Emmanuel Levinas: Etica Prima

Autor: icu GOLDSTEIN |

Celalalt legatura noastra cu transcendentul
Filozofia lui Emmanuel Levinas, exprimata lapidar prin sintagma etica prima, nu s-a impus cu usurinta in
peisajul filozofic francez tocmai din cauza interesului marcat al filozofului alteritatii pentru etica si religie,
intr-un Occident tot mai secularizat !u intimplator, cea dintii receptare si recunoastere a venit din partea
"isericii #Catolice$, interesate de pro%lemele urgente ale omului si de o etica innoitoare, dupa falimentul
umanismelor traditionale Crestinii sint, deci, aceia care i-au asigurat filozofului reputatia, su%liniind
originalitatea unei gindiri fondatoare, intr-o Franta care il aprecia, in cel mai %un caz, ca pe un fenomenolog,
intre altii, de o coloratura teologica &suspecta'(
Or, ce facea Levinas) *cotea omul din &cotlonul' sau ontologic, socotit ca o fundatura, &tirindu-l', cum se
exprima +errida, spre agora, spre celalalt *i, parca urmind propria sa %iografie de &evreu ratacitor',
inradacinarii, superstitiei locului, marginirii el le prefera inradacinarea spirituala, nemarginirea ,ai mult,
reluind o mai vec-e meditatie asupra lui +umnezeu, Levinas inverseaza termenii diagnosticului
-eideggerian, prin care filozofia l-a confundat pe +umnezeu cu Fiinta, in asa masura incit nu atit al doilea
termen #Fiinta$, ci cel dintii #+umnezeu$ a fost eclipsat .indirii ii revenea sarcina de a-l eli%era pe
+umnezeu din sec-estrarea onto-teologica in care il impotmolise metafizica Caci &ceea ce numim
+umnezeu nu poate do%indi sens decit pornind de la relatia inter-umana'/
Levinas face un tur de orizont al filozofiei contemporane si constata stadiul ei: omul este gindit acum ca
&intentionalitate #0usserl$ sau ca &Fiinta-aruncata-in-lume' #0eidegger$, fie su% regimul unei &reinnoiri
neincetate a duratei' #"ergson$ Altfel spus, &omul este in situatie c-iar inainte de a se fi situat' 1ntelegem
prin aceasta ca el este in relatie imediata cu lucrurile, maniera sa dintii fiind contactul2 +ar intoarcerea la
lucruri, la realitate, ceruta de fenomenologie, nu garanteaza inca sc-im%area, care pretinde o angajare spre
&exterioritate', cu alte cuvinte o miscare a Aceluiasi catre Celalalt, care sa nu se intoarca insa niciodata la
Acelasi +e aceea eroul preferat al lui Levinas nu este 3lisse, care, peregrinind, ajunge inapoi la locul de
plecare, ci A%ra-am, pornit spre necunoscut
Ca la *pinoza, fericirea e pentru Levinas scopul omului 4elatia inter-umana, inteleasa ca o relatie etica, este
vazuta ca o miscare spre "ine: &"unatatea insasi e transcendenta' 1esirea din fiinta, ex-cederea, fericirea au
in mod necesar un fundament in fiinta: iata de ce &a fi face mai mult decit a nu fi'5 *trapungerea pe care o
savirseste Levinas cu ajutorul fenomenologiei este, cum se stie, in domeniul eticii, pe care o pune inaintea
ontologiei, ca filozofia prima !u fiinta, identitatea ei, ci c-ipul, c-ipul celuilalt, alteritatea primeaza Aici el
dezvolta filonul iudaic contemporan, corectind viziunea %u%eriana din Eu si 6u, sistemul dialogic de
parteneriat, &ec-ita%il', sustinind asimetria, punindu-l pe Celalalt inaintea ,ea, cu riscul asumat al incalcarii
&legilor firii' Celalalt nu e infernul, ca la *artre, ci legatura noastra cu transcendentul: in el vad c-ipul lui
+umnezeu, nu un c-ip particular, ci c-ipul infinit &*acrul nu se manifesta decit acolo unde omul il
recunoaste si il accepta pe celalalt'7 !i se propune simultan un umanism si o metafizica urmind &calea
regala a eticii'8 4elatia cu +umnezeu nu e directa, ci intermediata, dar nu de su%stitute, ci de aproapele
nostru *pune-mi cum te porti cu ceilalti ca sa-ti spun in ce raporturi esti cu +umnezeu9 Adevarata corelatie
dintre om si +umnezeu depinde, deci, de relatia de la om la om, in care omul isi asuma deplina
responsa%ilitate, ca si cum nu ar fi un +umnezeu pe care sa poti conta Cu alte cuvinte: fa ce tre%uie sa faci
daca vrei ca El sa te ajute9
4eligie, filozofie, etica
Levinas implica religia ca ve-icul privilegiat, operind insa o rasturnare de perspectiva +aca mai multe
secole filozofia a fost intr-o relatie ancilara cu religia, tocmai religia este acum aceea care tre%uie sa se
supuna rationalitatii, legii &A iu%i 6ora #Legea$ mai mult decit pe +umnezeu': defineste pozitia riguros
intelectualista a unui discipol al iudaismului lituanian Aceasta conceptie explica rezerva unor cercuri
religioase israeliene si intirzierea traducerii operei lui Levinas in lim%a e%raica Acest &talmudist de
(
duminica', cum singur se caracteriza cu modestie Levinas, a injectat textelor sacre marea cultura europeana
de care dispunea, cautind, paradoxal, in 0agada principii, iar in 0ala-a, surse legendare !onconformismul
lui consta in pastrarea si cultivarea exclusiv a nucleului etic
+e altfel, filozoful aminteste ca iudaismul nu este o &religie', cuvint care nici nu exista in lim%a e%raica #se
foloseste cuvintul daat, &cunoastere'$, tot astfel cum nu exista cuvintul &ateu' #&necredincios' se spune
api;ores, de la &epicureu'$ 1udaismul lui Levinas e deci opus oricarui dogmatism 4eligia nu este atit o
institutie, cit o instanta morala 1ar filozoful, care pledeaza desc-is pentru preponderenta moralei asupra
sacerdotiului #principiul potrivit caruia &*im%ata e facuta pentru om, iar nu omul pentru sim%ata' ,arcu,
