Boala Parkinson

Boala Parkinson este o afectiune neurologica frecventa, despre

care se estimeaza ca ar afecta peste 4 milioane de persoane din intreaga
lume. In pofida eforturilor stiintifice si medicale care se depun, nu s-a gasit
inca un leac care sa ii vindece pe pacientii de Parkinson, dar noile scheme
de tratament le imbunatatesc semnificativ calitatea vietii.
Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma
distrugerii lente si progresive a neuronilor. intrucat zona afectata joaca un
rol important in controlul miscarilor, pacientii prezinta gesturi rigide,
sacadate si incontrolabile, tremor si instabilitate posturala.
Tulburarile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea dupa varsta
de57 de ani.
La inceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de
imbatranire, dar pe masura agravarii acestora, diagnosticul devine evident.
in momentul manifestarii primelor simptome, se crede ca intre 60% si 80%
din celulele din zona de control a activitatilor motorii sunt deja distruse.
Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si
simptomele se acumuleaza in timp.Desi aceasta afectiune este potential
invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat majoritatea pacientilor
beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului.
Mai mult, spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala
Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos si chirugical dar
poate consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.
Semne si simptome
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus,
rigiditatea si bradikinezia. Dintre acestea, doua sunt esentiale pentru
stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturala este al patrulea semn
cardinal, dar survine tardiv, de obicei dupa 8 ani de evolutie a bolii.
In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor, capului
sau picioarelor constituie primul simptom si se manifesta in special in
repaus si in perioadele de stres. Tremorul este diminuat in timpul
miscarilor si dispare in somn, este accentuat de stres si de oboseala.
Tremorul devine mai putin evident pe masura evolutiei bolii
1

 Rigiditatea se refera la cresterea rezistentei la mobilizarea pasiva a

muschilor si este mai evidenta la miscarile voluntare ale membrului
contralateral.Bradikinezia se refera la lentoarea misarilor, dar include
si scaderea miscarilor spontane si scaderea amplitudinii miscarilor.
Bradikinezia este vizibila prin micrografie (scris de mana mic, ilizibil),
hipomimie (diminuarea miscarilor mimice), clipit rar si hipofonie (voce
diminuata).
Instabilitatea posturala se refera la tulburarile de echilibru si
coordonare. Aparitia sa este o etapa importanta in evolutia bolii,
deoarece instabilitatea posturala este dificil tratabila si este o sursa
comuna de invaliditate in stadiile avansate ale bolii.
Dementa survine tardiv in evolutia bolii Parkinson si afecteaza 15%
30% din pacienti. Memoria recenta este afectata.
Alte semne sunt:
Tulburari ale somnului
Dificultati la deglutitie
Sialoree (salivatie abundenta)
Micrografie (scris mic, ilizibil)
Hipofonie (voce diminuata, monotona) si dificultati la articularea
cuvintelor
Incontinenta urinara si constipatie, datorita alterarii functiei intestinului
si vezicii
Confuzie, pierderea memoriei
Tulburari ale mersului, cu pasi mici, tarsiti; tendinta accentuata spre
cadere prin pierderea reflexelor posturale
Pierderea balansului bratelor in timpul mersului
Hipotensiune ortostatica
2

 Dermatita seboreica
Modificari ale personalitatii.
Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma
distrugerii lente si progresive a neuronilor. intrucat zona afectata joaca un
rol important in controlul miscarilor, pacientii prezinta gesturi rigide,
sacadate
si
incontrolabile,
tremor
si
instabilitate
posturala.
Tulburarile legate de boala Parkinson apar cel mai adesea dupa varsta
de57 de ani.
La inceput, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de
imbatranire, dar pe masura agravarii acestora, diagnosticul devine evident.
in momentul manifestarii primelor simptome, se crede ca intre 60% si 80%
din celulele din zona de control a activitatilor motorii sunt deja distruse.
Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si
simptomele se acumuleaza in timp.Desi aceasta afectiune este potential
invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat majoritatea pacientilor
beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului.
Mai mult, spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala
Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos si chirugical dar
poate consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.
Semne si simptome
Simptomele bolii apar cand nivelul de dopamina din creier scade cu
circa 20% fata de valorile normale. Nu toti pacientii au aceleasi simptome
in acelasi stadiu al bolii.
Boala se manifesta foarte diferit de la un individ la altul; uneori, trec ani
buni pana sa se observe o limitare semnificativa a activitatilor zilnice.
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus,
rigiditatea si bradikinezia. Dintre acestea, doua sunt esentiale pentru
stabilirea diagnosticului. Instabilitatea posturala este al patrulea semn
cardinal, dar survine tardiv, de obicei dupa 8 ani de evolutie a bolii.
In 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mainilor, capului
sau picioarelor constituie primul simptom si se manifesta in special in
repaus si in perioadele de stres. Tremorul este diminuat in timpul

