Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
Jurisprudenta
Gerarea intereselor altuia nu poate privi numai actele de conservare si administrare a bunurilor
proprietarului gerat, ci ele se pot referi si la executarea obligatiilor personale cu caracter patrimonial
ale celui gerat, pe care acesta este dator sa le indeplineasca in baza unei obligatii legale, cum este
cea privitoare la intretinerea copiilor - Trib. Suprem, col. civ., dec. nr. 781/1966 in C.D. 1966, p.
191.
Executarea obligatiei de intretinere pentru copiii geratului de catre gerat, prin vanzarea unor bunuri
ale geratului care executa o pedeapsa privativa de libertate, constituie o gestiune a intereselor altuia
- Trib. Suprem, dec. nr. 781/1966, in C.D. 1966, p. 125.
Art. 1.331 Obligatia de instiintare. Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea
inceputa de indata ce acest lucru este posibil.
Este o expresie a principiului bunei-credinte, care guverneaza raporturile juridice civile, ex lege,
gerantului ii revine obligatia de a-i aduce la cunostinta geratului imprejurarea ca executa gestiunea.
Aceasta obligatie nu se suprapune in toate cazurile cu momentul inceperii gestiunii, fiind posibil ca
gerantul sa cunoasca geratul ulterior inceperii gestiunii.
Neexecutarea obligatiei de instiintare conduce la diminuarea obligatiei de indemnizare ce-i revine
geratului ori la inexistenta obligatiei de indemnizare, dupa caz.
In urma instiintarii, geratul ar putea prelua gestionarea afacerii sale, gestiunea de afaceri incetand.
Faptele de gestiune trebuie savasite de gerant fara stirea proprietarului, din proprie initiativa,
continuarea acestora cu stirea geratului, care o ratifica, transformand-o din gestiune de afaceri in
mandat.
Obligatia gerantului de instiintare a geratului despre gestiunea inceputa nu conduce automat la
incetarea gestiunii, chiar daca necunoasterea de catre gerat a existentei gestiunii este de esenta
acestei institutii juridice, fiindca geratul se poate afla in situatia de a nu se putea ingriji personal de
afacerile sale si de a nu putea sa desemneze in acest scop un mandatar.
Art. 1.332 Continuarea gestiunii. Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea
inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal sau
prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia.
Durata gestiunii - gerantul are obligatia de a continua gestiunea pana cand, obiectiv, nu mai exista
riscul niciunei pierderi pentru gerat ori pana la momentul la care geratul sau mostenitorii acestuia ar
fi in masura sa reia ori sa inceapa respectiva gestiune.
Abandonarea intempestiva a gestiunii incepute voluntar angajeaza raspunderea reparatorie a
gerantului, de natura a conduce la compensarea, totala sau partiala, a sumelor reciproc datorate.
In masura in care continuarea gestiunii ar deveni prejudiciabila pentru el, gerantul poate sa o
intrerupa, fara a fi raspunzator pentru aceasta.
Art. 1.333 Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului. Mostenitorii gerantului care
cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca
si gerantul.
Acesta obligatie le revine mostenitorilor gerantului numai daca au cunoscut gestiunea.
Mostenitorii pot continua gestiunea pana cand aceasta va putea fi abandonata fara riscul unei
pierderi sau pana cand va fi preluata de gerant sau de altcineva in numele acestuia.
Art. 1.334 Diligenta datorata de gerant. (1) Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele
geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decat
pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.
Efectele gestiunii de afaceri:
-realizarea actelor materiale sau juridice efectuate de gerant trebuie facute cu diligenta pe care un
bun proprietar o manifesta in administrarea bunurilor sale.
-intinderea raspunderii gerantului pentru pagubele cauzate geratului in realizarea gestiunii depinde
de caracterul necesar al interventiei:
* daca gerantul a intervenit pentru a evita producerea unei pagube iminente pe care ar fi urmat sa o
sufere geratul, raspunderea reparatorie se va angaja in persoana gerantului numai daca a actionat cu
intentie sau din culpa grava.
* in lipsa manifestarii necesitatii de interventie a gerantului, acesta va raspunde indiferent de forma
de vinovatie.
