CURS I

Definiiile sntii
starea complet de bunstare fizic, mental i social i nu numai absena bolii
i a infirmitii
(OMS, 1947)
msura n care o persoan sau un grup sunt capabile s i satisfac nevoile de
baz, dar i modul n care sunt capabile s se transforme pentru a se adapta la
mediul ambiant (OMS, 1984)
Dimensiunile sntii (Ewles i Simnett, 1999).
1. Sntate fizic funcionalitatea organismului.
2. Sntate mental abilitatea de a gndi clar i coerent.
3. Sntate emoional recunoaterea i exprimarea emoiilor (fric, bucurie,
suprare).
4. Sntate social abilitatea de a forma i menine relaii interumane.
5. Sntate spiritual -existena principiilor personale de comportament.
6. Sntate n relaie cu mediul integrare n mediul nconjurtor.
Interrelaia sntate oral sntate general calitatea vieii
calitate a vieii legat de starea de sntate (health-related quality of life)
aprecierea calitii vieii din punct de vedere al strii de sntate permite
corelarea parametrilor : ct de mult i ct de bine triete un individ
Afeciunile orale alterari n perceperea:
imaginii proprii (self-image);
propriei consideraii (self-esteem);
strii de bine (well-being).
Modelul conceptual al factorilor care influeneaz starea de
sntate.
(Dahlgren i Witehead, 1995)
- conditii socio-economice si culturale;
- factori de mediu
- conditii de trai si munca
- influente sociale si comunicare
- stil de viata
- varsta, sex, factori ereditari.
COMPORTAMENTUL SANOGEN
Definiie
Complexul de atribute personale : -cunotine, valori, credinte, percepii (elem. cognitive),
-stri afective i emoionale (elem. afective),
- motivaii, obiceiuri, aciuni i modele de comportament (elemente
comportamentale)
legate de meninerea, restabilirea sau mbuntirea strii de sntate.

tiinele comportamentale. Definiie

tiinele comportamentale n medicina dentar reprezint demersul de a nelege i
explica comportamentul oamenilor n relaie cu starea lor de sntate oral.
(G. Humphris i M. S. Ling, 2000)
faciliteaz nelegerea diferitelor teorii despre funciile psihice umane i despre
relaiile interpersonale i sociale.
examineaz impactul pe care l are comportamentul uman asupra sntii.
dezvolt cunotinele despre aspectele sociale ale practicii dentare.
urmresc s dezvolte capacitatea de nelegere a principiilor fundamentale i
complexitatea interaciunilor dintre medic i pacient i capacitatea de comunicare
cu colegii/pacientul.
Modele de abordare a bolii
Modelul biomedical al bolii
concentrarea efortului medicilor asupra aspectelor biologice ale bolilor
fizice
exclude posibilitatea de a analiza variaiile care apar n modul n care se
simt indivizii i n modul cum experimenteaz ei boala
susine c variabilele psihologice i sociale au o importan secundar n
evoluia bolii i n tratamentul acesteia
medicina umanistic (exprimat prin grija i nelegerea fa de pacieni)
este o parte important, dar intuitiv
Modelul biopsihosocial
predispoziia i evoluia majoritii bolilor, fie ele fizice sau psihice, sunt
determinate i influenate n egal masur de factori biologici, psihologici
i sociali
Medicii care sunt capabili s evalueze influena pe care o au aceti factori
asupra strii de sntate i de boal ale pacienilor vor fi capabili s
realizeze intervenii terapeutice mai eficiente i s obin rezultate mai
bune.
n medicina dentar
redefinire a conceptului de sntate
tradiional, sntatea oral era definit clinic, prin intermediul indicilor dentari
(care msurau prezena sau absena bolii)
astzi se cunosc implicaiile psiho-sociale ale afeciunilor odonto-parodontale i
orale, vorbindu-se chiar de calitatea vieii asociat strii de sntate oral.
CURS II
Dezvoltarea umana. Abordari ale personalitatii
Teorii care au influentat studiul dezvoltarii umane
teoria psihanalitica sustine ca suntem in general condusi de forte inconstiente ale
mintii; aproape tot comportamentul, de la cele mai semnificative fapte la cele mai
pasagere ganduri, sunt intr-un fel sau altul expresii ale pulsiunilor si conflictelor
emotionale ascunse constiintei noastre.

 teoria invatarii afirma ca intregul comportament este rezultatul unor raspunsuri

invatate la diverse tipuri de situatii.
teoria cognitiva manifesta interes pentru modul in care gandirea constienta a
indivizilor si masura in care se inteleg pe ei insisi, precum si pe cei din jur, le
afecteaza comportamentul.
* perspectiva eclectica, incluzand idei care provin de la mai multe teorii
Personalitatea umana
Personalitatea reprezinta individualitatea psihologica si comportamentala a omului
aspecte fizice
aspecte mentale
aspecte sociale
atitudinile
sentimentele
Personalitatea umana- corelatie intre general, tipic si singular
Omul este ca toti ceilalti oameni. Insusirile si sistemul general uman de
personalitate sunt proprii tuturor oamenilor din toate locurile si timpurile, din
toate societatole si culturile (de exemplu, calitatea de fiinta sociala)
Omul este asemanator altor oameni. Unele persoane pot fi grupate dupa insusiri
fizice si psihice comune (de exemplu valori, atitudini, conceptii care s-au format
intr-o anumita cultura si societate)
Omul este o fiinta diferita de orice alt om. Unele caracteristici apartin exclusiv
individului (de exemplu fiecare om are o zestre genetica proprie si un anumit mod
de a se dezvolta)
Niveluri ale personalitatii
Nivelul organic, de baza, corespunde proceselor vitale ca respiratia, circulatia,
digestia, contractia musculara si reproducerea.
Nivelul functional. Orice organism trebuie sa functioneze, adica sa raspunda la
stimuli. Comportamentul reflex si conditionarea, emotiile pozitive si negative
apartin nivelului functional.
Nivelul psihologic. Fundamentul personalitatii psihologice este rezultatul
integrarii si sistematizarii numeroaselor impulsuri venite pe calea organelor de
simt, in urma carora apare un raspuns intelectual. Acesta conduce la conturarea
unor functii superioare corticale si reprezinta fundamentul gandirii. Aceasta
activitate corticala coordoneaza atat fizicul cat si psihicul uman si este
determinantul major al personalitatii.
Perspective ale personalitatii
psihodinamica
invatarea sociala
tipuri si trasaturi
abordarea fenomenologica (motivatia)
Teoria psihanalitica
SIGMUND FREUD
teorie centrata pe bazele irationale ale comportamentului uman

