvntului din exprimarea vie,
pus n legtur cu viata sufleteasc a vorbitorului si a poporului care ntrebuinteaz limba si prin
care se defineste ca entitate psihic si social: cci cuvntul numai n dictionarele crturarilor se
nftiseaz ca o unitate izolat de cteva litere mpreunate laolalt, care, prin permutri, se pot
preface ndat n alte unitti; n realitatea vietii sufletesti, cuvntul este un complex de ntelesuri si
de simtiri care nu exist niciodat singuratice, ci snt totdeauna legate cu ntelesurile si simtirile din
alte cuvinte si alctuiesc astfel ntre ele testura cea trainic a personalittii unui individ, ca si a unui
popor
1
.
Prerile lui Maiorescu si solutiile respective propuse de el n privinta neologismelor nu snt
lipsite de o anumit rigiditate si de o vizibil coloratur antilatinist
2
. Ele si afl ns explicatia n

1
Titu Maiorescu, Neologismele, Ia'i: Junimea, 181, p.156.
2
Punctul de vedere al lui Maiorescu, cnd recomand neologismul numai n cazul n care nu avem un cuvnt vechi (de
origine latin), spre a exprima aceeasi idee, era prea de tot utilitarist si nu tinea seama de faptul c limba unor gnditori
202
peisajul cultural al epocii si n literatura de pres a vremii, care purtau pecetea unei evidente
tendinte de modernizare pripit si superficial a exprimrii literare, fapt ce nu putea s duc dect la
o real coruptie, prin pierderea legturii cu substanta veche, popular si national a limbii.
Interventia sa, cu unele rezerve pe care le putem avea dup un secol de evolutie a limbii literare, a
fost mai mult dect oportun. Maiorescu nsusi a cedat, cu timpul, n fata unor realitti care infirmau
sau corectau teoriile sale att n ortografie, ct si n privinta neologismelor. Nu se poate contesta ns
c pozitia sa era, teoretic, motivat, iar tezele sale si-au gsit formele unei expuneri sistematice si
stiintifice, supuse unei logici si unei argumentri bazate pe fapte.
Punndu-se sub autoritatea uzului si lsndu-se condus de geniul limbii, adic de spiritul, de
natura ei nteleas cu totul altfel dect o fceau latinistii T. Maiorescu ofer un exemplu de
ntelegere stiintific si realist a promovrii limbii cercetate de el n strns dependent de ntregul
proces al formrii unei culturi nationale. Cultivarea limbii, care nseamn pn la el achizitie
numeric, mbogtire cu orice pret a mijloacelor de exprimare, capt, prin Maiorescu, un continut
nou, n care spiritul critic si ideea de nationalitate snt factori suverani. Ca si attea alte sectoare ale
culturii noastre, istoria limbii romne literare i datoreaz lui T. Maiorescu tot att ct datoreaz
critica si estetica noastr literar. Stilurile limbii literare al literaturii, al scrierilor stiintifice, al
presei, supuse unei judecti lucide si obiective, trebuiau s ias de aici nainte puruficate de zgura
influentelor strine si de falsa originalitate ocrotit de semicultur.
Exist ns n aceast perioad si o alt tendint care si urma drumul firesc, n afara forului
oficial al Academiei sau al unor filologi animati de spiritul reformelor radicale. Ea era reprezentat
de scriitorii celei de-a doua jumtti ai secolului al XIX-lea: M. Eminescu, I. Slavici, I. L.
Caragiale, I. Creang, pentru care limba popular alctuia izvorul principal, pururea ntineritor al
expresiei literare, cum observ autorul Luceafrului.

Curentul istoric-popular
Unele reflec#ii lingvistice ale lui Alecu Russo
Rolul lui Alecu Russo n cultura si stiinta romneasc are sanse de a fi, pe alocuri,
subapreciat sau de a fi schitat, poate, incomplet, dac s-ar trece cu vederea peste reflectiile lui
judicioase privind diverse probleme de limb. Desi nu era un specialist n materie (drept dovad ne
poate servi nssi actiunea lui Al. Russo, care nu rezid ntr-o nfruntare cu adversarii n termenii si
cu mijloacele stiintei limbii, totusi cugetrile sale, remarcabile nu prin cantitatea, dar, mai ales,
prin substanta lor, pe marginea unor chestiuni att generale (cum ar fi, de exemplu, conceptul de

