Universitatea

Dimitrie Cantemir
Trgu-Mure

Departamentul de studii masterale

CONSILERE I PSIHOTERAPIE

LOGOTER
APIE I
ANALIZ
EXISTENI
AL
PRELIMIN
ARII

Pora ( Dumnescu)
Carmen

Ce este analiza existentiala si logoterapia?

Rezumat
Articolul si propune o succint privire de ansamblu asupra analizei existentiale si
a logoterapiei, ca metod psihoterapeutic, de la originile acesteia si pn la
dezvoltrile
teoretice
si
metodice
contemporane.
Abstract
This article proposes a short introduction and a historical overview of the existential
analysis and logotherapy, as a psychotherapeuthical and counceling method, from its origins to
the actual theorethical and methodological developements.

De ndat ce pronuntm cuvintele de logoterapie sau analiz existential,

gndul ne duce la neurologul si psihiatrul vienez Viktor Frankl.
Nscut la 26 martie 1905, Frankl este ntemeietorul celei de-a treia orientri
vieneze n psihoterapie, dup psihanaliza lui Freud si psihologia individual a lui
Adler. Discipol si continuator al acestora, Frankl si propune o completare, o
desvrsire a acestor orientri psihoterapeutice prin aducerea n discutie a
dimensiunii spirituale a omului si a problematicii sensului. Se realizeaz n felul
acesta o adevrat cotitur copernican (Frankl, 1988) a imaginii omului, fat de
cea cultivat de orientrile anterioare: Viata nssi este cea care pune ntrebri
omului. El nu are nimic de ntrebat, mai mult, el este cel interogat, cel ce rspunde
vietii este responsabil fat de viat (Frankl, 1995, 1996).
Frankl ncearc n felul acesta s aduc un corectiv perspectivelor
antropologice ale psihologiei abisale, acuzate deja de Husserl si Scheler de
psihologism si implicit de reductionism. Aceast critic, formulat de altfel si de
ctre alti filosofi si psihiatri din epoc, precum K. Jaspers, L. Binswanger sau V.F.
von Gebsattel, Frankl o sintetizeaz cu mult iscusint retoric n formula conform
creia, dac psihanaliza freudian e preocupat de vointa de plcere, iar
psihologia individual a lui Adler de vointa de putere (vezi si Nietzche),
orientarea sa urmreste vointa de sens ca motivatie specific uman primele
dou nefiind n fapt dect expresia nevrotic a acesteia din urm (Frankl, 1996).
n momentul n care si elaboreaz teoria, Frankl nu are ns n vedere doar
aceast critic a psihologismului (comportamentul uman nu poate fi vzut ca

dependent doar de structura psihologic sau de motivatia psihic) si

reductionismului (reducerea dimensiunii spirituale la cea psihologic), ci si a pandeterminismului (ceea ce exclude liberul arbitru, din moment ce n spatele oricrei
vointe se afl o trebuint, un imperativ, precum pozitia n fratrie, situatia oedipal
sau educatia) si a patologismului (vezi doar asertiunea lui Freud conform creia
orice ntrebare asupra sensului este deja o boal sau faptul c n spatele oricrei
strdanii
s-ar
afla
un
conflict
sau
o
nevroz
mascat).
Pozitia dizident pe care o adopt atrage dup sine excluderea lui Frankl n
1927 din asociatia de psihologie individual, la solicitarea expres a lui Adler, fapt
care-l
afecteaz
profund.
Desprins de adlerieni, Frankl este atras din ce n ce mai mult, prin
intermediul lui Rudolf Allers, de antropologia filosofic si fenomenologia lui Max
Scheler. ntr-o conferint din 1926 el foloseste pentru prima dat conceptul de
logoterapie la care, n 1933, l adaug pe cel de analiz existential. ncepnd
din 1938 i apar primele publicatii pe aceast tem, dar datorit rzboiului si a
internrii sale ntr-un lagr de concentrare abia n 1946 public primele lucrri
majore, ntre care si opera sa de referint rztliche Seelsorge, n care precizeaz
fundamentele teoretice ale logoterapiei si analizei existentiale. Dup ce n anii 50
public mpreun cu J.H. Schulz si V.F. von Gebsattel monumentala lucrare n
cinci volume Handbuch der Neurosenlehre und Psychotherapie, opera lui Frankl
se mbogteste continuu cu zeci de titluri de carte, nenumrate articole si conferinte
tinute pe toate meridianele. Intr n contact cu numeroase personalitti din lumea
filosofiei si psihoterapiei, pred la numeroase universitti de renume din lumea
ntreag, iar prestigiul incontestabil de care se bucur se concretizeaz n nu mai
putin de 25 de titluri de doctor honoris causa care i sunt acordate. Se stinge din
viat la 2 septembrie 1997 la Viena, lsnd n urma sa o oper monumental,
ncrcat de umanism, o nou orientare, cea de a treia n psihoterapia vienez, o
scoal de psihoterapie si nenumrati discipoli care i continu opera.
nc de la sfrsitul anilor 40 metoda psihoterapeutic preconizat de Frankl
si gseste primii adepti. n anii 50 ncep s se constituie, n diverse locuri din
lume, societti de logoterapie, prima, curios, tocmai n Argentina.
n spatiul de limb german apar de asemenea societti si institute de
logoterapie; eleva lui Frankl, Elisabeth Lukas, la rndul ei autoare a numeroase
crti de specialitate, se dovedeste deosebit de activ n acest sens. n anul 1982 se
nfiinteaz Institutul de Logoterapie din Viena, punndu-se astfel piatra de temelie