 evidentierea continutul emotional ascuns al actiunilor zilnice

subliniaza felul in care individul este condus de impulsuri sexuale si agresive
foarte puternice si de teama de ele
Componente teoretice ale personalitatii
Sinele - sursa impulsurilor inconstiente care tind spre satisfacerea imediata a
nevoilor si actioneaza confirm principiului placerii
Eul - opereaza in conformitate cu principiul realitatii: incearca sa satisfaca nevoile
sinelui pe cai care vor recunoaste viata asa cum e ea, nu asa cum sinele doreste sa
fie.
Supraeul - constiinta care deosebeste binele de rau si reuseste sa tina sinele sub
control.
Teoria psihanalitica-limite
nu poate fi testata in laborator, in conditii controlate, ceea ce a condus la acuzatia ca este
mai mult mit decat stiinta, si ca evaluarile ei tin mai mult de subiectiv decat de obiectiv.
Reactii controverse
John Watson (psiholog american) - ataca importanta acordata studiului
constiintei , care este o ipoteza necontrolabila, neverificabila si inaccesibila
cercetarii.
- singur comportamentul poate fi studiat in mod obiectiv, aceasta orientare
psihologica fiind numita behaviorism sau psihologia comportamentala.
- comportamentul este modelat de experienta, de aceea el a acordat importanta
mecanismului invatarii.
Teoria invatarii
Nu poate fi observata direct si poate fi dedusa doar din schimbarile de
comportament observate.
Invatarea este o schimbare relativ permanenta in domeniul comportamental, ce
apare ca rezultat al practicii sustinute.
Comportamentul este dupa Watson ansamblul de raspunsuri date la stimulii
care il declanseaza.
Intreaga sfera a vietii psihice cuprinde urmatoarele moduri de organizare
comportamentale :
viscerale (frica, furia),
motorii (posturale, locomotorii)
laringiene (comportamente verbale).
Unitatea acestora da nastere personalitatii umane.
Principiile de baza ale invatarii
Cele doua atribute ale oamenilor sunt :
1. capacitatea lor de a invata sa isi modifice comportamentul pentru a se adapta
situatiilor noi
2. abilitatea de a-si aminti rezultatele experientelor din trecut.

 Oamenii au capacitatea de a invata o vasta cantitate de lucruri, plecand de la cele

mai simple comportamente si ajumgand pana la cele mai complexe abilitati, cum
este limbajul.
Terapia comportamentala presupune ca multe comportamente neadecvate sunt
rezultatul procesului de invatare incorect, terapia cerand modificarea
comportamentului prin aplicarea principiilor de baza ale invatarii.
Psihologia behaviorista
Leaga omul de lumea obiectelor si de lumea oamenilor de care este inconjurat,
care actioneaza asupra lui ca stimuli.
Omul este concret, real si determinat in actiunile sale de mediul natural si social
in care traieste, iar psihologia este centrata pe studiul omului in conditiile lui
firesti de viata, pe anticiparea si controlul comportamentului sau.
Limite: simplifica nepermis de mult omul si viata lui, fiind ignorate procese
psihice (constiinta, sentimentele, motivatia intrinseca, vointa)
Reformulare - neobehaviorismul
Burrhus Skinner stiinta adecvata a comportamentului ar trebui sa tina seama
si de evenimentele care au loc in planul launtric al organismului, chiar daca
originea lui ar trebui cautata in mediul fizic si social si nu in sentimentele si
starile de spirit ale indivizilor .

- acorda o mare importanta proceselor invatarii ( conditionarii operante).

Tipuri de invatare
Conditionarea clasica organismul invata o asociere intre doi stimuli (S-S)
Conditionarea operanta asociatia invatata este intre un stimul si un raspuns (SR)
Modelarea subiectul invata prin observarea altor persoane
Conditionarea clasica
Descoperita de I. Pavlov, care a asociat un stimul neconditionat (hrana) cu un
stimul conditionat (metronomul) pentru obtinerea raspunsului conditionat
(salivatia).
Raspunsurile emotionale, mai ales teama, pot fi invatate pe calea conditionarii
clasice ( de aceea copiii plang la vederea halatelor albe, a instrumentelor si a
mirosurilor specifice, deoarece le asociaza cu manipularea impotriva vointei lor).
Unii pedodonti si personalul de pediatrie poarta halate colorate, pentru a evita
aceasta asociere).
Terapia comportamentala este bazata pe conditionarea clasica
desensibilizarea sistematica, folosita pentru tratamentul fobiilor, in care
pacientului i se prezinta gradual obiectul fricii sale, pana cand va suporta fara
anxietate contactul cu obiectul.
Conditionarea operanta
Procedeul prin care mediul de desfasurare este astfel aranjat incat intarirea sau
pedepsirea sa poata fi facuta imediat si conform raspunsului, probabilitatea lui
de aparitie crescand sau descrescand ca o consecinta a comportamentului.

 Tipuri de conditionare operanta:

1. Intarirea pozitiva prezenta unui stimul care mareste probabilitatea aparitiei
raspunsului pe care l-a precedat.
2. Intarirea negativa eliminarea stimulilor neplacuti ( cei ce provoaca durere
sau anxietate), ceea ce creste probabilitatea aparitiei raspunsului.
3. Pedepsirea - aparitia unui stimul neplacut sau eliminarea unuia pozitiv ca urmare
a unui raspuns.
Modelarea
Reprezinta invatarea prin observarea unui model comportamental si este foarte
importanta, mai ales pentru copii.
Este un proces complex, care implica multiple proceduri; prin observarea unui
model, o persoana poate sa inteleaga un intreg prototip de raspunsuri , partile
componente ale acestora, poate pune intrebari modelului si astfel apare
feedback-ul.
Tehnicile modelarii au fost folosite extensiv in tratamentul tulburarilor de tip
fobii, fiind eficiente in reducerea fricii excesive de tratamentul dentar.
CURS III. TIPOLOGIA UMAN I TRSTURILE DE PERSONALITATE
Personalitatea uman: puncte de vedere
1. Exist un set relativ larg de caracteristici ale individualitii numite trsturi,
fiecare persoan avnd o combinaie specific a acestora.
2. Oamenii pot fi mprii n grupuri specifice, numite tipuri
Personalitatea uman: abordri
Aceste puncte de vedere corespund celor dou abordri ale personalitii:
fiecare om este asemenea altor persoane
fiecare fiin uman este unic i, n consecin, nu seamn cu nimeni altcineva.
Ambele teorii pleac de la ideea c exist anumite caracteristici umane care
determin comportamente n diferite contexte.
Tipurile umane
CRITERII DE CLASIFICARE
Morfologice
Funcionale
Psihologice
TIPOLOGII
Hipocrate
Sigaud
Frush & Fisher
Sheldon
Jung
Hipocrate: umorile
Prima clasificare a tipurilor constituionale.
Organismul este compus din

4 umori:
snge, limfa, bila galben i bila neagr (sngele venos).
sanguin, n care predomina sngele vioi, bine hrnit
flegmatic, n care predomin limfa reacii lente, indiferent
coleric, n care predomin bila galben excitabil i impulsiv
melancolic, n care predomin bila neagr retras, nencrezator, lipsit de vigoare.