are nevoie de sinonime, precum omul cu o cultur mai rafinat are nevoie n interiorul su de un covor pe jos, de
tablouri pe pereti si de un stil n liniile mobilierului, scria S. Puscariu n Limba romn#, I, p. 390.
203
limb nteleapt sau geneza logicii limbii), ct si particulare (cum ar fi, de exemplu, izvoarele
de mbogtire a limbii literare sau rolul strinismelor) snt n consonant deplin cu adevrurile
stiintei despre limb.
Al. Russo e unul din putinii scriitori care a pus n discutie raportul dintre obiectul investigat
si subiectul care cerceteaz acest obiect. Astfel, dup prerea lui Al. Russo, filologii nu trebuie s
prefac, s reformeze limba dup placul lor, ci trebuie s se mrgineasc la definitia rnduielilor
limbii, la statornicia sintaxei si a ortografiei, iar o gramatic a limbii trebuie elaborat nu dup
limba ce ar trebui s avem, dar dup limba ce avem.
Trebuie s mentionm n mod special c valoarea observatiilor lingvistice ale lui Al. Russo
poate fi just nteleas si interpretat fr echivoc, dac aceste observatii vor fi proiectate pe fundalul
intensei agitatii n diverse domenii ale timpului. Cu referire la domeniul lingvisticii, putem constata
c anume n perioada respectiv unul preface toat limba n /iune, altul n /*ie, altul n /iu, altul n
/%ntde nu stii cum s te ntorci ntre aceste patru puncturi cardinale a gramaticilor [Russo: 1998,
45]. Cu alte cuvinte, anume n perioada respectiv, se fceau tentative energice din partea
reprezentantilor latinismului exagerat al lui August Treboniu Laurian, latinismului moderat al lui
Timothei Cipariu, italienismului lui Ion Heliade Rdulescu, fonetismului lui Aron Pumnul de a
ncorseta limba n canoane puriste si intolerante, de a impune la noi, ntr-un moment de vital si
delicat articulare a traditiei cu nevoia de nnoire, exageratia si chiar mai mult: aberatia [Regman,
26]. De aceea, n dorinta de a clca sntos si dup logic, Al. Russo consider, pe bun dreptate,
c ncercarea de a nturna si rsturna o limb mpotriva trasului (= traseului) ei este o chestie de
pedanti, de nestiutori, de sarlatani sau de misei, precum este o frazeologie strlucitoare pentru
ochii slabi intentia de a aseza limba, chipurile, pe niste baze mai solide. Argumentul invocat
mpotriva unei atare normri a limbii este simplu, dar peremtoriu: Cnd se naste o limb n lume,
se naste cu organismul ei, se naste negresit pe o baz solid, pe baza alteratiilor sau a decompozitiei
altor limbi, pe conditiile vietuirii a poporului ce o nfie sau care se naste cu ea, precum romnii pe
conditiile climei, a vecinttii si a o mie de alte conditii ce alctuiesc istoria [Russo, 95-96].
Dup ferma convingere a lui Al. Russo, puristii gresesc atunci cnd consider c istoria
limbii romne ncepe cu istoria romnilor si cu scoalele Ardealului, si cu scoala limbii hrisoavelor,
limba public, cu scoala limbii cntecelor populare, limba inimii neamului; cu scoala limbii
traductorilor crtilor bisericesti, limba credintei, cu scoala limbii cronicarilor, limba istoriei, care
scoale si dau mna din veac n veac, pn la scoala ardeleneasc de astzi, ce nu seamn nici cu
una si nu se leag cu nimic cu traditiile scrise si orale [Ibidem, 74-75].
Analiznd formarea si dezvoltarea limbii romne, Al. Russo opineaz c la baza ei
st latina vulgar a soldatilor si colonistilor din Dacia. Acest cel mai de pe urm nscut dialect
204
(care si are rdcin n Galia, n Spania, n Italia, n Grecia mare) era utilizat mult vreme numai n
viata casnic si n relatiile private. Dar, o dat cu ntemeierea domniilor n Valahia si n Moldova,
dialectul se ntreste, se ridic si se impune dregtorilor, ncepe a fi folosit n actele publice,
transformndu-se treptat n limb. Acest idiom ns nu mai era limba latin, precum moldovenii si
valahii nu mai erau vechii romani, ci un popor nou, care s-a format din amestecarea elementului de
bastin cu alte popoare: dovad c limba nu este latin stau: testura si cuvintele cele numeroase
care lipsesc n latin, dar se gsesc n limbile noastre, si traditiile ideii nationale tritoare la noi ce
si au perechea n unele din trile citate [Ibidem, 98].
Ca si orice alt limb, limba romn are un specific al ei specific determinat de originea ei,
de felul de a fi al poporului care o vorbeste, de colaborarea ei cu alte limbi, de originalitatea ei
de a desemna realitatea etc. n legtur cu acest moment, Al. Russo mentiona cu deplin ncredere:
O limb, fie ea turcit, grecit, frantuzit si slavonit, cnd vorbeste de neam si s-a nscut cu el,
cnd spune de trecut, de patrie, si n fiecare cuvnt st o traditie istoric, o durere, o fal sau o
simtire, e o limb nepieritoare si cu anevoie de a strpi [ibidem, 85]. Acelasi detaliu aveau s-l
confirme si interogatiile retorice: Scoate din limba romneasc ramurile strineUnde e
limbaunde e originalitatea ei? [ibidem, 99]. Probabil, influentat de Cugetrile lui Al. Russo si n
intentia de a lua atitudine fat de valul de neologisme ce invadau limba romn, T. Maiorescu scria:
Ce ar deveni, de exemplu, limba poetic a lui V. Alecsandri, dac am nlocui expresia neagra
ve'nicie din vorbirea obisnuit prin neagra eternitate sau stea iubit# prin stea amat#, cum ar dori
partizanii neologismului? [Maiorescu, 281].
n acelasi timp, Al. Russo va interveni autoritar n discutiile despre utilizarea
mprumuturilor. Astfel, el respinge categoric strinismele, ce nu mbogtesc cu nimic limba
literar: Munceste-ti pana si pune o zbal strinismului[care] ncepe de o vreme si subt toate
chipurile a ne ndusi, scria Al. Russo lui M. Koglniceanu, sftuindu-l ca ziarul s scrie pentru
obste, obstea cea nepoliglot, nelatin, nefrantuzc, ca s poat bietii oameni avea o legtur, un
locusor pe pmntul moldovenesc, unde se vorbeste moldoveneste [Russo: 1989, 185].
Ca si ceilalti scriitori ai timpului, Al. Russo a manifestat un interes constant pentru diverse
aspecte ale limbii romne literare. El pleda insistent pentru stabilirea unor astfel de norme literare
ale limbii ce ar asigura dezvoltarea ei liber si multilateral, democratizarea ei si, totodat, ridicarea
nivelului ei de cultur, de rnd cu celelalte limbi de cultur din Europa. Normele literare ale limbii,
dup prerea lui Al. Russo, trebuie s corespund ntru totul normelor intrinsece ale limbii, logicii
ei. Numai n felul acesta, vom avea si o limb cu adevrat literar, si o literatur cu adevrat
national. Si, dimpotriv, dac vom alerga dup visurile pedantilor, vom rmne n patosul unde ne
gsim (adic la anul 1855) [Russo: 1998, 107]. Literatur a patosului, astfel numea Al. Russo
205
literatura cosmopolit si antirealist creat pe la mijlocul secolului al XIX-lea de ctre apologetii
sistemelor purist-neologiste, rtciti n ntreitul pedantism al formei cuvintelor si momitriei
strinilor [Ibidem, 47]. O astfel de literatur, care neac si omoar n trile romnesti dezvoltarea
spiritului si a nchipuirii, vine din pricina nestiintei limbii si a traditiilor printesti; literatura aceasta
nu are rdcin, nici d road [Ibidem, 43], scria Al. Russo n manier cronicreasc.
Al. Russo era de prerea c stabilirea normelor literare ale limbii trebuie s se ntemeieze pe
conceptia rational a dezvoltrii ei, pe bunul-simt, pe dreapta judecat si evitarea oricror exagerri.
Declarnd o lupt nempcat pedantilor neologisti, el arta c principala greseal a acestora consta
anume n faptul c ei prefcuser neologizarea ntr-un mijloc de mbogtire a limbii, ntr-un scop n
sine. Departe de a nega necesitatea n utilizarea neologismelor, Al. Russo privea schimbrile n
limb ca un axiom ce nu are nevoie de demonstrare, deoarece nevoile nou cer mijloace nou, si
ideile nou au nevoie de cuvinte nou [Ibidem, 46]. El a relevat marele rol al mprumuturilor
neologice n procesul de mbogtire si de perfectionare a limbii nationale literare. n plus, spre
deosebire de teoreticienii neologisti-puristi, Al. Russo considera justificat c ncettenirea n limba
romn a neologismelor de origine strin presupune adaptarea lor la specificul fonetico-morfologic
al limbii noastre, iar, odat statornicite, ele se nationalizeaz, copiaz ntru totul limba popular,
mbrcnd cum zicea el, caracterul pmntului [Ibidem, 11]. Fundamentarea popular a limbii
literare o gsim exprimat, dup prerea lui St. Munteanu, [Munteanu, Tra, 218] n urmtorul pasaj
Traditia oral a neamului nostru cuprins n cntecele vechi, zise astzi balade, ne d tot
romnismul crtilor bisericesti si al cronicarilor, iar nicicum romnismul nou. Ast traditie oral,
netinut n seam de scoale, ast traditie pe care este zidit nationalitatea romn mprstiat ntr-o
minunat asemnare si unire pe toate laturile romnesti, e limba [Russo: 1998, 87].
Teoreticianul Romniei literare era un adversar hotrt al artificialittii de stil, al stilului
manierat, al pretentiozittii, al literaturii pedante n condei, n forme, n idei, care din
pricina nestiintei limbii si a traditiilor printesti [Ibidem, 43], neac si omoar n trile romne
nchipuirea sub o r i d i c o l i n g e n i o z i t a t e a cuvintelor [Ibidem, 21]. Era si de asteptat, n
acest context, ca Al. Russo s ia atitudine fat de creatia unor confrati de condei, Astfel, detestnd
verbalismul si retorismul creatiilor literare ale lui Heliade Rdulescu si ale discipolilor si, Al.
Russo scria: Adevrat, filomela este cuvnt poetic, azura i frumos, orizonul nu-i slut [] Dar ce
folos! limbajul, geniul, inspira*ia si filomela cu suavele ei modula*ii pl%ngeferi nu ne ncnt sau
pentru c snt strine, iar nu romne, sau pentru c sntem nc prea barbari si nedemni de lirele
acestor armonio'i, desi neinteligibili orfei [Ibidem, 21-22].
n acelasi timp, Al. Russo ironiza si pe vulgarizatorii limbii, propovduitori ai norodniciei
mojicesti false, care se strduiau s reduc limba literar, cobornd-o la nivelul intelectual al
206
omului fr cultur. Ca si comilitonii si, el respingea cu trie toate ncercrile acestora de a
introduce n circulatia literar diferite forme agramate, primitive sau schimonosite ale unor cuvinte
si expresii de tipul 'eap# n loc de ceap#, hiere pentru fiere, p'ene n loc de pesemne etc. [ibidem,
91]. Nu poate fi acceptat nici gramatica actual, deoarece ea nu d extrasul limbii vii, ci produce
teorii ingenioase cteodat, dar totdeauna mponcistoare [= contrare] realittii [Ibidem].
Viziunea lui Al. Russo referitoare la valorificarea trecutului si a limbii populare capt o
important deosebit la etapa contemporan. Desi era ferm convins c acestea snt izvorul principal
de mbogtire a limbii romne literare, el nu considera totusi ca operele scrise s mbrace cu totul
mantaua limbii populare, fapt care trebuie s fie principiul de cluz si al limbii noastre literare
contemporane, pe care unii o mai confund cu graiul.
Fiind constient, pe de o parte, de misiunea scriitorului n procesul de dezvoltare a limbii
nationale si de faptul c literatura trebuie s fie expresie a neamului, iar pe de alt parte, de
consecintele nefaste ale actiunilor pedantilor n acest proces, Al. Russo va consemna programatic:
Cnd romnii vor ntorloca o societate serioas, spre asezarea si dezbaterea chestiunilor limbii,
cnd vor pune pe izvod tot ce au, cnd societatea aceea va ncheia jurnal de toate cuvintele primite,
indigenate, lepdate, nnoite sau nvechite din trile unde se vorbeste romneste, cnd se va aseza
sintaxa si ortografia nu dup placul fiestecrui, dar dup duhul istoriei si al originilor neamului,
atunci literatura si va lua zborul si va fi expresia neamului [] n acea zi pedantii se vor sterge ca
umbrele, c nimica nu omoar pedantismul ca o carte frumoas, simpl, de gust si de idei [Ibidem,
101].
Departe de a efectua o inventariere exhaustiv a diversittii reflectiilor lingvistice ale lui
Al. Russo, totusi, sintetiznd cele spuse, esti tentat s afirmi c ostasul propsirii a anticipat, la
multe capitole, starea actual de lucruri din domeniul limbii fapt ce actualizeaz profetia
alecsandrian: Numele lui Alecu Russo creste cu timpul si va strluci glorios [Alecsandri, 411].

Vasile Alecsandri 'i curentul istoric-popular
Chiar de la nceputul activittii sale, V. Alecsandri a stat n primele rnduri ale acelora care
luptau pentru o limb literar bazat pe limba vie a poporului. Admiratia sa fat de literatura
popular, exprimat n fapt prin publicarea pentru prima oar a doinelor si cntecelor btrnesti, n
mod firesc, a conditionat si admiratia lui fat de limba acestor productii. Cine au intrat la vorb
frteste cu locuitorul de la cmp si nu s-au mirat de ideile, de giudectile lui si nu au gsit o mare
plcere a asculta vorba lui mpodobit cu figuri originale?, se ntreab V. Alecsandri, dnd apoi o
serie de exemple din vorbirea popular, ca are ma*e pestri*e (pentru un om ru), e bun ca s%nul
mamei (pentru un om bun) etc. [Apud Iliasenco, 22].
207
Cea dinti victorie de prestigiu a limbii populare si a creatiilor populare n sensul dorit de
Dacia literar# se realizeaz prin opera poetic a lui V. Alecsandri. Nu vom strui aspra
entuziasmului cu care bardul de la Mircesti a ntmpinat poezia popular si nici asupra
evenimentului pe care l-a reprezentat pentru literatura romn publicarea celor dou volume de
Poezii poporale (1852-1853). Revelatia folclorului a avut-o poetul prin 1843, cum aflm din
povestirea O plimbare la mun*i (1844). Timp de 10 ani a cules cntece, legende, strigturi, care
aveau s intre mai trziu n culegerile amintite. Aparitia lor a avut un rsunet deosebit si general.
ntlnirea cu folclorul a produs o schimbare si n privinta gustului literar al poetului, care
abandoneaz genul poeziei romantice la mod, inclusiv ncercrile scrise n limba francez. Ne-o
spune el nsusi mai trziu: Atunci scrisei sau, mai bine zis, improvizai cele mai bune poezii ale
mele: Baba-Cloan*a, Strunga, Doina, si-mi fgduii cu tot dinadinsul s las la o parte ncercrile
mele de versificatie francez si s-mi urmez calea ce-mi croisem singur n domeniul adevratei
poezii romnesti [Nicolescu, 8].
17

Asadar, poetul avea constiinta c a descoperi drumul spre poezia romneasc autentic, iar
autenticitatea ei era garantat de nsusirea unei anumite modalitti de constructie si expresie
specific poeziei populare [Munteanu, Tra, 119-120].
Activitatea lingvistic a lui V. Alecsandri se manifest direct n articole speciale, publicate
n presa timpului, n scrisori, n gramatica tiprit la Paris n 1863 si n discursurile rostite la
Academie.
V. Alecsandri ns nu a fost un teoretician al limbii literare, ca I. Heliade sau Al. Russo. El a
contribuit pe alt cale, indirect, la promovarea ideii de aprare a bazei populare si de cultivare a
limbii prin scrierile sale, mai ales prin piesele de teatru Rusaliile %n satul lui Cremine (1840), Iorgu
de la Sadagura (1844), Chiri*a %n Ia'i (1850) s.a., si incidental, n unele scrieri n proz, ca Istoria
unui galb#n etc. n Dic*ionar grotesc, n comedii si vodeviluri, toate curentele filozofice, de la
heliadism la latinism si de la galomanie la ciunism, au fcut obiectul satirei lui.
Activitatea lui intens pentru perfectionarea limbii literare se manifest si prin faptul c
paginile revistei Romnia literar# (1855), redactat de el, au fost, de fapt, o tribun pentru
problemele limbii, n care si-a expus conceptia progresist si Al. Russo, tiprindu-si Cuget#rile.
Preocuprile lingvistice ale lui V. Alecsandri privesc trei domenii esentiale: lexic, gramatic,
ortografie.
Problema perfectionrii lexicului era extrem de acut. Dezvoltarea stiintei, a feluritor genuri
literare, toat evolutia societtii, n general, cerea mbogtirea lexicului cu elemente noi si
perfectionarea celor existente. Pornindu-se de la aceast premis general absolut just, izvort din