Art. 1.335 Obligatiile gerantului. La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului
si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.
Printre obligatiile gerantului este si aceea ca trebuie sa dea socoteala geratului cu privire la
operatiunile executate, pentru a se putea astfel aprecia asupra utilitatii lor. Totodata, gerantul trebuie
sa-i remita geratului bunurile si beneficiile pe care le-a obtinut ca urmare a administrarii afacerilor
acestuia.
In ipoteza n care gerantul s-a obligat fa de un ter n interes propriu, aceast obligaie i revine lui,
i nu proprietarului.
Art. 1.336 Actele incheiate de gerant. (1) Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata
de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa impotriva
geratului.
(2) Atunci cand actioneaza in numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii cu care a
contractat decat daca geratul nu este obligat fata de acestia.
Obligatiile gerantului fata de terti.
- in cazul in care gerantul contracteaza in nume propriu, va raspunde personal pentru executarea
obligatiilor asumate, fara a fi afectat dreptul tertilor cocontractanti de a se regresa impotriva
geratului.
- in cazul in care gerantul incheie actul juridic in numele geratului, gerantul nu este responsabil fata
de terti, cu exceptia imprejurarii in care tertii nu s-ar putea indrepta impotriva geratului.
Dreptul de regres al tertilor este o expresie particulara a imbogatirii fara justa cauza.
In ipoteza in care gerantul incheie acte juridice in nume propriu cu tertii, dar de care urmeaza sa
beneficieze geratul, cum ar fi, de exemplu, un contract privind efectuarea unor reparatii, el va
raspunde fata de tertipentru obligatiile asumate indiferent daca gestiunea a fost sau nu utila pentru
gerat.
Art. 1.337 Obligatia geratului. (1) Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar
daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum
si, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, impreuna cu dobanzile din ziua in
care au fost efectuate, si sa il despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a
suferit din cauza gestiunii.
(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in
beneficiul sau, au fost incheiate de gerant.
(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul lea facut.
(4) In vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instantei, in urma unei
expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege pentru ordonanta presedintiala,
inscrierea in cartea funciara a unei ipoteci legale, in conditiile legii.
Obligatiile geratului fata de gerant. Geratului ii revin urmatoarele obligatii, chiar daca rezultatul
gestiunii nu a fost atins:
a) sa ii restituie gerantului valoarea integrala a cheltuielile necesare.
b) sa restituie valoarea cheltuielilor utile, insa numai in limita sporului de valoare; lacele doua valori
se calculeaza dobanda legala din momentul efectuarii lor; caracterul necesar si util al cheltuielilor se
apreciaza la momentul efectuarii lor de catre gerant, iar nu de la momentul inceperii ori finalizarii
gestiunii sau la momentul stabilirii cuantumului lor.
c) sa il despagubeasca pe gerant pentru prejudiciul pe care l-a suferit din cauza gestiunii;
despagubirea este conditionata de absenta oricarei culpe a gerantului in efectuarea gestiunii.
d) sa ii restituie gerentului valoarea cheltuielilor voluptorii numai daca acesta dovedeste ca i-au
procurat geratului vreun avantaj.
Creanta gerantului avand ca obiect valoarea cheltuielilor necesare realizate in legatura cu un imobil
poate fi garantata prin instituirea unei ipoteci legale, care va fi inscrisa in cartea funciara dupa ce
instanta s-a pronuntat cu titlu definitiv asupra cuantumului acestora. Determinarea valorii
cheltuielilor necesare se realizeaza prin intermediul procedurii ordonantei presedintiale, in cadrul
careia - in lipsa unei recunoasteri din partea geratului, interesat sa nu mareasca cheltuielile
gestiunii- se dispune efectuarea unei expertize cu obiectiv evaluator (expertiza contabila etc).
Art. 1.338 Impotrivirea beneficiarului gestiunii. (1) Cel care incepe sau continua o gestiune,
cunoscand sau trebuind sa cunoasca impotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea
cheltuielilor necesare. In acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen
pentru executarea obligatiei de restituire.
(2) Cel care ignora impotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate chiar si din
cea mai usoara culpa.