Sigaud: funciile de baz ale organismului

tipul cerebral: sistem osos gracil, esut gras slab dezvoltat, frunte lat, forma
capului piramid cu baza n sus, tendin la alopecie, figur expresiv; activitate
intelectual intens, predispoziie la boli psihice
tipul respirator: forma capului hexagonal, gt lung, nas acvilin, torace bine
dezvoltat, membre lungi, musculatura bine dezvoltat; predispui la afeciuni
respiratorii
tipul digestiv: forma capului piramid cu baza n jos, mandibula bine
dezvoltat, membre i gt scurte, abdomen proeminent, alimentaie excesiv;
predispoziie la boli digestive hepatice, boli de nutriie
tipul muscular: musculatura foarte bine dezvoltat, bine proporionat, facies
dreptunghiular, activitate fizic susinut; predispus la afeciuni ale articulaiilor i
vaselor
Frush i Fisher: corelaia dintre personalitate i forma dinilor
viguroii, cu incisivi centrali foarte apareni, cu alura robust i primitiv
delicaii, cu incisivi centrali gracili, fragili i teri
intermediarii majoritatea cu dinii agreabili, dimensiune medie, aspect
sntos
incisivul central reprezint partea concret a personalitii
forma incisivului lateral denot partea ei abstract
cu ct pacientul este mai viguros, mai aspru, mai dur, cu att incisivul lateral
seamn mai mult cu incisivul central
cu ct pacientul este mai intelectualizat sau mai efeminat, cu att incisivul lateral
are o form mai blnd i atenueaz impresia creat de incisivul central
forma caninului trebuie luat n consideraie: ascuit la tineri, viguroi, agresivi;
ptrat la pacienii robuti; rotunjit la femei i la persoanele blnde.
Sheldon: tipurile somatice
Psihologia constituional studiaz relaiile dintre structura corpului, pe de o parte, i
activitatea psiho-social, pe de alta parte.
Trei straturi de celule embrionare:
endoderm (din care se vor forma esutul adipos i organele digestive)
mezoderm (din care se dezvolt muchii i oasele)
ectoderm (din care se vor forma sistemul nervos i organele de sim)
Cele trei straturi embrionare nu contribuie n mod egal la formarea corpului.
1. Endomorful
Trsturi fizice

rotund, moale
viscerotonie
Temperament
gurmand, iubete confortul, sociabil, relaxat
2. Mezomorful
Trsturi fizice
musculos, puternic
somatotonie
Temperament
Puternic, aventuros, energic, dominator
3. Ectomorful
Trsturi fizice
slab, delicat
cerebrotonie
Temperament
sensibil, nervos, constient de sine, cerebral
Carl Gustav Jung tipuri funcionale i de atitudine
Opt tipuri, rezultatul combinaiei dintre:
patru tipuri funcionale clasific oamenii dup funcia psihologic pe care o
folosesc de preferin pentru a se orienta n lume (gndire, simire, senzaie sau
intuiie)
dou tipuri de atitudine difereniaza oamenii dup ponderea conferit lumii
exterioare (lucruri, oameni) n raport cu viaa luntric (introvertit, extravertit)
Extravertitul
hotrrile, actele cele mai frecvente i mai importante sunt determinate de
mprejurri obiective, nu de preri subiective;
fiina sa luntric cedeaz n faa condiiilor exterioare, nu fr lupt, dar cedeaz;
contiina sa privete spre exterior;
interesul i atenia sa se orienteaz spre lucruri obiective, din imediata sa
vecintate
aciunile sale se raporteaz la date i determinri obiective i pot fi explicate prin
acestea;
normalitate data de inserarea sa n condiiile date, de neglijarea nevoilor
subiective
Introvertitul
se orienteaz dup factori subiectivi
acord atenie sporit vieii psihice
o profunzime n asimilarea psihic a imaginii obiectului studiat
considerat adesea egocentric
mod de expresie puternic generalizator
valorizare minor a factorului obiectiv conflict dintre eu (fragil) i obiectul
exterior (puternic) anxietate fa de obiect

CURS IV. Teoria fenomenologica (motivaiei umane)

Comportamentul - modul de manifestare, reaciile indivizilor pot fi declanate
de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivaie, din latinescul motivus
(care pune n micare)
motivul - fenomen psihic ce declaneaz, direcioneaz i sustine energetic
activitatea.
studiul motivaiei -cercetarea determinanilor interni ai aciunilor noastre: de ce
ne comportm ntr-un anumit fel, cum ajungem s acionm, ce factori ne
declaneaz activitile?
Definiiile motivaiei
dimensiune fundamental a personalitii;
variabil intern cu rol de suport n declanarea i susinerea diferitelor procese i
capaciti psihice, a reaciilor exterioare ale individului ;
pune n micare i direcioneaza individul
cmp de fore n care se afl att subiectul, ct i obiectele, persoanele i activitatile
(Kurt Lewin)
ansamblul de stimuli sau mobiluri trebuine, motive, tendine, atracii, interese,
convingeri, nzuine, intenii, vise, aspiraii, scopuri, idealuri, proiecte care
susin din interior realizarea anumitor aciuni, fapte, atitudini (P.P. Neveanu si
colab., 1987)
specific pentru mecanismul motivaiei este caracterul ei intern, orice factor
extern, pentru a avea efect declanator, trebuie s aiba o semnificaie n raport cu
factorul intern.
Componentele sistemului motivaional - trebuine, tendine, intenii, dorine, motive,
interese, aspiraii i convingeri.
1. Trebuinele (nevoile)- semnalizeaz o stare de dezechilibru fiziologic sau
psihologic
I. Abraham Maslow -teoriei gratificrii trebuinelor (piramida nevoilor umane )
piramida cuprindea doar cinci nivele (de la necesitile inferioare spre cele superioare,
se ealoneaz de la cele curente, materiale, imediate, la cele abstracte, spirituale, de
durat ;
I. ulterior, autorul a mai adaugat nc dou nivele de trebuine: cognitive (dorina de
a cunoate i a nelege) i estetice.
A. Nevoi de deficien
Nevoi fiziologice (hrana, adapost, odihna, sexuale)
Nevoi de siguran si securitate
Nevoi sociale (de dragoste i apartenen la o familie, grup prieteni, politic,
religios )
Nevoi de autoestimare
Nevoi de autodeterminare (de a atinge propriul potenial creativ, de a obtine
performane nalte ),