11, /:$, isi gaseste toate derogarile in favoarea omului, in functie de imprejurari, in traditia orala si in
responsele ra%inice !u ne atrage Levinas atentia asupra faptului ca profetii prefera dreptatea sacrificiilor din
6emplu) Cunoasterea lui +umnezeu consta, potrivit lui 1eremia #//, (8$, in a face dreptate saracului si
o%iditului, iar rolul lui ,esia este, inainte de toate, sa instaureze pacea si dreptatea pe pamint Aici merita
evocat ra%inul lituanian *alanter Lip;in #(<(=-(<<2$, de care tre%uie sa fi avut cunostinta Levinas si care
spunea: &!evoile materiale ale aproapelui meu sint pentru mine nevoi spirituale' #Levinas cunostea
&-o-ma', dar o atri%uia folclorului evreiesc$ Luind partea dezmostenitilor soartei, filozoful ne avertizeaza
asupra faptului ca democratia si li%ertatea sint doar vor%e goale in conditiile mizeriei Cit de actual suna si
pentru noi, in vremuri de tranzitie, cuvintele sale: &grija zilei de miine, foamea si setea isi rid de li%ertate'<
Cit priveste ideea mesianica, exigenta se adreseaza omului insusi Fiecare tre%uie sa se comporte ca si cum
lui i-ar reveni misiunea de a fi ,esia, iar nu de a-l astepta pasiv E c-iar mai mult decit i-ar fi pretins Ca%ala9
4elatia etica este, pentru Levinas, o relatie prin excelenta religioasa: relatia cu celalalt introduce
transcendenta 1n felul acesta, religia desc-ide drumul eticii Fara exterioritate, fiinta umana ramine vesnic
ecranata, cu &ferestrele zidite', surda si muta in fata aproapelui, cufundat in egolatrie, in ontologic
>entru Levinas, filozofia occidentala %azata pe ontologie este marcata de reducerea constanta a Celuilalt la
Acelasi Asa incit interogatia &Este ontologia fundamentala)'? face din filozof primul opozant al lui
0eidegger si c-iar al filozofiei de la >laton incoace
Levinas nu a incetat a spune ca &etica, raportul cu celalalt, nu este un cimp de cunoastere intre altele, ci
filozofia prima'(= +e altfel, asa cum remarca *alomon ,al;a, &c-iar in miezul versetului si in comentariul
sau, Levinas are intotdeauna grija sa izoleze si sa lumineze momentul etic'(( 1ntr-o scrisoare adresata de
,aurice "lanc-ot lui *alomon ,al;a se face auzita urmatoarea marturisire: &Levinas ne-a invatat, printr-o
tul%uratoare rasturnare de planuri, sa punem etica la inceput, iar pe celalalt inaintea mea'(/@ &>ersecutia
nazista, continua el, ne-a facut sa simtim, de asemenea, ca evreii sint fratii nostri #cind Levinas era in
prizonierat, "lanc-ot i-a ascuns familia intr-o manastire$, iar iudaismul, mai mult decit o cultura si c-iar mai
mult decit o religie, reprezinta fundamentul relatiilor noastre cu celalalt'
&4iscul asumat al su%iectivitatii'
>e marginea faimoaselor Lectii talmudice ale filozofului, Annette AronoAicz a indicat citeva elemente ale
-ermeneuticii levinasiene(2 *a ne oprim la cel mai &delicat': la &riscul asumat al su%iectivitatii' 1ata un
exemplu, in aparenta minor, dar plin de consecinte, care sa ne dea si noua de gindit *e povesteste astfel ca
studiosul 4av si-a suparat dascalul, pe 4av 0anina #secolul 11 ien$, venind la ore cu intirziere 4av 0anina
a refuzat sa-si ierte discipolul preferat, desi acesta si-a cerut iertate (2 ani la rind, in ajun de 1om Bipur +e
ce a refuzat sa-l ierte) Levinas sugereaza mai multe variante Apoi, su%it, sintem proiectati in prezent *e
poate, rationeaza Levinas, sa i se ierte celui care greseste in mod inconstient +ar cuiva pe deplin constient)
*a nu uitam ca 4av era menit unui destin maret >utem ierta, sustine filozoful, multor germani, dar sint
germani pe care e greu sa-i ierti E dificil sa-l ierti pe 0eidegger, desi Levinas a recunoscut intotdeauna ce-i
datoreaza 1n scrisoarea mai inainte amintita a lui "lanc-ot, se mai spune, apropo de &cazul 0eidegger':
&Este evident ca persecutia nazista s-a exercitat de la origine, contrar a ceea ce vor unii profesori de filozofie
sa ne convinga, pentru a ne face sa credem ca in (?22, atunci cind 0eidegger a aderat la national-socialism,
acesta reprezenta inca o doctrina convena%ila, care nu merita condamnare'(5
*intem aici tentati sa facem comparatii 3nii, de pilda, considera ca unui Eliade sau Cioran tre%uie sa li se
ierte ratacirile din tinerete, unele, se spune, &ocazionale' 3n fel de %onificatie, datorita operei Altii, ca 4av
/
0anina, ar spune, si dupa el Levinas, ca tocmai celor meniti unui mare destin li se cere mai multa
responsa%ilitate, ca unor modele, figuri tutelare, sefi de generatie, care pot fi si au si fost urmati de mii de
tineri intr-o aventura tragica, din care ei, &stegarii', au stiut totusi, la timp, sa se sustraga *-ar putea invoca
#facindu-ne avocatul diavolului$ circumstantele socio-istorice +ar sa ne amintim ca in imprejurari similare
s-au orientat diferit 0eidegger si 6-omas ,ann, Lucian "laga si Cioran sau, pentru secolul C1C, ca
orientare politica, Eminescu si ,aiorescu *i, reluind concluzia lui ,aurice "lanc-ot, pentru cazul
4omaniei ante%elice, cine poate invoca drept scuza faptul ca miscarea legionara, miscarea extremista, ar fi
fost, la inceputurile ei, o miscare &convena%ila') 4eciteam cu uimire marturisirea lui Dintila 0oria, scriitor
al exilului, care considera ca &pe mine ma caracterizeaza credinta in om si nu rasismul, fascismul ori
nazismul meu, fantome zdrenturoase ale unui trecut pe care nu am de ce sa-l justific, pentru ca oricum face
parte din experienta mea de om li%er'(7 Curioasa argumentare9 +e cind li%ertatea ne deresponsa%ilizeaza)