17
Vasile Alecsandri, Opere I, Bucuresti, 1965.
208
necesittile istorice ale dezvoltrii limbii, s-a ajuns ns la o babilonie lexical, cum zicea V.
Alecsandri. Unii cutau s duc limba spre latinizare, altii cutau s-o apropie de limba italian, al
treilea nscocea tot felul de cuvinte pentru a-i pstra firea si toti mpreun contribuiau la
stagnarea limbii, ba o mpingeau cu cteva secole napoi.
n aceast situatie, este firesc ca acei literati care aveau bunul simt al limbii, dragoste si grij
pentru soarta ei, chiar fr a fi teoreticieni, s se ridice mpotriva exagerrilor de tot felul. Printre
acestia a fost si V. Alecsandri. El a scris cteva articole speciale privitoare la lexic, tiprite n
revistele Convorbiri literare, Romnia literar#.
Cu mult verv satiric si exprim el indignarea de faptul publicrii dictionarului lui A. T.
Laurian si A. Massim, pe care-l numeste un dictionar grotesc, ntitulndu-si astfel si articolul din
Convorbiri literare [Apud Iliasenco, 23]. Multe cuvinte nregistrate de dictionarul lui Laurian si
Massim au fost aruncate, ca un balast netrebnic, la groapa cu gunoi a istoriei. Astfel este
substantivul morb pentru boal#, de la care V. Alecsandri ncearc s formeze adjectivele respective
morbos, morboas#, morbo'i, observnd cu mult ironie: Noua boal inventat si rspndit ntre
romni de acei ce pretind a lucra la naintarea neamului romnesc. Corpul medical a declarat c
aceast boal este din aceeasi categorie ca holera-morbus, ca pedanto-morbus etc. [Ibidem, 24].
Referitor la cuvntul resbel pentru r#zboi, introdus de latinisti, V. Alecsandri scrie: Ostasii
lui Stefan si Mihai erau r#zboinici (vezi cronicele vechi), ostasii de acum cat s fie resbelnici dup
botezul pedantilor. Ostasii vechi se r#sboiau ca niste lei. Ce vor face ostasii noi, pedanticeste
grind?.. Prin urmare, btlia de la Rsboieni ar trebui s se numeasc btlia de la Resbeleni, dac
ar lua parte la dnsa modernii resbelnici, condusi de resbel pentru a ce... Proh pudor
18
.
n acelasi ton ironic, care ajunge uneori la satir musctoare, vorbeste V. Alecsandri si
despre alte cuvinte introduse n dictionar, ca: amoare, anim#, bel`*# s.a.
Un model de lexic grotesc prezint V. Alecsandri ntr-un articol-scrisoare, publicat n
Romnia literar#. Stilul acestei scrisori este numit de poet balmus literar, fiind mbuibat cu tot
felul de expresii, ca: infelicitatea m-au vetat de a v# revede, am consider#ciune, gata spre
serviciune s.a.m.d. Prin asemenea scrisoare, zice V. Alecsandri, autorul a vrut s zic frumoase
lucruri si s exprime poetice idei, dar a izbutit numai a naste o stahie epistolar [Idem].
Dup cum observm, V. Alecsandri a luptat activ, prin articole lingvistice speciale, pentru o
limb literar armonioas, mpotriva tuturor ncercrilor de a o stlci prin introducerea a tot felul de
cuvinte nscocite, fr nici o baz n limba poporului si fr nici o trebuint la exprimarea ideilor si
notiunilor noi.

18
V. Alecsandri, Dic*ionar grotesc //Convorbiri literarer, III, 1869, p. 308.
209
Problema lexicului este tratat de V. Alecsandri si n articolul Din albumul unui bibliofil,
prezentnd peste 200 de cuvinte ntlnite n limba lui Rabelais, disprute apoi din limba francez,
corespondentele lor fiind pstrate n limba romn. Prin acest articol, V. Alecsandri pune o
problem lexicologic mai larg, care a fost reluat de filologul A. Cihac. ntr-un articol Despre
c%teva cuvinte din Rabelais, el subliniaz c observatiile lui V. Alecsandri merit o cercetare
filologic. A. Cihac d o lmurire just existentei n limba romn a unor cuvinte corespunztoare
celor ntrebuintate n franceza veche, si anume prin legtura de comunitate a originii limbilor
romanice
19
[ Apud Iliasenco, 25]. Cele mai multe din cuvintele mentionate de V. Alecsandri snt
descrise n Dic*ionarul etimologic al lui Cihac, n capitolul Elemente latine, ca: a alinta care
corespunde vechiului francez alinter, ntlnit nc la Molier, si care provine din latinescul lenis,
lenire, lenitus, lentus; cupa cu corespondentul vechi francez coupe si cope, provenit de la latinescul
cupa si multe altele.
Principalul fapt care vrem s-l subliniem aici este c V. Alecsandri a pus unele probleme
lingvistice cu referire nu numai la lexicul timpului su, la mbogtirea lui, dar si la istoria unor
cuvinte existente n limb, probleme de lingvistic comparat, dnd dovad de mult spirit de
observatie.
Ridiculariznd tendintele sociale, V. Alecsandri a criticat, totodat, si pe strictorii de limb.
Si nici nu se putea altfel, pentru c felulde a vorbir, admiterea unui jargon artificial ori mpestritarea
cu strinisme snt strns legate cu mentalitatea omului, cu apucturile lui, cu modul su de a se
comporta n diferite mprejurri. Acel care dispretuia starea din acea vreme si vroia s reformeze
totul trebuia s reformeze si limba [...] Latinistul trebuia s fie democrat si democratul latinist.
Aprtorul vechiului regim trebuia s vorbeasc limba veche a clasei boieresti, iar femeile, primele
primitoare de civilizatie, o romneasc frantuzit [Ibrileanu, 101].
V. Alecsandri nu uit niciodat s biciuiasc pe furitorii de limb artificial. n Istoria unui
galb%n, el l atac chiar pe I. Heliade, care ncepuse, de curnd, s plnuiasc o nou limb. Cnd
Galbnul vorbeste de Heliade, el l numeste, n rs, amiratore dela prestidigitazione, la care Paraua
ntreab, boldind ochii:
Ce cuvinte s%nt acestea?
Galbnul: Aceste s%nt c%teva cuvinte dintr-o limb# nou# romneasc#, ce se descopere acum
la Bucure'ti...Dar ian %ntreb# pe croitorii lor (acelor cuvinte) dac# %n*eleg cuvintele te6mecherii 'i
haram'i vezi ce *i-ar r#spunde: nu te capisc sau nu te cumprind.

19
A. Cihac, Despre c%teba cuvinte din Rabelais // Convorbiri literare, 1876, nr. 10, pp. 26-32.
210
Si-ntr-adevr, cnd limbile romnesti nu se croiau peste munti (ca la T. Maiorescu), ele se
croiau la Bucuresti si erau combtute n Moldova, unde spiritul critic s-a trezit de la nceputul
culturii din veacul al XIX-lea [Idem].
V. Alecsandri a combtut frantuzismul, ridicularizndu-l n diferite tipuri, ca Iorgu de la
Sadagura, Cucoana Chirita, Gahita Romarinovici etc. Se stie cu ct greutate cuvintele frantuzesti au
fost puse pe calupul limbii romne. Asa, pentru verbul publier a fost ezitare ntre publicarisesc,
publiciuesc, public#luiesc
20
, publiez, public...Si desigur, pe lng mania celor care vroiau s arate
nvtati de a ntrebuinta cuvinte frantuzesti mai era si o ntrebuintare exagerat, nevinovat:
invadarea cuvintelor netrebuitoare pe lng cele trebuitoare, intrarea si fr bilet de legitimatie,
gratie mbulzelii. Oricum, Alecsandri a avut meritul de a face prin opera sa critic un mare serviciu
limbii romnesti [Ibidem, 102].
Antipatia lui Alecsandri este mai mare ns pentru latinisti, pe care i zugrveste cu mai mult
umor. El s-a rzbunat pe latinisti prin Ianus Galuscus, care exclam:
Domnule, am ascultat toate aber#ciunile c%te le-ai debitat fra*ilor romni 'i fac aici
decl#r#ciunec# e'ti un perturbator.
Acrostihescu, ca scriitor lipsit de talent de la nceputul literaturii veacului al XIX-lea,
vorbeste n limba croit de filologi. De aici bestie incapace, sau *i s-o %nfl#c#rat imaginaciunea sau
emociuni si alte expresii.
Cucoana Chirita este ridicol nu numai n conceptiile ei, dar si n vorbire. Dorind s
nsuseasc n grab cuvinte fr a cunoaste notiunile, ea le schimonoseste. Neologismele se
asociaz n mintea ei cu cuvintele neaose din viata satului. Loja de la teatru devine pentru ea
lozni*#, a se deranjarisi este nteles ca a se r%njarisi (a se rnji) s.a. Chirita traduce cuvnt cu cuvnt
expresiile idiomatice romnesti n francez. De exemplu: dob# de carte tambour dinstruction, de
florile cucului pour les fleurs de coucou, acestea strnind n sufletul domnului Charl nu numai
amrciune, dar si dispret [Coroban, 126].
Prerile sale privitoare la lexic V. Alecsandri le-a expus nu numai prin ironizarea cuvintelor
strine limbii. El a fixat si cuvinte pe care le credea necesare limbii romne, fie ele cuvinte din
limba vorbit, fie neologisme. Cuvintele pe care V. Alecsandri le foloseste personal si le propune
pentru ntrebuintare se dau n Gramatica
21
lui la rubricile Vocabularul si Dialoguri.
n poezia lui V. Alecsandri, luna ianuarie este numit ghenar, dar se mai ntrebuinteaz si
ianuar. La cuvntul baie se d varianta feredeu, dantele are sinonimele horbote, cordele, panglice.
n vocabularul prezentat de Alecsandri, aproape fiecare cuvnt are cel putin un sinonim: a promite

20
Se mai simte nc influenta greac asupra limbii romne.
21
Grammaire de la langue roumaine par V. Mircesco, precede dune apercu historique sur la langue roumaine par A.
Ubicini. Paris, 1863
211
a f#g#dui, a spera a n#d#jdui, a fi biruitor a fi %nving#tor, a ordona a porunci, a invita a
pofti, avut bogat, culpabil vinovat, m%ndru fudul, ingrat nerecunosc#tor etc.
Faptul c V. Alecsandri prezint pentru un cuvnt din limba francez mai multe
corespondente romnesti subliniaz necesitatea alegerii cuvintelor celor mai potrivite, necesitatea
selectionrii lor.
Spirit inovator, poetul vedea nnoirea n materie de limb nu n moda frantuzit a vremii, si
nici n reformele radicale care amenintau s altereze si s falsifice o limb ale crei energii si a crei
frumusete el le descoperise n cntece vechi. Prin activitatea lui V. Alecsandri, inovatia pripit,
monden si excesele celor ce voiau s nstrineze limba de graiul popular s-au acoperit de ridicol.
Mijloacele lingvistice ale satirei folosite de autorul Chiri*ei la Ia'i ne par astzi facile si, deseori,
naive. Ele stau ns sub semnul unei epoci care le-a generat ntr-o vreme cnd istoria limbii artistice
si traditia literaturii beletristice numrau putine decenii.