B. Nevoi de cretere
trebuintele cognitive (nevoia de a nva, de a ti, de a explora, de a descoperi)
trebuinele estetice (nevoia de concordan, armonie, simetrie, ordine, de contact
cu operele de art, de contemplare a lor, etc)
trebuine de concordan (acord ntre cunoatere, afectivitate i aciune).
Ierarhia trebuinelor - Maslow
explicarea comportamentelor deoarece diferite trepte apar pe rnd n funcie de
dezvoltare psihic
intensitatea trebuinelor scade de la baz spre vrf;
trebuin superioar nu se satisface dect dac au fost satisfacute ntr-o oarecare
msur cele inferioare ei
cu ct o trebuin este mai nalt, cu att este mai caracteristic pentu om
2. Dorinele snt trebuine contientizate.
3.

Tendina (impulsul sau propensiunea) este trebuina aflat n stare de

excitabilitate accentuat, care determin micare, aciune spontan.
4. Intenia este tendina cu un grad superior de elaborare mental, orientat spre un
scop
5. Motivele snt trebuine att de puternice nct determin, declaneaz aciunile,
activitiile prin care se satisfac
Rolurile motivaiei
esenial n activitatea psihic i n dezvoltarea personalitii,fiind primul element
cronologic al oricrei activiti, cauza ei intern.
semnalizeaz deficituri fiziologice i psihologice (foamea scaderea glicemiei,
selecteaz i declaneaz activitile corespunztoare propriei satisfaceri i le
susine energetic (trebuina de afirmare a unui elev declaneaz activiti de
nvare, participare la concursuri)
contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si
consolidarea unor insusiri ale personalitatii .

 Un individ poate fi motivat s adopte o atitudine abordnd una dintre nevoile

sale nesatisfcute i determinndu-l s accepte faptul c numai avnd acea
atitudine i poate satisface nevoia respectiv.

CURS V. TEORII SI MODELE DE SCHIMBARE ALE COMPORTAMENTULUI

(v-am trimis mail)
CURS VI. SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI PRIN PRISMA TEORIEI
COMUNICARII
Definitia comunicarii
A comunica nu inseamna numai a emite si a primi, ci a participa, la toate nivelurile, la
o infinitate de schimburi felurite care se incruciseaza si interfereaza unele cu altele
(Robert Escarpit)
Cuvantul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un
spirit poate influenta un alt spirit. Evident, aceasta nu include numai limbajul scris sau
vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, in fapt, toate comportamentele
umane. In anumite cazuri, este poate de dorit a largi si mai mult definitia comunicarii
prin a include toate procedeele prin care un mecanism afecteaza un alt mecanism
(Shannon & Weaver).
Studiul comunicarii
Scoala proces
Scoala proces, care vede comunicarea ca transmitere a mesajelor
Important este modul in care emitatorul si receptorul codeaza si decodeaza un
mesaj, precum si modul in care sunt folosite canalele de comunicare
Daca efectul comunicarii este diferit de cel asteptat, se interpreteaza aceasta drept
un esec, iar problema este cautata pe parcursul procesului de comunicare
Este studiul ACTELOR de comunicare
Scoala semiotica
Scoala semiotica defineste comunicarea drept un schimb de sensuri (semnificatii)
Este studiata interactiunea dintre mesaje si oameni pentru a produce intelesuri,
acestea din urma determinate cultural
Neintelegerea comunicarii nu este datorata unei disfunctionalitati in proces, ci
rezulta din diferentele culturale dintre emitator si receptor
Este studiul PRODUCERII comunicarii
Scoala proces
Modelul Shannon & Weaver
*Modelul matematic al comunicarii (liniar)
Emitator ---------------------------- Receptor
canal de comunicare

Scoala proces
Modelul Lasswell
Cine comunica?
Ce spune?
Prin ce canal?
Cui?
Cu ce efect?
Prin efect, autorul intelege ca o schimbare observabila si masurabila a starii
receptorului este cauzata de un element din cadrul procesului de comunicare.
1. Emitatorul( Sursa)
este persoana care genereaza si ofera informatii, construind un mesaj si initiaza
comunicarea.
credibilitatea si atractivitatea.
A. Credibilitatea se refera la valoarea, prestigiul, autoritatea si increderea ce pot
fi acordate sursei.
Competenta se refera la abilitatea sursei de a fi bine informata, de a comunica si
de a exprima informatiile in mod clar, coerent si accesibil catre receptori.
Pentru a fi autentica, sursa trebuie sa fie demna de incredere, sa transmita mesaje
in mod sincer, natural, cu acuratete si fara partinire, fara a urmari interese
personale.
B. Atractivitatea sursei se refera la modul in care se prezinta in fata receptorilor:
infatisare fizica, tinuta vestimentara, limbaj, ton, etc
Exemple de surse : primare- cercetatori, prof. univ., medici; secundare: medici
gen sau pediatri, asistenti medicali, familia, colegii, mass- media , etc.
2. Mesajul este unitatea fundamentala a procesului de comunicare, alcatiut din
cuvinte, semne, sunete, imagini, ce rezulta din procesul de codificare, pentru a fi maiu
usor recunoscut de receptor, prin decodificare.
Cerintele mesajului:
sa fie atragator, interesant, cu idei noi
- accesibil( clar, logic, concis)
- acceptabil ( sa nu socheze mentalitatea receptorilor)
- directionat ( receptorii sa creada ca lor le este adresat)
- convingator( persuasiv)
- redundant ( sa fie repetat de mai multe ori)
Indicatori de retentie ai mesajului
din ceea ce auzim retinem 10%,
din ceea ce vedem retinem 25%,
din ceea ce facem stim 60%,
din ceea ce descoprim si invatam pe altii retinem 90%.
3. Receptorul este persoana care primeste si accepta mesajul.
Cercetarile de psihologie arata ca impactul comunicarii depinde de caracteristicile
individuale ale receptorilor (personalitate, motivatie, sistem de valori, stare fizica si
afectiva).