Atunci si teroristii, de ieri si de azi, sint scuza%ili sau c-iar &onora%ili', &fiindca tot ce faci e rodul li%ertatii
tale'9 3n anar-ism individualist fara limite9 +ar ceea ce ma mira cel mai mult la astfel de intelectuali e
retransarea lor in domeniile culturale cele mai sensi%ile la alteritate, la intelegerea diversitatii si a@ celuilalt:
morala si istoria religiilor9
Aceasta este una dintre modalitatile, pe care le-am folosit si noi, ca exemplu de extrapolare, poate &riscante'
dar necesare, avansate de Levinas, utilizind texte clasice de referinta pentru a judeca prezentul, fiindca el ne
cere sa fim mereu atentia la pro%lemele cetatii *a revenim la ideea de %aza: &greseli mici', exigente mari@
1n sprijinul tezei sale, tre%uie sa o%servam ca nu o data exegetii evrei pun pe seama unor greseli
incompara%il mai mici decit cele amintite mai inainte, ale oamenilor insemnati, verita%ile catastrofe,
nationale sau c-iar cosmice #tot pentru &mici greseli' din punctul nostru de vedere primii oameni sint
alungati din paradis, iar ,oise nu calca pe >amintul Fagaduintei$ O supra-omeneasca exigenta) O
pedagogie divina paradoxala) +ar sa nu uitam ca iudaismul cunoaste si iertarea #ra-amim$, doar ca greseala
fata de oameni nu poate fi iertata de catre +umnezeu, ci tot de catre oameni, de catre cei prejudiciati
4esponsa%ilitatea
Conceptul de %aza al voca%ularului levinasian este acela de responsa%ilitate Acesta decurge dintr-un alt
Eeltansc-auung decit acela care ne defineste ca Fiinta-pentru-moarte, alternativa fiind Fiinta-pentru-celalalt,
Fiinte-cu-ceilalti, decurgind din izvorul iudaic exprimat de 4osenzAeig: &Alege viata'9 *i din formula lui
Levinas: &"ucura-te de viata'9 +ar, fara a fi o negare a Eului, eu trec in plan secund, ma expun altuia, am de
dat socoteala Celuilalt, Celalalt conteaza mai mult decit mine, trece inaintea mea, eu avind fata de el o
responsa%ilitate &nelimitata' #responsa%ilitatile mele sporesc pe masura ce sint asumate$ 1nterventia mea
este insa o asumare gratuita, in sensul ca ea nu se intemeiaza pe &grija reciprocitatii'
*pre deose%ire de viziunea lui 0eidegger, care revendica o li%ertate fara raspundere, Levinas sustine ca, daca
celalalt este oprimat, &eu nu pot fi decit o%ligat' Eu sint &ostaticul' celuilalt, adica raspunzator !u te poti
spala pe miini daca celalalt sufera, c-iar daca el nu sufera din cauza ta Altminteri te afli in fata intre%arii lui
Cain: &*int eu paznicul fratelui meu)' #.eneza, 1D, ?$ Ontologic vor%ind, explica filozoful, Cain are
dreptate: Eu sint eu, el e el, dar etic, nu9 *i, mai departe, precizeaza: &a fi raspunzator pentru aproapele tau, a
fi paznicul celuilalt contrar viziunii FcainestiG asupra lumii iata ce defineste fraternitatea'(8 Acest
transfer, de la ontologic la etic, ne cere sa meditam daca nu cumva insusi termenul de responsa%ilitate nu
este, in definitiv, secularizarea conceptului de comandament, de mitva
O%sesiv revine la Levinas referinta %i%lica privitoare la raspunderea noastra fata de strain, vaduva, orfan
1ndeose%i &strainul' nu tre%uie discriminat, caci &si tu ai fost strain in tara Egiptului' 4eferinta religioasa
este mereu su%ordonata eticii Levinas determina in cele din urma o adevarata mutatie, caci etica tre%uie sa
tina loc de ontologie si c-iar de metafizica *e desprinde din intreaga sa opera faptul ca &morala nu mai este
o ramura a filozofiei, ci filozofia prima'(:
*e stie ca Levinas a fost in timpul raz%oiului prizonier la nemti, deci avea nu doar experienta &strainului',
fugit de pogromuri si de revolutia %olsevica, ci si a lagarelor naziste Denind in intimpinarea gindirii
levinasiene, Cat-erine C-alier citeaza din literatura rusa a gulagului o experienta legata de rolul %enefic al
investitiei in celalalt, mai ales in conditii-limita: &*a pui la inima mai curind suferinta celuilalt decit pe a ta
2
proprie este neindoielnic singura maniera de a ramine o fiinta umana intr-un lagar@ >ierzind aceasta
aptitudine, fiinta umana pierde tot'(< Levinas generalizeaza aceasta idee, parafrazind cele%ra formula
dostoievs;iana: toti oamenii sint responsa%ili unii pentru altii, iar eu mai mult decit intreaga lume, inlocuind
cuvintul &vinovat' cu &responsa%il'(? +ar inainte, cu mult inainte, in secolul CD11, 4a%%i 0aim din Dolojin
ajunsese la concluzia ca fiecare dintre noi e responsa%il de intreg universul/=
Levinas a pus secolul CC su% semnul generic al Ausc-Aitz-ului, luat ca sim%ol pentru toate grozaviile
petrecute: doua raz%oaie mondiale, gulaguri, cuptoare si camere de gazare, atomul distructiv #&cred ca toti
mortii .ulagului si ai tuturor locurilor de tortura din secolul nostru sint prezenti atunci cind se vor%este de
Ausc-Aitz'/($ +e ce Ausc-Aitz-ul) !u este vor%a despre un monopol al suferintei, asa cum sustin
negationistii &gelosi', ci de faptul ca, urmarind metodic stirpirea unui neam, pe temeiuri rasiale, a fost dusa
la ultima expresie &rusinea de a fi om' 1ntre cuvintul rostit de *atin in Azilul de noapte: &Om, ce mindru
suna acest cuvint9' si expresia lui Levinas &rusinea de a fi om' nu s-a scurs decit o jumatate de secol9
*a nu uitam ca Levinas venea din rasaritul Europei, facea parte, cum se exprima ,aurice-4u%en 0aHoun,
dintre acei Ostjuden care se simteau desconsiderati de Eestjuden, o%isnuiti cu luminile Cordovei #prin
