Lada cu zestre a bunicii

Colegiul tehnic H. Coanda

\

Timioara

Revist de etnogra ie i folclor

Nr.3, 2008

LADA CU ZESTRE
A BUNICII

Pagina 1

Revist de etnografie i folclor

Pagina 2

Lada cu zestre a bunicii

Argument
Acum, cnd se vorbete tot mai mult de integrare european i de globalizare,
elevii notri trebuie s cunoasc cu mintea i cu sufletul satul tradiional romnesc.
n n lada cu zestre a bunicii ei vor gsi comoara tradiiilor, a datinilor i a
obiceiurilor specifice satului bnean, despre care poetul Lucian Blaga spunea c
tria n tihna senzual a unei duminici fr sfrit.
Revista i propune s apere, n linia tradiional, ceea ce este specific
sufletului naional:
Valorile spirituale i materiale ale universului rural, satul romnesc, mitic i
sacru, fiind vatra statornic a neamului nostrum;
Credina ortodox, considerat expresia specific a sufletului romnesc;
Articolele semnate de elevii Colegiului nostru pun in valoare cele mai
semnificative domenii ale culturii populare: obiceiuri i tradiii, tehnica i arta
popular, poezia dialectal, medicina tradiional, oameni de seam bneni, ce
se vor pierde in negura vremii.
Frumuseea vremurilor de odinioar sper s devin tem de meditaii
i reverie pentru elevii nostril. Revista are o valoare estetic i documentar i
contribuie la educarea gustului pentru frumos al tinerilor.

Prof. Berariu Stelua

Pagina 3

Revist de etnografie i folclor

SUFLETUL SATULUI
Copilo, pune-i minile pe genunchii mei.
Eu cred c venicia s-a nscut la sat.
Aici orice gnd e mai ncet,
i inima-i zvcnete mai rar,
ca i cum nu i-ar bate n piept,
ci adnc n pmnt undeva.
Aici se vindec setea de mntuire
i dac i-ai sngerat picioarele
te aezi pe un podmol de lut.
Lucian Blaga

Pagina 4

Lada cu zestre a bunicii

ANIVERSARE
Se implinesc doi ani de activitate in cadrul Muzeului de etnografie din Colegiul nostru.
Elevii,care fac parte din Cercul de etnografie si folclor, traiesc cu emotie acest moment de bilant si
privesc cu optimism spre viitor. Ei acorda o atentie sporita colectionarii de exponate etnografice
specifice tuturor nationalitatilor din Banat.
Colectia de arta populara s-a imbogatit in ultimul an scolar cu costume populare fem
eiesti,cilimuri,costume populare barbatesti,catrinte,perne,stergare,braie. Sunt comori lasate de
strabuni,obiecte si lucruri ce incanta privirea,frumuseti create de mintea si mainile dibace ale
oamenilor acestor locuri Ornamentatia si coloritul dau eleganta si frumusete acestor elemente de
arta populara si demonstreaza virtutile creatoare ale femeilorbanatene.
Expozitia de costume populare representative pentru satele traditionale banatene Racovit
a,Opatita,Babsa,Cerna si Cebza afost deschisa,in Colegiul nostru,cu prilejul Zilei
Internationale a copiilor-1 IUNIE.In aceeasi luna, expozitia a fost gazduita si de Muzeul Satului
de la Padurea Verde din Timisoara,respectandu-se Acordul de parteneriat cu acest muzeu.
Elevii s-au implicat cu seriozitate, pasiune, responsabilitate si entuziasm in toate
activitatile.
Jaba Alexandru
Clasa a X-a C

TAT BANATU-I FRUNCEA!

NICOLAE GHEJU

Da cand lumea si pamantu

Om ca banatanu
Nu gasasci cat ai cota,
Ca nu-l afli la tot pasu,
Cat ai mejes-ai umbla.
Lui ii plase acas sa aibe
Podrum si scatula,
Hoara, oi,iege,pursele,
Ca sa-I fie mare turma;
Ca la anu sa-nmultasc
Si iai bani frumos pra ele.

Holda lui fara neghina

Ii bine intretinuta,
Prunii lui is o gragina,
Ca-I traba rachie multa.
Cand duminica cu fala,
Merje la hora in sat,
Imbracat da mare gala
Banatanu-i om bogat!
Cat ii tara-n lung si-n lat,
Oameni falnisi ca-n Banat
Ii greu da aflat!

VORBE DALE NOASTRE

avlie-curte la casa sau la biserica
arvuna-avans
bagrin-salcam
bina-scena
bumb-nasture

coleasa-mamaliga
chicita-imbracata de sarbatoare
dalma-ridicatura de deal
dabalat-descheiat la camasa, la haina
duium-belsug
Jebelean Ovidiu
clasa a x-a C
Pagina 5

Revist de etnografie i folclor

RETETELE I SFATURILE BUNICII

Pregatirea iaurtului (covasatul in casa)
Laptele se ferbe,apoi se raceste la 25 de grade si se toarna in iel o lingura de cuib de iaurt,
adeca din iaurt cumparat dela producatori priceputi,incalzit la 40 de grade sau cat rabda degetul
in iel.Se lasa sa stea linistit 3-4 ceasuri intr-o
camera caldutasau langasoba din bucatarie si
apoi timp de o ora seaseaza intr-o baie de apa
cat mairece, pentru ca sa se opreasca dospirea
lui.
El este atunci gata si din iel se poate face
cuibulaltui iaurt, in acelas fel ca cel de sus.
Lintea, prazul sivarza sunt bune pentru
cei saraciinsange,deoarece contin fierul atat de
trebuitor sanatatii. Pana la iesirea legumelor
mancati-le pe acestea. Usturoiul si ceapa ajuta
pe cei cu oasele slabe,ca si pentru uneleboli
de piele,ca si pentru curatirea si intarirea
plamanilor.
Spala-ti sangele in fiecare zi!
Cum? Cand te trezesti, bea un pahar cu apa,in inghitituri mici,apoi aseaza-te iar in pat
pentru vreo zece-cinsprezeceminute. Apa ajungand in stomac, il spala il trezeste il punelatreaba
usoara de dimineata. Din stomac,apaintra in sange,pe care-l invioreaza.Din sange apa trece in
ficat pe care, de asemenea, il spala.
Cojocar Florin
cl a X-a C