Scoala proces
Modelul Jacobson
context al comunicarii
contact - canalul de comunicare si conexiunile psihologice ce se stabilesc intre
emitator si destinatar
cod - complexul de semnificatii impartasite prin intermediul carora s-a construit
mesajul
Scoala semiotica
Semnificant- existenta fizica a semnului, cuvantul scris sau rostit
Semnificatul - conceptul mintal pe care cuvantul il exprima
Atribuirea de semnificatii este diferita de la o cultura la alta si de la o societate la alta.
Axiomele de la Palo Alto
1. Nu exista non-comunicare (comunicarea este inevitabila)
2. Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relational (acesta
ofera informatii de interpretare a continutului celui dintai
3. E un proces continuu, ce nu poate fi tratat in termen de cauza - efect sau stimul raspuns.
4. Comunicarea imbraca fie o forma digitala (verbala), fie una analogica (orice
comunicare non-verbala).
5. Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, in functie de
elementul pe care se bazeaza (egalitate sau diferenta)
6. Comunicarea este ireversibila. Odata emis, mesajul produce efecte directe sau
indirect, mai rapid / mai intarziat, pe termen scurt / de durata.
7. Presupune procese de ajustare si acordare; acesta atunci cand vorbitorii dau
sensuri diferite mesajului.
Scopurile comunicarii
Sa fim receptionati (auziti/ cititi)
Sa fim intelesi
Se fim acceptati
Sa provocam o reactie (o schimbare de comportament/ de atitudine).
Clasificarile comunicarii
I. Comunicarea poate fi :
verbala, reprezentand 7% din ceea ce se comunica
nonverbala, reprezentand 93% (paralimbajul sau comunicarea paraverbala, adica
tonul vocii si ritmul dau 38%, iar mimica si gesturile reprezinta 55%).
II. Comunicarea poate fi :
lingvistica cu ajutorul limbii articulate
paralingvistica, cu ajutorul tonului, a inflexiunilor, a ritmului vocii
extralingvistica, ce se foloseste de mijloace nonverbale.
III. Comunicarea poate fi :

intrapersonala - comunicarea in si catre sine

interpersonala - intre persoane
de grup - intre membrii grupurilor
prin mass-media - catre marea masa de indivizi.

Comunicarea verbala
Poate fi realizata prin:
Cuvinte rostite formal (cu clienti, cu pacienti) si informal (prieteni, colegi,
familie)
Cuvinte scrise: tiparituri, scrisori, carti, e-mail.
Functiile limbajului (Jakobson)
Functia emotiva - se indreapta asupra transmitatorului, avand drept scop
exprimarea directa a atitudinii vorbitorului fata de cele spuse de el.
Functia conativa sau persuasiva - este concentrata asupra destinatarului,
urmarinde-se obtinerea unui anumit tip de raspuns din partea lui.
Functia referentiala, denotativa sau cognitiva - este indreptata asupra referentului,
intereseaza in primul rand semnificatia, continutul exprimat.
Functia fatica - se refera la contactul interlocutorilor, la conexiunea lor
psihologica si deci, la controlul functionarii canalului de comunicare intre ei.
Functia poetica - se concentreaza asupra mesajului, modul de exprimare, forma
(in poezie, de examplu).
Functia metalingvistica - face trimitere la codul utilizat
Cele sase functii definite de Jakobson coexista de fapt in orice tip de comunicare.
Situatiile de comunicare
rolurile sociale
cadrul fizic
cadrul social
contextul lingvistic
contextul extralingvistic
momentul desfasurari comunicarii
CURS VI. Comunicarea nonverbal
Definiie
Comunicarea nonverbal este ansamblul de semnale - diferite de cuvinte - care
pot fi decodificate, transmind nelesuri.
Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul
transmis prin cuvinte.
Indicii non-verbali (Stanton)
Expresia feei
Gesturile

Poziia corpului
Orientarea
Proximitatea
Contactul vizual
Contactul corporal
Micri ale corpului
Aspectul exterior
Paralimbajul
Aspectul scrisului

Limbajele folosite n comunicare (Pease, Dinu)

Limbajul tcerii
Limbajul spaiului
Limbajul corpului
Limbajul tcerii
Tcerea este legat de ascultarea i receptionarea corect a mesajelor
Tcerea poate stimula conversaia
Ascultare activ: informaie, nelegere, ascultare reciproc i cooperare
Limbajul spaiului
spaiul intim : 45-50 cm (n culturile europene; excepie fac persoanele iubite sau
membrii familiei)
spaiul personal: 1-2 m (comunicarea este confortabil)
spaiul social: 4-5 m (n situaii impersonale; asigur eficien maxim i
implicare emoional minim)
spaiul public: peste 6 m (presupune, de obicei, comunicare ntr-o singur direcie
i neimplicarea auditoriului)
Paralimbajul
Tonul, inflexiunile i nlimea vocii
Ritmul i fluena vorbirii
Pauzele
Cuvintele de umplutur
(aa, tii, deci, uh)
Oftatul
Tusea semnificativ
Contactul vizual
Regleaz fluxul conversaiei
Furnizeaz feed-back-ul
Faciliteaz exprimarea emoiilor
Semnaleaz natura relaiei dintre interlocutori
Expresia facial
Cel mai puternic mijloc non-verbal de comunicare
Micari fine ale sprncenelor si ochilor
Dilatarea pupilei

 Direcia privirii
Posturile i micrile corporale
Poziia corpului indic starea social, dorina de a domina sau de a se supune etc.
Posturile i miscarile pot reflecta imaginea de sine, ncrederea n propria
persoan, starea emoional sau atitudinea fa de ceilali
Gesturile
Comunic informaii
Comunic emoii
Susin discursul
Exprim imaginea de sine
Exprim prietenia
Atingerile
Strns legate de conceptul de spaiu intim
Sunt 5 tipuri de atingeri:
atingeri care transmit emoii pozitive
atingeri n joac
atingeri de control
atingeri rituale
atingeri care au alt scop dect comunicarea propriu-zis

Indicii non-verbali ai comunicrii

Ineficiente (care
intrerup sau
ingreuneaza
comunicarea)

Forme nonverbale de
comunicare

Indepartata (foarte
mare), prea apropiata
(foarte mica)
Dispersata spre mai
multe activitati
De indepartare/
apropiere reticenta

Distanta

Rigida, lasciva, asezat

inclinat spre spate

Postura

Absent, sfidator,
intermitent

Contactul vizual

Atentia
Deplasarea

Eficiente (care
incurajeaza
comunicarea,
dovedind aprobare
si respect pentru
interlocutor)
Aproximativ egala
cu lungimea
bratelor
Consacrata total
interlocutorului
De apropiere
(aplecare spre
interlocutor)
Relaxata dar atenta,
asezat usor inclinat
in fata
Permanent,
cuviincios, il
priveste in ochi pe
interlocutor

