Arh.

Constantin Andruceac
1
OBIECTIVE
Cursul de urbanism si Amenajarea Teritoriului
este o disciplina cu caracter teoretico practic
care are drept scop familiarizarea studentilor
cu principalele caracteristici ale practicilor
urbanistice.
Pe acest fond se urmareste consolidarea
cunostintelor generale indispensabile unui
specialist, stimulinduse pasiunea pentru
cercetare si practica.
2
NOTIUNI
Amenajarea teritoriului - complex de activitati pentru coordonarea politicii economice, sociale, culturale si
ecologice in conformite cu valorile fundamentale ale societatii luate in ansamblu, in vederea realizarii unui cadru
natural si construit armonios, care favorizeaza viata sociala si culturala a populatiei.
Urbanism cea mai importanta componenta a amenajarii teritoriului, al carei obiect il constituie teritoriu
localitatilor si toate teritoriile necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii acestora.
Dezvoltare regionala - activitate coordonat a organelor guvernamentale, a comunitilor locale i a altor
organizaii, orientat spre planificarea, realizarea unei dezvoltri echilibrate social-economice teritoriale i
sprijinirea nemijlocit a dezvoltrii social-economice a zonelor defavorizate.
Planuri urbanistice si planuri de amenajarea teritoriului totalitatea documentelor scrise si desenate
referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele si masurile
in domeniul urbanismului si amenajarii teritoriului pe o prioada definita.
Intravilan - teritoriul ocupat de terenuri, amenajari si constructii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri
prevazute pentru extinderea ei. Limita intravilanului este stabilita prin planul urbanistic general.
Extravilan teritoriul din afara intavilanului localitatii cuprins in limita teritoriului administrativ, care inglobeaza
activitati dependente sau nu de functiile localitatii conform planurilor urbanistice si planurilor de amenajare a
teritoriului.
Certificat de urbanism act cu caracter informativ, emis de APL, la cererea oricarei persoane fizice ori juridice
interesate, prin care se aduc la cunostinta solicitantului date privind regimul juridic, economic, tehnic si
arhitectural-urbanistic de exploatare a terenurilor si constructiilor pentru care a fost solicitat.
3
NOTIUNI
Oras - aglomeratie relativ importanta a carei locuitori au activitati profesionale difersificate.
Municipiu oras mare, avind un rol economic, social, politic si cultural insemnat, cu administratie proprie,
avind o orecare autonomie in cadrul administratiei de stat.
Metropola capitala politica si economica a unei regiuni , a unui stat.
Conurbatie aglomertie formata din mai multe orase vecine ale caror periferii se ating.
Megalopolis ansamblu urban gigant, rezultat al unor conurbatii multiple si complexe, luand forma unui
oras continuu, care s-a format atunci cand spatiile rurale dintre ariile metropolitane au fost inghitite de
cresterea urbana.
4
URBANISM
EVOLUIA FORMELOR DE AEZARE UMAN
De la primele adpsturi umane peterile (ale cror perei poart urmele existenei umane n
formele sale incipiente: Munii Cantabrici Altamira, Spania; vile Dordognei i Garronei, Frana;
Tassili, Africa de Nord) pn la cele mai ndrznee siluete i nlimi ale zgrie-norilor de azi, omul a
parcurs un drum lung i nu rareori anevoios. Mintea i mna omului au furit minuni care au
durat peste secole; este la fel de uor de dovedit c aceleai instrumente l-au ajutat pe acesta s-
i i distrug uneori operele.
Pe parcursul evoluiei sale, natura i-a fost omului adpost i pericol, prieten i duman; n funcie de
mprejurri i necesiti, el a luptat mpotriva ei sau i-a luat-o aliat. Hrjoana lui cu natura
dureaz i n ziua de azi: se las uneori modelat, schimbat, mbuntit, mblnzit, pentru ca
alteori s se rzbune i s se rzvrteasc pe aceste modificri care i sunt aduse prin furtuni,
inundaii, erupii vulcanice, cutremure, incendii i alte evenimente naturale, alternanele acestora
nefiind deloc ntmpltoare, ci corelndu-se logic, cauzal.
Satul a fost primul tip de aezare de sine-stttoare. Aprut nc din preistorie, el s-a constituit ca
urmare a primei mari diviziuni a muncii sociale: desprinderea agriculturii din sfera pstoritului.