LEACURI BABESTI
Leac vechiu, dar bun pentru obraz
Scapati de zbarciturile fetei,daca va ungeti seara obrazul cu o pasta facuta din
miere,lapte si faina de ovas.Aceasta alifie va ramane toata noaptea pe fata.Facand astfel cateva
saptamanu,zbarciturile vor peri ca prin minune,iar fata va ramane curata si frumoasa.
Gargara
La raceala,raguseala e gata.Ceaiul de romanita(musetel)cald este unul din cele mai bune.Impotriva
durerilor in gat si a inveninarii lor,minunata e gargara calda cu zeama de lamiae (o lingura la o ceasca de
apa la zi).
Moise Daiana
cl a X-a C

Pagina 6

Lada cu zestre a bunicii

OAMENI DE SEAMA DIN BANAT

Doamna Maria Mandroane Ciclovan
Frumusetea vremurilor de odinioara, trecerea
timpului, incluzand in el destine si oameni sunt
teme de reverie pentru talentata creatoare de poezie
dialectala, doamna MARIA MANDROANE
CICLOVAN .Volumul Malucu flori-poezie in graicuprinde creatii cu titluri semnificative: Din satu cu
miros da floare, Pran satu nostru cure aur, Cancecu
dacasa. Este un tinut patriarhal atat de drag poeteisatul carasan de munte, banatic:
Bat pamantun lung si-n lat,
Dar mi-i suflitu in sat.
( Radasina , sfanta radasina!)
Siclovenii dan satu cu miros da floare respecta cu sfintenie traditiile, datinile,dar si muzica lui
George Motoia-Craiu:
Canta Craiu o Argileana,
Sacile dan jiur le chiama.
(Rage soarili da mai)
Este o poezie a dorului de casa, de parinti :
Mi-i dor da cine taica draga,
De maica inca tare dor.
( Tare dor!)
de anii copilariei supusi trecerii timpului, simbolizat de ticaitul siasului dan parece .
Ca muzeograf, doamna Maria Mandroane Ciclovan are un aport deosebit la conservarea aceea ce
tine de etnografia si folclorul banatului, in special ale Vaii Carasului.
Jaba Alexandru
cl a X-a C

O SANSA PENTRU FIECARE

Anii de scoala nu sunt numai perioada acumularii de cunostinte, ci si anii in
care elevii Colegiului Tehnic H. Coanda din Timisoara isi descopera aptitudinile,
talentele, pasiunile. Inscrisa la Cercul de etnografie si folclor din Colegiul nostru,
coordonat de doamna profesoara Steluta Berariu, eleva Brulincu Mara (cl. a X-a AM3
), a participat la concursul Floare de colt (20.10.2007 ), editia a V-a, faza judeteana,
organizat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Activitatea
s-a desfasurat in Satul de copii Rudolf Walter din Timisoara.
Imbracata intr-un minunat costum popular banatean, Mara a impresionat prin
calitatile vocale si prin frumusetea cantecelor noastre banatene, interpretate cu drag.
Elevei noastre i s-a acordat premiul al III-lea, iar Colegiului o Diploma de apreciere
pentru sprijinul acordat in organizarea Concursului si sustinerea elevilor talentati.
Multumim tuturor participantilor, care au picurat in sufletele noastre, intr-o
zi superba de toamna aurie, stropi de bucurie!
Iancu Denisa
cl a X-a C
Pagina 7

Revist de etnografie i folclor

TRADITII, OBICEIURI SI SUPERSTITII

Sfantul Andrei
Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul
Apostol Andrei cel Intai chemat, ocrotitorul Romaniei. El a preluat numele si data de celebrare
ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus
pe pamanturile Daciei. El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a
inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut.
Noaptea de Santandrei (29 - 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste
perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele
tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.
Pana la inceputul secolului al XX-lea se organizau in Colinele Tutovei, in noaptea de Santandrei,
petreceri de pomina ale
tinerilor, asemanatoare cu
Revelionul. Pentru a fi
feriti de actiunea malefica
a moroilor si strigoilor,
tinerii camuflau si ungeau cu
mujdei de usturoi ferestrele
si usile casei unde se desfasura
petrecerea inainte de lasatu
l serii. De altfel, petrecerea
se numea, local, Noaptea
Strigoilor, timp nefast, cand
strigoii vii (oamenii care
se nasc cu caita, cu coada - o
vertebra in plus, din legaturi
incestuoase etc.) isi parasesc
trupurile fara stirea lor, iar
strigoii morti ies din sicrie,
morminte si cimitire pentru
a provoca suferinte oamenilor,
pocesc si sug sangele celor
vii, leaga sau iau puterea
barbatilor, strica taurii, fura
sporul vitelor, se joaca cu lupii
si ursii etc. In acest timp,
petrecerea tinerilor in vatra
satului, numita si Pazitul
Usturoiului, era in toi. Fetele
aduceau cate trei capatani
de usturoi, le puneau laolalta
intr-o covata pentru a fi
pazite de o batrana la lumina
lumanarii. Complet izolati
de lumea din afara, stapanita
de fortele malefice, tinerii
se distrau, cantau, jucau,
beau, adesea peste masura,
mancau, glumeau, ca la un
adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii
Domnului (Postul Craciunului). Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata
cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se
intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an. Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana,
si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor
etc.

Bocetul Andreiului
La cei vechi, moartea si renasterea divinitatii adorate si deci a timpului anual cu care aceasta
se confunda, era substituita de un sacrificiu sacru (pom, animal, pasare, om si chiar a unui obiect
insufletit simbolic). Un obicei care atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste
Anul Nou dacic este obiceiul atestat la romanii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dupa
confectionarea unei papusi din carpe, numita Andreiu, substitut al anului vechi, o asezau pe lavita
Pagina 8

Lada cu zestre a bunicii

(pat) ca pe un mort si o jeleau. Lipseste marele sacrificiu, jertfa rituala a animalului care personifica
divinitatea, specifica oricarui inceput de an. Este posibil ca una din traditiile care a migrat din toamna,
de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solstitiul de iarna, sa fi fost sacrificiul
porcului. De altfel, unul din numele purtate de lup in zilele lui de celebrare, gadinet, in special la Filipi
cand incepe imperecherea pentru inmultire, este purtat si de porcul tanar, numit popular si godin,
godinet.