Grabit, nu isi
intrerupe activitatile
anterioare

Timpul

Folosite pentru a
impune distanta fata
de interlocutor
Folosit ca bariera

Pozitia picioarelor
si mainilor
(sezand)
Mobilierul

Tipatoare, neglijenta,
provocatoare
Privire opaca,
incruntare, in
discrepanta cu
sentimentele
Distrag atentia de la
discurs, in discordanta
cu vorbirea
Ineficiente (care
intrerup sau
ingreuneaza
comunicarea)

Imbracamintea

Evidente,
stanjenitoare

Manierismele
(comportamente
bizare)
Volumul vocii

Foarte puternic, foarte

slab
Precipitat, nerabdator
sau stacatto: foarte rar
sau ezitant
Apatic, adormit, fortat
ori nervos

Expresia faciala

Gesturile
Forme nonverbale de
comunicare

Ritmul vocii
Nivelul atentiei

Raspunde prompt,
isi consacra timpul
total
interlocutorului
Lipsita de
ostentatie (retrase,
nederanjante)
Folosit pentru a
apropia persoanele
De bun gust,
decenta
Zambitoare, in
concordanta cu
sentimentele
Pun in evidenta
cuvintele, calde,
relaxante
Eficiente (care
incurajeaza
comunicarea,
dovedind aprobare
si respect pentru
interlocutor)
Absente sau
nederanjante
Moderat, usor de
inteles
Moderat sau mai
scazut
Alert pe tot
parcursul
conversatiei

Comunicarea cu pacientul
n practica medical, completm informaiile obinute de la pacient prin anamneza
verbal cu un numr de informaii non-verbale
Exist o legatur direct ntre nivelul de pregtire, staturul social, disponibilitatea
de a vorbi ale unei persoane i numrul de gesturi utilizate pentru a transmite un
mesaj

CURS VII. Empatia medicului fa de pacient

Definitie
capacitatea de a te identifica emoional cu trairile altei persoane
aceasta transpunere reprezinta una dintre trasaturile cele mai importante ale
medicului, nefiind un mijloc de cunoastere stiintifica, ci mai degraba intuitiva, cu
privire la ceea ce pacientul experimenteaza.
Orientarea non-directiv fa de pacient -Carl Rogers
relaie centrat pe client care creeaz un climat n care acesta se simte acceptat,
se poate nelege pe sine i i recunoate problemele;
acest climat relaional se bazeaz pe patru componente :
1. acceptarea necondiionat a celuilalt
2. neutralitatea binevoitoare
3. autenticitatea
4. empatia
A fi empatic (Rogers)
a percepe cu acuratee cadrul intern de referin al altuia, cu toate componentele
sale emoionale i cu semnificaiile care-i aparin, ca i cum ai fi cealalt
persoan, dar fr a pierde condiia de ca i cum
capacitatea medicului de a se aeza n locul pacientului su i de a privi lucrurile
din perspectiva acestuia, prin ochii lui.
transpunere n psihologia celuilalt fr a pierde ns identitatea de sine.
S. Marcus subliniaz c aceast transpunere este realizat att la nivelul ideilor
(preluarea modului n care pacientul gndete i realizeaz rolul su social) dar i
la nivelul sentimentelor (prin perceperea experienei acestuia i preluarea strii lui
de spirit).
Empatie i simpatie
empatia presupune orientarea ctre celalalt, nelegerea celuilalt prin ncercarea
de a te pune n situaia lui
pe cnd simpatia implic o poziionare alturi de celalalt, are n vedere influena
celuilalt asupra eului.
Funciile empatiei
1. funcia cognitiv urmrind cunoaterea celuilalt
2. funcia anticipativ - prin care poate fi stabilit comportamentul probabil al
celuilalt
3. funcia afectiv prin care se stabilete o legtur emoional ntre comunicatori
4. funcia performanial care presupune faptul c empatia poate deveni o
aptitudine
5. funcia de comunicare care se refer la posibilitatea de a stabili o legtura ntre
eu i celalalt

Elementele empatiei
I element al empatiei - abilitatea de a recepta sentimentele celuilalt;
al II-lea- capacitatea de a comunica verbal i nonverbal aceast nelegere.
Empatia trebuie s fie transmis celuilalt.
Ascultarea activ
prim pas n susinerea procesului de comunicare cu pacientul ;
vorbitorul este ncurajat s continue conversaia, este ajutat n momentele n care
se blocheaz i este solicitat s explice detalii dificil de neles
Manifestarea empatiei. Sugestii (Reguli)
Nu vorbii despre dumneavoastr
Nu schimbai subiectul discuiei
Nu dai sfaturi, nu dai verdicte, nu criticai
Nu planificai dinainte ce avei de spus
Urmrii sentimentele celuilalt, aa cum reies ele din limbajul verbal i din
cel nonverbal
Interesai-v de sentimentele, nevoile i temerile pacientului
Nu pretindei ca ai neles ce vrea s spun atunci cnd, de fapt, nu l-ai
neles
Confirmai ca ai neles parafraznd ideea transmis de el (Vrei s spui
c)
Evaluarea nivelului de empatie
Nivelul -1. Manifestarea empatiei blocat.
Replica medicului este ofensatoare i deloc pertinent, el nerspunznd
sentimentelor pacientului (o strategie folosit pentru a inhiba exprimarea
emoiilor).

Nivelul 0. Manifestarea discontinu a empatiei.

Medicul nu comunic recunoaterea mecanismelor profunde ale afectelor
pacientului; n schimb, nelege sentimentele de suprafa rostite explicit de
acesta. Atitudinea pasiv a medicului nu relev nimic din ceea ce pacientul a
comunicat n mod implicit.
Nivelul 1. Reflectarea.
Medicul i transmite direct pacientului c sentimentele de suprafa sunt nelese
i le reflect cu precizie.
Nivelul 2. Empatia adiional.
Rspunsul medicului comunic nelegerea sentimentelor pacientului n
profunzimea lor i la nivelul dispoziiei pacientului de a-i dezvlui propriile
emoii. Medicul depete nivelul explicit al cuvintelor interlocutorului sau,
pentru a deduce cauza emoiilor sau pentru a descoperi sentimente asociate, dar
fr direcie clar, explicit.
Aceast form de empatie se manifest prin expresii de genul: M ntreb dac
mi-ai putea spune, Poate c, Am impresia c sau Nu cumva credei
c