miscarilor si dispare in somn, este accentuat de stres si de oboseala.

Tremorul devine mai putin evident pe masura evolutiei bolii
Rigiditatea se refera la cresterea rezistentei la mobilizarea pasiva a
muschilor si este mai evidenta la miscarile voluntare ale membrului
contralateral.Bradikinezia se refera la lentoarea misarilor, dar include
si scaderea miscarilor spontane si scaderea amplitudinii miscarilor.
Bradikinezia este vizibila prin micrografie (scris de mana mic, ilizibil),
hipomimie (diminuarea miscarilor mimice), clipit rar si hipofonie (voce
diminuata).
Instabilitatea posturala se refera la tulburarile de echilibru si
coordonare. Aparitia sa este o etapa importanta in evolutia bolii,
deoarece instabilitatea posturala este dificil tratabila si este o sursa
comuna de invaliditate in stadiile avansate ale bolii.
Dementa survine tardiv in evolutia bolii Parkinson si afecteaza 15%
30% din pacienti. Memoria recenta este afectata.
Alte semne sunt:
Tulburari ale somnului
Dificultati la deglutitie
Sialoree (salivatie abundenta)
Micrografie (scris mic, ilizibil)
Hipofonie (voce diminuata, monotona) si dificultati la articularea
cuvintelor
Incontinenta urinara si constipatie, datorita alterarii functiei intestinului
si vezicii
Confuzie, pierderea memoriei
Tulburari ale mersului, cu pasi mici, tarsiti; tendinta accentuata spre
cadere prin pierderea reflexelor posturale

 Pierderea balansului bratelor in timpul mersului

Hipotensiune ortostatica
Dermatita seboreica
Modificari ale personalitatii.

Cauze:
Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate ntr-o
zona numit substantia nigra (substana neagr) din centrul creierului.
Aceste celule produc dopamin, un neurotransmitor care permite
controlarea micrilor.
Prin moartea celulelor din substana neagr, boala Parkinson creeaz
un deficit de dopamin. n mod normal, controlul micrilor este rezultatul
unui echilibru dintre cantitatea de dopamin i acetilcolin (un alt
neurotransmitor). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta tremorul,
rigiditatea i pierderea coordonrii.
5

Cauza pierderii progresive a neuronilor n boala Parkinson rmne

ns necunoscut. Oamenii de tiin indic o asociere dintre factorii de
mediu i cei genetici.
Factorii de mediu:
expunerea precoce sau prelungit la substane poluante chimice sau
la pesticide (ierbicide i insecticide)
consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele i simptomele bolii
Parkinson drogul are un efect similar pesticidelor
medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanele care
blocheaz receptorii de dopamin
intoxicaia cu monoxid de carbon sau cu mangan
hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson,
tulburrile idiopatice degenerative
Factorii genetici:
toate cauzele genetice cunoscute explica mai puin de 5% din
cazurile de Parkinson
Diagnostic
Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectat la
pacienii peste 55 ani, cu tremor de repaus, rigiditate i lentoare a
micrilor. Diagnosticul este confirmat de prezena semnelor
caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate,
tulburri de mers caracteristice (pai mici, lipsa balansului braelor n
timpul mersului).
Istoricul bolii cuprinde ntrebri legate de antecedentele de
traumatisme craniene, accident vascular cerebral, hidrocefalie,
expunerea la toxine i prezena simptomelor sau antecedente de
afeciuni neurologice degenerative.