Noaptea strigoilor
Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea
in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului
calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in
Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima,
intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, care in aceasta noapte isi
parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta (Pamfile, 1914, p. 127), se iau la
bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile
de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand
spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si
paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care
nu-si luau anumite masuri de protectie: Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe
la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini. Pentru ca
sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales -, mananca usturoi in aceasta
seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile
trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in
casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede
ca strigoii pot intra si iesi din casa (Pamfile, 1914, p. 128). Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau
sa faca rau. Acestia fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul
cocosilor (Pamfile, 1914, p. 128). Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite
ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei (Noaptea
Strigoilor), Sangiorz si in alte imprejurari. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi
in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa,
al treilea copil din flori nascut de o femeie etc.
Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc
in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un
animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura
pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri)
unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgarie, se
ranesc pana iese invingator unul din ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii,
isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de primul
cantat al cocosilor. In ajunul Sangiorzului, la Manecatoare (noaptea de 22/23 aprilie), isi parasesc din
nou trupurile pentru a merge sa fure mana holdelor, laptele vitelor - sa strice taurii, sa lege sau sa ia
puterea barbatilor etc. In cele doua nopti oamenii se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau melitele,
intorceau vasele cu gura in jos, produceau zgomote, ii strigau pe nume, aprindeau focuri, pazeau cu
atentie vitele si pasunile etc. In Moldova, noaptea se numea Pazitul Usturoiului si se celebra ca un
revelion. Sunt argumente etnofolclorice care sprijina ipoteza ca in aceasta perioada a anului dacii
celebrau Anul Nou. Tinerii satului, fete si baieti, se adunau in cete de 10 -12 persoane la o casa mai
mare, careia ii ungeau, la lumina zilei, usile si ferestrele cu usturoi. Participantii, care nu paraseau pana
Pagina 9

Revist de etnografie i folclor

dimineata casa, petreceau ca la un revelion: mancau, se cinsteau, adesea peste masura, jucau, glumeau.
Dimineata ieseau cu lautarii in curte unde jucau covata cu capatani de usturoi adus de fete si pazit
noaptea de o batrana. Petrecerea se incheia cu impartitul usturoiului intre participante care il pastrau
la icoana, pentru a-l folosi la vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc.
Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung in Lumea de dincolo din anumite motive:
au fost Strigoi in viata, au fost oameni obisnuiti, dar li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la
inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele apropiate, pentru a le provoca
mari suferinte: aduc moarte, boala, molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele care
le aduc, strigoii morti pot fi, dupa locul unde actioneaza, de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi
si de foc. In cazul in care prezenta strigoiului se considera evidenta prin efectele produse de acesta
(era auzit, visat, apareau anumite semne pe mormant), se proceda la descoperirea si anihilarea lui
prin diferite practici de dres sau de destrigoire. Atmosfera devenea si mai apasatoare datorita unei
importante zile a lupului fixata de traditie pe data de 30 noiembrie, la Santandrei. In aceasta zi lupul
isi poate indoi gatuI teapan, devine si mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic
sau om, nu mai are scapare (Pamfile, 1914, p. 135-137). Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri
suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor.
Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor
in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.
Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc
de trei ori si capata infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe, broasca).
Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant Ei nu se
intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din
sat recunoscuti dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat lupul sau
animalul in care se metamorfozeaza. Intr-una din legende pricoliciul este un tanar casatorit care,
mergand pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de caine si se repede s-o muste. Nevasta
sa se apara cu braul si il alunga lovindu-l cu secera. In final, pricoliciul este recunoscut dupa scamele
catrintei ramase intre dinti. In alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleaca de acasa si este
recunoscut tot dupa scamele hainelor ramase printre dinti. O data pe an, in Noaptea Strigoilor (29
- 30 noiembrie), s-ar intalni cu strigoii morti, care isi parasesc si ei mormintele, pentru a-si alege, prin
lupta, stapanul. Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de
vite.
Pentru pericolul inchipuit ce l-ar fi adus strigoii, pricolicii si lupii la Santandrei, practicile de
prevenire si aparare erau asemanatoare cu cele efectuate la Sangiorz. Informatiile etnografice nu
atesta insa la Santandrei aprinderea focurilor, fumigatiile, stropitul si scaldatul cu apa, strigatele si
producerea zgomotelor, pomenile pentru imbunarea mortilor iesiti din morminte si altele. Lipsesc,
in general, practicile active de alungare a spiritelor malefice; alimentele rituale si ungerea cu usturoi,
ascunderea coaselor si a limbilor de melita sunt mai mult actiuni de aparare pasiva. Fortelor malefice
nu li se declara razboi deschis, ca la Boboteaza, Sangiorz, Joimari, Sanziene, intrucat sansa de izbanda
era minima in conditiile in care puterea aliatilor, intunericul si frigul, crestea neincetat pana la solstitiul
de iarna.

Aflarea ursitei
Ca la orice inceput de an, prisoseau practicile magi ce de aflare a ursitei, adica a viitorului
sot. Fata de maritat prepara o Turtuca de Andrei, turtita subtire din faina de grau, foarte sarata,
Pagina 10

Lada cu zestre a bunicii

coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si
potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului. Alte fete, dupa ce soseau acasa de la
Pazitul Usturoiului, semanau cate un catel de usturoi privegheat intr-un cocolos de aluat. Dupa modul
cum incoltea si crestea usturoiul semanat, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era
insa favorabil si pentru observatii meteorologice si astronomice. Unii batrani, nestiutori de carte
dar cititori in stele, observau cerul in noaptea de Ovidenie sau de Santandrei si noroceau anul,
prevestind daca va fi bogat sau sarac, ploios sau secetos, daca va fi pace sau razboi etc. Obiceiul de a
semana in noaptea de Santandrei grau intr-o oala de pamant pentru a interpreta rodnicia ogoarelor in
noul an este practicat si astazi.