Agricultura i-a permis omului emanciparea de construngerile cadrului natural i stabilirea ntr-un
anumit teritoriu legat de locul de producie. Prima delimitare, marcnd excluderea naturii din
spaiul construit a fost aparent, zidul, fortificaia de utilitate strict defensiv constituind
simbolul desprinderii, izolrii de natur.
5
URBANISM
EVOLUIA FORMELOR DE AEZARE UMAN
Oraul este cel care a preluat rolul de conductor n reeaua rural, polariznd capaciti , produse i energii,
atrgnd aceste elemente de pe raze de influen tot mai extinse. Satul devine, n timp, subordonat oraului din
punct de vedere economic, social, cultural. Locuitorii satelor rmn legai de ciclul anotimpurilor- prin natura
ocupaiilor lor dar i de obiceiurile i tradiiile locurilor lor de batin.
n ceea ce privete factorii care au contribuit la definirea conturului urban al localitilor i la meninerea poziiei
privilegiate, dominatoare a oraului s-au emis mai multe ipoteze:
1. Teoria aprrii (emis de germanii Ludwig Maurer - istoric i Karl Bucher economist), conform creia geneza
oraelor este legat de necesitatea aprrii locuitorilor de nvlitori, cetile fortificate devenind nucleele marilor
orae (exemplu: Roma antic).
2. Teoria condiiilor geoclimatice elaborat de geografi consider ca principali factori de formare i dezvoltare a
oraelor condiiile geoclimatice, configuraia terenului, mediul natural favorabil n general (Wolf Schneider
susine c primele orae au aprut n zone cu condiii geoclimatice favorabile, cu terenuri agricole fertile:
Mesopotamia. Valea Nilului, India).
3. Teoria deciziei administrative, emis de istoricii germani G. Bellow (1858-1927), K. Hegel (1813-1909) i de
istoricul englez Th. Wright (1810-1877), consider c oraele au luat natere prin actul de decizie al unei puteri de
stat, factorul determinant fiind organizarea politico-juridic.
4. Teoria schimbului de mrfuri susine c principalul factor de dezvoltare al centrelor urbane l-a constituit
amplasarea lor la intersecia unor drumuri terestre sau maritime care au favorizat schimbul de mrfuri
5. Teoria oraelor-necropol, n accepiunea creia oraul celor mori a precedat oraului celor vii, exemplificnd
cu prezena numeroaselor orae din Egipt, China sau Grecia n apropierea marilor necropole i complexe
religioase: Ierusalim, Olimpia, Delfi, Memfis.
6
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Epoca primitiv caracterizat prin elemente contradictorii acoper o perioad ndelungat de
timp, despre care se cunoate extremde puin, dar se fac presupuneri, uneori chiar fanteziste. . Cu
toate c originea, rolul, modul de realizare i semnificaia lor rmn ngropate n negura timpului,
presupunerile i speculaiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios pn la cea a
observatoarelor astronomice complicate, a rampelor de lansare pentru nave extraterestre, ceasuri
solare etc. Fie c sunt menhire (pietre mari aezate vertical, izolat sau n grup), dolmene (pietre mari
aezate trilitic) sau cromlehuri (incinte), construirea lor a presupus mijloace tehnice i motivaii
sentimentale sau religioase greu de imaginat. Cel mai elocvent exemplu i cel mai cunoscut este
ansamblul de la Stonehenge (incint neolitic cromleh, Anglia) .
Oraul antic - Avntul economic, dezvoltarea forelor de producie, apariia meteugurilor au avut
ca i consecin diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. Oraele capt funciuni
complexe: economice, meteugreti, administrative, religioase i culturale.
Primele orae s-au dezvoltat n Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mic, Asia Central, India i China. n
nordul i verstul Europei civilizaia urban a aprut mai trziu, mai ales datorit expansiunii romane.
Polii de interes al lumii antice au rmas cele dou lumi, cele dou imperii: cel grecesc i cel roman.
Grecia. Dac pn n secolul VI .Chr. trstura caracterisitic pentru alctuirea oraelor a fost
dominanta simbolistic, mistico-religioas, ncepnd cu secolele VI-V .Chr. se cristalizeaz o tiin a
construciei oraelor, n care un loc central va fi ocupat de Grecia antic. Polis-ul (oraul grecesc)
reprezint un model de alctuire raional i echilibrat, n care se mbin armonios viaa spiritual
foarte activi cu necesitile impuse de igien, aprare i alte exigene funcionale.