Diagnosticul diferenial se face cu: boala Alzheimer, tremor

esenial, hidrocefalia cu presiune normal, paralizia supranuclear
progresiv, demena cu corpi Lewy etc.
Scale de evaluare:
Scala lui Hoehn e Yah: examineaza parametrii expresiei faciale,
tulburarile de vorbire, tremurul, rigiditatea postura, tulburarile de
mers, bradikinezia. Pentru fiecare simptom fiindu-i atribuit un scor in
4 etape, in care 0 reprezinta normal si de invaliditate.
Scala di Webster: examineaza limitele de miscare si de autonomie cu
un scor impartit in trei grupe de gravitate: 1-10 Parkinson usor; 11-20
Parkinson moderat, 21-30 Parkinson sever.
Indicele Barthel: analizeaza activitatea cotidiana: baia, utilizarea
toaletei, continenta, deplasarea prin casa, nutritia. Pentru fiecare
aspect pot fi alocate pana la trei puncte, cu cat scorul este mai mic,
cu atat pacientul este mai autonom.
Northwestern University Scale: este impartita in 5 scari de evaluare:
mersul pe jos, de autonomia la imbracat, igiena personala, autonomia
alimentatiei si comportamentul la masa, vorbitul. Cu cat scorul este
mai mare pentru fiecare sector, cu atat pacientul este mai autonom.
Scala Tinetti: analizeaza mersul si capacitatea pacientului de a
mentine echilibrul.
Mini Mental State: evalueaza orientarea in spatiu, memoria, atentie
si de capacitatea de calcul, de evocare, limbajul, practica constructiv.
Scorul maxim este de 30: sub 24 de puncte se presupune un deficit
cognitiv, sub 17 de puncte, deficit sever. inainte de aplicarea acestui
test trebuie sa se tina seama de interferenta care o poate aduce un
deficit de auz sau vizual, tremurul sau impactul la miscare.
Scala Becks si Scala Geriatrica de Depresie: consta in realizarea
de chestionare cu privire la starea de spirit prezenta si trecuta a
pacientului, relatia sa cu ceilalti, sentimentul de singuratate si gradul
de satisfactie al vietii. in ambele cazuri, cu cat scorul este mai mare ,
cu atat depresia pacientului este majora. Aceste teste initiale vor fi
7

efectuate periodic atat pentru a controla ca situatia nu s-a inrautatit,

cat si datorita faptului ca efectuarea lor ar putea fi influentata de
fluctuatiile la care este supus pacientul in timpul tratamentului
medicamentos.
Prezenta tremorului n absena altor semne caracteristice indic un
stadiu incipient al bolii sau un alt diagnostic. La vrstnici, reducerea
micrilor spontane sau mersul dificil, cu pai mici pot fi rezultatul depresiei
sau a demenei.
Tratament
Mai mult, spre deosebire de alte afeciuni neurologice grave,
boala Parkinson este tratabil. Tratamentul este medicamentos i
chirugical dar poate consta i n implantarea unui dispozitiv pentru
stimularea creierului. La scar mondial, boala este diagnosticat la 300
000 persoane n fiecare an. Incidena i prevalena bolii cresc odat cu
vrsta. Boala Parkinson afecteaz 1% din persoanele cu vrsta peste 65
ani. Rareori, boala survine n copilrie sau adolescen. Incidena bolii este
de 1,5 ori mai mare la brbai dect la femei.
Dei nu exist un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele
sale pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar i prin modificarea
stilului de via. n general, simptomele pot fi controlate cu succes dac
tratamentul este adaptat evoluiei bolii.
n ciuda depresiei i a anxietii cauzate de boala Parkinson, se recomand
meninerea unui stil de via activ.
Obiectivul tratamentului const n controlarea semnelor i simptomelor pe o
perioad de timp ct mai lung, ct i reducerea efectelor adverse.
Medicamentele ofer un bun control simptomatic timp de 4 6 ani. Dup
acest interval, invaliditatea progreseaz n ciuda tratamentelor, iar
numeroi pacieni dezvolt complicaii motorii pe termen lung. Alte cauze
ale invaliditii n stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea
postural (tulburrile de echilibru) i demena.
Tratamentul neuroprotector