,aimonide$ sau ale "erlinului #prin ,endelsso-n$// 1nsa Levinas mergea pe urmele lui 0ermann Co-en,
filozoful care a sta%ilit o ec-ivalenta intre iudaism si etica, si ale lui Franz 4osenzAeig, mai intii student al
lui Co-en, apoi prietenul si editorul sau #Iuedisc-e *c-riften, 2 vol, "erlin, (?/5$, unul dintre cei mai mari
ginditori moderni ai iudaismului din +iaspora, un iudaism etern, dar sustras istoriei #ceea ce nu va mai
repeta Levinas$, punte intre iudaism si crestinism, fiecare cu misiunea sa #tarim frecventat si de Levinas$
+ar el mai avea in spate si traditia .aonului din Dilna, opusa sentimentalismului, pateticului, cerind
discipolilor sai efort intelectual in cunoasterea talmudica si a stiintelor profane 1n iesivot lituaniene se studia
indeose%i 4ac-i care, versat in stiintele naturii si matematici, afirma: &acela care este ignorant in materie de
stiinte va ramine ignorant si in stiintele 6orei'
!azismul nu numai ca a gra%it restaurarea *tatului evreu dar, su%liniaza filozoful, a resta%ilit drastic si
egalitatea iudaismului francez cu toate iudaismele Aici si iudaismul roman ar avea cite ceva de spus, dar nu
mai %ine decit a spus-o filozoful insusi
Fenomenologia ca etica
*a ne intoarcem insa la &revolutia de catifea' infaptuita de Levinas O data cu el, fenomenologia devine o
etica Critica radicala a ideii de totalitate, ca ingradire, ca o maladie a constiintei, suficienta siesi, care crede
ca nu are de primit nimic de la celalalt, presupune promovarea spatiului inter-su%iectiv, su%iectivitatea fiind
tocmai tensiunea catre celalalt, caci &a fi inseamna a fi pentru celalalt' >oate ca aceasta rezuma cel mai %ine
etica levinasiana A-l lasa pe celalalt inaintea mea este desigur, pentru mentalitatea noastra concurentiala, o
&erezie' care le intrece pe toate9 1n termeni de politete frantuzeasca ni se ofera modelul de urmat, nu doar
formal si in ocazii accidentale: &AprJs vous, ,onsieur, sKil vous plait9'/2 Opera lui Levinas este
impregnata de experienta religioasa, de respectul fata de aproape, in care vad c-ipul lui +umnezeu si din
care se desprinde o idee-fortaL c-ipul uman e sacru si porunceste: &*a nu ucizi' C-ipul e simultan vulnera%il
si inataca%il, fiindca e usor sa ucizi, dar imposi%il sa ramii dupa aceea om Contrariul inseamna domnia
fortei si a violentei Concluzia: etica a stat prea mult &su% calciiul ontologiei' 1mperativele %i%lice &1u%este-
ti aproapele9' si &*a nu ucizi9' asteapta de citeva mii de ani intrarea in drepturi/5
*e stie ca pentru evrei religia a fost factorul esential de coeziune si de supravietuire, ca popor &6re%uie sa se
recunoasca, remarca filozoful, ca acest popor s-a identificat si s-a pastrat peste doua mii de ani prin religie'
4aspunzindu-i parintelui +aniMlou, Levinas scria: &+aca nu ar fi fost 6almudul n-ar fi existat astazi evrei #de
cite pro%leme n-ar fi fost scutita lumea9$ sau sintem supravietuitorii unei lumi disparute)@ *titi, noi
refuzam respecta%ilitatea #la dignitM$ a relicvelor9'/7
Faimoasele lectii talmudice ale lui Levinas sint modele de interpretare nedogmatica &Lectiile noastre
comenta filozoful vor sa sc-iteze o posi%ila lectura a 6almudului' care nu s-ar margini la filologie, nici la
pietatea fata de un trecut &drag, dar perimat', nici la un act de adoratie, ci &o lectura in cautare de pro%leme
si de adevaruri' Alta data, insa, ne spune: &!imic din textele sacre nu tre%uie ocolit, nimic nu este
anacronic ,arile idei sint atemporale' *a fie vor%a de o contradictie) *au mai degra%a de cerinta unei
discriminari de finete) +ez%ateri de acest gen, dar, mai ales, pe litera si pe cuvint purta Levinas cu
5
C-ouc-ani, geniul vaga%ond si fara opera scrisa, caruia filozoful nostru ii este indatorat si pe care el il pune
alaturi de 0usserl si de 0eidegger, ca metoda si ca anvergura Cum s-a vazut, fara un guru te poti rataci si in
iudaism, ca * Eeil
3n alt orizont al meditatiei sale este legat de cele doua spiritualitati majore care au edificat Europa Este
vor%a despre interferenta dintre universul grec si cel iudaic, intre cunoastere si credinta Formula paulina:
&!ici grec, nici evreu9' #>avel, .alateni, 2, /<$, vizind evident stergerea -otarelor de rasa si de neam, poate
fi vazuta acum si altfel: &*i grec, si evreu', ca o du%la inradacinare spirituala, o mostenire du%la si
%inefacatoare Oricum, separatia devenise, inca din Antic-itate, tot mai artificiala *piritul elin se infiltrase
deja irezisti%il in viata societatii israelite, incit, in anul 8= ien, la 1erusalim, s-a dat un edict, su% forma unui
epigraf, pe care l-am gasit la Bier;egaard si care suna astfel: &"lestemat sa fie acela care creste un porc si isi
invata fiul filozofie greaca'/8, ceea ce denota faptul ca am%ele &pacate' erau destul de raspindite Levinas
ne asigura insa ca, cu toate interdictiile, comentatorii evrei erau la curent cu &ereziile' grecesti, macar pentru
a le com%ate #vezi, de pilda, Iosep-us Flavius, Contra lui Apion$ +ar si +iaspora evreiasca, mai vec-e decit
distrugerea celor doua 6emple, a rodit in spiritul elin Asa cum se exprima insusi Levinas, &daca-l zgirii pe
grec, dai de evreu' sau, cum spune C !oica, &.recii au fost niste semiti care se ignorau'/: Astfel, Atena si
1erusalimul pot fi, in acelasi timp, rivale si complementare Laconic, Levinas conc-ide, spunind: &Europa e
"i%lia si grecii' 1nsusi statutul epistemologic al "i%liei nu este diferit de acela al filozofiei grecesti, fiind
