Educatia permanenta reprezinta o directie importanta de evolutie a activitatii

de formare-dezvoltare a personalitatii, care urmareste valorificarea tuturor

dimensiunilor si diformelor educatiei proiectate si realizate pe tot parcursul
existentei umane si in orice moment al existentei umane.
Definirea educatiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic
fundamental. presupune delimitarea domeniului de referinta si a semnificatiei
sale strategice.
Ca domeniu de referinta, educatia permanenta implica "intreaga durata de
viata a unui individ". Ea vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a
personalitatii umane, abordata " in totalitate ei", coreland resursele, respectiv:
- stadiile educatiei ( varstele prescolare-scolare-postscolar si psihologice:
ciclurile vietii: copilaria-preadolescenfa-adolescenta-tinerefea-maturitatea-
batranetea!
- continuturile educatiei ( dimensiunile"laturile educatiei: intelectuala-morala-
tehnologica-estetica-fizica!
- formele educatiei ( educatia formala-nonforinala-informala:
- factorii educatiei ( rolul: familiei, comunitatii educationale, institutiilor
scolare etc.
#ceasta abordare permite integrarea tuturor resurselor educatiei pe verticala
sistemului ( continuitatea intre stadiile educatiei, sustinuta pe tot parcursul
existentei umane si pe orizontala sistemului ( complementaritatea resurselor
educatiei, aprofundata la nivelul fiecarui stadiu al educatiei, in orice moment
al existentei umane.
Ca semnificatie strategica educatia permanenta poate fi definita la nivel
functional-structural-operational, nivel care evidentiaza:
- "scopul sau final" ("a mentine si a imbunatati calitatea vietii"!
- "caracterul sau universal ("reprezinta democratizarea educatiei" si dinamic"
("permite adaptarea materialelor si a mi$loacelor de invatare la noile conditii
impuse de dezvoltare"!
- sensul sau managerial ("educatia permanenta este un principiu organizator
pentru toate tipurile de educatie".
%a nivel functional, educatia permanenta anga$eaza trei categorii de functii:
functia de adaptare! functia de inovare! functia de corectare.
%a nivel structural, educatia permanenta anga$eaza doua componente
principale, aflate in raporturi de interactiune: componenta generala si
componenta profesionala.
%a nivel operational, educatia permanenta anga$eaza resursele de dezvoltare
pe-dagogica"educabilitate ale fiecarei personalitati umane, valorificabile in
termeni de oportunitate si de motivatie individuala si sociala.
Educatia permanenta reprezinta astfel simultan:
- un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate
resursele activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane (stadii,
continuturi, forme, factori, valorificabile pe verticala si pe orizontala
sistemului educational!
- un concept pedagogic operational care extinde aplicatiile sale "asupra tuturor
aspectelor educatiei" ( &homas, 'ean, , .-!
- un principiu pedagogic care sustine organizarea globala a unui sistem
educational integral, deschis pentru toate tipurile de educatie!
- o orientare la nivel de politica a educatiei, care urmareste perfectionarea
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane pe toata perioada vietii
prin valorificarea deplina a resurselor acesteia de autoinstruire si de
autoeducatie.
(rincipiile educatiei permanente "fundamenteaza organizarea globala a
sistemului de invatamant" care anga$eaza toate ciclurile vietii, de la faza
pregatirii - care promoveaza asimilarea valorilor scolare si extrascolare -
lafaza activa - care implica profesionalizarea in regim de mobilitate sociala -
pana la faza retragerii - care permite personalitatii asumarea de noi roluri prin
continuarea invatarii.
%a nivel de politica a educatiei pot fi evidentiate urmatoarele principii:
- principiul asigurarii continuitatii in activitatea de formare-dezvoltare a
personalitatii umane!
- principiul adaptarii programelor scolare si postscolare la cerintele unei
societati in continua transformare!
- principiul pregatirii personalitatii, la toate nivelurile sistemului de
invatamant, in vederea adaptarii optime la conditii de schimbare rapida!
- principiul mobilizarii si a valorificarii tuturor mi$loacelor de informare
disponibile in limite institutionale si noninstitutionale!
- principiul corelarii functionale intre obiectivele-continutuhle-formele
activitatii de educatie"instruire ( Dictionnaire actuel de l)aducation, , ..
*biectivele generale ale educatiei permanente au fost definite de (aul
%engrand, in , intr-o "carte-manifest" cu valoare programatica ( %engrand,
(aul, , .: a crearea structurilor si a metodelor favorabile formarii-dezvoltarii
personalitatii umane pe tot parcursul existentei sale!
b pregatirea personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie.
+ealizarea acestor obiective generale, solicita o noua politica a educatiei,
capabila sa anticipeze "sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult
decat $uxtapunerea a doua parti astazi separate: institutia scolara, pe de o parte,
educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur proces continuu"
(&homas. 'ean. .-. #cest proces, care anga$eaza o ampla reforma sociala,
sustine (reproiectarea unui sistem e-ducational global, conceput ca "cetate
educativa" ( ,aure. Edgar si colab., .
in cadrul unui sistem educational global, fiecare nivel, treapta, disciplina,
dimensiune, forma a educatiei presupune elaborarea unor obiective specifice
educatiei permanente, operationalizabile in functie de particularitatile fiecarei
comunitati educative nationale, teritoriale, locale.
*biectivele specifice educatiei permanente sunt prezentate in literatura de
specialitate la nivelul unor "obiective conventionale impartite in patru grupe" (
Dave, +.-., sub redactie, , .-:
- grupa .: insusirea deprinderilor sociale fundamentale (lectura, calcul
matematic"informatic, notiuni elementare pentru mentinerea sanatatii!