7
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Epoca primitiv caracterizat prin elemente contradictorii acoper o perioad ndelungat de
timp, despre care se cunoate extremde puin, dar se fac presupuneri, uneori chiar fanteziste. . Cu
toate c originea, rolul, modul de realizare i semnificaia lor rmn ngropate n negura timpului,
presupunerile i speculaiile vehiculate merg de la ipoteza scopului lor religios pn la cea a
observatoarelor astronomice complicate, a rampelor de lansare pentru nave extraterestre, ceasuri
solare etc. Fie c sunt menhire (pietre mari aezate vertical, izolat sau n grup), dolmene (pietre mari
aezate trilitic) sau cromlehuri (incinte), construirea lor a presupus mijloace tehnice i motivaii
sentimentale sau religioase greu de imaginat. Cel mai elocvent exemplu i cel mai cunoscut este
ansamblul de la Stonehenge (incint neolitic cromleh, Anglia) .
Oraul antic - Avntul economic, dezvoltarea forelor de producie, apariia meteugurilor au avut
ca i consecin diversificarea tipurilor de organizare a cadrului material. Oraele capt funciuni
complexe: economice, meteugreti, administrative, religioase i culturale.
Primele orae s-au dezvoltat n Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mic, Asia Central, India i China. n
nordul i verstul Europei civilizaia urban a aprut mai trziu, mai ales datorit expansiunii romane.
Polii de interes al lumii antice au rmas cele dou lumi, cele dou imperii: cel grecesc i cel roman.
Grecia. Dac pn n secolul VI .Chr. trstura caracterisitic pentru alctuirea oraelor a fost
dominanta simbolistic, mistico-religioas, ncepnd cu secolele VI-V .Chr. se cristalizeaz o tiin a
construciei oraelor, n care un loc central va fi ocupat de Grecia antic. Polis-ul (oraul grecesc)
reprezint un model de alctuire raional i echilibrat, n care se mbin armonios viaa spiritual
foarte activi cu necesitile impuse de igien, aprare i alte exigene funcionale.
8
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Istoria Greciei antice cunoate o periodizare, cu trsturi specifice ale fiecrei etape reflectate i n
aspectul oraelor.
Perioada homeric (arhaic) numit astfel pentru c atunci au aprut epopeile homerice, este
cuprins ntre secolele XII-VIII (dup unii VI) .Chr. i se caracterizeaz prin apariia polis-urilor (orae
ceti), a vieii comerciale, politice, culturale, precum i a acropolei (fiecare ora avea acropolea
sa; locul un platou de asupra unei stnci, era socotit sacru, iniial el avnd funcie de aprare i pe
care s-a construit un numr nsemnat de temple. Spre acest loc se ajungea printr-o frumoas
intrare triunfal, numit Propilee)
17
.
Dac exist elemente emblematice pentru Grecia antic, acestea sunt du: coloala i oraul.
Coloana este o regflectare a spiritului Greciei, oglind a timpului. Oraele Greciei antice prezint
dou zone definitorii care cuprind dou tipuri majore de preocupri: religioase n partea cela mai
nalt a oraului Acropolea, cu zone care adposteau templele, respectiv civile, cu zone delimitate
n jurul agorei (element nou cu funcii tipice unei piee publice) care, cu timpul, va polariza mai
multe programe.
Perioada clasic este cuprins ntre secolele VI-V .Chr., fiind marcat de o impresionant dezvoltare
a arhitecturii i sculpturii care fac pai repezi spre perfecionare. Specific este apariia tramei
stradale ortogonale (sistemul hipodamic, a crui denumirea vine de la numele arhitectului
Hippodamos din Milet); se execut lucrri tehnico-edilitare: alimentarea cu ap, evacuarea apelor
uzate etc. Apar, tot acum, programe de arhitectur pentru cldiri publice cu funcii social-culturale:
stadioane, gimnazii, cldiri comerciale care se integreaz n ora.
9
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Perioada elenistic cuprins ntre anii 323 31 .Chr. (precedat de cea elen secolul V .Chr.)