Acte de divinatie
Spiritele mortilor care misunau pretutindeni la Santandrei, favorizau actele de divinatie.
Asemanator altor sarbatori sezoniere de peste an, cele mai preocupate sa valorifice ocazia oferita de
Noaptea Strigoilor pareau tot fetele, cu nelipsita lor grija, casatoria. Practicile de divinatie efectuate
la fantana, la cotetul porcului, la gardul si poarta gospodariei, la masa incarcata cu usturoi etc. aveau
unul si acelasi scop: aflarea ursitului, a calitatilor lui (tanar, batran, frumos - urat, bogat - sarac). Aceste
acte magice erau savarsite in taina, de fiecare fata in parte, sau pe fata, cu participarea mai multor
fete.
Elemente de ritual specifice renovarii timpului apar, mai ales in Moldova, la Ovidenie. Acum, ca si la
Anul Nou, Sangiorz, Paste se credea ca cerul se deschide si vorbesc animalele; se faceau previziuni
si pronosticuri meteorologice, se incepeau vrajile si farmecele al caror punct culminant era atins in
noaptea de Santandrei.

Covasa. Bautura rituala

Prin Colinele Tutovei, la Ovidenie sau la Santandrei, se prepara din malai si faina, uneori
numai din malai de porumb sau de mei, o bautura fermentata numita covasa. Literatura etnografica
descrie doua tehnici de preparare a covasei; din malai si faina sau numai din malai. In primul caz se
luau malai si faina, in parti egale, se amestecau si se opareau cu apa clocotita pana se obtinea un fel de
terci. Dupa doua ore, amestecul acesta se punea intr-o putina si se turna apa calduta pana se obtinea
un lichid vascos ce putea trece prin ciurul cu care se cernea malaiul. Continutul se amesteca foarte
bine si se lasa apoi sa fermenteze, la loc caldut, pana a doua zi cand se fierbea, la foc potrivit, intr-un
ceaun, pana se mai ingrosa. Gustul bauturii era dulce-acrisor, asemanator cu cel al bragii. Covasa se
punea prin strachini sau oale si se impartea prin vecini pentru ca vacile sa fie laptoase, iar laptele sa
fie smantanos (Pamfile, 1914, p. 145). In alte sate covasa se numea braga si se prepara numai din
malai, care se oparea si se faceau patru turte; doua turte se coceau, doua ramane au crude. Dupa ce
turtele coapte se raceau, erau framantate intr-o putina, se amestecau cu malaiul ramas necopt si se
turna apa clocotita. Continutul se amesteca, se puneau cateva felii de lamaie si se lasa sa fermenteze
pana a doua zi, cand era bun de baut. In zona Covurluiului din Moldova Centrala se spunea ca fiecare
om este dator sa manance covasa, in aceasta zi, pentru ca sa fie ferit de strigoi (Pamfile, 1914, p.
146).
Jaba Alexandru
cl a X-a C

Pagina 11

Revist de etnografie i folclor

MOS NICOLAE SAU SANNICOARA

Distanta de numai sase zile care separa Santandreiul de Sannicoara a favorizat o vie circulati a motivelor
si practicilor rituale, astfel ca cercetatorul intampina serioase dificultati cand incearca stabilirea semnificatiilor
calendaristice. Santandreiul este plasat intr-un timp sumbru, invaluit de spiritele malefice care devin extrem de
violente in Noaptea Strigoilor. Puterea fortelor potrivnice incepe sa scada dupa miezul noptii, la cantatul cocosilor.
Lumea ce parea ca merge spre prabusire este salvata insa in fiecare an de Sannicoara, personaj mitologic imaginat
ca un mos cu barba alba, calare pe cal, a carui atributie principala era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde
incearca soarele sa se strecoare in tinuturile de miazanoapte. Acelasi rol il avea, sustine legenda, Santoaderul care
pazea poarta dinspre rasarit a cerului.
Mos Nicolae est e o personificare la varsta senectutii, a timpului
imbatranit care a preluat din calendarul crestin numele si data de
celebrare ale Sf. Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din
Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus.
In traditiile romanesti Mos Nicolae are atributii straine de statutul sau
ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade la inceputul
iernii, pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa el spre
taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura,
este iscoada lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele
sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii,
apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in
timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul
pentru o clipa, oamenii pot sa-l vada stand la Masa Imparateasca in
dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui
Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii
copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6
decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decat
cu recompensele. Conform traditiei crestine, el pedepsea pe cei care se
abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si
practici magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii Noiembrie (Filipii
de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia, Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la
inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific unui stravechi inceput de an autohton,
probabil Anul Nou dacic.
Sannicoara reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit in Grecia antica cu multe secole inaintea
erei noastre. Nikolaos se incadreaza intr-o bogata familie de compuse al caror prim element este nik- (verbul
nikao - a invinge, substantivul nike- victorie), semnificatia acestuia explicand in buna masura favoarea de care
se bucura numele si, implicit, frecventa lui in onomastica greaca (Ionescu c., 1975, p. 219). Traditiile populare
romanesti par a nu fi straine de semnificatiile stravechi ale numelui grecesc. Sarbatoarea de pe sase decembrie
prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: la Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua
cu cat se suceste puiu-n gaoace (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala musceleana. Aceleasi
simboluri optimiste apare si din legenda ardeleana despre Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din
traditia bucovineana care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou in lumina mare, atunci
cand cerurile se deschid de trei ori (Pamfile, 1914, p. 157). Legendele si traditiile dedicate lui Sannicoara, in
esenta precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care porneau la lupta, de ajutorul dat, ca
stapan al apelor, corabierilor; de sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc. Daca la
informatiile etnografice si folclorice de mai sus adaugam contextul favorabil in care este prezentat Sannicoara in
colinde, ca si pozitia sa privilegiata in Panteonul romanesc, putem afirma ca acesta a fost un personaj mitologic al
carui cult se asemana cu cel al Santoaderului, Sangiorzului, Santiliei si Samedrului. Sunt indicii ca unele atributii ale
lui Sannicoara au fost preluate, treptat, de sarbatorile vecine: Santandrei si de sarbatorile de iarna.
Dragomir Alexandru
cl a X-a C