Caz practic- Context

O pacient - pentru o restaurare fizionomic n regiunea frontal.
la consultaie, medicul - depozite importante de tartru nsoite de inflamaie
gingival, carii dentare netratate i complicate pe dinii laterali.
Medicul propune urmtoarele etape de tratament: igienizare, rezolvarea leziunilor
care genereaz infecii i abia apoi restaurarea fizionomic n regiunea incisivilor.
Pacienta: Nu cred c am posibilitatea s susin financiar un tratament de aa
mare anvergur i, n plus, pe mine nu m intereseaz dect felul n care arat
dinii care se vd. Nu pot accepta planul dumneavoastr de tratament.
Medicul:
Rspuns empatic de nivel -1
Nu sunt de acord cu dumneavoastr. Asanarea cavitaii bucale nainte de
refacerea dinilor frontali este singura soluie terapeutic acceptabil!
Rspuns empatic de nivel 0
Igienizarea cavitaii bucale i eliminarea infeciilor sunt absolut necesare!
Rspuns empatic de nivel 1
Nu avei resursele financiare pentru un tratament de aa mare amploare i
considerai mai important aspectul dumneavoastr fizionomic. Aa este?
Rspuns empatic de nivel 2
Nu avei posibilitatea s susinei financiar acest tratament de mare amploare
pentru c nu l considerai absolut necesar pentru bunstarea dumneavoastr. V
dorii doar un aspect fizionomic agreabil care s v asigure relaii sociale de
calitate. Am neles corect punctul dumneavoastr de vedere?
n concluzie
A fi empatic = a nelege durerea sau satisfacia altuia aa cum el le simte i a
percepe cauzele acestora asa cum el le percepe ;
Medicul trebuie s arate c nelege suferina celui bolnav, dar s nu sufere
mpreun cu el i nici s nu se angajeze ntr-o atitudine de simpatie;
Folosirea empatiei are o influen pozitiv att n ceea ce privete satisfacia
pacientului, ct i n respectarea unui anumit tratament.
CURS VII. Anamneza. Tehnici terapeutice de comunicare
La baza comunicrii efective i a unei bune relaii cu pacientul - abilitatea de a
realiza o excelent anamnez (interviu clinic); acesta conduce la o diagnosticare
corect i la obinerea cooperrii pacientului att n timpul tratamentului, ct i n
respectarea recomndarilor fcute.

utilizarea tuturor abilitilor de comunicare ale medicului i practicarea anumitor

tehnici terapeutice de comunicare

Anamneza
ne pune n contact direct cu pacientul , n timpul creia medicul i pacientul se
cunosc.
dialogarea este o aptitudine vital
lipsa informaiilor, a explicaiilor i a instruciunilor duce la nenelegeri i la
neaderen n respectarea recomandrilor i tratamentului.
Reguli i tehnici
Pacienii sosesc la cabinet deja anxioi, panicai, preocupai (unii sunt capabili s
recunoasc i s exprime aceste sentimente, altii nu);
Medicul trebuie s-i ntmpine zmbind, s-i salute, s se prezinte i apoi s-i
invite s ia loc ; important este s le rein numele i s-l pronune corect;
dialogul s aiba loc ntr-un cadru plcut, linititor; cei doi aezai pe dou fotolii
identice, nu pe scaunul de tratament i nici desprii de biroul medicului
trebuie sa-I tratm cu rbdare, s-i ascultm cu mult atenie,
s-i ncurajm prin ntrebri scurte s vorbeasc cu ncredere despre problemele
lor, despre ceea ce consider ei drept cauze ale acestor probleme, despre ceea ce ei
cred c s-ar putea rezolva prin tratament.
scopul principal al anamnezei este acela de a schimba reciproc informaii pentru
a crea astfel un raport bazat pe ncredere i respect.
aceast tehnic d posibilitatea de control al situaiei, de a menine dialogul pe
fgaul care ne intereseaz.
pacientul (indiferent de clasa social sau pregtirea profesional), datorit
anxietii, fricii, durerii, uit repede ceea ce i s-a spus,
periodic, trebuie s li se reaminteasc recomandrile fcute (mesajul s fie
redundant).
medicii fr prea mari abiliti de comunicare sau n cazul anumitor tipuri de
pacieni (copii, btrni, persoane cu probleme mintale)- materiale ajutatoare cum
ar fi: desene, postere, brouri, casete video, filme, diapozitive, etc
Tehnicile anamnezei
1. Aplicarea ntrebrilor deschise:
Cum v simii?, Cu ce v pot ajuta?, Ce fel de probleme ai avut?
pacientii vorbesc despre problemele lor complexe, fr resticii;
faciliteaz diagnosticarea, deoarece rspunsul pacientului poate nu are legatur cu
simptomele, dar poate are mare importan n viata sa i are repercusiuni n starea
sa de sntate.
2. Meninerea tcerii
pacientul ofer la ntrebri raspunsuri monosilabice - controlul minim asupra
persoanei, dar prin tcere i spune acesteia c medicul ateapt mai mult de la
ea.
pacientul d un raspuns complet i spontan; unii dintre acetia fac pauze i apoi
continu, completeaz
pacienii foarte emotivi -e bine s tcem pentru a le da timp s-i dozeze sau
controleze emoiile

3. Facilitarea rspunsurilor
ncurajarea comunicrii prin comportament, gesturi, mimic, cuvinte care nu au
nici o legatur cu boala sau cu informaia pe care dorim s-o obinem;
cazul persoanelor cu probleme de comunicare, medicul este cel care trebuie s
gseasca calea corect de a-i face s vorbeasc
4. Confruntarea
implic faptul c medicul trebuie s afle tot ce-l intereseaz despre pacient din
comportamentul i obiceiurile de rutin ale acestuia.
contraindicat n anumite situaii: cnd pacientul continu s ofere doar rspunsuri
scurte, concise, la ntrebri deschise, la tcere, la facilitare si cnd acesta nu se
simte n largul lui.
Medicul spune mai bine ceva de genul nu v simtii bine s vorbii despre aceste
lucruri?, apoi observ reacia pacientului i ncet, ncet, se ajunge la confruntare.
5. Aplicarea ntrebrilor directe
ofer medicului cel mai mare control, dar dac ntrebrile snt folosite n
exclusivitate, nu arat situaia real a pacientului, mai ales dac acesta este o
persoan concis.
dac nu a reuit cu tehnicile anterioare, poate pune ntrebri directe, la subiect,
care au doar rspunsuri concrete i pe care pacientul nu le poate evita.
Cauze ale comunicrii defectuoase dintre medic i pacient
1. Atitudinea profesional
Atitudinea medicilor :
I. consider c educaia pacientilor reprezint o component important a
activitii lor i acord cel mai mare volum de informaii posibil n economia de
timp a consultaiei, adaptnd informaiile n funcie de capacitatea de ntelegere a
pacienilor-vad relaia cu pacientul ca o relaie de reciprocitate, recunoscnd rolul
jucat de pacient pe tot traseul relaiei medicale.
II. ofer doar un minimum de informaii, n special celor care le solicita acest
lucru, iar altor pacieni, care nu solicit, nu le ofera nici un fel de informaiitendina de a accentua statutul lor profesional, distana profesional dintre ei i
pacienti i de a exercita un control sever asupra consultaiei
2. Stiluri de anamnez
birocratic (orientat spre medic) este caracterizat printr-un interviu eficient,
bine condus de medic, uniform fcut tuturor pacientilor, care limiteaz
posibilitatea exprimrii sensibilitilor i particularitilor psihologice ale
pacienilor, determinndu-i s rspund limitat i de suprafa, fr tendina de a
extinde dialogul.
orientat spre persoan, n care manifestarea empatiei i constientizarea
sentimentelor pacienilor au fcut obiectul comunicrii din timpul anamnezei.
3. Bariere sociale i de statut profesional medic-pacient