Accente ale curentului istoric-popular %n operele lui C. Negruzzi 'i Al. Odobescu

Limba romn literar va merge pe drumul deschis de noua orientare initiat de curentul
istoric-popular, fundamentat teoretic de Al. Russo si ilustrat prin scrisul lor mai nti de C.
Negruzzi si V. Alecsandri. Ea se prelungeste prin Al. Odobescu, dobndind accente particulare.
C. Negruzzi si-a expus prerile n multe articole adunate n Scrisorile sale. Anume din seria
epistolar a lui C. Negruzzi putem cunoaste ideile sale despre limb si literatur. n Scrisoarea a
XXXII-a ne spune c limba, sub domniile strine, s-a corupt si ea: Nu mai era acum limba lui
Dositeu si a lui Cantemir, nici a crtilor bisericesti; era un gerg hibrid, amestecat cu ziceri turco-
grece etc....
Dar, dup ce lipsir zicerile turco-greco-slave, se introduser cele latino-franco-italiene.
Iar n Scrisoarea a XXV-a si bate joc cu mult spirit de mania latinist si frantuzit, cnd pune n
gura unui tran, care vroia s-si dea copilul la scoal, urmtoarele vorbe pline de nteles:
Pe unul am s-l dau la scoal la Iasi, ca s nvete nemteste, frantuzeste si latineste. Dar
romneste nu? Ba si romneste; da, vezi d-ta, c dac n-a nvta frantuzeste si latineste, nu
ntelege romneasca de astzi. Acum trebuie s stii multe limbi, ca s ntelegi pre a noastr.
Aceeasi atitudine critic o are si fat de literatura vremii. El prefer pe Dosoftei maculaturii
literare din timpul su (Scrisorile XVII si XXXII).
ntreaga sa critic lingvistic, literar si social a concentrat-o n Muza de la Burduj#ni.
Muza aceasta e cucoana Caliopi Busuioc, o fat btrn, care face versuri ca acestea:
Azi cu o peti*iune
M-adresai c#tre Amor
li-l rugai cu-ncord#ciune
S# ast%mpere-al meu dor
212
Te %ndur#, zeu de foc!
De nu vrei protest#ciune
S# %ntind %n orice loc...
Caliopi Busuioc e o femeie romantoas, care rspune baronului Flaimuc, falsului preten-
dent, cnd acesta i spune c doreste o femeie care s# fac# la mine poezii, zi vi der liller vi der
Ghete:
Ghete! liller!. Ce nume %nalte ai rostit, baron! Feblele mele talente cum vor r#spunde la
a'teptarea dumitale?
Caliopi Busuioc stric limba, fiind influentat de toate maniile lingvistice ale vremii
(pus#ciune, comprinzi, ne%nvingibil#, at#'#ciune etc.).
Considerndu-se o femeie modern, ea l sftuieste pe btrnul su amorez:
...s# te %mbraci dup# mod#. rn locul n#dragilor acelor ro'i, s# pui un pantalon elegant,
botine de glan*, un bonjur f#cut dup# jurnal ca toat# lumea bine educat#, '-atunci a' putea suferi
viderea dumitale, dar %n halul acesta, o, cerule! m# sparii.
Scopul pentru care a scris C. Negruzzi aceast fars, cci aceast bucat e nu numai
tendentioas, ci curat tezist, cum...e ntreaga oper a lui Alecsandri, am putea spune, a ntregii
literaturi mai vechi romnesti [Ibrileanu:1984, 80], scopul ni-l spune autorul nsusi ntr-o not de la
sfrsitul piesei: Noi am fost zis nu ne mai aducem aminte unde c snt multi care schingiuesc si
sfsie frumoasa noastr limb si n loc de creatori se fac croitori si croitori ri. Asta ne-a ndemnat a
compune aceast comedie, creznd c facem un bine, artnd ridicolul unor asemine neologisti.
Muza de la Burduj#ni contine nu numai ridicularizarea maniei lingvistice, ci si satirizarea
ridicolului izvort din amestecul fanariotismului pmntean cu civilizatia apusean neasimilat.
Caliopi Busuioc, ca si cucoana Chirita ori Gahita Rozmarinovici ale lui Alecsandri, snt Zitele
epocii de la 1848 [Ibidem, 81].
De ce scriitorii secolului al XIX-lea, atunci cnd au vrut s ridicularizeze mania civilizatiei,
au ales, pentru a le zugrvi, femeile? nsusi Negruzzi rspunde la aceast ntrebare n felul urmtor:
el a vrut s ridicularizeze pe croitorii de limb si a ales o femeie. Alecsandri pe Gahita
Rozmarinovici, cucoana Chirita etc.
Una din problemele capitale ale limbii n acea epoc era cerinta unificrii ei, dorit nc de
pe vremea lui Simion Stefan, mitropolitul Ardealului. Odat cu acest proces, trebuia urmrit
simplificarea sistemului gramatical si ortografic al limbii, fr a neglija mbogtirea, nnoirea
lexicului, crearea a ceea ce C. Negruzzi numea un stil mai potrivit cu civilizatia veacului nostru.
Acestor necesitti le rspundea, ntr-o bun msur, reforma produs de Heliade. Un scriitor de talia
lui Negruzzi nu putea ignora importanta tezelor scriitorului muntean.
213
n nuvela Alexandru L#pu'neanul, C. Negruzzi a ilustrat att capacitatea expresiv a limbii
literare, ct si posibilittile care modeleaz materialul limbii dup cerintele continutului. Din punctul de
vedere al rolului scriitorului n selectionarea si organizarea elementelor limbii, nuvela Alexandru
L#pu'neanul e cel mai interesant document literar din prima jumtate a secolului al XlX-lea. La
aparitia ei, scriitorii si, deopotriv, cititorii au recunoscut n autorul ei un prozator de mna nti.
Originalitatea creatiei lui C. Negruzzi apare aici mai ales n :
a) adaptarea mijloacelor limbii la specificul mediului, al personajelor, al strilor sufletesti
descrise;
b) sinteza elementelor expresive si dozarea particularittilor arhaice si regionale.
Povestirea istoric se impune prin dinamism si concentrarea mijloacelor limbii. Culoarea
local si forta conflictului ntre eroii epocii snt sugerate prin cuvinte, expresii si constructii luate din
fondul istoric al limbii:
Cu voia M#riei tale, zise Stroici, vedem c# mo'ia noastr# a s# cad# de iznoav# %n c#lcarea
p#g%nilor. C%nd ast# negur# de turci va pr#da 'i va pustii *eara, pe ce vei domni M#ria Ta ?
li cu ce vei s#tura l#comia acestor cete de p#g%ni ce aduci cu M#ria ta ? ad#ugi Spancioc
Cu averile voastre, nu cu banii *#ranilor pre care-i jupi*i voi. Voi mulge*i laptele *#rii, dar
au venit vremea s# v# mulg 'i eu pre voi. Destul, boieri! rntoarce*i-v# 'i spune*i celui ce v-au trimes s#
se fereasc# s# nu dau peste el, de nu vrea s# fac din ciolanele lui surle 'i din pielea lui c#ptu'eal#
dobelor mele.
Actiunea situat pe la mijlocul veacului al XVI-lea trebuie redat prin mijloace expresive
potrivite; dar straturile lexicale att de variate n aceast nuvel nu stnjenesc ntelegerea textului.
Cititorul nu are nevoie de glosar ca s poat urmri pe povestitor. n pasajul citat: mo'ie e explicat
chiar de autor (editia 1857) prin patrie; de iznoav# nseamn din nou; apoi constructii vechi (unele
pstrate n graiul regional de azi): a s# cad# = va cdea; pe ce vei domni = peste ce... ; au venit
vremea = a venit vremea, celui ce v-au trimes = celui ce v-a trimis. Constructii si cuvinte amintind de
cronicari se pot ntlni des aici.
Puternic reliefat e ciocnirea dintre cele dou tabere. Sosirea noului domn e primit cu
rceal de boieri, eroii apar vii sub ochii nostri:
Apropiindu-se de Alexandru Vod#, se %nchinar# p%n# la p#m%nt, f#r# a-i s#ruta poala dup#
obicei.
Bine-a*i venit, boieri! zise acesta, silindu-se a z%mbi.
S# fii M#ria ta s#n#tos, r#spunser# boierii. Am auzit, urm# Alexandru, de b%ntuirile *erii
'i am venit s-o m%ntui, 'tiu c# *eara m-a'teapt# cu bucurie.
S# nu b#nuie'ti M#ria ta, zise Motoc, *eara este lini'tit#, 'i poate c# M#ria ta ai auzit
214
lucrurile precum nu s%nt, c#ci a'a este obiceiul norodului nostru, s# fac# din *%n*ar arm#sar. Pentru
aceea ob'tia ne-a trimes pre noi s#-*i spunem c# norodul nu te vrea, nici te iube'te, 'i M#ria ta s#
te %ntorci %napoi ca...
Dac# voi nu m# vre*i, eu v# vreau, r#spunse L#pu'neanul, a c#ruia ochi sc%nteiar# ca
un fulger, 'i voi merge ori cu voia, ori f#r# voia voastr#. S# m#-ntorc ? Mai degrab#-'i va %ntoarce
Dun#rea cursul %nd#r#pt! A! Nu m# vrea *eara? Nu m# vre*i voi, cum %n*#leg ?
Caracterul voluntar si despotic al lui Lapusneanul apare viguros conturat n replici
hotrte. Se vede c, din punctul de vedere al exprimrii, autorul s-a situat la nivelul limbii literare
moderne: au disprut formele regionale ca: nu te vre etc.
Ca stil, remarcabil e concentrarea frazei, dinamica dialogului, potrivit cu situatia de
tensiune sufleteasc a celor ce se nfrunt. Orice adaos prisoselnic, despre care vorbea n alt loc,
a fost eliminat. Aspectul dramatic reiese astfel mai pregnant. Aceste calitti fundamentale l-au
fcut pe Alecsandri s caracterizeze nuvela astfel: Alexandru L#pu'neanul, acest cap d-oper de
stil energic si pictur dramatic (Introducere la editia din 1872) [apud Bulgr, 148].
Cu totul altceva se ntmpl cnd autorul descrie mediul sau amnuntele actiunii. Prima
fraz a nuvelei e caracteristic n aceast privint: ntr-o nlntuire de subordonate se prezint
succint o bogtie de fapte istorice privind trei domnitori din trecutul Moldovei: Eraclid, Tomsa,
Lpusneanul. Oricare alt scriitor ar fi dezvoltat ntr-un ntins capitol evenimentele care au
precedat venirea lui Lpusneanul. Negruzzi foloseste un singur alineat, ca s fixeze liniile mari
ale epocii istorice. Fraza ampl, construit prin subordonare, e potrivita descrierii, spre deosebire
de frazele scurte, caracteristice analizei psihologice, ntr-o situatie similar, cnd prezint portretul
doamnei Ruxanda. Precizia amnuntului vestimentar si evocarea figurii ei curg ntr-o limb
domoal, n fraze bogate, cu putine particularitti lingvistice, din care retinem: privise pe un
frate lepad%ndu-'i relegea; era trist si t%njitoare, ca floarea espusa arsitii soarelui, ce nu are
nimica s-o umbreasc etc.
Strile psihologice n care domin pasiunile violente snt construite ntr-un pitoresc amestec
de elemente vechi si de neologisme necesare pentru fixarea nuantelor afective. Sntem la nceputul
literaturii moderne, dar nu avem impresia c autorul dibuieste n cutarea unor formule artistice, ex-
presive, valabile.
n analiza psihologic, vocabularul e nou, uneori neasteptat de nou, iar fraza devine scurt,
nervoas, stilul uneori discontinuu ajungnd chiar la izolarea prtilor frazei, care, dup normele
traditionale ale gramaticii, formeaz un ntreg indivizibil.
mbogtirea vocabularului se vede mai ales din utilizarea neologismelor si a termenilor
vechi n procesul zugrvirii artistice a realittii. Citim astfel de mbinri de cuvinte: Ca s sece
215
influen*a boierilor si s strpeasc cuiburile feudalit#*ii, i despuie de averi sub feluri de pretexte,
lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care putea ademeni si corumpe pre norod; *idul#
vestitoare gre'alei lui; boierii nchinau si urau pre domn cu vivate zgomotoase etc.
C. Negruzzi a deschis calea pentru utilizarea tuturor mijloacelor existente la acea epoc n
limb, n scopul evocrii sugestive, precise si dinamice a actiunii, a oamenilor si mediului prin:
aplicarea unui criteriu estetic just de selectionare si de organizare a materialului limbii; pe
aceast linie analistul modern, psiholog n adevratul nteles al cuvntului, cenzureaz
regionalismele si formele artificiale care nu erau potrivite pe tipul limbei.
nnoirea continu a constructiei stilistice din rezervorul limbii populare si din tezaurul
istoric; atribuirea unei functii metaforice proverbelor si zictorilor vechi (cum va face mai trziu,
n mai mare msur, Ion Creang).
Elementele noi n limb se vd la Negruzzi nc n primele lui bucti cum snt cele grupate n
ciclul Amintiri de june*e. Fraza lui capt originalitate, precizie si vigoare, stabilind legturi
interioare ntre fondul vechi si noile achizitii ale limbii, care reflectau nouttile veacului si influenta
literaturilor europene clasice.
Amgit n dezn#dejdea sa, [Zoe] se ls la o melancolie ce o fcu mai interesant#, dar inima
ei ce se hrnea de dragoste nu putea via fr amor... (1828)
Stiu c duelul este un prejude*, rmas din timpurile barbare. Stiu c e o absurditate a se
bate cineva pentru ochii unei actri*e, fie verzi, ori albastri, si e o nebunie a cuta sfezile si glcevile;
snt ns cazuri fatale cnd un om ce are cel mai mic simtiment de onor nu poate face altfel si
trebuie s se fac ucigas sau jertf, dac nu voieste a las o pat numelui su si o rusine familiei
sale. Fceam aste reflexii, uitndu-m la domnul acest care nu voia s se bat si care astepta un
rspuns..." (1838)
S-ar putea cita numeroase alte pasaje n care folosirea neologismelor nu distoneaz cu tonul
firesc al povestitorului inspirat din realittile societtii vechi ori moderne, influent de felul de a
vorbi, nu numai al poporului, dar si al crturarilor vremii sale. Astfel constructiile de mai sus: Se
l#sa la o melancolie ce o f#cu mai interesant#;duelul este un prejude*;simtiment de onor;aste
reflexii ca altele, n acelasi gen: feluri de figuri fantastice s# nu te ajung# intriga 'i
calomnia;pigmei degenera*i. li de unde se stoarce acest n#mol de aur? Din sudoarea poporului ce
geme sub %mpilarea despotismului 'i a aristocratie etc. nseamn, de fapt, un material nou n
vocabularul limbii literare, care nu micsoreaz valoarea vechiului tezaur de forme, expresii si
cuvinte din care scriitorii cu dragoste de limb au luat ceea ce le trebuia ca s exprime colorat si
plastic o idee. n citatele de mai sus : melancolie, absurditate, fatal, reflexie, se contin nuante pe
care limba veche greu le-ar fi putut reda; ea trebuia, adesea, s le parafrazeze. n acelasi timp: sfad#
216
g%lceav#; variantele : fie, ori, sau; uciga', jertf# snt toate necesare si scriitorii nu s-au gndit s le
lepede de dragul nouttilor. Atitudinea pozitiv fat de neologisme si fat de stilul capodoperelor
universale putea strni critici din partea partizanilor traditiei istorice. Acestor conservatori pare s le
rspund scriitorul n aceste rnduri care reflect conceptia autorilor clasici din acea vreme fat de
problemele mbogtirii si cultivrii limbii literare: Ct pentru cuvintele streine ce el (traductorul)
au ntrebuintat n traducere, de l vor ntreba de unde snt zicerile aceste, va rspunde ca un literat
brbat roman, ca snt de acolo de unde este toat limba noastr, de unde snt zicerile: om, cap,
ochi, urechi, nas, dinte, limb#, barb#, bra*, m%n#, ap#, vin, f#in#, mas#, cas# s.a. Va mai adaug ca
fiestecare limb, cnd au nceput a s cultiva, au avut trebuint de numiri nou sau si le-a fcut de
sine, sau s-au mprumutat de acolo de unde au vzut c este izvorul stiintelor si a mestesugurilor.
Noi nu ne mprumutm cu cuvintele ce ne lipsesc, ci le lum ca o mostenire de la maica noastr
(latina) si ca o parte ce ni se cuvine de la surorile noastre.
Scrisorile lui Negruzzi ofer imaginea desfsurrii mijloacelor lingvistice de care dispunea
scriitorul pentru a reda plastic realittile vietii. Ne referim n special la Scrisoarea a XIX-a Ochire
retrospectiv# si la Scrisoarea a XXVI-a Pelerinagiu. Ca n nuvela care 1-a consacrat n 1840,
autorul, n aceste scrisori, ilustreaz principalele tendinte n dezvoltarea limbii literare de pe la
mijlocul veacului al XIX-lea: folosirea materialului limbii vorbite, a limbii scrierilor vechi,
mbogtirea limbii literare prin introducerea neologismelor n legtur direct cu progresul culturii
moderne si, odat cu asta, rapida disparitie a grecismelor si a turcismelor. n ndreptrile pe care le
aduce textelor, publicate n diverse periodice, atunci cnd ntocmeste volumul din 1857,
neologismele, adesea, iau locul cuvintelor regionale ori vechi: poftit, vreme, cinste, moa'te, v#zduh,
devin: invitat, timp, onor, relicvie, aer. n acelasi timp, criteriul estetic se ntreste si formele
neasimilate, greu de nteles, snt corectate: rezoane, s# ne %nturn#m devin: cuvinte, s# ne
%ntoarcem.
Un bogat material lingvistic poate ilustra felul cum Negruzzi a nteles s contribuie, n
epoca maturittii, la evolutia limbii: n acel chiar-obscur priincios ochiului, spune-mi %nturnatu-*i-
ai vederea de pe culmele nvecinate pline de verdeat si de bucurie asupra orasului ce zace la
picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costisa lui ca s-si odihneasc m#dularile cele de granit?
Luat-ai seama atunci la o ceat ce vine si se ntinde ca un giulgiu mortuar piste vrful turnurilor si
al clopotnitelor, ceat grea ca somnul trdtorului si rece ca mna soartei; care uneori, ca un zeu, se
ncolceste %mpregiurul orasului, sau ca un Briareu si ntinde bratele n toate prtile, nsemnnd
feluri de figuri fantastice, precum un mare caleidoscop.
Reminiscentele lecturilor din cronicari se mpletesc aici cu cele din lectura clasic antic,
lexicul devine variat, iar metafora nsufletit: chiar e forma veche a lui clar (din lat. clarum );
217
priincios ochiului, m#dulari de granit; culoarea local apare n forme ca: piste, %mpregiur;
comparatii care amintesc de arsenalul stilistic al romantismului: ora'... beat de vuiet; cea*a grea ca
somnul tr#d#torului 'i rece ca m%na soartei; ca un Briareu...; precum un mare caleidoscop;
inversiuni si interogatii retorice: inturnatu-*i-ai vederea.; luat-ai seama...Totul e organizat cu o
mn de artist experimentat n fixarea nuantelor expresive, care oglindesc o comunicativitate cald
si o ntelegere adnc a omului si a vietii.
C. Negruzzi a ilustrat concret, prin creatia lui artistic, modul just de mbogtire a limbii
literare, a deschis, odat cu alti scriitori ai vremii, largi perspective de folosire artistic a tezaurului
limbii vechi si a limbii populare, fr a face abuz de elementele particulare ale graiului vechi ori
regional. Scriitorul nu s-a ferit de influenta neologismelor, a limbilor strine. N-a admis ns nicieri
exagerrile, a combtut lipsa criteriului logic si estetic n folosirea limbii. Si cum exagerrile se
manifestau mai ales n curentele filologice si n activitatea publicistic a unor gazetari improvizati,
frantuziti, al cror scris a contribuit la stlcirea limbii scrise, cmpul activittii critice putea fi lrgit
n multe directii. Aspectele negative n mnuirea limbii snt combtute cu spirit. Mai devreme dect
oricare scriitor moldovean, C. Negruzzi a renuntat la unele forme arhaice sau regionale si s-a
alturat tendintei de a fixa reguli gramaticale care s stea la temelia unui sistem logic, stabil, al
limbii literare. naintea lui Koglniceanu, Alecsandri, Russo, C. Negruzzi (n epoca maturittii,
dup 1840) scria: Nenorocitele rzboaie ale lui Vasile Vod slbiser tara, demoralizaser ostile;
de la ai si nu astept vreun bine; pentru c ai si totdeauna l-au mpilat: protesele au ajuns,(nu
agiuns); acest proiect; acest drept; mi-ar pl#cea;surugii care duceau caii; dou# luntre; mi-ar face
onoare (nu onor, desi Alecsandri insistase pn trziu s se scrie onor, nu onoare). Cu aceeasi verv
satiric Negruzzi se ridic n ultima lui Scrisoare, spre sfrsitul activittii lui literare (Scrisoarea
a XXII-a, 1862) mpotriva exagerrii influentelor din afar, special contra abuzului de neologisme
ntr-o epoc n care traductorii cdeau dintr-un exces n altul; cci n adevr lipsir zicerile turco-
greco-slave, dar se introduser cele latine-franco-italiene. Ne trezim cu poezii de felul acesta:
larmant# damicel#
Cu ochi ca de gazel#,
Te am o columbel#
Divin# 'i mult bel#...
Modelul de limb literar pe care 1-a urmrit si realizat ntr-un chip original C. Negruzzi e
rodul unei pasionate munci de cunoastere, asimilare si slefuire a materialului limbii nationale.
Principiul unittii limbii scrise si scopul cultivrii ei treptate prin strdania scriitorilor l-au cluzit
n crearea unui instrument de comunicare limpede, concentrat, viguros. Stilul lui plastic si dens,
familiar si nou de attea ori, a aprut n urma unei continue selectri a elementelor si a formelor
limbii. Din compararea variantelor, din cercetarea corecturilor prin care cuta s promoveze valorile
sugestive ale cuvintelor si expresiilor, se poate vedea cum Negruzzi, treptat-treptat, s-a ndeprtat
218
de regionalismele abundente la A. Donici, n-a abuzat nici de neologisme, cum face uneori C.
Bolliac. A preluat cu msur elementele arhaice, pentru a da culoare naratiunii, iar nu de dragul de a
le reda viata apus, cum ncerca Ch. Asachi ntr-o bun parte a operei sale.
E. Lovinescu este cel dinti dintre critici care d o important Scrisorilor lui C. Negruzzi,
care, dup ce snt analizate unele sau amintite altele, snt caracterizate astfel: ...totul e scris ntr-o
limb fluid, fr icoane multe, fr ntorsturi cutate, cu unele neologisme suprtoare, dar cu
toate astea, sprinten, cursiv, limpede, oglindind cu lesniciune n cutele cuvintelor si ideea
dreapt, dar si vesnicul zmbet al spiritualului scriitor [Lovinescu, 321].