Pagina 12

Lada cu zestre a bunicii

SFANTUL NICOLAE
Povestiri din Bucovina
Sfantul Nicolae se mai numeste prin unele parti din Transilvania si San-Nicoara sau SaMicoara.
Prin Bucovina se crede ca Sfantul Nicolae este al
doilea sfant facut de Dumnezeu, ca sta alaturi de Parintele
ceresc in stanga Lui, si ca in noaptea de catre Sfantul Vasile,
Dumnezeu si cu Sfantul Nicolae stau la masa, aratandu-se
lumii in lumina mare, atunci cand cerurile se deschid de trei
ori.
Sfantul Nicolae orandueste soarele; cu privire la
acest rost insemnat, iata ce scrie George Cosbuc:
Soarele e pus de Dumnezeu sa lumineze pamantul, dar el,
ingrozit de rautatile cate le vede pe pamant si satul de acelas
drum vesnic, intr-una vrea sa fuga si sa scape de vederea
pamantului. Asa cum umbla el de-a curmezisul peste pamant,
de la rasarit spre sfintit, tot isi schimba drumul si fuge cu rasarirea, cand spre miaza-zi, cand spre miaza-noapte, ca,
doara-doara va putea ajunge odata sa faca sfarsit pamantului si el sa stea sa se odihneasca pe cer si sa nu mai aiba de
incunjurat pamantul. Iar sfarsitul pamantului va fi atunci cand soarele va ajunge sa rasara de la sfintit si sa sfinteasca
la rasarit, adica tocmai intors de cum e astazi.
Dar Dumnezeu nu voeste lucrul acesta si de aceea a pus strajer la miaza-noapte pe San-Nicoara si la miazazi pe San-Toader, ca sa tie calea soarelui si sa-l abata din cale.
Si ci-ca primavara ajunge soarele in fuga lui pe la San-Toader si atunci ia cu el noua babe rele si aduce ploi si
ninsori si prapadenii de vreme rea, ca doara-doara va scapa nevazut de San-Toader pe o vreme ca aceea. Si mai-mai
sa-l scape San-Toader, caci soarele apuca sa fuga inainte ; dar atunci San-Toader, cu noua cai are sa se iea dupa soare
si-l fugareste, il alearga sa-l prinda. Si fuge dupa soare treisprezece saptamani, si abia il ajunge colo departe-departe
spre miaza-zi. Si cum il ajunge, il si intoarce dela miaza-zi spre rasarit.
Si se intoarce soarele si merge,merge spre rasarit, dar cand ajunge la locul lui cel oranduit de Dumnezeu, nu
se astampara ci fuge inainte spre miaza-noapte, ca doara va putea fugi pe de cealalta parte. Si atunci ii iese in cale
San-Nicoara si-l prinde, si-l trimite indarat. Si soarele iaras face ce a facut, si tot asa o pate intr-una cu San-Toader
si cu San-Nicoara.
Dar odata si odata tot o sa scape el de pazitorii lui ; daca nu de San-Toader, dar de San-Nicoara tot o sa
scape, ca San-Toader e tanar si are cai, dar San-Nicoara n-are cai si e batran.
Ziua data de Dumnezeu in stapanire este Joia. Cu privire la acest sfant, poporul nostru cunoaste
urmatoarele povestiri :

Povestiri in legatura cu Sfantul Nicolae prin Bucovina

Intai se aude prin Bucovina si se apropie de cea a Arhanghelului Mihail, cel ce a scos zapisul din manile
Necuratului, si suna precum urmeaza:
Dumnezeu a facut contract cu Nifartache, ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu si cei morti ai lui Nifartache. Dar
vazand Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sfantul Ncolae sa intrebe cine poate lua contractul acela de la el. Sfantul
Nicolae a stat treizeci de ani la poarta iadului. Il vede Nifartache si trimite pe un dracusor la dansul, sa-l intrebe ce
vrea. Cand a ajuns dracusorul departe, Sfantul Nicolae l-a facut praf.
- Ei, da manios e, zice Nifartache ; - ia du-te tu, dara sa nu te apropii de el, a zis altui drac.
Acesta l-a intrebat de departe si Sfantul Nicolae i-a spus. Atunci Nifartache i-a raspuns :
- Numai acel ce se va naste din Duh sfant va putea sa-l ia.
Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Domnul Hristos.
Cand a fost Domnul Hristos de treizeci de ani, a mers si l-a luat si de atunci au ramas oamenii sa fie
judecati dupa pacatele lor.

Jebelean Ovidiu
cl a X-a C
Pagina 13

Revist de etnografie i folclor

OBICEIURI DE CRACIUN
Turtele si colacii
O grija de sama a gospodinelor, in preajma Craciunului, este facutul turtelor si al colacilor
pentru ziua de ajun.
Turtele se fac din faina de grau cernuta cu sata cea deasa. Faina se cumpara din targ, ori o are
gospodina macinata din graul sau, la moara satului. Faina se moaie in apa calduta si se sara. Aluatul, numit prin partile jud. Tecuciu mai ales pane, - nu se dospeste.
Din aluatul bine framantat, se rup bucatele, una cate una, se framanta din nou si apoi se intinde,
-se lateste, se turteste, - cu sucitorul sau ciucitorul, un bat rotund si neted, cu care, apasand cu incetul
peste aluat, intinde si subtiaza prefacandu-l intr-o foaie rotunda, mare cat o farfurie sau mai mare inca.
Dupa ce foaia sau turta s-a subtiat in de-ajuns se ia
binisor, ca sa nu se rupa si se pune pe plita, - tuciul sobei
de tinichea, pe o tabla, - tinichea, - asezata pe jaratec sau
pe fierul plugului pus asemenea in foc, ca sa se coaca turta.
De pe turta incep sa se ridice un fel de besici cari indata se
rumenesc sau se ard, lucru care face ca turtele sa aiba un
gust placut. Dupa ce foaia de turta s-a rumenit pe o parte,
se intoarce si pe cealalta, ca sa se coaca. In urma, turtele se
pun clit, adica una peste alta, pe soba sau pe polita, ca sa se
usuce pe deplin.
Intaia turta pe care gospodina o face, se numeste turtavacii. Ea se coace tocmai la Boboteaza, cand se da vacii
odata cu taratele ca s-o manance, avand gospodina credinta
ca in chipul acesta vaca sa va fi laptoasa.
Turtele se mai numesc si scutecele sau pelincele,
- pelincutele Domnului, - inchipuind, dupa credinta
poporului, pe cele ce au slujit la nasterea pruncului
Hristos.
Colacii se pregatesc fie pentru colindatori,
numindu-se prin unele parti si colindate, fie pentru masa ajunului, fie pentru pomenirea mortilor.
Dupa ce panea pentru colaci se plamadeste, - in anii din urma numai cu plamada facuta din drojdii de vin,
numita si drojdii, - dupa ce se framanta si se lasa ca sa rasara, adica sa inceapa a creste, obisnuit pe cuptor
la caldura, invelind covata cu blani, dupa ce panea se fereste ca nu cumva frigul sa o dea napoi din
crescut, se framanta din nou pe masa, si cu manile, rupandu-se bucati-bucati, se preface in vite groase ca
degetul, din cari se impletesc covrigii, - cei dintr-o singura vita,-colaceii din doua vite si colacii, din doua
vite impletite si incunjurate cu o alta vita.
Obisnuit covrigii se vor da colindatorilor marunti, cu colaceii se vor rasplati colindatorii cei mai
multi, iar colacii se vor da flacailor, colindatorilor neamuri, vor impodobi masa de ajun si se vor da de
pomana.
Gospodinele nevoiase, dupa cum vom vedea, vor inlocui atat turtele cat si colacii, prin felii sau
bucati de pane din targ. Prin Bucovina, se fac colaci rotunzi ca soarele si ca luna.
De aluatul de Craciun se tin o suma de credinte si datine.
Aluatul, din care cu nici un chip nu se imprumuta, este dospit ca sa se oua gainile si sa fie sanatoase
peste vara, iar vitele sa se plodeasca, adica sa fete. Unele gospodine se feresc chiar de vecinele lor cari vin
intr-adins ca sa poata ciupi cateva farmaturi de aluat, ca sa ia sporul si mana vacilor de la acea casa. Daca
Pagina 14

