MASTERAT STRATEGII COMUNICATIONALE INTERCULTURALE SI LINGVISTICE

CIAUS MIHAELA-ELENA
AN: II POLONA


Masacrul de la Katy


In ziua de 1 septembrie 1939, orele 5.00, fortele germane ataca teritoriul Poloniei declansand ce-l
de-al Doilea Razboi Mondial, iar pe 17 septembrie 1939 a inceput al doilea act al tragediei
poloneze, armata sovietica invadeaza si ea Polonia.
In timp ce Germania hitlerista infaptuia in Polonia telurile sale imperiale, facand apel la sloganul
superioritatii rasei germane, puterea sovietica stalinista recurgea la arsenalul ideologic marxist si
revolutionar. Propaganda sovietica repeta lozinca binecunoscuta ca Polonia a fost un stat al
exploatatorilor,capitalisti si mosieri, care urmaresc distrugerea minoritatilor nationale si a
maselor muncitoare poloneze si ca Armata Rosie a intrat in Polonia in mod prietenesc.
Prima manifestare a politicii staliniste in teritoriile poloneze acaparate a fost tratamentul aplicat
prizonierilor de razboi. U.R.S.S. nu recunostea Conventia de la Geneva privind tratamentul fata
de prizonierii de razboi, motivand ca legea lumii capitaliste nu este obligatorie pentru
proletariat. In ciuda faptului ca intre cele doua state nu fusese declarata starea de razboi, soldatii
polonezi au fost dezarmati si internati, pe teritoriul propriului stat, impotriva tuturor conventiilor
militare in vigoare in caz de conflict armat. O soarta asemanatoare au avut politistii polonezi, alte
categorii de militari, precum si o parte a civililor, mai ales functionarii de stat si cei ai serviciilor
de informatii. Incepand din toamna anului 1939 si pana in februarie 1940, sovieticii au arestat
mii de civili polonezi, primarii si membrii ai consiliilor orasenesti, lideri ai partidelor politice,
activisti sindicali, magistrati, preoti.
Sovieticii au manifestat o preocupare prioritara pentru militarii cazuti prizonieri, in numar de
aproximativ 250.000, dintre care 10.000 de ofiteri. Ei au fost trimisi in retele de lagare speciale:
o parte au fost trimisi la constructia soselelor, alta la munca fortata. Conditiilie din lagar erau
foarte grele. Detinutii se aflau in incaperi de nelocuit, iar multi dintre ei nu aveau un acoperis
deasupra capului. Hrana nu era suficienta, abia ajungea, iar asistenta medicala se limita la
ajutorul pe care il puteau oferi prizonierii medici. Internati in septembrie, ofiterii si politistii erau
in uniformele de vara si in acestea au trebuit sa reziste in iarna geroasa din 1939-1940.
Prizonierii erau permanent urmariti si anchetati cu privire la actiunea dusmanoasa impotriva
poporului muncitor din Polonia natala.
Prizonierii au fot supusi unei intense indoctrinari ideologice in spirit comunist, insa indoctrinarea
nu a dat rezultate si in scurt timp sovieticii au ajuns la concluzia ca prizonierii de razboi polonezi
sunt elemente contrarevolutionare care nu dau nici o speranta de resocializare. Pentru Moscova,
acestia constituiau nucleul potential al unei primejdioase elite nationaliste. Timp de mai multe
luni, Moscova a ezitat in privinta sortii pe care sa le-o rezerve ofiterilor polonezi, dar in urma
imprejurarilor determinate de intorsatura razboiului cu Finlanda, in a doua jumatate a lunii
februarie 1940 a fost adoptata hotararea finala privind eliminarea acestora. Verdictul a fost dat de
un Tribunal Special, troika, a aprobat pedeapsa capitala prin impuscare tuturor prizonierilor din
Kozielsk, Starobielsk si Ostaskov si unui numar de circa 11.000 de polonezi aflati in inchisorile
din partea Occidentala a Ucrainei si din Bielorusia.
In randul acestora intrau diverse categorii de prizonieri polonezi: militari, membri ai politiei si
serviciilor secrete, oficiali ai guvernului, agricultori si industriasi, locuitori din regiunile de
frontiera, membri ai diferitelor organizatii contrarevolutionare de spioni si sabotori.
Propunearea a fost aprobata de Stalin si de alti cinci membri ai Biroului Politic, organul suprem
al Partidului Comunist: Vorosilov, Molotov, Mikoian, Kalinin si Kaganovici. Acestia doi din
urma, absenti in ziua respectiva, eru favorabili hotararii, dupa cum notase grefierul de sedinta.
Pregatirile tehnice au durat o luna de zile, dupa care, timp de sase saptamani, intre 3 aprilie si
13 mai, prizonierii au fost organizati in grupuri de cateva sute de persoane si preluati de sectiile
NKVD din regiunile Smolensk, Vorosilovgrad si Kalinin. 4.404 persoane din lagarul de la
Kozielsk au fost imbarcate cate treizeci, in autocare cu geamurile vopsite, transportate la Katyn,
duse in padure, cu mainile legate la spate , impuscate cu un glont in ceafa si aszvarlite in gropi
comune. 3.896 prizonieri de la Starobielsk au fost ucisi in localurile NKVD de la Harkov, iar
trupurile lor au fost ingropate la marginea orasului Pietisatki. Cei 6.287 prizonieri de la Ostaskov
au fost executai in sediile NKVD de la Kalinin (astazi Tver) si inhumati in localitatea Miednoje.
In total, au fost lichidate 14.587 de persoane. Peste 7.300 persoane au fost omorate in alte
inchisori si lagare de pe teritoriul statului sovietic. Printre cei ucisi s-au numarat un amiral, 8
generali, 24 colonei, 79 locotenent-colonei, 258 maiori, 654 capitani, 17 capitani de marina,
3.420 subofiteri, cativa preoti militari, trei mosieri, un print, 43 de oficialitati, 85 de cetateni
privati si 131 de refugiati. Printre cei morti s-au aflat 20 de profesori universitari, 300 de doctori,
mai multe sute de avocati, ingineri si profesori, peste 100 scriitori si ziaristi si aproximativ 200
de piloti de aviatie. In padurea de la Katyn si-au gasit moartea peste patru mii de intelectuali
polonezi, printre acestia aflandu-se medici renumiti, ca: Wodzimierz Godowski, Stefan
Piekowski, Antoni Stefanowski si Marcin Zieliski; juristi, matematicianul Stefan Kaczmark,
economisti, ingineri, poetul Wadysaw Seba si numerosi activisti sociali. Au fost omorati
aproape toti specialistii Institutului Militar Geografic. In total NKVD-ul a eliminat aproape
jumatate din corpul ofiterilor polonezi, au supravietuit masacrelor din aprilie si mai 1940 un
numar de 448 persoane, care au ajuns in lagarele Iuhnov si Griazovet. De la Kozielsk a scapat un
singur om, profesorul Stanisaw Sianiewicz: La cativa pasi de glontul in ceafa, si-a salvat viata
gratie unui mesaj sosit de la Moscova. Inculpat de spionaj si, intrcat risca pedepasa cu moartea,
trebuia sa fie separat de ceilalti, ca sa i se faca proces. Incredibila absurditate, logica admirabila a
sistemului politist sovietic.
i