este numit fie epoca de aur, fie secolul lui Fidias, fie secolul lui Pericle, datorit operelor de o
imens valoare artisitic create de genialul Fidias, sprijinit de conductorul Atenei Pericle. Etapa
se caracterizeaz printr-o impresionant activitate din domeniul construciei oraelor, fiind ncetinit
ritmul construciilor religioase. Oraul elenistic este un organism complex, rspunznd unor
necesiti practice, fundamentat tiinific i raional, influenat de concepiile filosofice i politice
privind relaia dintre alctuirea oraului i viaa material i spiritual a grupului social ca ntreg i
a fiecrui locuitor ca parte a acestui ntreg. De asemeni s-a accentuat preocuparea pentru
spectacole drame sau comedii, reprezentaiile avnd loc n aer liber, n locuri special amenajate,
numite amfiteatre, care foloseau pantele naturale ale terenului pe care s-au construit ca i trepte
pentru spectatori, avnd form de semicerc. Un amfiteatru era astfel construit nct spectatorii din
bnci, din ce n ce mai sus plasate, s poat vedea jocul actorilor de pe scen. Spectacolul se
desfura pe o suprafa plan, tot n form de semicerc, numit scen, dinaintea creia era un loc
mai adncit numit orchestr. Arhitecii au cutat de cele mai multe ori s construieasc astfel de
amfiteatre pe o pant lin de deal, pe care o amenajau foarte meticulos. Cu toate acestea au fost
ridicate amfiteatre i pe cmpii, fr ajutorul povrniurilor. Pentru spectacolele muzicale au fost
amenajate teatre mai mici, numite odeoane, cu o acustic special, majoritatea folosind ca material
piatra calcaroas. Importana acestei perioade istorice const nu numai n nivelul surprinztor
de ridicat pentru mijloacele tehnice ale acelei perioade privind dotarea tehnico-edilitar (drumuri,
alimentare cu ap, canalizare etc.) a polis-urilor greceti ct, mai ales, prin modul cum au fost puse
i soluionate practic problemele complexe pe plan urbanistic. tiina i nelepciunea acelui timp
constituie un reper, un punct de referin neperisabil pentru azi.
10
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Imperiul roman. Antichitatea roman a folosit n mod creator experiena grecilor, aplicnd n realizrile urbanistice norme i
reguli valabile, unele valabile i n zilele noastre.
Elementul cheie a succesului imperiului Roman au fost drumurile, cu care inginerii romani au mpnzit ntregul imperiu, n
scopul administrrii, exploatrii i meninerii acestuia. Pe reeaua de drumuri, poduri, ci de acces care legau aezrile
romane s-a dezvoltat, mai trziu, cea mai mare parte a reelei urbane contemporane.
Cele mai semnificative caracteristici ale oraelor romane erau erarhizarea i diversificarea ca funcii: orae cu funciuni
strategice Lutectia Parisiorum (Paris); Londinium (Londra); Vindobonai (Viena); orae comerciale: Ostia, Salerno, Palmira; o
orae administrative: Roma; Atena; Efes; o orae balneare i de odihn: pompei; Herculamun; Neapole;
Structura oraelor se baza pe o reea ortogonal de strzi care limitau cvartale denumite insulae, avnd ca axe
ordonatoare cardo maximus pe direcia N-S i decumanus maximus pe direcia E-V, dou artere perpendiculate
deosebite de celelalte strzi prin dimensiunile lor. La intersecia acestora se afla piaa sau forumul, n care erau amplasate
templul nchinat zeului protector al oraului, bazilica, construciile comerciale;
Drumurile realizate de inginerii romani uimesc i azi prin rezistena lor. n interiorul oraelor, profilul transversal al strzilor
prevede separarea circulaiei vehiculelor de circulaia pietonal, prospectul atingnd 20-30-35 m. Pe ntinderea ntregului
imperiu au fost construite poduri, tunele, apeducte (jgheaburi mari din piatr, avnd lungimea de civa km., susinute de
stlpi groi, legai ntre ei cu arcade), canalizri, cisterne (rezervoare de ap), instalaii portuare. Igiena i salubrizarea n ora
erau asigurate printr-o reea de canalizare care permitea evacuarea apelor uzate, alimentarea cu ap fcndu-se prin
conducte care aduceau apa de multe ori de la mare distan;
Organizarea oraelor s-a bazat nc din perioada de constituire a statului pe o serie de regulamente care se refereau la:
probleme de proprietate (limitri n interesul colectivitii);
clasificarea strzilor, indicndu-se limi minimale obligatorii (Via pentru vehicule, Iter pentru pietoni, Actus pentru
animale);
norme privind distana dintre cldiri i nlimea la corni a acestora;
instituirea serviciilor speciale cu probleme urbanistice i de bun gospodrire;
probleme speciale de igien.
11
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Oraul medieval Perioada feudal a nceput cu aciuni distrcutive. Pe de o parte
nvlirile popoarelor migratoare, iar pe de alta rspndirea cretinizmului dornic
de la nltura urmele pgnismului i de a instaura o lume nou au avut ca
urmare depopularea i ruinarea centrelor urbane antice.