Lada cu zestre a bunicii

o femeie poate lua aluat dospit de la trei case, daca dintr-insul face o pane si daca o mananca apoi cu toti
ai casei sale, fara sa piarda o farmatura macar din acea pane, se crede ca acea femeie va avea closte multe,
cari vor cloci bine si vor scoate pui multi, de cari uliul nu se va putea atinge.
Daca se pastreaza acest aluat pentru mai tarziu, el se poate folosi pentru tamaduirea vitelor bolnave
de deochiu. Prin unele parti, gospodinele pun cate un copil de ieau cu gura de noua ori din aluat, tinand
manile la spate. Din aceste noua muscaturi se face un dodomete care se coace intre soba si care, sub
numele de aluat de la Craciun, se intrebuinteaza pentru diferite boli de stomac la oameni si la dobitoace.
Prin alte parti, aluatul de la Craciun se face in seara Craciunului. Unele babarese, aduna si
muguri de prun rosior, mar dulce, alun, vita, gorun si cires, ii descanta si ii pastreaza peste an, pentru de
mancaturi, tot o boala de stomac.
Prin Bucovina, femeile fac un creciun, un colac in chip de 8, care se pastreaza pana primavara,
cand se afuma si se tamaie boii si plugul inaintea pornitului la arat. Acest creciun se pune atunci in barsa
plugului si cand plugarii ajung la tarina, il mananca.
Dupa ce panea se da in cuptor, femeile pun un carbune stins deasupra jaratecului. Daca acest
carbune se aprinde indata, se crede ca peste vara popusoii vor fi buni, si anume vor rodi bine cei sa-manati
mai in frunte, adica mai timpuriu; daca se va aprinde mai tarziu, vor fi buni popusoii samanati mai la
urma; tot astfel se judeca si pentru cei mijlocii.
In sfarsit, alte gospodine, dupa ce dau panea in cuptor, noaptea, pana a nu rasari soarele, merg in
gradina cu lopata ridicata si striga :
- Cum e cuptorul si lopata plina de pane, asa sa fie copacii, - pomii, - plini de poame.
Codrea Bogdan
cl a X-a C

ELEMENTE DE METEOROLOGIE POPULAR

cnd ne nconjoar norii din toate prile, nu scpm de ploaie;
curcubeul observat n zilele de var, arat mbuntirea timpului;
iarna, vremea bun este prevestit de maa care se piaptn pe obraz,
cnd se nmoaie gerul, dac se piaptn dup cap, vine neaua;
cntecul cocosului seara, iarna, arat vremea moale, iar vara, ploaie;
dac scroafa poart n gur paie, se apropie gerul, viscolul, furtuna;
prevstirea nceputului i sfritului anotimpurilor calde i reci o fac
psrile cltoare: barza, rndunica;
"calendarul de ceap din noaptea de Anul Nou in care se pune sare.
Gaoacea care asud arat luna ploioas;
durata iernii e pus pe seama ursului, care pe 02 februarie, se zice, c iese din brlog, s-i vad
umbra
splina porcului tiat la Ignat - "Dac cotoru al gros st nainte, cic e iarna nainte, dac e napoi
cic iarna e napoi i aa tim cnd e iarna mai grea;
"paparudele" n perioadele de secet "cereau ploaie";
spargerea unui muuroi de furnici - aduce ploaie:cum se adun furnicile, s se strng norii la
un loc, s-aduc ploaia.
Toate dovedesc o strveche preocupare pentru fenomenele meteorologice, n funcie de care
oamenii i organizau viaa.
Timofte Sergiu
cl a XII-a D
Pagina 15

Revist de etnografie i folclor

Funcii simbolice de ritual ale unor piese de

port popular bnean
Piesele de port popular au o valoare utilitar, dar pot folosite ca semne ale limbajului
simbolic. Ele au dou valori importante, de lucru i de semn, cnd
obiectul depete condiia sa profanica, devenid hierofanie.
Limbajul ritualic al pieselor de port popular are rdcini in
practici ancestrale.
Brcira era adesea folosit n vrji i descntece de ursit. n
ajunul Crciunului, fetele ddeau cu brul catre lun, spunnd:
Lun, lun,
S te duci din sat n sat,
S-mi aduci parte de brbat.
n vis s-l visez,
Cu ochii s-l vd.
Apoi luau brul i l puneau sub cpti. Se zice c ntr-adevr, o fat
ar visat cu un biat, dar era tare urt.
Dac fata i gsete ursitul la nunt, brul devine simbol al
unirii tinerilor cstorii, al integrrii miresei ntr-o nou familie.
Brcira este folosit i la trecerea noului nscut prin colac, la trei zile dup natere,
cnd se invoc ursitoarele, obicei ntlnit n zona Fget, Timi. Brcira primete n acest ritual
calitatea de semn metaforic al legrii copilului de comunitate.