O personalitate care reprezint cu adevrat spiritul critic n Muntenia este Al. Odobescu, pe
care l gsim, de la nceput, de la primii pasi pe care i face n publicistic, colaborator al Romniei
literare. E semnificativ faptul c publicatia la care se adreseaz tnrul muntean Odobescu este
aceast revist critic din Iasi. Si tot att de caracteristic e faptul c, mai trziu, cnd are revista sa,
Revista romn#, el public, n 1863, urmarea Cuget#rilor lui Al. Russo, care nu-si putuse tipri
opera ntreag, Romnia literar# fiind nevoit s-si suspende aparitia.
n iulie 1862, Al. Odobescu ia parte, alturi de alti intelectuali din Principate (C. A. Rosetti,
G. Sion) la serbrile de la Brasov ale Astrei, prilejuite de mplinirea unui an de la nfiintarea
Societtii Academice Romne. n cadrul acestei adunri, snt aprobate regulile ortografice bazate pe
principiul etimologic, produse de T. Cipariu, care erau impuse ziarelor, crtilor scolare si n genere
scrisului romnesc din Transilvania. Adversar al etimologismului n genere, adept al luptei pentru
pstrarea unittii de limb si nu numai de limb a tuturor romnilor, Al. Odobescu e de prerea
c o problem att de important cum era aceea a adoptrii unei ortografii oficiale a limbii romne
trebuie dezbtut si hotrt nu numai de reprezentantii unei singure provincii, ci ai tuturor
provinciilor locuite de romni. Articolul referitor la adunarea Astrei marcheaz nceputul polemicii
autorului cu latinistii, polemic reluat si dus, cu larg ecou n epoc, dup 1870, n cadrul
Academiei Romne.
Este cunoscut lupta lui Al. Odobescu, nceput n 1871, mpotriva latinistilor prin
repetatele critici ce aduce, ca membru al Academiei, dictionarului lui Laurian si Massim. Autorii
dictionarului, scrie Al. Odobescu, nu pun n dictionar limba romneasc vorbit si scris, nu fac din
dictionar oglinda limbii din trecut pn n prezent, ci recomand crearea unei limbi mai
asemntoare cu limba latin, o limb cum li se prea lor c trebuie s se fi vorbit ntr-o epoc mai
veche. Dar, zice Al. Odobescu, noi scriem pentru cei de azi, si nu pentru cei din trecut. Iar ideea
c acel dictionar ar putea s ptrund n tinerime si c limba din el ar putea s devin limba
urmasilor i provoac o adevrat spaim [Ibrileanu:1984, 150].
219
Redactat dup principii etimologice si puriste, dictionarul suscit dezbateri aprinse si
ndelungi n forul academic. Al. Odobescu critic vehement lucrarea, cernd colegilor s-o resping.
D-lui (adic Al. Odobescu), consemneaz procesul-verbal al unei sedinte a Academiei din 9
septembrie 1871, se nspimnt la ideea c junele noastre generatii, lund un asemenea dictionar n
mn, vor nvta dintr-nsul acea limb n care rolul predominator este dat numai cuvintelor si
formelor ce au gsit gratie dinaintea comisiunii (adic din partea autorilor dictionarului) sau pe care
dnsa le-a nchipuit. D-lui crede c nu este n dreptul lexicografilor de a modifica pn ntr-acest
punct o limb, de a introduce ntr-nsa un asa mbelsugat material propriu si de a lepda din ea asa
multe forme si terminatiuni nrdcinate n limb, precum snt, de exemplu, toate cuvintele, chiar de
origine latin, cu terminatiile n ia*#, -i*#, -nic etc., pe care d-nii Laurian si Massim le-au aruncat la
gunoiul Glosariului...D-lui declar cu franchet c odat cu viata n-ar voi ca limba dictionarului
d-lor Laurian si Massim s devin limba succesorilor nostri [Pcurariu, 74-75].
De un mare efect, n combaterea latinismului, strnind haz n pres si n cercul larg al opiniei
publice, a fost prnzul dat de Al. Odobescu n 1871 membrilor Academiei, prnz la care lista de
bucate era ntocmit n spiritul jargonului latinist, n care Laurian si Massim redactaser atunci
primul dictionar al limbii romne. Gluma lui Odobescu a prins, demonstrnd la ce aberatii poate
duce conceptia etimologizant a adeptilor latinismului.
Dezbaterile pe marginea dictionarului purist continu si n anii urmtori n Academie. n
1874, naltul for instituie o comisie care s revizuiasc dictionarul n discutie. Comisia, alctuit din
Odobescu, Baritiu, N. Ionescu, D. Sturza, V. A. Urechia, prezint, peste trei ani, prin Odobescu, un
raport n care se precizau cteva principii de baz care trebuiau, dup prerea raportorilor, s stea n
atentia celor nsrcinati cu elaborarea dictionarului limbii romne:
a) urmrirea cuvintelor n evolutia lor istoric;
b) ilustrarea cuvintelor de uz curent prin citate din cei mai importanti scriitori contemporani;
c) introducerea n dictionare a multor elemente uitate ale limbajului poporan si ale
idiotismelor locale, a termenilor tehnici n mestesugurile traditionale ale poporului romn din toate
provinciile, precum si a termenilor stiintifici:
n vederea redactrii dictionarului, erau, de asemenea, necesare cteva lucrri preliminare:
tiprirea, n editii critice (cu glosare speciale si cu indice si note lexicografice) [Pcurariu, 76] a
celor mai importante scrieri n limba romn din secolele anterioare (crtile lui Coresi, precum si
alte traduceri tiprite n sec. XVII-XVIII, scrierile lui Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul, precum
si ale lui Gr. Ureche, M. Costin, R. Greceanu, D. Cantemir s.a.), pentru a se putea studia cu
nlesnire limba veche romneasc; de asemenea, o larg actiune de culegere a termenilor tehnici
privind ocupatiile si mestesugurile la romni, desfsurat n toate provinciile.
220
Intrnd n detalii, el recomand Academiei s nu fie riguroas n alegerea cuvintelor
romnesti si n etimologism si s nu fie prodig n neologisme. S nu fie riguroas n alegerea
cuvintelor, cci slavonismele mai ales de ele era vorba snt justificate prin uz, si dac le-am
alunga, am rpi originalitatea limbii romne, care, spre deosebire de alte limbi romanice (care snt
latine plus germanice etc.), e alctuit din limba latin, plus slavona. Slavonismele care trebuiesc
alungate, si nici ele toate, snt cele datorite influentei a dou slavone, traducerilor bisericesti, si nc
acele care fac parte din limba bisericeasc actual nu trebuiesc nlocuite dect foarte ncet, pentru c
limba bisericeasc are un caracter venerabil, care cu greu poate fi atins [Idem].
S nu fie prodig n neologisme, cci nu snt necesare dect acele neologisme care
denumesc idei ori lucruri nou, pentru care nu exist cuvinte neaose
22
.
Academia nu trebuie s fie prea riguroas privind etimologia cuvintelor din limba romn:
forma cuvintelor trebuie s fie asa cum e n limba vie mine, si nu mene, cci nu scriem pentru
trecut, ci pentru prezent. Al. Odobescu se ridic cu putere mpotriva ortografiei latinizante n
general si a celei a lui T. Cipariu n special.
Odobescu si d seama c e greu s scpm de aceste sisteme, care ne-ar face s ne
pomenim n dou limbi: una n Ardeal, si alta de facto. Si anume: n Ardeal ar circula o limb creat
prin concesii fcute arhaismelor, si alt limb creat prin concesii fcute limbilor neolatine
moderne. Al. Odobescu observ c din cauza acestor sisteme, la care mai contribuie si
provincialismele, gazetele unei provincii au ajuns s nu fie ntelese n celelalte provincii.
S nu uitm ns c Al. Odobescu e muntean si, ca atare, n-a putut scpa de influenta
sistemelor lingvistice. El era de prere c trebuie s renviem arhaismele pierdute de origine
latin, ceea ce n-ar fi spus-o, de exemplu, Al. Russo, iar n unele cazuri, n scrierile sale, el va face
unele concesii principiului etimologic al latinistilor, scriind, de pild, pucin (pu*in), v`r# (var#) etc.
Cum trebuie studiat limba ntr-o tar ca a noastr, se ntreab Al. Odobescu, unde lipseste
traditia unei miscri literare bogate, autori clasici care s fi fixat si perfectionat instrumentul
lingvistic? ntr-o epoc n care scrierea limbii romne se afl nc sub imperiul arbitrarului,
scriitorul, afirm Al. Odobescu, trebuie s stie s ocoleasc tendintele latiniste, cele influentate de
sintaxa limbii franceze, ca si cele arhaizate cu iz slavon, dup limba vechilor traduceri de crti
bisericesti [Pcurariu, 25]. Operele literare trebuie s fie scrise ntr-o limb curat, limba vorbit de

