Tipologia societatilor internationale

In prezent, coexista mai multe tipuri de societati multinationale, pe care diversi autori le
clasifica dupa anumite criterii:
Din punct de vedere al modului de implantare in exterior si al strategiei de dezvoltare,
sunt delimitate trei tipuri ale societatilor multinationale.
1) Firme etnocentrate in situatia in care implementarea se face prin sucursale
sau filiale ce raman subordonate, sub aspectul gestiunii si strategiilor de
dezvoltare, societatii-mama.
2) Firme policentrate care isi realizeaza expansiunea in exterior sub forma unor
unitati propriu-zise, juridic autonome de societatea-mama.
3) Firme geocentrate care, indiferent de forma lor juridica de implementare,
sunt constituite, organizate si gestionate conform unei strategii concepute
direct la scara mondiala. Acestea se caracterizeaza printr-un grad inalt de
autonomie fata de autoritatile guvernamentale, atat in tara de origine, cat si din
tara-gazda, de unde si denumirea de societate transnationala. Uneori,
societatea-mama se reduce la sediul de staff- ului managerial, cu identitate
nationala difuza, cu domiciliul intr-un paradis fiscal.
Dupa apartenenta capitalului investit pentru crearea structurilor internationale de productie si
comercializare, se disting:
Societati multinationale cu capital national (de exemplu: Exxon) cand capitalul
destinat desfasurarii activitatii in exterior provine din tara de origine a societatii;
dincolo de un anumit punct al cifrei de afaceri, filialele isi largesc activitatea si pe
seama finantarii de pe pietele in care functioneaza.
Societati cu capital multinational (de exemplu: Royal Dutch Shell) cand capitalul
investit in structurile create in diferite tari a rezultat prin coparticiparea, in diferite
proportii, a unor capitaluri in tara de origine a societatii si a celor din diferitele tari de
implantare a filialelor sau din alte tari.
In functie de proportia participarii, filialele sau intreprinderile societatilor multinationale pot
fi:

o Filiale sau intreprinderi straine al caror capital este constituit prin participarea
exclusiva (in proportie de 100%) a societatilor multinationale;
o Filiale sau intreprinderi comune (join-venture) al caror capital este constituit prin
asocierea capitalului societatii-mama cu cel national, in proportii reglementate de
legislatia tarii-gazda.
Dupa functiile alocate filialelor in procesul de productie, se disting:
o Filiale releu care produc la scara mai mica profilul de productie al societatii mama
pe piata nationala a altor tari; acestea apar ca rezultat al politicii de substituire a
importurilor, iar productia lor este, de regula, destinata pietei din tara gazda.;
o Filiale atelier sunt rezultatul unei strategii de integrare verticala a productiei la scara
internationala, fiecare filiala componenta a unei societati multinationale avand ca
obiect de activitate o anumita secventa, bine delimitata, din circuitul de productie,
distributie sau circulatie a unui produs.
Dupa obiectul activitatii filialelor componente, pot fi puse in evidenta urmatoarele tipuri:
Societati multinationale primare in cazul in care filialele isi dezvolta, in principal,
activitatile in sectoarele primare: extractie de minereuri si petrol, produse agricole etc.
Din punct de vedere istoric, aceasta a fost prima forma de multinationalizare, inceputa
in perioada de colonizare. Decolonizarea nu a determinat, insa, disparitia acestui tip.
Printre cele mai puternice societati multinationale, unele se gasesc in sectorul petrolier
sau agroalimentar (Exxon, Uniliver United Brands). Cu toate acestea, tarile in care
sunt implantate au cautat sa controleze tot mai riguros activitatile lor, de unde a
rezultat un proces de adaptare si de diversificare a societatilor multinationale,
imbracand forma unor conglomerate internationale;
Societati multinationale cu strategie comerciala care reprezinta o forma de
multinationalizare, prin implementarea in strainatatea fost facuta pentru a asigura piata
de desfacere, in conditiile in care era din ce in ce mai greu de ramas sau de patruns pe
calea exportului. Productia la fata locului este realizata de fililalele releu. Desi
acestea se numesc societati multinationale cu strategie comerciala, nu este vorba
despre firme exportatoare, ci despre productia la fata locului a filialelor releu, ce
apare ca un substitut al exporturilor. Decizia de a investi este determinata de
capacitatea de absorbtie a pietei respective;

 Societati multinationale cu strategie productiva care se caracterizeaza prin

internationalizarea procesului de productie. In acest caz, productia la scara mondiala,
diferitele filiale numite filiale atelierfiind specializate in realizarea unei parti din
produsul final sau in montarea unor componente furnizate de acestea. Piata locala de
implementare nu mai are importanta, ca in cazul precedent, intrucat produsele
filialelor atelier sunt, aproape in totalitate, exportate pentru a fi montate in alta parte,
ceea ce permite ca produsele finite sa beneficieze de eticheta unei tari dezvoltate (de
exemplu: made in Japan, made in USA, made in Germany etc);
Societati multinationale tehnologico-financiare care reprezinta mai mult modelul
viitorului. In masura in care acestea, mai ales cele din tarile dezvoltate, vor renunta,
treptat, la sectoarele manufacturiere, in favoarea unor activitati de servicii care
necesita un nivel ridicat de cunostinte stiintifice si tehnice. Aceasta va presupune
orientarea societatii multinationale spre vanzarea de materie cenusie (brevete, licente,
metode moderne de gestiune, management si marketing etc), dezvoltarea si operatiuni
financiare (realizarea de structuri care sa favorizeze circulatia internationala a
capitalului) etc.