Obligaia de indemnizare ce revine geratului care s-a mpotrivit nceperii sau continurii gestiunii
este limitat la restituirea cheltuielilor necesare.
Dac, n aceeai ipotez a manifestrii mpotrivirii geratului fa de nceperea sau continuarea
gestiunii, gerantul i cauzeaz un prejudiciu, rspunderea reparatorie se va angaja indiferent de
forma vinoviei.
Art. 1.339 Gestiunea inoportuna. Actele si cheltuielie care, fara a fi necesare sau utile, au fost
efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au provocat
vreun avantaj.
Pentru a putea solicita restituirea cheltuielilor voluptorii, gerantul este obligat sa probeze ca acestea
au condus la procurarea unui avantaj pentru gerat.
Art. 1.340 Ratificarea gestiunii. In privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data
cand a fost inceputa, efectele unui mandat.
Ratificarea va opera retroactiv, urmand ca asimilarea sa se realizeze de la momentul inceperii
gestiunii. Asimilarea se limiteaza insa la efectele actelor juridice incheiate in numele ori in
beneficiul geratului.
B. Plata nedatorata
Art. 1.341 Notiune. (1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu tiltlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.
Planta nedatorata consta in executarea de catre o persoana -solvens-a unei obligatii fata de o alta
persoana-accipiens-fata de care nu era obligata si fara intentia de a executa obligatia altuia.
Condiii. Pentru a se nate raportul juridic specific plii nedatorate, este necesar manifestarea unei
condiii eseniale, constnd n aceea c persoana care efectueaz plata s fie ncredinat c are de
executat obligaia respectiv n relaie cu accipiens; credina existenei obligaiei poate fi rezultatul
erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului.
La fel, obligaia de restituire nu se nate ca urmare a efecturii unei pli cu titlu de liberalitate sau
n cadrul mecanismului specific al gestiunii de afaceri [alin. (2)], cu precizarea c autorul plii a
acionat, voluntar, n cadrul specific celor dou instituii: i-a exprimat voina juridic n sensul
gratificrii beneficiarului plii, respectiv a urmrit prin realizarea plii evitarea unei pierderi n
patrimoniul geratului.
Jurisprudenta
1.Ca regul, prescripia ncepe s curg de la data cnd titularul dreptului la aciune a cunoscut sau, dup
mprejurri, trebuia s cunoasc naterea lui (art. 2523 NCC). Ca atare, dreptul societii comerciale
reclamante de a solicita restituirea plii nedatorate s-a nscut la data efecturii plii nedatorate,
3 septembrie 1988, i, prin urmare, aciunea introdus la 5 ianuarie 2004 s-a formulat cu depirea
termenului de prescripie de 3 ani. Cu privire la legalitatea plii, se poate afirma c suma achitat de o
persoan fizic, din contul societii comerciale reclamante n contul societii comerciale prte, pentru
o persoan fizic, nu reprezint o plat valabil ntre cele dou societi comerciale, cu att mai mult cu
ct recunoaterea fcut de persoana fizic (asociat la societatea prt), n sensul c a ncasat suma, nu
reprezint o recunoatere a datoriei fcute de societatea comercial prt, de natur a ntrerupe cursul
prescripiei. Deci, n spe, nu exist cauze legale de ntrerupere a cursului prescripiei, motiv pentru
care recursul reclamantei se respinge (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5544/2004, in Dreptul nr. 1/2006, p.
280).
2. In cazul sumelor nedatorate, unitatea face plata din eroare, considernd c suma se cuvine
beneficiarului, cruia nu i se poate reine vreo culp n ncasarea ei, n timp ce sumele pentru diurn i
beneficiul unor servicii, a cror valoare incumb unitii, sunt pltite anticipat persoanei, cu obligaia de
justificare ulterior, n condiiile legii. ntre cele dou categorii de operaiuni sunt deosebiri de esen, att
n ce privete destinaia, ct i modalitile efective de plat. Astfel, n timp ce primele sunt acordate
pentru trecut, avansurile spre decontare sunt acordate pentru viitor. De aici se poate deduce i momentul
n care se produce paguba: n primul caz, de la data ncasrii sumei, iar n cel de-al doilea, n momentul
prezentrii decontului incorect ntocmit. Obligaia beneficiarului plii nedatorate i are izvorul n
mbogirea fr just cauz, n timp ce rspunderea titularului pentru avans spre decontare se
ntemeiaz pe atitudinea ilicit a acestuia, rezultnd din nentocmirea decontului de cheltuieli n
termenul stabilit de lege sau ntocmirea lui n neconcordan cu realitatea [Trib. Suprem, dec. nr.