22
Vom observa c aceast idee e similar celei a lui T. Maiorescu: Exist mprumuturi lexicale vechi puternic
nrdcinate n limb si prin aceasta n ntreaga viat sufleteasc a poporului. Sensul lor distinctiv este ntrebuintarea
cuvntului respectiv n toate manifestrile generale din viata unui popor, de pild, n folclorul literar si n literatura
cult. Ce ar deveni, de exemplu, limba poetic a lui V. Alecsandri, adaug T. Maiorescu, dac am nlocui expresia
neagra vesnicie din vorbirea obisnuit prin neagra eternitate sau stea iubit prin stea amat, cum ar dori partizanii
neologismului?

221
popor, s valorifice n acelasi timp limba veche a cronicilor si s mbogteasc vocabularul, cnd e
nevoie, cu elemente noi, luate din alt limb, care ns s fie adaptate structurii limbii romne.
Plednd pentru mprumuturi din alte limbi, Al. Odobescu respinge conceptiile puriste, care
preconizau scoaterea din limb a cuvintelor de origine nelatin. Elemente eterogene exist n toate
limbile neolatine, dar nimeni nu s-a gndit s le scoat n mod arbitrar, pentru c ele au intrat deja
n structura organic a limbilor respective, conferindu-le acestora caracterul original. Acelasi lucru
se poate spune n legtur cu limba romn. ntr-un cuvnt, conchide autorul, ideea noastr e c
trebuie s respectm limba care e n gura poporului nostru, s-o pstrm n ntregimea sa, si ct
despre adausele cerute de deosebitele trebuinti, s le facem prin mprumutri din limba latin sau
chiar si din limbile moderne cnd cuvintele trebuincioase nsemneaz lucruri locale si moderne; dar
chiar ntre-aceste vorbe noi s pstrm formele gramaticii noastre si s ne ferim mai mult dect orice
de neologismele gramaticale, cci printr-nsele se stric cu totul fizionomia unei limbi [Ibidem, 25-
26].
Ideile acestea nu snt noi. Le-au exprimat ntr-o formulare foarte apropiat I. Heliade
Rdulescu n prefata Gramaticii sale de la 1828, precum si Al. Russo n Cuget#ri. Ele apartineau
epocii eroice n care s-au combtut etimologismul si purismul, pentru fixarea si permanentizarea
jaloanelor limbii romne literare.
Deosebit de interesante snt consideratiile lui Al. Odobescu privind evolutia si structura
limbii romne, problema mbogtirii ei. Autorul constat o puternic influent slav, ntr-o epoc
ndeprtat, influent care nu a schimbat caracterul latin al limbii romne. Acestei influente vechi i
s-au adugat altele, tot slave, de ctre traductorii secolelor XVI-XVII, care nu gseau n limbajul
uzual expresii adecvate pentru a transpune n romneste termeni abstracti pentru interpretarea
ideilor filozofice si morale, termeni tehnici privind administratia, viata social si politic, si le luau
din limba oficial, care, n cancelarii si n biseric, era slavona. La acestea se adaug administratia
rus, n perioadele de ocupatie a Principatelor, care ne-a lsat, de asemenea, un numr de cuvinte.
Aceast influent slavon, venit mai trziu, dispare cu timpul, prin cultivarea cu grij a limbii.
Cealalt, mai veche, nu poate disprea, pentru c ea a fost asimilat organic si limba romn nu
poate fi conceput fr acest element slav. S nu sperm ns niciodat afirm Odobescu, n
sensul spuselor lui Heliade din prefata Gramaticii, ale lui Al. Russo si C. Negruzzi, cu o logic si o
argumentare mai savant ns si chiar s nu voim a sterge urmele nruririi primitive, cci atunci
putem zice c, mpreun cu dnsa, va dispare si limba romn cu caracterul su propriu si
constitutiv, cu originalitatea sa de limb neolatin format sub o influent diferit de acelea ce au
predominat la formarea limbilor neolatine din occident, surorile ei. Proventalii, italienii, francezii,
spaniolii, portughezii au urmat, n dezvoltarea limbii lor, ci cu totul diferite de aceea n care, de la
222
nceput, a fost aruncat limba latin din Dacia. Alte elemente, alte influente au determinat
modificrile limbei latine la dnsii; altele cu totul au fost la noi. S nu voim dar a croi limba noastr
pe tipare neasemuite, s nu ctm a o asimila n zadar la regulile de dezvoltare a lor, ci mai bine s
studiem cu atentie cum s-a strecurat elementul modificator la noi si, cnd voim a ne curti limba de
strinisme, s ne ferim ntotdeauna de a ataca principiile ei constitutive. Scalpelul ce voieste a
purifica limba nu trebuie s ptrunz mai adnc dect unde este adevrata ran [Ibidem, 58-59].
Piatra era aruncat n grdina latinistilor (al cror reprezentant era si T. Cipariu), mpotriva
crora va porni mai trziu, n Academie, o acerb campanie. Articolul sugereaz, pentru mbogtirea
si mprosptarea limbii, ideea reactualizrii unei forme vechi, disprute din uz, dar salut, n acelasi
timp, formele nimerite si elegante, care au fost asimilate n ultima vreme, adic neologismele. E
ceea ce va face el nsusi, n scrierile sale, cu un rar simt artistic al limbii.
n Scene istorice, Al Odobescu extinde latura istoric documentar a evocrilor si se
complace n utilizarea materialului lexical arhaic menit s sugereze asa-numita culoare local. n
Pseodo-kynegetikos, eruditiei scriitorului n ramurile diverse ale artei i se adaug informatia
filologic, folcloric si lingvistic; limba popular apare n opera sa ca produs al culturii, nsusit de
scriitor pe cale crturreasc; de aici caracterul usor pretios al stilului si impresia de limb popular
cutat dinadins sau fcut la masa de scris dup modelul limbii vorbite [Munteanu, Tra, 220-221].
O analiz atent a limbii lui Al. Odobescu, sub acest aspect, o gsim la I. Slavici n comunicarea
tinut la Academia Romn sub titlul A'ezarea vorbelor %n romne'te
23
.
Contributia lui Al. Odobescu la dezvoltarea culturii romnesti este una dintre cele mai
originale, ea manifestndu-se n directii multiple. Continuator, n bun parte, a traditiei umaniste si
patriotice a literaturii pasoptiste, el a manifestat permanent o mare pretuire pentru istoria trii,
pentru ctitorii naintati ai culturii nationale, pentru folclor, a luptat pentru aprarea limbii, mpotriva
denaturrilor etimologice, pentru emanciparea cultural si politic a poporului romn si a nutrit
convingerea c arta trebuie s exprime nzuintele nalte ale societtii si poporului cruia artistul le
apartine.
CONCLUZII
O mare si generoas idee cluzit de un spirit lucid al realittii lingvistice, de simt critic si
de curajul de a nfrunta opinii savante pentru a ndrepta limba literar pe fgasul national iat
meritul principal si durabil al directiei promovate de miscarea literar si cultural de la 1840,
cunoscut sub denumirea de curentul istoric-popular. Directia nou, venit la timp, s-a dovedit
fertil si salutar, ea determinnd, prin operele marilor scriitori, substanta limbii romne literare
moderne.

23
Vezi I. Slavici, Amintiri, Bucuresti, 1967, p. 544-546.
223
Operele reprezentantilor curentului istoric-popular au avut un puternic caracter militant,
slujind idealurile revolutionare: eliberarea si unitatea national, promovarea si dezvoltarea spiritului
autohton, ndreptarea moravurilor prin satirizarea viciilor ornduirii feudale si slujind model de
exprimare literar, contribuind astfel la dezvoltarea limbii romne literare.
Continund vechile traditii romnesti, gruparea de la Dacia literar#, n realizarea
programelor sale sociale, culturale si politice, a fixat, ca un punct de maxim important, pe lng
dezvoltarea literaturii pe baze nationale, istorice si populare, formarea unei limbi literare unice si a
unei ortografii unitare.
Reprezentantii curentului istoric-popular particip activ la dezbaterea problemelor
lingvistice complicate, vars mult lumin n cursul discutiilor, dovedesc un deosebit simt literar,
opteaz pentru fixarea limbii literare romnesti pe ntregul teritoriu national pe baza limbii populare
si a cronicilor.
Stabilind exact rolul literaturii si stiintei n dezvoltarea limbii nationale, teoreticienii
curentului istoric-popular (Al. Russo, M. Koglniceanu, Al. Odobescu) au adus o contributie
meritorie n crearea si consolidarea unei terminologii stiintifice adecvate, au depus eforturi
considerabile pentru a mbogti si perfectiona limba literar, au evidentiat capacittile creatoare ale
limbii, fixndu-i norme clare pentru dezvoltrile ulterioare.
C. Negruzzi si V. Alecsandri au contribuit pe cale indirect la promovarea ideii de aprare a
bazei populare si de cultivare a limbii prin scrierile lor.