- grupa a .i-a: dezvoltarea capacitatii de adaptare la o societate bazata pe
anumite valori fundamentale: pace, democratie, libertate, fericire, eficienta,
umanism, solidaritate!
- grupa a .l.-a: cultivarea unor trasaturi de personalitate care asigura "o noua
calitate a vietii": stabilitate intrapsihica, vigoare emotionala, "avant tineresc
launtric", capacitate de optiune responsabila, anga$are sociaala, capacitate de
autodepasire"anga$a-re personala, insusirea si reinnoirea cunostintelor!
- grupa a ./-a: obiective instrumentale" "invatarea de a invata". interinvatarea.
invatarea autodiri$ata.
Continutul si metodologia educatiei permanente implica aparitia unor noi
modalitati de organizare a sistemului si a procesului de invatamant care
intervin la nivel: a functional-structural: televiziune scolara! universitate prin
televiziune! instruire scolara"universitara prin retele informatizate! integrarea
activitatilor nonformale in planul de invatamant! universitati populare in
mediul urban si rural! programe de perfectionare profesionala intensive etc! b
operational: obiective specifice si concrete care vizeaza: adaptarea la
"intrarea" si la "iesirea" intr-o (dintr-o treapta scolara! continuitatea intre
nivelul scolar-postscolar, universitar-postuniversitar! favorizarea saltului de la
instruire la autoinstruire, de la educatie la autoeducatie.
Continutul educatiei permanente include "toate elementele intereducationale si
chiar extraeducationale" posibile intr-un camp psihosocial din ce in ce mai
extins, cu o variabilitate a fenomenelor care solicita multiple abordari
interdisciplinare: istorice, antropologice, economice, ecologice, psihologice,
sociologice, filosofice ( Dave. +.-., .
(roiectarea continutului educatiei permanente anga$eaza functia pedagogica de
integrare si extindere a cunostintelor la nivelul unor structuri:
- informative, intra, inter, transdisiplinare, cu o baza larga de aplicatie,
relevanta pe verticala si orizontala sistemului!
- formative, bazate pe corelatia dintre planul intelectual-afectiv-motivational-
ac-tional al cunostintelor dobandite!
- operabile, dincolo de sfera disciplinei sau treptei scolare respective:
- deschise, spre diferite forme de invatare socioculturala!
- stimulative, pentru capacitatea de comunicare si de flexibilizare a rezultatelor
invatarii, in plan stiintific, moral, tehnologic, estetic, psihofizic.
0etodologia educatiei permanente evidentiaza resursele de actiune ale
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii valabile pe verticala si pe
orizontala sistemului. #ceste resurse valorifica noile mi$loace de invatare
aparute odata cu dezvoltarea retelelor de instruire prin mass-media si prin
calculator, care multiplica posibilitatile de comunicare pedagogica eficienta,
diferentiata, individualizata.
(e verticala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea temporala a
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral pe toata
perioada existentei umane.
(+edislribuirea echilibrata a continuturilor (intelectuaie-morale-tehnologice-
estetice-fizice si formelor (formala-nonformala-informala educatiei asigura
valorificarea succesiva a resurselor fiecarei varste scolare"postscolare
(universitare"postuniversitare si psihologice dar si prelungirea atitudinii
pozitive fata de instruire si autoinstruire, necesara pentru realizarea rolurilor si
statutusurilor naturale si sociale indeplinite de personalitatea umana de-a
lungul existentei sale.
%iteratura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de articulare a
resurselor educatiei pe verticala sistemului ( Dave, +.-., sub redactie. . .: a
articulare intre diferite stadii de invatare (prescolar, scolar, postscolar.
universitar, postuniversitar, recurent! b articulare intre diferite trepte si
obiecte in cadrul unui stadiu specific! c articulare intre rolurile asumate de
individ ia diferite stadii ale vietii! d articulare intre diferite aspecte ale
dezvoltarii in timp (fizica, morala, intelectuala etc.
(e orizontala sistemului, educatia permanenta asigura deschiderea spatiala a
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii, desfasurata integral in orice
moment al existentei umane.
(+edistribuirea echilibrata a continuturilor si a formelor educatiei asigura, in
aceasta situatie, valorificarea simultana, intensiva si extensiva, a actiunilor si
influentelor posibile la nivel de educatie scolara - educatie extrascolara -
familie - comunitate locala - mass-media - loisir etc.
%iteratura de specialitate evidentiaza urmatoarele posibilitati de integrare a
resurselor educatiei pe orizontala sistemului: a integrare la nivelul relatiei cu
familia, comunitatea locala, societatea in ansamblu, domeniul de activitate,
mass-media, factorii de recreere (culturali, sportivi etc! b integrare la nivelul
relatiei intre obiectele de invatamant! c integrare la nivelul relatiei intre
diferite aspecte ale dezvoltarii (fizica, intelectuala, morala etc. realizabile pe
parcursul unui stadiu specific al vietii.
Educatia permanenta, in conditiile societatii contemporane, devine "o tema de
meditatie si de actiune" care anga$eaza "reflectii teoretice" dar si "sugestii
practice", o-perabile la diferite niveluri de reprezentare sociala! educatie
pentru toti, educatia parintilor, educatie pentru democratie, educatie pentru
perfectionare si recalificare profesionala etc, care stimuleaza chiar proiectarea
"unei didactici pentru adulti" ( 1rban-cz2c3, ,rancisze3, .
#ceste coordonate confirma stabilitatea unei directii de evolutie a educatiei:
"permanenta educatiei permanente". * asemenea directie nu exclude, ci, din
contra anga$eaza flexibilitatea educatiei permanente, posibila si necesara in
termeni de creativitate sociala ( +evista de pedagogie. Educatia permanenta,
nr.", .-. - Educatia.