187/1982, in R.R.D. nr. 10/1982, p. 63).
Art. 1.342 Plata primita cu buna-credinta de creditor. (1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci
cand, in urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasatsa se implineasca termenul de
prescriptie ori s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei.
(2) In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor in temeiul
subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.
Restituirea nu poate fi dispusa de catre instanta impotriva celui care, cu buna-credinta, a beneficiat
de plata si de implinirea termenului de prescriptie aplicabil, se lipseste de titlul de creanta (in care
era evidentiat adevaratul debitor), prin orice modalitate (inclusiv prin distrugerea acestuia) sau
renunta la garantiile creantei. Totusi, daca obligatia nu este prescrisa, solvens are dreptul de regres
impotriva adevaratului debitor, prin efectul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.
Obligatia de restituire a platii nedatorate nu exista in urmatoarele cazuri:
- in situatia obligatiilor civile imperfecte (naturale) achitate de bunavoie de catre debitor.
- cand plata s-a facut in temeiul unui contract nul pentru cauza imorala grava.
- cand plata a fost efectuata pe temeiul unui contract anulabil pentru cauza de incapacitate a uneia
dintre parti.
- cand plata a fost facuta de o alta persoana decat debitorul, iar creditorul accipiens a distrus cu
buna-credinta titlul constatator al creantei sale.
Art. 1.343 Restituirea platii anticipate. Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului
suspensiv nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin dols sau violenta. De asemenea,
este supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei suspensive.
Termenul suspensiv care este in favoarea sau si in favoarea debitorului are ca efect intarzierea
inceputului exercitarii dreptului subiectiv civil si a indeplinirii obligatiei civile corelative. Dreptul
subiectiv civil si obligatia civila corelativa au insa o existenta certa. De aici decurg urmatoarele
consecinte: daca debitorul executa obligatia sa inainte de scadenta, adica inainte de implinirea
termenului suspensiv (in cazul in care termenul a fost stabilit in favoarea sau si in favoarea
creditorului, debitorul nu poate sa il oblige pe creditor sa primeasca plata inainte de scadenta, deci
plata inainte de scadenta presupune acordul ambelor parti), atunci el face o plata valabila, iar nu una
nedatorata, asa incat nu poate cere restituirea ei, faptul executarii inainte de termen fiind privit ca o
renuntare la beneficiul termenului.
Art. 1.344 Reguli aplicabile restituirii. Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art.
1.635-1.649.
In urma efectuarii unei plati nedatorate se naste dreptul la restituire. Practic, ia nastere un nou raport
juridic, care poate fi dedus judecatii, actiunea in justitie intemeindu-se pe dispozitiile art. 1.635, in
ideea ca ceea ce s-a platiti fara a fi debit este supus restituirii. O astfel de actiune trebuie intentanta
in termen de 3 ani.
Dreptul de a cere restituirea este justificat prin calitatea de creditor a persoanei care a fcut plata.
Mai pot cere restituirea motenitorii, n cazul n care creditorul a decedat. De asemenea, pot cere
restituirea creditorii chirografari ai solvensului, pe calea aciunii oblice.
Obligaia de restituire incumb persoanei care a primit plata (accipiens). Prezint importan dac
aceasta a fost de bun sau de rea-credin, dup distinciile artate la art. 1635-1649.
n mod fortuit nainte de intentarea aciunii, obligaia de restituire nceteaz. n ipoteza n care lucrul
a fost vndut, se nate obligaia de plat a contravalorii bunului, evaluat la valoarea pe care o are
sau ar fi avut-o la momentul intentrii aciunii n justiie. Persoana care i-a diminuat patrimoniul nu
poate pretinde restituirea a mai mult dect a sczut patrimoniul su, altfel ar avea loc o mbogire
fr just temei a sa.