Referin&e bibliografice:
1. Al. Andriescu, Valorificarea limbii 'i stilul vechilor texte romne'ti (cronici, texte
religioase etc.) %n crea*ia scriitorilor din prima jum#tate a sec. al XIX-lea //SILRL, I, p. 335-354.
2. Ana-Maria Boiariu, Constantin Negruzzi, Editura Eminescu, Bucuresti, 1981.
3. Gheorghe Bulgr, Despre contribu*ia lui Negruzzi la dezvoltarea limbii literare //
Biblioteca critic. Constantin Negruzzi. Antologie, prefat, tabel cronologic si bibliografie selectiv
de Ana-Maria Boiariu, Editura Eminescu, Bucuresti, 1981.
St. Munteanu, V. Tra, Istoria limbii romne literare, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti,
1983.
4. Haralambie Corbu, Alecsandri 'i teatru, Editura Cartea Moldoveneasc, Chisinu, 1973.
5. Vasile Coroban, Vasile Alecsandri, Editura de Stat a Moldovei, 1957.
6. Teodor Cotelnic, Mihail Kig#lniceanu 'i limba literar# //RLSL, 1991, nr. 6.
7. Dnescu S. Preocup#rile lui Kog#lniceanu cu privire la limb# //LR, 1953, nr.6.
8. Gabriel Dimisianu, Introducere %n opera lui Constantin Negruzzi, Editura Minerva,
Bucuresti, 1984.
224
9. Gabriela Duda, Mihaela Mancas, Roxana Sorescu, Mihai Vornicu, Mihai Zamfir,
Structuri tematice 'i retorico-stilistice %n romantismul romnesc (1830-1870), sub ngrijirea si cu un
studiu introductiv de Paul Cornea, Bucuresti, 1976.
10. Emil Ghitulescu, Vasile Alecsandri: Monografii, Editura Albatros, Bucuresti, 1979.
11. Dumitru Hncu, Kog#lniceanui, Editura Tineretului, Bucuresti, 1960.
12. Garabet Ibrileanu, Spiritul critic %n cultura romneasc#, vol. I, Editira Litera, Chisinu,
1997.
13. Tatiana Iliasenco, Limba 'i stilul poeziei lui Vasile Alecsandri, Editura Stiinta, Chisinu,
1961.
14. Virgil Ionescu, Mihail Kog#lniceanu: Contribu*ii la cunoa'terea vie*ii, activit#*ii 'i
concep*iilor sale, Bucuresti, 1963.
15. Nicolae Iorga. Istoria literaturii romne'ti %n secolul a' XIX-lea. Bucuresti, 108, vol.
3.
16. Eugen Lovinescu, C. Negruzzi via*a 'i opera lui, Editura Institutului de Arte grafice
Minerva, 1913.
17. Romel Moga, rndreptar de literatur# romn# pentru bacalaureat, Subiecte posibile.
Sugestii de rezolvare. Editura Spiru Haret, Iasi, 1998.
18.George C. Nicolescu, Via*a lui Vasile Alecsandri, Editura Hyperion, Chisinu, 1990.
19. Ion Nut, Mihail Kog#lniceanu 'i unele probleme ale limbi romne //RLSL, 1993, nr.1.
20. Ion Osadcenco, Constantin Negruzzi: Via*a 'i opera, Editura Cartea Moldoveneasc,
Chisinu, 1969.
21. D. Pcurariu, A. I. Odobescu, Editura Tineretului, 1966.
22. Alexandru Piru, Negruzzi C., Bucuresti, 1966.
23. Augustin Pop, Pe urmele lui Mihail Kog#lniceanu, Editura Spot-Turism, Bucuresti,
1979.
24. Florin D. Popescu, Limba 'i stilul poeziei lui Vasile Alecsandri, Bucuresti, 1980.
25. Nicolae Predescu, Poe*i 'i arti'ti: Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanul, Grigore
Alexandrescu, En#chi*# V#c#rescu, Iancu V#c#rescu, Teodor Aman, Nicolae Grigorescu, Editura
Imprimeria La Roumania, E. S. Cerbu, Bucuresti, 1900.
26. Ion Roman, Vasile Alecsandri: Orizonturi 'i repere, Editura Albatros, Bucuresti, 1973.
27. Constantin Schifirnet, Civiliza*ie modern# 'i nara*iune: Mihail Kog#lniceanu, Titu
Maiorescu, Mihai Eminescu, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1996.
28. Simionescu D. Contribu*ia lui Kog#lniceanu la dezvoltarea 'i %mbog#*irea limbii
literare //Contributii la istoria limbii romne literare n sec. al XIX-lea, Bucuresti, 1956.
29. Ion Slavici, Amintiri, Bucuresti, 1967.
225
30. Pop L. Probleme de limb# %n cercul Kog#lniceanu //Studii si cercetri stiintifice: seria 3:
Stiinte sociale, 1955, nr. 1-2.

226
Literatura recomandat(:
1. Corlneanu, Nicolae. Purice, Mihail. Schi*e de istorie a limbii moldovene'ti literare,
Chisinu, 1987.
2. Contribu*ii la istoria limbii romne literare %n secolul al XIX-lea, Bucuresti, 1956.
3. Munteanu, Stefan, Tra, Vasile. Istoria limbii romne literare, Bucuresti, Editura
didactic si Pedagogic, 1983.
4. Istoria limbii romne literare: Epoca veche (1532 1780), Bucuresti, 1977.
5. Ivnecu, George. Istoria limbii romne literare, Iasi, 1980.
6. Limba romn#: origini 'i dezvoltare, Bucuresti, 1996.
7. Macrea, Dumitru. Studii de istoria limbii romne literare: sec. al XIX-lea, vol.I, Bucuresti,
1969.








227
Sumar
Partea I. Istoria limbii rom&ne (de la origini pn #n secolul al XIV-lea)
PRELIMINARII 1
I. Obiectul Istoriei limbii romne 1
2. Deficientele de studiere a limbii romne din punct de vedere istoric 3
3. Primele ncercri de studiere a istoriei limbii romne 3
4. Pe scurt din istoricul aparitiei limbii romne 5
Evolu%ia sistemului vocaluic latinesc 10
Evolu%ia sistemului consonantic latinesc 17
Lexicul latinei populare 1i influen%a lui asupra celui din rom&n( 29
Influen%a slav( 36
Elementul autohton 43
Influen%a maghiar( 45
Influen%a turanic( 47
Clasificarea etimologic( a cuvintelor 49
Schimb(ri #n cadrul p(r%ilor de vorbire 1i al categoriilor gramaticale #n perioada de
formare a rom&nei 52
Evolu%a 1i constituirea articolului 55
Cauzele aparitiei articolului ca parte de vorbire 55
Evolutia si constituirea articolului substantival definit 58
Articolul substantival nehotrt, etapele constituirii lui 60
Aparitia si constituirea articolului posesiv (genitival, pronominal) 62
Evolutia articolului demonstrativ 63
Evolu%ia pronumelor personale 64
1. Generalitti 64
2. Evolutia pronumelor personale n latina popular 65
3. Evolubia pronumelui eu. Opinii si sugestii 66
4. Evolutia celorlalte forme ale pronumelor personale 67
5. Evolutia pronumelor personale de persoane a III-a 68
6. Alte tipuri de pronume personale 70
228
Evoluia celorlalte tipuri de pronume 72
1. Pronumele reflexive 72
2. Pronumele posesive 73
3. Pronumele demonstrative 75
4. Pronumele nehot(r&te 77
5. Pronumele interogativ-relative 78
6. Pronumele negative 79
Evolu%ia verbului. Modul indicativ al diatezei active 79
1. Preliminarii. Restructurarea morfologiei verbului n sfera modului central indicativ 79
2. Evolutia formelor de indicativ prezent 80
3. Evolutia verbelor a avea, a fi si a voi 83
4. Evolutia formelor de imperfect 84
5. Evolutia formelor de perfect 85
6. Mai-mult-ca-perfectul indicativ 88
7. Perfectul compus 89
8. Timpul viitor 90
Modul conjunctiv 91
Modul imperativ 94
Modul condi%ional 96
Formele nominale ale verbului 97
I n f i n i t i v u l 97
P a r t i c i p i u l 98
S u p i n u l 99
G e r u n z i u l 100
A d v e r b u l 100
1. Modificri n sistemul adverbului latinesc 100
2. mbogtirea arsenalului adverbelor romnesti pe baz de mprumuturi 101
3. Evolutia adverbelor circumstantiale 103
4. Evolutia adverbelor calitative 105
P r e p o z i % i a 106
1. Restructurarea sistemului prepozitional n latina popular 106
2. Evolutia ulterioar a prepozitiilor latinesti 109
3. Aparitia prepozitiilor noi 110
229
Partea a II-a (Istoria limbii rom&ne literare)
Preliminarii. Obiectul de studiu. Metode de cercetare. Preciz(ri teoretice 113
Baza dialectal( a limbii rom#ne literare 122
Periodizarea istoriei limbii rom&ne literare 136
8nceputurile scrisului &n limba rom#n(
Omnxa! 3axnaxa ne onpeenena.
'nsemn(tatea tip(riturilor lui Coresi 141
Caracteristicile generale ale primelor texte rom&ne1ti 142
Dezvoltarea limbii rom&ne literare #n secolele XVII-XVIII 150
Problemele 1i evolu%ia limbi rom&ne #n perioada anilor 1780 1840 163
Contribu%ia c(rturarilor din principate la cultivarea 1i modernizarea limbi rom&ne
literare. Epoca Ion Heliade R(dulescu 174
Simplificarea alfabetului si fixarea normelor ortografice 174
ncercri de normare a limbii culte prin intermediul gramaticii 175
I. Heliade Rdulescu. Gramatica romneasc 176
Tr(s(turi ale limbii literare din aceast( perioad( 184
Influen%a neolatin( 190
a) Influenta francez 190
b) ncercri de italienizare a limbii romne 192
c) Pumnismul analogist 193
Etapa limbii rom&ne moderne 194
Contribu%ia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea limbii rom&ne literare 195
Curentul istoric-popular 202
Literatura recomandat( 226