Terapiile neuroprotectoare sunt cele care ncetinesc pierderea neuronilor

dopaminergici. n prezent, nu exista nicio terapie cu rol neuroprotector
demonstrat pentru boala Parkinson.
Selegilina este medicamentul considerat drept un posibil agent
neuroprotector, dei efectele sale benefice nu au fost n ntregime
demonstrate. Selegilina poate fi prescris nc de la debutul bolii. Ea
diminueaz degradarea dopaminei naturale i a dopaminei formate cu
ajutorul levodopei. n plus, se pare ca selegilina mpiedic formarea de
radicali liberi i de toxine, protejnd astfel celulele sntoase.
Tratamentul simptomatic
Momentul adecvat pentru iniierea medicaiei depinde de mai muli
factori (vrsta, stilul de via, gravitatea simptomelor etc.)
Medicamentele prescrise au rolul de a reduce simptomele bolii, dar
nu opresc evoluia sa. Se recomand semnalarea oricrui nou
simptom ce apare n timpul tratamentului, pentru a face modificrile
necesare. Asocierea dintre levedopa i un inhibitor de dopadecarboxilaz (carbidopa sau benzerazid) este tratamentul
simptomatic standard pentru boala Parkinson, cu cele mai puine
efecte adverse pe termen scurt.
Levodopa sau L-dopa este un precursor al dopaminei. Levodopa este
deseori asociat cu carbidopa sau benzerazid pentru a obine efecte
optime sau pentru a diminua efectele secundare (greuri, vrsturi,
ameeal). ntruct eficacitatea sa scade n timp medicamentul
devine ineficient n 5-6 ani medicii ateapt n general ca
simptomele bolii Parkinson sa fie marcate nainte de a prescrie
levodopa.
Agonitii de dopamin bromocriptin, pergolid, pramipexol i
ropinirol pot fi prescrii imediat dup stabilirea diagnosticului, sau n
asociaie cu levodopa ntr-un stadiu avansat al bolii. Agonitii de
dopamin au efecte comparabile cu levodopa +
carbidopa/benzerazid n stadiile incipiente ale bolii, dar nu sunt
suficient de eficiente n controlarea semnelor i simptomelor n
stadiile avansate.
Levodopa i agonitii de dopamin pot provoca somnolen i
scderea vigilenei, astfel nct capacitatea de conducere a
vehiculelor poate fi diminuat.
9

 Medicamentele anticolinergice benzotropin, trihexifenidil

contribuie la reducerea tremorului la unele persoane, restabilind
echilibrul ntre dopamin i acetilcolin la nivelul creierului.
Amantadina are efecte benefice pentru pacienii cu Parkinson.
ntruct amantadina nu permite dect o uoar reducere a
simptomelor, ea este utilizat la pacienii ntr-un stadiu incipient al
bolii. Mecanismul sau de aciune la nivelul creierului nu este nc bine
cunoscut.
Antidepresivele sunt prescrise la unii pacieni cu boala Parkinson.
Mai muli factori pot antrena stri depresive la bolnavii ce sufer de o
boala cronic degenerativ: sarcinile zilnice care devin progresiv mai
dificile, modificrile fiziologice ce se produc la nivelul creierului n
cursul bolii i efectele secundare ale unor medicamente.
Tratamentul chirugical
Pentru pacienii ce se gsesc ntr-un stadiu avansat al bolii, n care
simptomele nu mai rspund la medicaia obinuit, se poate recurge la o
intervenie chirurgical, n funcie de starea general a persoanei i de
calitatea vieii.
Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia consta n
distrugerea unei pri a talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian.
Talamotomia nu acioneaz asupra bradikineziei, rigiditii, fluctuaiilor
motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacienii ce efectueaz aceasta
intervenie prezint o ameliorare considerabil n tremorul membrului din
partea opus leziunii. Complicaiile unei talamotomii bilaterale sunt
comune; peste 25% din pacieni prezint tulburri de vorbire, motiv pentru
care talamotomiile bilaterale sunt evitate.
Palidotomia const n lezarea chirurgical a unei pri din
formaiunea numit globus pallidus i are drept rezultat o ameliorare
important a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor,
rigiditate, bradikinezie), precum i o reducere a diskineziei.
Palidotomia bilateral nu este recomandat, deoarece prezint
complicaii frecvente, printre care dificulti n vorbire, disfagie i
tulburri cognitive. Aceste tehnici lezionale au fost nlocuite de
stimularea cerebral profund ce const n implantarea unor
electrozi n anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus
10

