Teoria integrative a motivatiei intrinseci si extrinseci a lui Vallerand si Losier

( 1999 ) este unificatoare asupra motivatiei.Include conceptele de incredere in

sine , perspective obiectelor si atribuire.Conceptul central este
autodeterminarea.In aceasta teorie factorii sociali si mediatorii psihologici sunt
conceptualizati ca determinati ai motivatiei. Mediatorii psihologici sunt
considerate moderator si mediatorii ai relatiei dintre factorii sociali si
motivatie.Factorii sociali include experientele sociale associate cu successful si
esecul , competitia si cooperarea ,precum si comportamentul andtrenorului.
Motivatia intrinseca este acea motivatie care implica cel mai inalt grad de
autodeterminare, in timp ce motivatia extrinseca este asociata unui grad foarte
scazut de autodeterminare, sau poate fi conceptualizata ca fiind internalizata,
avand grade crescute de autodeterminare. Amatoivatia presupune cel mai
scazut nivel de autodeterminare.
In cadrul teoriei integrative a motivatiei descrisa de vallerand si Losier apare o
subcategorie ,aceea a evaluarii cognitive.Aceasta teorie cognitiva are potentialul
de a diminua motivatia intrinseca a individului, fiind formata doar din doua
elemente : informatia si controlul.
Conceptul de flow este momentul de varf al motivatiei intrinseci.Flow-ul este trait
cand o persoana ia parte la o activitate interesanta din propria dorinta si nu din
ratiuni externe.
Fritz Heider initializeaza o noua teorie , a atribuirii , care se bazeaza pe tipul de
perceptive pe care o au oamenii cu privire la cauzele propriilor succese sau
esecuri , dar Bernanrd Weiner este creditat cu cele mai semnificative contributii
in termini de interpretari si aplicatii.Aceasta teorie este foarte utila in intelegerea
comportamentelor in situatii de competitive.In functie de rezultate , atribuirile
sunt analizate prin prisma a trei dimensiuni: locus de cauzalitate , stabilitate si
controlabilitate.
Trainning-ul atributional este efficient pentru a reusi sa-I invete pe sportive cum
sa-si dezvolte noi strategii atributionale functionale, ajutand sportivul sa simpta
optimism in viitoarele situatii de realizare.
Egocentrismul in atribuiri sugereaza ca sportivii recurg la atribuiri interne in caz
de success centrate pe sine , iar in caz de esec pe atribuiri externe in care se
disculpa. Majoritatea atribuirilor urmeaza un pattern de protejare a sinelui.
Un factor existential al motivatiei este scopul.Scopul fiind ceea ce-si propune
cineva sa infaptuiasca.
Nicholls descrie doua orientari spre scopuri: orientarea spre sine si orientare spre
sarcina.Orientarea determina modul in care un sportiv isi va evalua propriile
abilitati.Termenii de orientare spre sine si orientare spre sarcina sunt utilizati
alternative cu termenii de orientare spre competitie si perfectionare.
Un deziderat important in cercetare este studiul interactiunii dintre orientarea
spre obiective si climatul motivational.Teoriile actuale sugereaza ca predispozitia

indivizilor de a-si stabili obiective este benefica daca se desfasoara intr-un climat
motivational congruent , rezultanta fiind succesul, satisfactia si
bucuria.Cercetarile din acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a
identifica cele mai bune strategii pentru a ajuta tinerii sportive sa devina
increzatori si motivati.