vor%a despre doua spiritualitati originale care exprima doua modalitati specifice: filozofia greaca pune
accentul pe teorie, iar traditia iudaica pe relatia etica .recul e a-tiat de cunoastere, evreul de dreptate9 +e ce
ar fi ele incompati%ile) +ar Levinas nu apeleaza doar la greci si la filozofie 1nstrumentarul sau conceptual
pune la lucru exemplar marile literaturi europene, mai ales pe cea rusa #+ostoievs;i, 6olstoi$ si franceza
#secolul CD11 si >roust, indeose%i$ 6ransmiterea largita a iudaismului prin infuzarea culturilor straine a
constituit o cutezanta nu tocmai %ine primita de unele cercuri ultra-ortodoxe evreiesti, dar ea permite
integrarea gindirii iudaice in circuitul universal
&,inunile lim%ii'
*a ne oprim o clipa la lim%aj si la terminologie +ar, mai intii, o precizare 0usserl, 0eidegger si Levinas au
marcat un secol si, o data cu cel din urma, filozofia vor%este %ine si in lim%a franceza Levinas, ne spune
.Mrard 0ausman, &a recurs la poetica franceza pentru a-si fauri instrumentele lingvistice necesare
demersului sau originalL c-ip, privire, piele, responsa%ilitate'/< Filozoful e atent la pro%lemele lim%ajului si
la &minunile lim%ii' 1ntr-o nota la prefata cartii +ieu, la ,ort et le 6emps, IacNues 4olland, filozof si editor
al lui Levinas, o%serva ca sint pagini din opera acestuia unde fiecare rind ridica pro%leme de lim%aj,
precizind: &Cit priveste lim%a, vreau sa amintesc doar o fraza a lui ,erleau >ontH, din *ignes, scrisa parca
anume pentru a numi raportul lui Levinas cu lim%a franceza: FE ca si cum lim%a sfrancezat a fost creata
pentru el, iar el pentru eaG'/? 3n vers al lui Celan, alt mare creator de lim%a, face o intimpinare dialectica a
&c-ipului', punct nodal al reflectiei sale: &1c- %in du, Aenn ic- ic- %in', caci, ar continua filozoful, &fara
c-ipul celuilalt, nici eu nu as avea c-ip, nu m-as intruc-ipa, n-as aparea asa cum sint Celalalt imi permite sa
fiu ceea ce sint'L si mai spune ceva, punind in deruta lingvistica si logica: &A trece la celalalt fel de a fi,
altfel decit a fi !u a fi altfel, ci altfel decit a fi !ici nu a mai fi' #&>asser O lKautre de lKPtre, autrement
NuKPtre !on pas Ptre autrement, mais autrement NuKPtre !i non plus ne pas Ptre'$
Filozofie si religie
1n sfirsit, s-ar mai putea ridica o pro%lema: exista oare o filozofie evreiasca) O%iectia lui Qvon "elaval,
mentionata de Alain +avid, si anume ca &filozofia evreiasca nu ar putea fi evreiasca decit prin religie, care ar
impiedica-o sa fie filozofie'2=, suna ca o verita%ila aporie 6otusi, cum se stie, Levinas, secularizind unele
texte %i%lice, fara a le compromite, le confera un mesaj filozofic, iar &religiosul', care pare diminuat, ii da,
dimpotriva, girul &Li%ertatile' si le asuma filozoful in %eneficiul omului si al societatii El crede c-iar in
posi%ilitatea unui stat drept si intr-o societate conviviala +aca Levinas apeleaza la iudaism, el o face cu
convingerea ca iudaismul a venit pentru toata omenirea, iar iudaismul nu-l intereseaza decit intr-un decupaj
universal &Avantajul' iudaismului este tocmai potentialitatea de universalizare a particularismului sau +e
7
aceea, poate ca el nu este propriu-zis un &filozof evreu', ci pur si simplu un filozof, si inca unul dintre cei
mai mari ai secolului CC
+esi nu-i place prea mult termenul uzat de &religie', ca si lui 4osenzAeig, de altfel, pentru care religia nu
este o confesiune ci &o drama existentiala', el tocmai prin &religie' reuseste strapungerea in filozofie,
deoarece la rafinarea instrumentului etic religia, c-iar si marginalizata astazi sau a%uziv folosita de fanatici,
a contri%uit cel mai mult 1n acelasi timp, filozoful nu vor%este doar pentru credinciosi, ci si pentru ne-
credinciosi #nu de alta, dar &nu se stie cu certitudine daca +umnezeu exista sau nu'$ El insusi face ca
soarele sa straluceasca deopotriva si pentru unii, si pentru ceilalti Asa incit Levinas reuseste sa fluidizeze
frontierele dintre filozofie si religie, spunindu-se c-iar despre el ca este &cel mai laic dintre ginditorii
religiosi si cel mai religios dintre ginditorii laici'
Levinas recunoaste totusi ca omenirea trece printr-o criza de incredere: &4eligiile si-au pierdut rolul
conducator in constiinta moderna', sufletele individuale &supravietuiesc ca epave ale "isericilor naufragiate,
traind ca 4o%inson' din rezervele cunoscute2( !u intimplator, cuvintul &religie' a fost evitat de
4osenzAeig in +er *tern der ErlRsung El se lauda c-iar de a nu-l fi folosit, caci, preciza el, &"unul
+umnezeu nu a creat religia, El a creat lumea'2/ Operind insa mai departe cu acest termen, Levinas
socoteste ca doar oamenii sint aceia care il onoreaza sau, dimpotriva, il depreciaza, citindu-l pe Bier;egaard:
&6re%uie sa-l iu%im pe +umnezeu nu pentru ca e perfect, ci pentru ca avem nevoie de El'22 Ca si
democratia, religia nu e perfecta, fiind o creatie a omului, dar nu avem ceva mai %un de pus in loc 1n
cautarea unei reconcilieri rationale intre filozofie si religie, Levinas raspunde unei cerinte -ermeneutice
formulate de >aul 4icoeur, si anume: &cind reflecteaza asupra religiei, e prefera%il ca filozoful sa ai%a in fata
un exeget, iar nu un teolog'25 Ei %ine, Levinas e si filozof, si exeget al textelor sacre, dar nu e un teolog
1ntr-o convor%ire cu profesorul de filozofie 4 BearneH, de la 3niversitatea din +u%lin si de la "oston