diferenele se manifest in abilitile medicului de a obine informaii relevante

despre pacient n timpul anamnezei, ct i in capacitatea pacientului de a transmite
informaiile medicului i de a recepiona, nelege i accepta mesajele transmise
de medic.
pacienii din clasele sociale cu nalt calificare solicit mai multe informaii
despre etiologia, profilaxia i tratamentul afeciunilor dect pacienii din clasa de
mijloc, iar cei din clasa muncitoare pun foarte puine ntrebri, ceea ce conduce la
interpretarea c nu doresc s fie informai (diferenele sociale dintre acetia i
medici fiind mult mai mari).

4. Perspective diferite ale medicului i pacientului

perspectivelor diferite ale celor doi asupra strii i boal i a obiectivelor
anamnezei i educaiei pentru sntate.
medicul, din perspectiva sa, acord importan raionamentului tiinific i datelor
psiho-clinice n diagnosticarea bolii.
pacientul subliniaz importana experienei subiective a bolii i semnificaia
acestei experiene.
pacienii caut rspunsuri la ntrebri de genul Care este cauza apariiei acestei
afeciuni?, De ce mi s-a ntmplat tocmai mie?, cutnd informaii care s le
explice mecanismele declanatoare ale bolii prin modele explicative create de ei .
5. Dificulti de ntelegere i memorie
folosirea de catre medici a unui limbaj prea academic sau a jargonului tehnic,
care nu este accesibil sau familiar pacienilor
chiar in cazul folosirii unui limbaj accesibil, pacienii pot s nu descifreze
mesajul sau s fac confuzii datorit cunotinelor limitate despre etiologia,
evoluia i tratamentul bolilor;
unii pacieni snt reinui (jenai, sfioi) sau prea delicai i nu pun ntrebri
suplimentare referitoare la afeciunea lor;
momentul derulrii anamnezei sau educaiei pentru sntate poate avea o
ncrctur emoional pentru pacient (agitaie, team), care poate influena
negativ procesul de memorare al informaiilor;
cantitatea mare de informaii oferite ntr-o edin poate afecta capacitatea de
memorare i nelegere a pacientului, el neputnd recepiona i memora ntreg
mesajul
Particularitile comunicrii medic-pacient n tratamentul pedodontic
copii, ca i adulii, sosesc la cabinet anxioi, panicai, transpunerea n aceast
stare se datoreaz relatrii experienelor dentare neplcute avute de prini,
familie sau prieteni; o problema special este aceea c muli aduli transmit
anxietatea lor copiilor ;
exista copii care percep unele tratamente invazive ca pe o pedeaps; ei trebuie
convini c acesta este n beneficiul lor, trebuie ludai la fiecare pas progresiv i
ncurajai s cread c pe msura ce se obinuesc cu edintele la medicul
pedodont, frica va disprea

muli copii la nceput, deschid gura foarte puin, dar dac medicul e abil, ncetncet i face s-o deschid att ct este nevoie pentru a lucra. Diapozitivele, casetele
video, desenele care prezint copiii n aceeai situaie, infricoai, dar care ulterior
afirm ca i-au nvins teama, snt de mare ajutor n cazurile speciale.
Copiii anxiosi vd n medic o ameninare, de aceea rolul lui este acela de a-i
educa, de a-i ajuta s-i nving teama, de a-i nva s coopereze, de a-i motiva s
adopte obiceiuri de ngrijire oral adecvate.
Ca i la adulti, calitile de comunicare, rbdarea i profesionalismul ne ajut
s rezolvm toate cazurile.
folosirea limbajului (comunicarea verbal) joac cel mai important rol n legatura
dintre copil i medicul pedodont sau asistent care, cu mult rabdare, pot elimina
teama i anxietatea, mai ales n tratamentele invazive.
Modele de abordare ale copilului
1. modelul ndrumare-cooperare- modela pe copii pentru a ajunge la raportul
de comunicare dorit.
2. modelul de apropiere verbal :
a. abordarea permisiv - informaii detaliate(necesitatea tratamentului dentar,
procedurile, ce va simi n timpul tratamentului, ce senzaii va avea ) fac ca micul
pacient s se relaxeze, s se simt mai sigur i mai linitit, predispus la cooperare.
b. abordarea empatic - trasmite trei mesaje principale: ma intereseaz i snt
preocupat de ceea ce simi, ncerc s neleg cum te simi i e foarte normal s
simti ceea ce simi.
c. Abordarea personal -acesta e fcut s neleag c el e vzut i recunoscut ca
individ.
Strategii comune
ntrirea verbal sau material pozitiv - folosirea frecvent a laudelor,
ncurajrilor, susinerii i chiar a recompenselor materale de valoare mic.
Transmiterea sentimentului de control-credina unei persoane n abilitile sale
de a modifica valoarea ameninrii spre ea nsi prin aciunile i reaciile sale;
reduce anxietatea i-i d nivele nalte de toleran (de exemplu, ncetarea aciunii
turbinei sau piesei la semnul minii copilului).
Folosirea directivelor. Recomndarile i solicitrile snt folosite permanent n
cabinetele stomatologice. Acestea implic autoritate i abilitatea de a face
pacientul s execute ceea ce i se cere.
Persuasiunea. Limbajul e folosit pentru a schimba atitudinile i obiceiurile de
ngrijire oral ale pacientului. Se obine fcnd apel la relaie, la consecine i la
valori.
Comunicarea nonverbal. Paralimbajul -Tonalitatea vocii expresii faciale i de
ndrumri explicite pot fi de mare ajutor n convingerea pacientului-copil
; poziia corpului, gesturi, expresii faciale, atingeri uoare, prietenoase.