Populaia se reaeaz n localiti de tipuri noi avnd un rol prioritar de aprare,
adevrate aezri fortificate, amplasate pe terenuri greu accesibile i cu o
suprafa a incintei limitat.
Caracteristicile aezrilor medievate se concretizeaz n:
numr restrns de locuitori (10.000 40.000 de locuitori)
prezena unor ziduri nconjurtoare (fortificaii)
densitate mare a construciilor i a populaiei
construcii i trasee ale strzilor adaptate configuraiei terenului
reelele stradale inelar-radiale convergeau ctre piaa central, n care erau
amplasate cldirile religioase n general supradimensionate i cladirile publice
(de exemplu primrile).
Secolele XI-XII marcheaz o revitalizare a vieii urbane, muli locuitori revenind la
vetrele aezrilor antice, care se revigoreaz i i rectig treptat influena n
teritoriu.
12
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Oraele Renaterii n sec. XV XVI apare o nou orientare tiinific, filosofic, estetic: curentul
numit Renatere, care va avea o puternic nrurire asupra artelor. Este zdruncinat autoritatea
dogmelor religioase care furnizau explicaii eronate asupra realitii
Oraele renaterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele medievale, dar preocuprile pentru o
nou calitate a vieii urbane au determinat remodelarea vechilor centre prin: lrgirea strzilor,
construirea de noi piee, preocuparea aparte pentru compoziia volumetric i arhitectural, prin
rezolvarea echiprilor tehnico-edilitare.
Numeroi arhiteci, pictori i sculptori au rmas cunoscui pn n prezent: Raffael (Sanzio),
Michelangelo (Buonarotti), Leonardo (Da Vinci), Tizian (Vecellio).
Printele Renaterii este considerat arhitectul Brunelleschi, cel care a conceput cupola n opt ape a
bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florena), primul monument renascentist.
Cteva dintre ideile privind construcia oraelor sunt:
castelele burghezilot (din a cror construcie au fost eliminate fortificaiile) au fost integrate n
urbanistica nou, fiind vizibile numai din strad, la care prezint faade atrgtoare cu numeroase i
mari deschideri, avnd cte 2-3 etaje
amplasarea construciilor n zone funcionale
ierarhizarea strzilor i a pieelor dup destinaia lor
amplasarea n zone izolate a atelierelor productoare de noxe
prezena unei legturi facile ntre zonele productive i spaiile comerciale
promovarea construciei cilor de circulaie pentru vehicule i pentru pietoni pe nivele diferite
preocuparea pentru confortul edilitar i igiena public
13
URBANISM
Principalele etape istorice n evoluia oraelor
Orasele in perioada Barocului si Clasicizmului (sec. XVII-XVIII); Orae i ansambluri cu trsturi proprii culturii
antice greco-latine din cel mai nalt stadiu de dezvoltare (imitarea modelelor antice).
Stil arhitectural caracterizat prin libertatea formelor, prin tendena spre monumentalizm (ca regul forma era
dezvoltat n dauna coninutului).
ORAUL EREI INDUSTRIALE (sec. XIX XX ) Oraele moderne (sec.XX); Revoluia industrial a determinat
schinbri fundamentale n dezvoltarea centrelor urbane i a declanat criza pe care oraul contemporan nu a
reuit s o depeasc pn n prezent.
revoluia industrial este urmat de o cretere a presiunii demografice n orae.
factorii care au generat aceste mari schimbri au fost:
- Dezvoltarea manufacturilor i industriilor amplasate n centrele urbane;
- creterea numrului de locuitori prin atragerea populaiei rurale pauperizate;
- apar probleme noi, fr precedent:
necesitatea spaiilor de cazare pentru o populaie numeroas
asigurarea igienei publice: alimentare cu ap, canalizare, salubruizare
necesitatea destinrii unor edificii procesului educaional: coli, activiti culturale etc.
punerea la dispoziia populaiei a spaiilor instituiilor i altor mijloace de petrecere a timpului liber.
- au fost emise legi de sistematizare urban (n anul 1909 apare prima Lege a sistematizrii urbane, n Anglia);
- s-au constituit comisii de analiz i prognoz (1947 Comisia Barlow, Anglia);
- s-au nfiinat organisme guvernamentale: comisii de planificare urban, ministere i departamente ale
sistematizrii urbane i teritoriale, ale mediului etc.