College, din (?<( #pu%licata in Franta in (??:$, filozoful preciza: &Eu nu zic ca etica presupune credinta
+impotriva, credinta presupune etica'27 ,ai e intre%at daca nu e utopic si daca pentru a fi etic nu tre%uie
mers c-iar impotriva naturii 4aspunsul e tul%urator: &+a, intr-adevar, tre%uie mers c-iar impotriva naturii
+umnezeu nu tine de aceasta lume', iar noi putem adauga ca nici Levinas nu tine de secolul CC, secolul
%ar%ariei, al totalitarismelor si al incalcarii +ecalogului El, profund credincios, ne pune totusi in garda
impotriva oricarei idolatrii, c-iar si impotriva idolatrizarii 6orei 6ora insasi poate fi interpretata la infinit,
deoarece ea are &privilegiul' de a ramine intacta, deci vesnic &opera desc-isa'
+rept concluzie, putem oferi sintetic spusa lui Iean-Luc ,arion, profesor de filozofie la *or%ona, din
LKArc-e-ul des citat, numar inc-inat lui Levinas, filozof si evreu, iar nu filozof evreu, caci el se considera
deopotriva mostenitorul traditiei occidentale, cu radacini grecesti, si al celei %i%lice, prin 6ora si 6almud
Iean-Luc ,arion spunea, deci: &Levinas a inlocuit c-estiunea fiintei prin etica si a facut din ea filozofia
prima, iar aceasta incepind din (?2=, adica inainte de *-oa- A fost maniera sa de a intelege ceea ce numim
adesea sfirsitul metafizicii@ 0eidegger tine deja de vec-ea filozofie, Levinas de cea noua El a su%stituit
pro%lemei fiintei pro%lema omului'28
+eplingind moartea lui Emmanuel Levinas, Alain Fien;iel;raut pomeneste de &o maniera numai a lui, aceea
de a fi, in acelasi timp, fidel "i%liei si fidel filozofiei'2:, fara a fi, adaugam noi, un filozof religios, ca
IacNues ,aritain sau .a%riel ,arcel, mai apropiat de >aul 4icoeur +esi e dificila li%ertatea, el a stiut sa fie
indeajuns de li%er si de atasat atit religiei, cit si filozofiei, fara a o fi tradat pe nici una Levinas introduce
tensiunea %i%lica si etica prima in gindirea filozofica, aducind, fata in fata, Atena si 1erusalimul 1n conceptia
lui, iudaismul angajeaza o gindire, iar nu o credinta Ceea ce fundamenteaza el in principal este conceptul de
&responsa%ilitate', c-iar inaintea cunoasterii *intem, oricum, pusi in garda impotriva iluziilor, rodul amar al
unei experiente milenare: &+in pacate, nici o filozofie a istoriei nu ne garanteaza ca nu vom recadea in
%ar%arie'2<
>utem decela o am%iguitate productiva intr-o ecuatie personala greu de imitat Cum se exprima, interogativ,
prof FranSois-+avid *e%%a-: &Forta lui Levinas nu consta oare in a nelinisti atit religia, cit si filozofia, una
prin cealalta, a le expune una celeilalte)'2? Autorul se refera la un gen de contaminare reciproca, vrind sa
spuna ca, intr-un anume sens, nu exista nici filozofie, nici religie &pura'
1n sfirsit, reluind opinia lui Fien;iel;raut, acesta nu crede ca cineva il va mosteni pe Levinas, deoarece
&unde intorci capul, oamenii sint impartiti in ta%ere, fie de partea religiei, fie de partea filozofiei ,a tem,
8
adauga el, ca dupa Levinas sa nu regresam in alternanta %rutala si stupida: ori religie, ori filozofie' Credem,
totusi, ca Levinas, acest profet al modernitatii, nu a semanat in zadar si ca &strigatul sau etic si profetic' va fi
auzit +aca l-am considera ultimul profet, faimoasa vor%a a lui ,alraux, prezentata in atitea variante, ar
suna, credem, levinasian, ceva mai convingator: &*ecolul CC1 va fi etic sau nu va fi deloc'
1n dosarul sau periodic consacrat religiilor, su% forma unei anc-ete, revista Esprit considera ca su% influenta
lui Emmanuel Levinas si a lui >aul 4icoeur ar putea avea loc o &turnura etica' a religiilor, evreiasca si
crestina +ar invocarea o%sedanta a eticii, se intrea%a autorii anc-etei, nu ne trimite mai curind la criza ei, la
fragilitatea si c-iar la a%senta acesteia5=) Fireste, cele doua filozofii etice #ela%orate de Levinas si de >aul
4icoeur$ dau inca un %alon de oxigen sperantelor noastre 4einsertia fenomenologica a %inelui si a raului, a
dreptului, a responsa%ilitatii, a celuilalt, a c-ipului, legate fireste de &religios', au jucat un rol esential pentru
una sau doua generatii *e poate, insa, merge mai departe in fata noilor provocari ale secolului CC1) 1n acest
punct, anc-eta se inc-eie cu intre%area la care va tre%ui sa raspundem: aceste filozofii nu au totusi rolul unui
su%stitut de teologie din care, in definitiv, &religia e tot mai a%senta') Oricum, &continentul Levinas' merita
si tre%uie explorat
Dincolo de fiinta cu Emmanuel Lvinas
1n nota finala a unui lung eseu din (?85 consacrat gindirii lui LMvinas #Diolence et mMtap-HsiNue, in
LKEcriture et la diffMrence, *euil, (?8: trad noastra$, +errida opunea dislocarii logosului grec operate de
profetismul #in acelasi timp empiric, mesianic si etic$ din 6otalitate si infinit formula #paulinic$joHciana:
&IeAgree; is gree;jeA Extremes meet', c-iasmul desemnind aici spatiul interstitial sau diferenta dintre cei
doi termeni: &*intem evrei) *intem greci) 6raim in diferenta dintre evreu si grec, care reprezinta poate
unitatea a ceea ce numim istorie' #op cit$
Or, daca sintem familiarizati cu terminologia deconstructionista, tre%uie sa intelegem ca respectivul topos nu
reprezinta pentru +errida nici du%la prosternare &ipocrita' proprie, dupa LMvinas, traditiei europene #si
denuntata ca atare in 6otalitate si infinit Eseu despre exterioritate, trad ,arius Lazurca, >olirom, 1asi, (???