pallidus, talamus). Electrozii sunt conectai la un stimulator, implantat

n regiunea subclavicular, prin intermediul unor fire de legatur.
Dispozitivul stimuleaz regiunile precise de la nivelul creierului i poate fi
adaptat n funcie de evoluia bolii, pentru a controla simptomele i a
elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul
unui dispozitiv extern.
Implantarea unui stimulator necesita efectuarea de vizite medicale
pentru a ajusta parametrii n funcie de modificrile simptomelor, pe
parcursul evoluiei bolii. Stimularea talamic const n implantarea
unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamic reduce
tremorul la aproximativ 90% din pacieni dar nu i alte simptome ale
bolii Parkinson precum rigiditatea, bradikinezia, diskinezia i
fluctuaiile motorii. Candidaii pentru stimularea talamic sunt pacienii
cu tremor rezistent la medicaie i cu rigiditate i bradikinezie minime.
Stimularea palidal const n implantarea unui stimulator n formaiunea
numit globus pallidus i controleaz toate simptomele cardinale ale bolii
Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum i diskinezia. Candidaii
pentru stimularea palidal sunt pacienii cu fluctuaii motorii invalidante,
rezistente la medicaie i/sau diskinezie indus de levodopa. Stimularea
subtalamic este n prezent cea mai comun intervenie chirurgical n
boala Parkinson i const n implantarea unui stimulator n nucleul
subtalamic. Stimularea subtalamic controleaz toate simptomele cardinale
ale bolii Parkinson precum i fluctuaiile motorii i diskinezia.
Kinetoterapia i ortofonia
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important i const n exerciii
fizice zilnice i gimnastic, reeducare funcional, refacerea echilibrului
postural etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburri de vorbire),
datorate unei articulaii dificile.
Obiective:
mentinerea autonomiei, prin scaderea limitarii performantelor fizice si
psihice (asistenta profilactica si de recuperare prin antrenament fizic);
imbunatatirea circulatiei;
11

 reeducarea respiratiei;
mentierea tonusului muscular;
mentierea supletei articulare;
corectarea tulburarilor de mers.
educarea si reeducarea stabilitatii, miscarii controlate si abilitatii;
corectarea si constientizarea posturii.
Mijloace si tehnici folosite:
exercitii de incalzire;
exercitii de mobilitate si de coordonare;
exercitii de echilibru;
exercitii pentru mobilitatea gleznei;
exercitii de mimica;
posturari;
exercitii cu obiecte;
gimnastica respiratorie;
plimbari pe iarba, pe pietris si nisip, pentru a stimula reactiile de
echilibru.
elemente din terapia ocupationala,
terapia de grup;
elemente din sport fara cartacter competitiv;
hidrokinetoterapia.
12

Program de recuperare:
a. Exercitii de incalzire:
Aceste exercitii permit pacientului perceperea propriului organism, pana
cand va fi in gradul de a face anumite miscari:
anteversia si retroversia bazinului (mers inainte si inapoi),
miscari de eliberare a umerilor, soldurilor, etc.
1. Decubit dorsal, anteversia si retroversia bazinului, cu inspir-expir;
2. Decubit dorsal, cu genunchii flectati si palmele asezate una pe torace,
iar cealalta pe abdomen : inspiratie cu ridicarea abdomenului ; expiratie cu
retractarea lui;
3. Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare flectate la 180,
se fac inclinari laterale ale genunchilor, cu ratarea capului in directia opusa
inclinarii. Se repeta de 10/20 ori.
4. Decubit dorsal, genunchii flectati, membrele superioare pe langa corp,
se ridica bazinul si se duce calcaiul pe genunchiul opus ( expir). Se revine
in pozitia initiala cu inspir.
5. in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac extensii (inspir) si
flexii ale membrelor superioare(expir);
6. in sezand, cu bastonul la nivelul umerilor, se face extensia (inspir)
membrelor superioare, flexia lor la nivelul omoplatilor (expir), din nou
extensie (inspir) si flexie pana la nivelul coapselor.
7. in sezand, cu bastonul la nivelul omoplatilor, se fac abductii si adductii
ale membrelor superioare si rotatii ale capului pe directia de miscare. Se
repeta de 10/20 ori fiecare miscare.
8. in ortostatism, cu membrele superioare abduse, se flecteaza genunchiul
drept si se atinge cu mana stanga, se revine la pozitia initiala si se repeta
cu celelalte membre;
b. Exercitii pentru mobilitate si coordonare
13