pentru formarea sistematic de specialisti n domeniu si pentru dezvoltarea n

continuare a logoterapiei si a analizei existentiale.
Aceast scoal care grupeaz mai multi elevi ai lui Frankl, n fruntea crora
se situeaz cel mai strlucit discipol si continuator al acestuia, Alfried Lngle, a
cunoscut o dezvoltare deosebit de dinamic att n domeniul cercetrii stiintifice si
al dezvoltrii teoretice, ct si n domeniul practic de interventie terapeutic prin
elaborarea unor metode specifice de interventie psihoterapeutic precum: analiza
existential personal, metoda analizei biografice, metoda gsirii pozitiei
personale, ca s nu le citm dect pe cele mai importante.
n acest nou context analiza existential si logoterapia au cunoscut n
ultimul deceniu si jumtate o dezvoltare deosebit, evolund de la ceea ce Frankl
vedea doar ca o completare a psihoterapiilor traditionale la o metod de
psihoterapie bine structurat si de-sine-stttoare, recunoscut ca atare si
nominalizat oficial n state ca Austria si Elvetia drept una din principalele
orientri
de
formare
si
practic
psihoterapeutic.
Asistm la o dezvoltare si nuantare a cadrului teoretic stabilit de Frankl, att
cu privire la problematica sensului, ct si a teoriei motivationale elaborat de
acesta.

Introducnd problematica sensului n cmpul de preocupare al psihologiei,

psihoterapiei si psihopatologiei, Frankl realizeaz, asa cum am amintit, o adevrat
cotitur copernican. Cu toate acestea, n modul de abordare a problematicii
sensului el rmne la ntelegerea traditional a acestui concept si anume cea
teologic.
De aici au rezultat o serie de neclaritti si nentelegeri care au stat la originea
principalelor critici ce i-au fost aduse, culminnd cu afirmatia conform creia s-ar
urmri nici mai mult nici mai putin dect crearea unui soi de religie surogat.
Aceast abordare idealist platonician a problematicii sensului de ctre Frankl, ce
poate fi sintetizat n asertiunea: sensul premerge fiinta, este nlocuit de Alfried
Lngle prin una empiric aristotelic: fiinta ajunge la sens (Lngle, 1993) sensul
fiind vzut din aceast nou perspectiv ca a posteriori. Lngle distinge ntre un
sens existential si unul ontologic, doar primul fiind de competenta psihologiei, a
psihopatologiei si psihoterapiei, cel de-al doilea depsind competenta acestor
domenii (Lngle, 1993). Este locul de ntlnire dar si de delimitare al psihoterapiei

de teologie. Se realizeaz n felul acesta o nou cotitur n abordarea problematicii

sensului, de aceast dat o cotitur existential. Sensul existential (logos) este
acum definit drept cea mai valoroas posibilitate de actiune, atitudine sau trire,
acum si aici, fiind sansa sau sarcina (imperativul) momentului (Lngle, 1994).
Dar dac fiinta ajunge la sens, sensul fiind ceva de atins, ceva ce trebuie
descoperit, ceva situat la sfrsit, nseamn c si vointa de sens, vzut de Frankl ca
principal fort motivational a omului, este ultima ntr-un sir de alte motivatii ce o
premerg.
Analiza existential actual distinge patru motivatii existentiale
fundamentale (Lngle, 1994), care trebuiesc mplinite, ca o scar a devenirii,
pentru ca persoana s poat ajunge la o existent autentic si ferm ntemeiat:
1. Putinta de a fi pur si simplu, putint vizat n interogarea fundamental a
existentei n directia propriului temei de a fi, prin intermediul perceptiei si cognitiei
ajungndu-se
la
ncrederea
fundamental;
2. Putinta de a resimti ceea-ce-este-valoros ca atrgtor. Aceast posibilitate
este confruntat n ntrebarea fundamental a vietii: Eu triesc, dar mi place s
triesc?, prin intermediul emotiei ajungndu-se la valoarea fundamental
reprezentat
de
viata
nssi;
3. Putinta si, coextensiv, permisiunea de a fi Eu nsumi, ce presupune elaborarea
rspunsului la ntrebarea fundamental a persoanei: Eu sunt, dar am voie s fiu
asa cum sunt?, prin intermediul atitudinii si identificrii ajungndu-se la
valoarea proprie, pentru ca atunci, si doar atunci cnd aceste trei motivatii
fundamentale personal-existentiale sunt mplinite, persoana s fie pus n fata
acelei motivatii, specific umane, pe care Frankl a descris-o ca:
4. Vointa (dorinta) de sens, ce presupune rspunsul la ntrebarea asupra sensului
existentei: Eu sunt aici de ce este bine acest lucru?, prin actiune, druire si
consacrare
ajungndu-se
la
sensul
vietii.