p (/: &+e cind escatologia a opus raz%oiului pacea, evidenta raz%oiului se mentine intr-o civilizatie
esentialmente ipocrita, adica atasata in acelasi timp Adevarului si "inelui, de acum antagoniste'$, nici
sinteza dialectica preconizata, pare-se, de catre IoHce #calificat aici, nu intimplator, drept &cel mai -egelian
dintre romancieri'$ ,ai degra%a, cu pretul unui usor anacronism, amfi%ologia evreu-grecTgrec-evreu ar
tre%ui gindita in termenii unei negatii non-negative, adica ai unei &de-negatii' ce desc-ide un spatiu
intermediar, &paralogie' a neutrului si suspensie a dialecticii
>e de alta parte, termenul de dMnMgation #&de-zicere', tagaduire$, calc-iat dupa freudianul DerTneinung,
apare la +errida in contextul conferintei de la 1erusalim #I +errida, Comment ne pas parler +MnMgations in
>sHc-M 1nventions de lKautre, .alilMe, (?<:$, el fiind de la inceput asociat unei du%le pro%lematici: cum sa
vor%esti despre teologia negativa evitind, in acelasi timp, de a vor%i despre, adica din afara ei, si cum sa faci
toate acestea situindu-te tocmai in Cetatea *finta, locul aflat, dupa cum ne invata Ec;-art, mai aproape de
inima c-iar decit propriul nostru trup
,otivul pentru care m-am incumetat in aceste locuri ascunse ale deconstructiei este ca, mai ales dupa
cotitura apocaliptic-apofantica pe care a luat-o aceasta in ultima perioada, +errida si LMvinas par a impartasi
visul unei teo-logii -eterologice in care sa nu figureze cuvintul &fiinta', iar numele lui &+umnezeu' sa fie
sustras tematizarii grecesti ce domina metafizica occidentala de la >laton pina la 0egel cel putin
6eza pe care vreau sa o ilustrez aici este ca, pe de o parte, di-otomia &grecTevreu', paradigmatica pentru
LMvinas, nu isi dezvaluie toate implicatiile decit in masura in care este confruntata cu puternicul revelator
constituit de teologia negativa si, pe de alta parte, ca temele de forta al acestei gindiri s-au nascut tocmai din
intilnirea cu modelul concurent reprezentat de traditia apofatica
La o prima a%ordare, gindirea lMvinasiana se prezinta su% forma unei vaste ta%le de antinomii organizate in
jurul a doi poli functionali #grecitate si evreitate$ care isi su%ordoneaza intreaga serie de contrarii: Adevar-
"ineL totalitate-infinitL simetrie-asimetrieL acelasi-celalaltL Avraam si ratacirea pe care o inaugureaza 3lise si
revenirea la identicL egologie-alteritateL raz%oi-paceL *pus #&+it'$-*punere #&+ire'$L ontoTteoTlogie-etica
1nsa, la o privire mai atenta, este evident ca termenii situati la polul grecesc sint ei insisi amfi%ologici, in
:
sensul ca pot fi consi-derati in acelasi timp ca versiuni perverse si ca aspecte endemice ale fiintarii Or,
acelasi ec-ivoc se regaseste, cum vom arata, in conceptia LMvinasiana despre filozofie, aceasta fiind in
acelasi timp tematizare #totalizanta$ a alteritatii si traducere #necesara$ in termenii universalului
+ar pentru a clarifica sensul taxonomiei de mai sus tre%uie sa ne intoarcem la &scena originara' a gindirii
lMvinasiene +ecorul initial poarta semnele dezertarii lumii de catre divin: nici o coloana de foc, nici un rug
vesnic aprins nu vin sa lumineze cerul a-teologic al modernilor >linatatea divina in prezentul reprezentarii e
pro%lematica pentru LMvinas in masura in care aceasta masc-eaza responsa%ilitatea mea pentru Celalalt,
justifica violenta religioasa si mai ales aplatizeaza diferentele creaturale, readucindu-le la simetria
identicului 1n aceeasi masura ca si +errida, LMvinas respinge metafizica prezentei si, in general, onto-
teologia ce determina locul si functia divnului ca principiu fondator O consecinta ar fi su%iectivizarea
generalizata a continuturilor teolgice, specifica modernitatii si exemplificata de 0eidegger pornind de la
principiul lei%nizian al ratiunii ca principium reddendae rationis, fundament ce nu devine efectiv decit in
masura in care este re-dat su%iectului >e de alta parte, in formula ei clasica, onto-teologia il desemneaza pe
+umnezeu ca ipsum esse su%sistens, causa sui, sau ca &figura cea mai prezenta a prezentei', ce va fi opusa
de >ascal +umnezeului ascuns al profetilor veterotestamentari
Figura lMvinasiana a divinului necontaminat de fiinta, transcendent pina la limita extrema a a%sentei, pare a
tine, in prima instanta, de un apofantism generalizat sau de o &teologie a mortii lui +umnezeu' Filozoful
refuza nu doar traditia onto-teologiei, ci si solutia -eideggeriana a diferentei ontologice +upa LMvinas,
aceasta din urma participa la aceeasi amfi%ologie a fiintei si fiintarii in masura in care ea nu se arata in
&*punere' #+ire$, ci in &*pus' #+it$, si acesta atrage &ceea ce este dincolo de fiinta' #lKautrement NuKPtre$ in
propria sa tema
Cu toate acestea, in 6otalitate si infinit de exemplu, LMvinas incepe prin a pune reperele unei
&fenomenologii' #termenul e inadecvat$ a dorintei care surprinde prin accentele unei saudade cu nimic
deose%ita de nostalgia misticilor dupa Cel >reainalt +orinta tinde spre un &Cu-6otul-Altul' si, asemeni ideii
carteziene de infinit, nu se lasa redusa la pura intentionalitate tematizanta #E LMvinas, +e +ieu Nui vient O
lUidMe, I Drin, (??<$ sau la corelatia de tip noetic-noematic
1nfinitul ca o%iect de%ordeaza atit cadrele gindirii ce se investeste intentional, cit si, implicit, pe cele ale
predicatiei A%soluta transcendenta a &Celui-cu-totul-altul', aflat dincolo de fiinta, si pentru care Creatia
insasi este un grap-J al separarii, interzice marturia directa, situatie in care referinta la teologia negativa nu