- au aprut micri sociale pentru reforma sanitar i urban;
- msuri arhitectural-urbanistice (proiecte moderne deseori utopice oraul-grdin; Congrese Internaionale,
14
URBANISM
MEDIUL ARTIFICIAL
Mediul artificial . Totalitatea constructiilor si amenajarilor realizate pentru
adapostirea si desfasurarea vietii comunitatilor umane este mediul
artificial.
Ca rezultat a unei indelungate evolutii mediul artificial astazi este alcatuit
din urmatoarele componente fizico-spatiale purtatoare de functiuni
specifice:
1. Asezari urbane si rurale;
2. Culturi agricole , acvatice si forestiere;
3. Amenajarile si constructiile din teritoriul exterior localitatilor pentru:
Exploatarea resurselor materiale si energetice supra si subterane;
Comunicatii si transporturi;
Echipare tehnica a teritoriului si localitatilor;
Protectia mediului natural;
Odihna, sport, turism;
Activitati stiintifice si culturale, monumente memoriale si de arta plastica;
15
URBANISM
MEDIUL ARTIFICIAL
Desi toate componentele mediului artificial fac obiect si a studiilor de
amenajare a teritoriului in cadrul acestui curs vor fi abordate numai
probleme legate de asezarile umane si in mod deosebit de cele urbane.
Organizarea mediului artificial comporta fluxuri de oameni, materiale,
energie si informatii
Mediul artificial este influentat de mediul natural prin relatii complexe si
invers
Mediul artificial depinde de mediul socio-economic a carui dezvoltare
materiala si spirituala favorizeaza pe acesta.
Este extrem de dificil s se stbileasc o delimitare strict ntre mediul
natural i cel artificial, astfel a luat fiin un fenomen calitativ nou,
denumit n terminologia internaional mediu uman
16
URBANISM
UTILITATEA CUNOASTERII EVOLUTIEI ORASELOR
Cele enumerate insa nu reprezinta cadrul material al orasului si de
acea cind analizam orasul folosimsi urmatoarele elemente:
1. Limita orasului (zidiri de fortificatii, limitele naturale,
administrative);
2. Forma orasului;
3. Componentele orasului:
Ansambluri de cladiri, grupuri de locuinte, cartiere;
Trama stradala , strazi (principale si secundare), piete;
Unitati de productie;
Centrul localitatii (istoric, administrativ, academic, religios);
Spatii plantate (parcuri, rezervatii, scuaruri);
Echipare tehnico-edilitara (statii de epurare, statii de pompare, conducte)
17
URBANISM
FORMAREA ORASELOR
Ulterior dupa aparitia primelor orase ca model de locuire au fost posibila si
aparitia oraselor fara a trece prin etapa de localitate rurala si anume in mod
spontan fiind determinat de existenta unor situatii favorabile de mediu natural ori
de existenta unor posibilitati mai usoare de aparare, de prezenta a unor locuri
traditionale de schimburi comerciale si alte.
Alta forma este aparitia oraselor noi realizate pe baza unor planuri prestabilite.
Aparitia acestui mod de creare a noilor orase denota atigerea unui nivel inalt de
conceptualizare si abstractizare in gindire. Aceasta forma de dezvoltare a oraselor,
care sa permita corectari, adaptari, inoiri si extinderi in mod preconceput este
obiectivul cursului nostru de urbanism.
18
URBANISM
PROBLEMELE ORASELOR MARI
Perioadei postbelice ii este caracteristica in mare masura modernizarea
oraselor, atit a zonelor centrale cit si a periferiilor . Aceste modernizari
sunt legate de nivelul tehnico-stiintific care a schimbat si continua sa
schimbe comportamentul si aspiratiile sociale ale populatiei.
Odata cu aceasta apar probleme de ordin urbanistic.
Relatia dintre nou si vechi asimilarea de noi functiuni. Nevoia de acces
rapid si facil la multe functiuni si spatii trama mica si deasa cu strazi
inguste. Supraaglomerare tranzitare, concentrare de functiuni.
Constringerea fondului construit, conservarea zonelor istorice, protejarea
valorilor arhitectural urbanistice.