Printr-un ordin secret in 25 octombrie 1940, semnat de Beria, erau rasplatiti cei zelosi in ducerea
la indeplinire a masacrului, acordandu-se unui numar de 44 de ofiteri NKVD o prima de 800 de
ruble pentru executarea in mod eficient a sarcinilor speciale. Potrivit unei note secrete din 1956,
semnate de seful KGB din acea vreme, Aleksandr Selepin si adresata lui Nikita Hrusciov,
numarul total al polonezilor ucisi in primavara anului 1940 a fost de 21 857: 4 421 in padurea
Katyn, 3 820 in lagarul Starobielsk, 6 311 in lagarul Ostaskov si 7 305 in alte lagare si inchisori
din vestul Ucrainei si Bielorusiei.
Soarta prizonierilor disparuti a ramas un mister pana in aprilie 1943, cand Wehrmachtul a
descoperit groapa comuna din padurea de pe Dealul Caprei de langa Katyn. La locul masacrului
au fost adusi mai multi ziaristi si o echipa a Crucii Rosii poloneze.
Desi raportul Crucii Rosii poloneze, ca si un memorandum al guvernului polonez in exil,
cunoscut a Londra inca din 1943 si confirmat de mai multi specialisti britanici, nu lasau nici un
dubiu asupra culpabilitatii sovieticilor, Churchill, interesat sa pastreze, cu orice pret, alianta cu
Stalin, a decis sa ascunda afacerea Katyn mergand pana la a aprecia ca aceasta nu are nici o
importanta practica. Din acest motiv, el a dispus ca documentele in cauza sa nu fie date
publicitatii. Mai mult, o directiva a serviciului de propaganda britanic sublinia: sarcina noastra
este de a ajuta istoria sa inregistreze incidentul din padurea Katyn ca o tentativa fara importanta a
germanilor de a intarzia infrangerea, folosindu-se de metode politice. In ce-l priveste pe
presedintele Roosevelt, atitudinea acestuia a fost determinata de indiferenta fata de destinul
Europei de Est si de grija de a-si asigura cooperarea lui Stalin in organizarea lumii de dupa
razboi.
Incepand din primavara anului 1940, Armata Rosie a trecut la o ampla actiune de recrutare a
tinerilor polonezi din teritoriile anexate. In total, au fost recrutati 150 de mii de polonezi, care au
suferit poi rigorile unui regim deosebit de brutal in Armata Rosie, fiind supusi, totodata
indoctrinarii staliniste. Circa 100 mii de polonezi au fost trimisi in batalioane speciale pentru
constructii, unde au muncit in conditii deosebit de grele.
Monumente ce comemoreaza evenimentele din 1940 au fost construite in toate lumea. In
septembrie 1976 la Cimitirul Gunnersbury din Marea Britanie a fost ridicat un monument in
memoria victimelor masacrului de la Katyn, in 2000, alt monument a fost ridicat la Cimitirul de
Razboi din Katyn, in Rusia; in Wrocaw, sculptorul polonez Tadeusz Tchrzewski a dedicat o
lucrare a sa victimelor, in anul 2000, iar pe teritoriul Statelor Unite monumente similare au fost
ridicate in New Jersey, Detroit, Baltimore, Pennsylvania si Illinois.
Masacrul de la Katyn este un element major in filme, literatura sau arta. Cel mai cunoscut este
filmul regizorului polonez Andzej Waja, Katyn, al carui tata, capitanul Jakub Wajda, a fost
omorat la Harkov. Filmul prezinta povestea mamelor, sotiilor si fiicelor ofiterilor polonezi
omorati la Katyn.


i
Alain Decaux Secolul XX. Razboiul absoult, p.19











Bibliografie:

1. Ion Constantin, Polonia in secolul totalitarismelor 1918-1989, Bucuresti, 2007, Institutul
National pentru Studiul Totalitarismului

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Katyn_massacre