1) Dumnezeu nu exista, iar eu aleg sa traiesc ca un crestin autentic. Ce se intampla? Nu pierd nimic important, caci duc o viata demna, frumoasa, linistita, armonioasa, echilibrata, sanatoasa, ferita de excese, ma implinesc in familie, profesional si sufletesc, iar la sfarsit mor cu sentimentul ca am facut ceva frumos in viata, nu am trait degeaba.
2) Dumnezeu nu exista, iar eu aleg sa traiesc cum vreau. Risc sa alunec pe panta exceselor, sa fac greseli care ma vor urmari toata viata, sa imi dezechilibrez viata traind fara frane (de exemplu, nimic nu ma mai opreste de la a ma culca cu vecina de peste drum, caci legea nu condamna asta, iar daca Dumnezeu nu exista de ce nu mi-as permite o placere? insa dupa placere urmeaza suferinta: afla sotia, copiii, divortez, vecina mi-a daruit boli venerice, Sida, etc, ajung un alcoolic si ma ia dracu)
3) Dumnezeu exista, iar eu traiesc ca un crestin autentic. Intru in relatie cu Creatorul meu, ma deschid mereu spre alte si alte trepte de cunoastere, mi se ofera vesnicia in dar, accept, rodesc semintele talentelor pe care le posed, ma pun in slujba umanitatii, ma desavarsesc stand in comuniune cu Demiurgul, acced la infinit desi sunt o faptura finita, urc pe scara eternitatii spre valorile absolute...
4) Dumnezeu exista, iar eu aleg sa traiesc in afara Lui. Daca nu stau in legatura permanenta cu El, risc sa ma plafonez, sa stagnez, sau chiar sa decad, sa comit acte de care imi va fi rusine in eternitate, le voi regreta fierbinte, caci nimic nu e mai chinuitor decat regretul ca ai trait prost singura viata care ti-a fost oferita.