Se folosesc exercitii de mobilizare globala, asociate cu miscari alternative

si ritmice, pentru a stimula coordonare a pacientului. Se incepe cu exercitii
simple, crescandu-se gradual dificultatea.
Exercitii de mers pe loc (evidentiindu-se astfel, alternanta intre maini si
picioare).
Exercitii de coordonare cu mingea. La aceste exercitii, mingea este folosita
pentru a marca etapele de corectare a posturii, succesiunea fiind
urmatoarea:

decubit ventral,
pe genunchi,
cavaler-servant,
ortostatism.

9. Decubit dorsal, flexia genunchilor la piept, ajutandu-ne cu membrele

superioare.
10. Decubit dorsal, cu genunchii flectati, se face abductia genunchilor, cu
fetele plantare alipite.
11. Mers pe loc cu coordonarea miscarilor picior-brat;
12. Mers, cu un obiect in mana, mutarea obictului dintr-o mana intr-alta in
ritmul pasilor.
13. Exercitii de echilibru
Reactii de echilibru sunt constant solicitate, atat in situatii statice, cat si
dinamice.
Echilibrul este consolidat, atat prin mijloace specifice, de stimuli (exercitii
de mobilizare a capului si trunchi produc modificarea centrului de
gravitatie), cat si cu ajutorul altor factori, cum ar fi:
coordonarea;
mobilitatea articulara;
rapiditatea si precizia (exercitii cu mingea);
14

 orientarea in spatiu intr-o activitate dinamica (mersul printre

obstacole);
proprioceptia.
14.Exercitii pentru mobilitatea gleznei
Greutatea corporala este transmisa la nivelul picioarelor, prin intermediul
gleznei. Pentru ca, greutatea corporala sa fie distribuita echilibrat, gleznele
trebuie sa fie mobile pentru a se adapta in mod eficient.
Exercitiile pentru mobilitatea gleznei sunt numeroase, dar ceea ce le face
eficiente sunt modalitatile de executie: lent si ritmat.
Primele exercitii vor servi la ameliorarea functionalitatii articulare;
urmatoarele, la relaxarea musculaturii plantare si stimularea la maxim, a
capacitasii proprioceptive a piciorului atat in statica cat si in dinamica.
15. In sezand cu genunchii si piciorele unite, se ridica varfurile piciorelor, se
coboara talpa pe sol, se ridica calcaiele si se revine pe sol. Se continua
pana la deschizatura maxima a membrelo inferioare, revenindu-se apoi in
pozitia initiala.
16. Din ortostatism ridicari pe varfuri.
17. Exercitii de mimica.
Aceste exercitii au o importanta majora pentru viata relationala a
pacientului. Se vor exersa toti muschii faciali, deoarece servesc la
exprimarea emotiilor, astfel:
exercitii de ridicarea fruntii, strangerea ochilor, aratarea dintilor,
strambarea nasului, zambete, umflarea obrajilor alternativ,
deplasares limbei pe arcadele dentare, deplasarea gurii la dreapta si
la stanga, bezele.
Bibliografie:
-Prelipceanu D. PSIHIATRIE-note de curs INFOMEDICA
BUCURESTI 2003
-V. Predescu, .S. Nica-Udangiu, L. Nica-udangiu, URGENTE IN
PSIHIATRIE Ed. MEDICALA, BUCURESTI 1983.
15

-Lucia Coppola, Lucia Coppola Stefano Masiero, Stefano Masiero

Riabilitazione in ortopedia, Ed. Piccin, 2005.-Tudor Sbenghe Kinetologie profilactica, terapeutica si de
recuperare, Ed. Medicala, Bucuresti, 1987;

16