Sunteți pe pagina 1din 16

Conceptul de tranzactie comerciala internationala

Tranzactia comerciala internationala reprezinta totalitatea activitatilor economice care au ca scop realizarea de operatiuni comerciale internationale privind circulatia marfurilor de la vanzator la cumparator, in cadrul prevederilor convenite prin contractul de vanzare cumparare. Contractul de vanzare internationala de marfuri este acordul de vointa intre doi parteneri, avand sediile in tari diferite, prin care exportatorul se obliga sa transfere asupra importatorului proprietatea unui bun al sau, contra platii unui pret.

Clasificarea tranzactiilor comerciale internationale


Dupa natura marfurilor: bunuri fungibile (acele bunuri care sunt interschimbabile prin masurare, numarare, cantarire cereale, produse petroliere,etc) bunuri nefungibile (bunuri individuale) Dupa modalitatea de plata a pretului: vanzarea cu plata cash vanzarea pe credit vanzarea cu plata prin acreditiv documentar (L/C) Vanzarea prin incasso documentar Dupa modul de incheiere a tranzactiilor: tranzactii directe intre partile prezente tranzactii intre absenti tranzactii prin bursele de marfuri tranzactii prin sistemul licitatiilor internationale

Factori motivationali la nivel de firma pentru implicarea in tranzactii internationale


Motivatii proactive (stau la baza unei strategii proprii a firmei de patrundere pe pietele externe) - profituri suplimentare - avantajul tehnologic - avantaje fiscale - implicarea manageriala - Informatia exclusiva - economii de scara Motivatii reactive (apar ca reactii ale firmei la semnalele pietei): - presiunea concurentei - supraproductia - scaderea vanzarilor pe piata interna - excesul de capacitate - apropierea fizica de clienti

Modalitati de realizare a operatiunilor de comert exterior


Exportul direct (presupune faptul ca producatorii isi realizeaza prin compartimente proprii exportul de bunuri si servicii); Forme de realizare: - compartimentul de export - biroul comercial - sucursala in strainatate - filiala in strainatate Exportul indirect (presupune separarea functiilor de comercializare de cele de productie, in unitati autonome ce actioneaza in calitate de comercianti); Acestia sunt: - Casele comerciale - Comisionarii - Reprezentantii - Companiile off-shore

Avantaje si dezavantaje ale exportului direct


Avantaje: - producatorii isi insusesc integral profitul comercial - exista un contact direct cu piata externa - ofera posibilitatea promovarii marcii de fabrica

Dezavantaje: - cheltuieli de comercializare ridicate - riscurile specifice operatiunilor de comert exterior se rasfrang direct asupra firmei - necesitatea constituirii unor servicii sau compartimente profilate, ceea ce implica costuri si riscuri suplimentare

Compartimentul de export
Este o entitate ce functioneaza in cadrul unei firme, dotata cu personal adecvat si care se ocupa de activitatea internationala; Rolul sau se defineste pe doua directii principale: cercetare dezvoltare (colectarea informatiilor referitoare la evolutia pietelor, la noi tehnici de comercializare, etc) actiune operativa pe piata (evolutia cererii, selectarea partenerilor, organizarea promovarii si vanzarii internationale, etc)

Biroul comercial
Este un compartiment operativ, implantat in strainatate, cu urmatoarele particularitati: nu are personalitate juridica nu are capital propriu si nu poate fi declarat in stare de faliment societatea mama are dreptul de a-l lichida, daca activitatea sa este nesatisfacatoare problemele de ordin patrimonial sunt rezolvate de societatea mama

Sucursala in strainatate (branch)


Reprezinta un serviciu al unei firme, implantat in strainatate, cu urmatoarele caracteristici: nu are personalitate juridica depinde financiar si administrativ de societatea mama cheltuielile necesare functionarii sale sunt suportate din bugetul firmei mama Incheierea de contracte nu poate fi realizata decat pe baza imputernicirii primite de la societatea mama Isi desfasoara activitatea autogestionandu-se economico financiar, pe baza unui buget de venituri si cheltuieli ce se regaseste ca pozitie distincta in rezultatele financiare ale firmei mama

Filiala in strainatate (subsidiary)


Este o societate comerciala, constituita in strainatate, cu urmatoarele trasaturi: are personalitate juridica este controlata de firma mama, care participa integral sau partial la formarea capitalului sau social

Intermediari in exportul indirect


firme ce actioneaza in nume si pe cont propriu (casele comerciale, firmele de comert exterior) firme ce actioneaza in numele lor, dar pe contul altora (comisionarii) firme ce actioneaza in numele si pe contul altora (agenti reprezentanti)

Organizarea firmelor de comert exterior


Organizarea pe functii (este bazata pe ideea ca diferitele functii implica aptitudini specifice, permitand astfel delimitarea sarcinilor si responsabilitatilor) este recomandata firmelor care exporta produse putin diversificate, pe un numar redus de piete Organizarea pe zone geografice (asigura o abordare directa a pietelor si, implicit, o mai buna cunoastere a specificului acestora) este recomandata atunci cand piata de export impune o abordare specifica Organizarea pe produs (pune la baza strategiei de export produsul si atribuie responsabilului de produs competente privind exportul) se recomanda firmelor ce dispun de o gama larga de produse apartinand unor domenii de activitate diferite

Companiile off-shore
Sunt firme inregistrate in anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala lejera, atat timp cat firma nu desfasoara activitati pe teritoriul tarii unde sunt inregistrate; Avantajele pe care le ofera sunt: Anonimitate si confidentialitate Taxe reduse Lipsa controalelor valutare Sisteme bancare bine organizate Regulamente lejere

Consortiul de export
Este o alianta voluntara a firmelor care au ca obiectiv promovarea bunurilor si serviciilor membrilor sai in strainatate si facilitarea exportului acestor produse prin actiuni comune. Strategie pe termen scurt sau lung. Activeaza ca un furnizor specializat in facilitarea accesului pe piete straine. Membrii sai isi mentin autonomia managementului. Pentru a exporta, firmele trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Este o solutie posibila, in vederea reducerii riscurilor, imbunatatirii profitului si acumularii de cunostinte.

Clasificarea consortiilor de export


Consortii promotionale si de vanzari. Consortii intre competitori si intre non-competitori. Consortii regionale si cele care includ membri din mai multe regiuni Consortii care vizeaza o regiune in mod special si cele care activeaza la scara globala

Fazele internationalizarii afacerilor


Operatiunile comerciale internationale (export import) Internationalizarea procesului de productie prin aliante si cooperari internationale (licentiere, franchising, subcontractare, consortii, etc) Implantarea in strainatate, ce are la baza intotdeauna o investitie directa de capital

Abordari manageriale asociate globalizarii


Abordarea etnocentrica (priveste pietele externe ca extrapolari ale celor interne, se pleaca de la ideea superioritatii produselor indigene fata de celelalte produse) Abordarea policentrica (se recunoaste caracterul specific al culturilor straine si se considera obigatorie luarea in considerare a diferentelor culturale in managementul afacerilor) Abordarea geocentrica (nu exista un centru localizat geografic si nici o componenta nationala nu este dominanta)

S-ar putea să vă placă și