mai este evita%ila 1ntr-a-devar, analogiile intre gindirea lui Emmanuel LMvinas si traditia apofantica nu au
cum sa nu frapeze: in amindoua regasim topos-ul "inelui de dincolo de fiinta, in amindoua relatia cu
+umnezeu este una asimetrica, ireversi%ila si non-reciproca, amindoua insista asupra unei pasivitati a%solute
#&mai pasiva decit orice pasivitate'$ a su%iectului, a unui a%andon a%solut al dorintei, amindoua recurg la un
lim%aj exasperat, fara continut epistemic, pentru a marturisi inexprima%ilul +ate fiind respectivele
similitudini, atitudinea lui LMvinas fata de teologia negativa este cu atit mai surprinzatoare: convocata cu
insistenta, traditia apofatica joaca mai totdeauna rolul unui contra-model a%solut 1n acest sens, LMvinas se
gra%este sa dezminta orice complicitate intre propriul demers si cel al teologiei negative: concretitudinea
fenomenologica a ideii de +umnezeu care circumscrieTtranseaza intreaga fenomenalitate nu se poate spune,
dupa LMvinas, in termenii unei negatii apofantice 6eologia negativa privilegiaza autoritatea numelui,
promoveaza o forma su%reptice de -iperesentialitate si, in esenta, este incapa%ila de a transcende orizontul
epistemei grecesti, considerind infinitul ca limita a unei progresii in cunoastere
La LMvinas, negativitatea teologiei negative este depasita prin afirmarea infinita a responsa%ilitatii pentru
Celalalt, care nu-si are originea in li%ertatea su%iectului, ci provine din porunca an-anar-ica, imemoriala, a
Celui >reainalt O%iectul dorintei, infinitul, deviaza sau deturneaza dorinta de la el insusi inspre cel ne-dorit
celalalt #&autrui'$, astfel ca dualismul cunoasterii este a%andonat in favoarea unei &intrigi in trei',
deplasare pe care LMvinas o numeste ille-itate #&el-itate'$ Aceasta marc-eaza iesirea din paradigma
filozofica greaca si adoptarea modelului etic e%raic 1deea aceasta a retragerii lui +umnezeu nu este fara
legatura cu doctrina ca%alistica a timtum-ului, a &auto-contragerii' #cum o numeste . *c-olem$ lui 10E0
in momentul creatiei, iar anumite texte din Vo-ar au o rezonanta cit se poate de lMvinasiana: &El #F0eG$ este
ascuns, nu revelat, pentru ca 6ora vine din lumea de mai sus si in fiecare loc El este lumea de mai sus care
nu se reveleaza +e aceea El este numit FElG si nu F6uG' #Citat in +avid !ova;, *elf-Contraction of t-e
<
.od-ead in Ba%%alistic 6-eologH, in Lenn E .oodman, !eoplatonism and IeAis- 6-oug-t, !eA Qor;,
(??/$ 1n acelasi timp, &intriga' lMvinasiana este un raspuns polemic, pe de o parte, la filozofia dialogica a
lui ,artin "u%er, iar pe de alta parte la doctrina &ana-orezei' tematizata de Ec;-art si de intreaga traditie
Nuietista care ii succede: pentru LMvinas, nu su%iectul, ci +umnezeu insusi tre%uie sa se retraga in sine 1n
mod analog, 1nfinitul nu produce o revelatie tematiza%ila, ci este prezent numai in raspunsul pe virful
lim%ii al su%iectului
Experienta lMvinasiana este tocmai aceea de a se intoarce de la experienta si evidenta totalitatii la o situatie
in care totalitatea e intrerupta diacronic de stralucirea transcendentei pe c-ipul celuilalt >rin amfi%ologia
c-ipului acesta concret, din fata mea, si a urmei nereprezenta%ile a divinului, 1nfinitul ne converteste la non-
indiferenta fata de aproape, prezenta divina revelindu-se in cur%ura ne-simetrica spre Celalalt 1n virtutea
unei o%ligatii care ma preceda si ma constituie ca su%iect, tre%uie sa ma su%stitui aproapelui si sa ma ofer
acestuia ca &ostatic', cum ar spune LMvinas, care manifesta o predilectie speciala pentru metaforele
persecutiei
1nsa, daca formula unei teologii negative este prin aceasta intr-adevar depasita, nu se intimpla acelasi lucru
si cu contradictia performativa pe care o presupune *au gindirea lui LMvinas este doar un raspuns emotiv la
tipatul vaduvei si al orfanului ce se sustrage astfel oricarei tematizari, sau ea presupune aceeasi totalitate
filozofica pe care o denunta in ontologia &greaca' 1n Diolenta si metafizica, +errida o%serva ca fiecare
propozitie enuntata de LMvinas reprezinta o spectaculoasa dezmintire a intregii sale filozofii
,ai incoerent decit figurile teologiei negative, LMvinas postuleaza un a%solut altul indesemna%il, dar se
priveaza, in acelasi timp, de instrumentul traditional al apofazei care este dispretul fata de lim%aj, dat fiind
ca discursul reprezinta tocmai locul de intilnire cu celalalt
Aceste o%iectii il vor determina pe LMvinas sa introduca, in Alfel decit fiinta, distinctia fundamentala intre
+it si +ire, in care fiecare *pus este de-zis de o *punere an-ar-ica, iar *punerea este constant tradata de
tematizarea inerenta fiecarui *pus Astfel, LMvinas se resemneaza la a &trada' momentul *punerii incoative,
momentul etic prin excelenta, traducindu-l in termenii grecesti #deci universali, daca ar tre%ui sa-l credem$ ai
filozofiei si supunindu-l unui tratament de omogenizare, tematizare si reificare +iferenta epitomizata de
figura ascunsa a +umnezeului %i%lic este prin aceasta sacrificata si a%olita in discurs ,ai mult decit atit,
amfi%ologia grecTevreu este agravata de faptul ca &s-i%%olet-'-ul deconstructionist-lMvinasian dincolo de
fiinta este o inventie greaca in masura in care el apare in cartea a D1-a a 4epu%licii, astfel ca LMvinas insusi
nu mai poate recuza &atasamentul sau la platonism' #E LMvinas, W lK-eure des nations, ,inuit, (??<$
Concluzia nu poate fi decit joHciana: &Extremele se intilnesc'
*upliment realizat de
Dlad ALECA!+4E*C3 si Alexandru ,A6E1
?