nvelitoarea capului
Crpa de cap este o pies de port a femeii cstorite. Trecerea
tinerei mirese de la o stare civil la alta se face prin nvelitul miresei
cu sovonul (vlul de mireas, pe care, a doua zi dup nunt l va
nlocui cu crpa de nevast).
Crpa de cap este folosit i n ritualul puricrii moaei i
naului, pentru a putea a putea bteza noul nscut.
Opregul cu ciucuri. In componena vechiului costum (port)
bnean intrau dou oprege: unul n fa, altul n spate, acesta avnd
valoare simbolic de semn al cstoriei. Valoare simbolic are opregul
i n cadrul ritualului nmormntrii, ind folosit pentru a-l mpiedica
s devin strigoi.
n concluzie, pe lng valoarea lor funcional, estetic i social,
obiectele de port popular dobndesc funcii multiple in cadrul
practicilor magice.
Mihailescu Ciprian
cl a XII-a D
Pagina 16

Lada cu zestre a bunicii

INTERVIU
cu doamna muzeograf, poeta in grai banatean - Maria Mandroane
Ciclovan
-Ce reprezint pentru dumneavoastr satul bnean?
-Satul bnean este vatra noastr strmoeasc spre care trebuie s ne ntoarcem gndul
cu respect, dragoste i admiraie. Oamenii satului sunt legai prin acelai destin existenial, de
aceea sunt solidari la bine i la ru. Am admirat ntotdeauna generozitatea, duiosia, puterea de a
nfrunta cu mult curaj nenorocirile, sensibilitatea lor nsctoare de valori materiale i spirituale.
-Regretai c ai plecat din lumea satului?
-Cu ani n urm am dorit s plec la ora, s-mi fac un rost. Regret c am prsit casa
printeasc, leagnul copilriei mele fericite.
Dar, prin poeziile mele n grai bnean, evoc
satul cu miros de oare, pentru ca localitatea
Ciclova (cuvant provenit din limba cumana,
inseamna malul cu ori) . Chipurile mamei
i al tatlui meu le-am pstrat n inima mea.
De cte ori mi era dor de ei, de bunicii
mei, m-ntorceam cu fal la izvoare, adic
acas. Ei mi-au dat puterea s rmn n via
dreapt i ne-nfrnt.
-Cine v-au fost modelele n via?
-Am cunoscut multi oameni de
mare omenie. Volumul de poezii Malu cu
ori l-am dedicat memoriei vesnice celui care a fost inegalabilul doinitor si crai al banatului George Motoia Craiu. Doinele lui banatene au mangaiat suetul ciclovenilor in marile sarbatori
religioase.
-Ce sfaturi ne dai nou, celor care suntem nscui la sate?
-i vou i tuturor elevilor v spun s nu v uitai sfnta rdcin, neamul nostru bnean
despre care istoricul francez Jules Michelet spunea:
O lacrim-i tremur-n glas, i graiul lui e un suspin.
S i mndri de prinii, bunicii i strbunicii votri. S v ntoarcei cu fala la izvoare iar
graiul de acas s v e srbtoare.
n furtunile vieii, oamenii din satele bnene au pstrat limba strmoilor, obiceiurile,
portul naional. Ei au conservat marile caliti ale poporului nostru: omenia, hrnicia, drzenia,
dar, mai ales, au fost creatori de frumos.
Satul bnean este leagan al tradiiilor, al datinilor i al obiceiurilor.
Jaba Alexandru
cl a X-a C
Pagina 17

Revist de etnografie i folclor

Activitati ale elevilor inscrisi in Cercul de

etnografie si folclor
Banatul, spatiul multicultural si multietnic, prin traditie a permis manifestarea si interferenta
valorilor creatiei populare, materiale si spirituale ale romanilor cu cele apartinand altor etnii: sarba,
maghiara,germana, croata, bulgara, etc.
Pe fundalul tolerantei reciproce, adevarat model de viata al banatenilor, sentimentul apartenentei
nationale a determinat pastrarea traditiilor si valorilor spirituale specice, de-a lungul timpului, cultura
devenind un element marcant in dezvoltarea spiritului de coeziune sociala.
Integrati in Uniunea Europeana si in perspectiva Globalizarii, ca profesor de limba si literatura
romana consider ca elevii nostri trebuie sa cunoasca cu mintea si cu suetul satul traditional romanesc.
In Lada cu zestre a bunicii, ei vor gasi comoara traditiilor, a datinilor, a obiceiurilor si a cantecelor
specice satului nostru banatean, despre care L. Blaga spunea ca traia in tihna senzuala a unei duminici
fara sfarsit.
La intrebarea cum pastram specicul valorilor traditionale zonale, locale si cum educam elevii
nostri relativ la traditie si la valorile neamului sau, eu am gasit raspunsul.
In 2006, am inintat un muzeu, o expozitie permanenta in Colegiul Tehnic Henri Coanda.
Intr-un perimetru restrans, am adunat, impreuna cu elevii mei, obiecte apartinand culturii materiale si
spirituale a satelor traditionale banatene: Opatita, Racovita, Babsa, Cerna, Cebza, din judetul Timis.

Pagina 18

Lada cu zestre a bunicii

Pagina 19

Revist de etnografie i folclor

Pagina 20

Lada cu zestre a bunicii

La vernisajul expozitiei, s-a semnat un acord de parteneriat cu Muzeul Satului de la Padurea
Verde, care, zilele acestea, a fost reinnoit prin Protocol pentru parteneriat educational, tot cu Muzeul
Satului.
Am organizat Cercul de etnograe si folclor, la care participa elevi din clasa a X-a si a XIa, fascinati de frumusetea costumelor populare banatene sau din alte zone, ei insisi contribuind la
imbogatirea colectiei din muzeu.
Aparitia Revistei de etnograe si folclor, Lada cu zestre a bunicii a facilitat accesul elevilor
la cunoasterea valorilor etnograce si folclorice traditionale banatene. In paginile ei, elevii au semnat
articole, care pun in valoare cele mai semnicative domenii ale culturii populare: obiceiuri, traditii,
poezia dialectala, medicina traditionala, oameni de seama din banat. Revista a participat la Concursul
de reviste scolare, a ocupat locul 24, din 66 de reviste participante.