In orasele mari din tarile dezvoltate are loc deplasarea catre suburbii a
grupurilor cu venituri ridicate. Disparitia activitatilor din centru a format
criza financiara pentru aceste zone intr atit in cit sa lipsesca mijloacele de
a fi intretinute. Astfel cresterea suburbiilor are efect nociv asupra centrului
19
URBANISM
PROBLEMELE ORASELOR MARI
Probleme:
Accesibilitate
Extindere
Relatie cu periferiile
Concentrare functionala
Tranzitare
Protejarea tesutului urban
Locuibilitate
Imagine urbana
Incertitudini privind statutul proprietatii
Degradarea fondului construit
Prezenta grupurilor sociale cu venit redus
20
URBANISM
FUNCTIUNI SI ACTIVITATI SPECIFICE ZONEI CENTRALE
1. Administrativa: administratie locala si centrala, servicii comunale.
2. De reprezentare: parlament, ambasade, consulate, sedii a institutiilor internationale,
judecatoria suprema, curtea de apel, sedii ale partidelor politice.
3. Comert: comert specializat si de lux cu vizitare periodica si rara.
4. Alimentatie publica, turism: restaurante, baruri, hoteluri, sali de conferinte etc.
5. Afaceri: banci, asigurari, bursa de valori, centre de consultanta.
6. Cultura: teatre, opera, filarmonica, sali de concerte,muzee, galerii, biblioteci.
7. Informare, media: sedii edituri, redactii ziare si reviste, agentii publicitate, agentii de
turism.
URBANISM
FUNCTIUNI SI ACTIVITATI SPECIFICE ZONEI CENTRALE
8. Educatie: universitati, colegii, licee.
9. Activitati stiintifice: academie, institute de cercetare.
10. Distractie: cazinouri, centre de jocuri electronice, internet-caf.
11. Recreere, odihna: parcuri si gradini, piscine, sali de gimnastica.
12. Servicii publice specializate: saloane de frumusete, ateliere de croitorie, reparatii
etc.
13. Culte: sedii reprezentative ale cultelor existente (catedrale, biserici, case de rugaciuni)
14. Servicii speciale: servicii secrete, interpol.
15. locuire: locuire colectiva, locuire privata.
16. Spatii publice si pietonale: piete publice si comerciale, alei.
17. Circulatii si transport: axe magistrale, drumuri parcari.
URBANISM
FUNCTIUNI SI ACTIVITATI CARACTERISTICE ZONEI PERIFERICE
1. Activitati de productie.
2. Depozitare, comert cu ridicata.
3. Centre de sanatate, spitale, sanatorii.
4. Educatia la nivel primar, liceal si specializat (colegii, licee industriale)
5. Centre comerciale de mari dimensiuni, supermarket, malluri etc.
6. Zone de rectreare de mari dimensiuni, parcuri specializate (gradina botanica,
menagerie)
7. Centre si complexe sportive.
8. Spatii rezidentiale, locuirea individuala, mari ansambluri de locuire colectiva.
9. Cimitire, crematorii (depouri si garaje de mari dimensiuni, statii de captare, epurare,
electrice, distributie gaze etc).
10. Unitati militare.
11. Circulatii si transporturi de mare viteza, artere de tranzit, gari, autogari, aeroport.
URBANISM
DOMINANTELE FUNCTIONALE A UNUI ORAS
Administrative, cultural-educative, reprezentare, productie-comert (industrial), financiar-bancare.
Exemple:
politico-administrativa (Washington, Bon, Moscova, Strasburg)
financiar-bancara (New York, Franfurct)
cultural-istorica (Viena, Roma, Florenta)
afaceri (Chicago, Londra)
fara un caracter precizat
URBANISM
FENOMENUL URBANIZARII
Populatia urbana creste mult mai repede decat cea rurala.
Populatia urbana din tarile in curs de dezvoltare creste mult mai repede decat cea din cele
dezvoltate.
Populatia din orasele milionare creste mult mai repede decat cea din restul oraselor.
In 1900, 1% din populatie traia in orase milionare
In 1940, 6%, iar
In 1980, 10%.
In 2000 erau 25 orase cu peste 10 milioane si 250 cu peste 1 milion
Numarul oraselor milionare se apropie de 400, iar populatia urbana a depasit 50% din
populatia totala a globului depasind 2,5 mird. Locuitori.
NORME TEHNICE DE PLANIFICARE URBANA
RETEAUA DE LOCALITATI
Asezarile umane se impart in doua mari categorii:
1. Criteriul activitatii dominante (agricole in cazul satelor, neagricole in cazul oraselor)
2. Criteriul marimii asezarii (localitati mici sub 10 000 locuitori in functie de situatia
demografica si nivelul de dezvoltare sunt considerate sate, iar asezarile peste acest numar
de locuitori sunt considerate orase.La acestea se adaoga aspecte secundare ca : mod de
viata, nivel de echipare edilitara, aspectul cadrului construit si altele care deriva din aceste
criterii principale.