Ca urmare a mbogirii fr just cauz, persoanei interesate i se recunoate posibilitatea intentrii
unei aciuni n justiie pentru restituire. Pentru promovarea unei astfel de aciuni n justiie trebuie
ndeplinite cteva condiii bazate, n special, pe mrirea, respectiv micorarea celor dou patrimonii
ale prilor unui asemenea raport juridic:
a) s existe elementul mbogire, adic dobndirea unei valori evaluabile n bani (se impune ca
patrimoniul prtului mbogit s fi dobndit un element nou n latura activ);
b) sporirea patrimoniului prtului trebuie s corespund micorrii patrimoniului reclamantului;
c) s existe o legtur de cauzalitate ntre sporirea i micorarea patrimoniului celor n cauz.
Pentru a fi supus restituirii la cererea pltitorului, mbogirea trebuie s existe la data sesizrii
instanei de ctre cel nsrcit. Tot la aceeai dat se evalueaz mbogirea beneficiarului i
pierderea celui nsrcit.
Dac a fost de bun-credin, mbogitul restituie ntr-un cuantum echivalent cu beneficiul de care
a profitat la data actului mbogirii. Potrivit art. 1345, mbogitul este obligat la restituire, in
msura pierderii patrimoniale suferite de cealalt persoana i n limita propriei sale mbogiri.
Jurisprudenta
1. Chiar i n situaia n care o persoan locuiete ntr-un imobil fr titlu legal, aceasta are obligaia
s suporte cotele de ntreinere pentru locuina pe care o ocup, n caz contrar ajungndu-se
la mbogirea acesteia fr just cauz {C.A. Bucureti, s. a IV-a civ., dec. nr. 944/1998, in C.P.J.
1993-1998, p. 42-43).
Art. 1.348. Caracterul subsidiar. Cererea de restituire nu poate fi admis, dac cel prejudiciat are
dreptul la o alt aciune pentru a obine ceea ce i este datorat.
Pentru a se putea promova aciunea n justiie n restituire, trebuie s nu existe o alt aciune pe care
reclamantul s o poat exercita n acelai scop. Dac reclamantul are la dispoziie o alt aciune n
justiie, de pild, una nscut dintr-un contract, nu va putea exercita aciunea n restituire, aceasta
din urm avnd un caracter subsidiar n raport cu prima.
Dac reclamantul are ia dispoziie aciunea bazat pe contract, delict sau alt izvor de obligaii, n
ipoteza n care urmrete n realitate obinerea unei reparaii pe care ar fi putut s o obin pe calea
unei aciuni prescrise sau care este paralizat prin alt excepie ce prtul este n drept s o invoce,
el nu poate intenta actio de in rem verso.
Jurisprudenta
1. Aciunea prin care se cere obligarea unei persoane a plti suma de bani cu care s-a mbogit
fr just cauz nu este admisibil dac reclamantul are posibilitatea de a exercita o aciune
izvornd dintr-un contract de mandat pe care l-a ncheiat cu prtul {I.C.C.J., s. civ. i de propr.
int., dec. nr. 3374/2005, in Dreptul nr. 5/2006, p. 275).
2. Fapta ilicit extracontractual este acea conduit prin care se ncalc obligaia de a nu aduce
atingere drepturilor i intereselor legitime ale celorlalte persoane, ct i neexecutarea lato sensu a
obligaiilor nscute dintr-o fapt licit i dintr-un act juridic unilateral. n spe, pretinzndu-se de
ctre reclamant transferarea unei sume de bani ctre prii-intimai, pe care, fr temei, acetia
refuz s o restituie, rezult c ceea ce se invoc este ilicitul extracontractual.
Or, angajarea rspunderii (n msura n care se demonstreaz ndeplinirea condiiilor prevzute
de lege) pe temeiul ilicitului extracontractual este prioritar i face s se menin caracterul
Bibliografie
Pop, Liviu, Ionut-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu -Tratat elementar de drept civil.Obligatiile,
Editura universul Juridic, 2012
Barsan Corneliu, Statescu Constantin-Drept civil.Teoria generala a obligatiilor
Portal.just.ro