Pagina 21

Revist de etnografie i folclor

Am invitat-o pe doamna muzeograf si poeta in grai banatean, Maria Mandroane Ciclovan, in
mijlocul elevilor clasei a X-a C. Intalnirea a fost emotionanta. Elevii au fost sensibilizati si prin versurile
doamnei din volumul Malu` cu ori. Mesajul doamnei a fost ca un memento: - Sa nu uiti, Darie!
- imaginea pura, de icoana, a satului banatean de odinioara;
- cultura traditionala este cartea noastra de vizita in fata Europei;
- sarbatorile traditionale religioase din Banat;
- lada cu zestre este suetul sensibil si bogat al taranului banatean.
Elevii mei au organizat o expozitie de costume populare in incinta Muzeului Satului de la
Padurea Verde, in iunie, mediatizata de Televiziunea Timisoara.

Pagina 22

Lada cu zestre a bunicii

Pagina 23

Revist de etnografie i folclor

Pagina 24

Lada cu zestre a bunicii

O sustin pe eleva mea, Brulincu Mara (clasa a X-a AM3 ), solista de muzica populara, caresi cultiva calitatile vocale la clasa doamnei Ana Pacatius. Mara a participat la Festivalul de Folclor
Vetre Strabune, la Concursul Floare de colt, la Ziua drepturilor copilului, la Feerie de iarna
(festivalul obiceiurilor de Craciun si Anul nou), la Telemaratonul sperantei. Sunt alaturi de ea la toate
spectacolele, traim impreuna emotiile momentului, ne bucuram de succesul ei. Nelipsit este si elevul
Jaba Alexandru (clasa a x-a C ), care a facut o pasiune pentru etnograe si folclor. In spectacole, Mara
poarta cu mandrie un vechi si autentic costum popular banatean, din zona Buzias.
Pe scena festivalului de folclor Vetre Strabune a urcat si elevul Jebelean Ovidiu (clasa a x-a C),
care a recitat in grai banatean versurile poetului dialectal Victor Vlad-Delamarina.

Pagina 25

Revist de etnografie i folclor

Trupa de teatru folcloric Alfa, in ecare an, cu ocazia zilei de 8 Martie, prezinta scenete
inspirate din operele scriitorilor nostri: Rea de plata, de George Cosbuc, si Bunicul, de Barbu St.
Delavrancea, Mama, de George Cosbuc.

Pagina 26

Lada cu zestre a bunicii

Pagina 27

Revist de etnografie i folclor

Am incurajat participarea elevilor la activitati culturale, desfasurate in satele si comunele lor.
Elevul Dragomir Alexandru (clasa a x-a C ) a participat la Festivalul etno-cultural folcloric. Participantii
au sarbatorit prin cantec, dans si voie buna, convietuirea dintre banateni si celelalte etnii culturale.
Oaspetii sositi din Austria, Germania, Polonia, au apreciat aceasta manifestare culturala care transmite
mesajul ca putem sa m diferiti, dar totusi impreuna.

Pagina 28

Lada cu zestre a bunicii

Eleva Grama Paula (clasa a XI-a C ), in vacanta de vara a cules poezie in grai banatean de
la maica Puschita Stana, de 74 de ani, din Iablanita, judetul Caras-Severin.
Ca asa-s banatanii mei
Cum is pa ser stalili.
Si nu is fece mai mandre,
Ca-n Banatu ge la munce.
La noi fecili faloasa,
Nu stau duminica-n casa;
Sa chicesc si pleaca-n sat
Cu fesiorii la jucat.

Sat Calina, jud. Caras-Severin

Sper ca am reusit sa sensibilizez elevii mei cu privire la importanta cunoasterii, promovarii

si conservarii valorilor traditionale banatene; sa-i fac sa cunoasca datinile, traditiile, obiceiurile
si sarbatorile noastre crestine; sa le dezvolt atitudini afective, sentimente pozitive fata de valorile
materiale si spirituale traditionale ; sa-i fac sa perceapa ca elementele de etnograe si folclor,
specice satului banatean mitic si sacru, au o valoare documentara si estetica, care contribuie la
educatia morala si educarea gustului pentru frumos al elevilor nostri.
Multumesc elevilor care au fost alaturi de mine in realizarea acestor activitati culturaleducative. Multumesc si elevilor Cojocar Florin si Jaba Alexandru care au pus suet in realizarea
acestui material.
Profesor: Berariu Steluta

Pagina 29

Revist de etnografie i folclor

CUPRINS
1) Argument
2) Sufletul satului, de Lucian Blaga
3) Aniversare
4) Tat Banatu-i fruncea!
5) Vorbe dale noastre
6) Retetele si sfaturile bunicii
7) Leacuri babesti
8) Oameni de seana din Banat
9) O sansa pentru fiecare
10) Traditii, obiceiuri si superstitii
Sf. Andrei, Sf. Nicolae
11) Obiceiuri de Craciun
12) Elemente de meteorologie populara
13) Functii simbolice de ritual ale unor piese de port popular banatean
14) Activitati ale elevilor inscrisi la Cercul de etnografie si folclor

BIBLIOGRAFIE
1) Analele Banatului, Etnografie (vol.3) Timisoara, 1997
2) Analele Banatului, Etnografie (vol.4) Editura EUROBIT, Timisoara, 1998
3) Indrumator Bisericesc, Sibiu 1991
4) Tibiscus, Etnografie, Timisoara 1974
5) Tibiscus, Etnografie, Timisoara 1975

Redactori:
Mihailescu Ciprian, Timofte Sergiu (cl a XII-a D)
Jaba Alexandru, Cojocar Florin (cl a X-a C)
Coordonator:
prof. Berariu Steluta

Pagina 30

Lada cu zestre a bunicii

Pagina 31

Revist de etnografie i folclor

Pagina 32