3. 3. Localitile rurale se consider mici dac au numrul de populaie sub 3000 locuitori i
mari dac populaia lor depete acest indice.
In Moldova:
Orase mici sub 30 000 locuitori,
Orase medii intre 30 000 si 100 000 locuitori
Orase mari peste 100 000 locuitori
NORME TEHNICE DE PLANIFICARE URBANA
(VEZI NORMATIVUL ANEXAT)
ZONELE REZIDENTIALE
ZONELE INDUSTRIALE
ZONELE VERZI
TRANSPORTUL, RETEAUA STRADALA, ACCESE PIETONALE
ECHIPAREA SI AMENAJARILE TEHNICO - EDILITARE
DIRIJAREA I ORGANIZAREA LOCALITILOR
In conditiile Moldovei aparitia unor localitati noi in special urbane pe loc nou este practic
imposibila. Motivele: densitate populatiei relativ mare, lipsa motivarii, de acea sunt posibile
doar modificari, corectari, interventii de modernizare a cartierelor noi etc.
In baza documentatiei de urbanism PUG, PUZ, PUD (de explicat procedura inclusiv sistema de
autorizare CU si AC)
In baza documentelor normative
In ambele cazuri este necesar de tinut cont de:
PATN, PATR, PATR de programele nationale si locale de dezvoltare, masurile de ocrotire a
naturii si orotire impotriva riscurilor naturale (proceselor geologice si hidrogeologice).
Istoric
Uniunea Europeana fondata in 1958 din Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda.
Entitate politica, sociala, economica. Este o constructie situata intre intre federatie si
confederatie
1970 la Bonn reuniunea conducatorii tarilor Uniunii Europene
AT devine obiectiv politic fundamental.
Se stabilesc principii, teme majore, obiective prioritare.
REUNIUNEA DE LA BONN
PRINCIPIILE MAJORE:
dezvoltarea regiunilor ramase in urma
Integrarea economica a zonelor transfrontaliere
Realizare unui echilibru intre mediu urban si cel rural si intre economic si ecologic
REUNIUNEA DE LA BONN
TEME MAJORE:
Readaptarea structurilor urbane
Revitalizarea zonelor rurale
Restructurarea regiunilor in declin
Conservarea si valorificarea resurselor naturale
Politici pe termen lung in domeniul infrastructurii si cailor de comunicatii
REUNIUNEA DE LA BON
OBIECTIVE PRIORITARE:
Reducerea dezechilibrului istoric intre centrele industrializate si urbanizate din nordul si vestul
Europei si regiunile periferice ramase in urma
Reducerea diferentelor ca standard general si nivel de populare
Concelierea dezvoltarii economice si protectia mediului
Crearea de locuri de munca si de activitati in zonele de reconstructie industriala
Echilibrarea retelelor de transport si telecomunicatii
AMENAJAREA TERITORIULUI IN LIMITELE SPATILUI NATIONAL
Scopul:
Elaborarea si aplicarea , strategiilor si politicilor de dezvoltare economica , sociala si spatiala
stabilite pentru nivelul national , raional si local;
Armonizarea strategiilor si politicilor, urmarinduse asigurarea dezvoltarii durabile.
Eliminarea decalajelor intre teritorii, dinamizarea dezvoltarii localitatilor;
AMENAJAREA TERITORIULUI IN LIMITELE SPATILUI NATIONAL
Principii in activitatea de amenajare a teritoriului:
Ierarhizarea teritoriului pe trepte de organizare-teritoriala, precum si pe teritorii asociate in
zone de cooperare, regionale sau interraionale;
Coeziunea economico-sociala, in vederea eliminarii sau deminuarii disparitatilor intre regiuni
si intre zone;
Coordonarea integrata a politicilor si programelor;
Punerea in valoare a potentialului de dezvoltare (resurse umane, cadru natural, patrimoniul
cultural, constructii, infrastructura, amenajari);
Analiza complexa a tendentelor de dezvoltare;
Informarea , consultarea si asigurarea participarii populatiei asupra initiativelor in
amenajarea teritoriului ori principiu democratic;
AMENAJAREA TERITORIULUI IN LIMITELE SPATILUI NATIONAL
Obiective ale activitatii de amenajare a teritoriului:
Dezvoltarea economica si sociala echilibrata a tarii;
Imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;
Gestionarea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului;
Utilizarea rationala a terenului,