Aceast nou si complex teorie motivational furnizeaz analizei

existentiale actuale un instrument teoretic propriu, n baza cruia poate fi abordat
si psihodinamica, ea devenind astfel o metod si o doctrin psihoterapeutic
complet. n plan teoretic se contureaz tot mai clar o rescriere a psihopatologiei

(n sensul analizei existentiale), bazat pe filosofia existentialist si

fenomenologic n centrul creia se situeaz conceptul de existent, concept nteles
ca
trirea
si
crearea
de
ctre
om
a
valorilor
n
lume.
Conform analizei existentiale se descriu patru premise pentru existent
(Lngle,1997):
1. capacitatea de a accepta conditiile vietii (raportarea la realitate si capacitatea
de
a
avea
ncredere);
2.

de

tri

cu

propria

simtire

(relatii

si

valori);

3. valorizarea a ceea ce este individual si unic (respect fat de felul, libertatea si

demnitatea
persoanei,
chiar
si
a
celei
proprii);
4.

actiona

si

se

angaja

pentru

ceea

ce

sens.

Astfel, perspectiva teoriei comportamentale si a psihodinamicii se modific

diametral, omul ncercnd a se face nteles nu doar ca o fiint condus sau mnat
de conditionri si forte inconstiente, ci si ca una esential atras de valorile prezente
si posibile n lume. Omul ca persoan tinde a trece dincolo de sine, a se consacra si
drui altora (lucruri, oameni, ndatoriri) pentru ca astfel s dobndeasc mplinirea
sa existential. Astfel, analiza existential poate fi definit ca o psihoterapie
fenomenologic-personal al crei scop este de a ajuta persoana s ajung la o
trire liber (spiritual si emotional), la atitudini autentice si la un
comportament responsabil fat de viata si lumea sa (Lngle, 1998).
Din aceast definitie rezult si etapele presupuse de procesul terapeutic din
analiza existential:

prelucrarea emotiei si cognitiei din impresie si trire;

prelucrarea integrativ-biografic a atitudinilor personale;

descoperirea formelor de expresie autentice si corespunztoare situatiei;

exersarea si realizarea unui comportament ncrcat de sens.

n decursul timpului, ntelesul termenilor de analiz existential si

logoterapie a evoluat, iar acest lucru a aprut ca evident chiar n opera franklian.
Confuziile si nentelegerile au fost generate de Frankl nsusi, care n dorinta de a
sublinia pe de o parte specificitatea perspectivei sale antropologice de orientare

existentialist, iar pe de alta particularittile metodei sale de interventie terapeutic,

a conferit acestor termeni ntelesuri sensibil diferite. Scoala vienez actual
ntelege prin analiz existential ntrega metod de psihoterapie cu tot esafodajul
ei teoretic, logoterapia reprezentnd doar o parte a acestui ntreg, si anume aceea
care se preocup de problematica sensului, deci de problematica legat de cea de a
patra
motivatie
fundamental
personal-existential.
n esent, scopul analizei existentiale este de a descoperi acel DA pentru
viat manifestat prin a tri decis si cu acord interior, existenta fiind mplinit n
acord cu lumea, n vreme ce scopul logoterapiei este de a descoperi sensul
(existential).
Principalele afirmatii ale analizei existentiale sunt:

ceea ce este cel mai profund n om persoana nu se poate mbolnvi,

este liber si intangibil;
cu toate acestea, omul poate ajunge la dezndejde dac nu-si descoper
sensul sau dac nu poate fi;

omul este responsabil pentru libertatea sa;

nu este necesar ca omul s afle plcere n tot ceea ce ntlneste, nici

mcar n tot ceea ce afl despre sine nsusi (capacitatea de autodistantare);

omul nu este ntregit doar din si prin el nsusi el are nevoie de o

completare, mplinire, prin intermediul celorlalti (auto-transcendere);

fiecare om are un loc si o misiune n lume ceea ce i se cere este doar s

le descopere.

n completare, principala afirmatie a logoterapiei remarc putinta omului de

a descoperi un sens n oricare situatie de viat, iar aceasta nu prin elaborare sau
impunere ci prin aplecare si cutare, astfel c pn si situatiile cele mai dificile si
lipsite n aparent de orice sperant s poat deveni accesibile prin:

trirea a ceea ce este valoros (de ex. natura, arta, relatia etc);
crearea de valori (materiale, artistice, spirituale etc);
suportarea a ceea ce este de nenlturat si de neschimbat (boal, pierderea
unor oameni dragi), n atitudinea de a-si fi credincios sie nsusi si de a se
putea privi n fat.

narmat cu aceast nou perspectiv teoretic si metodic, analiza

existential si logoterapia actual sunt pregtite pentru a face fat provocrii
acestui sfrsit de mileniu, provocare reprezentat, dup cum foarte atent sesizeaz
Nolberto A. Espinoza (1998), de intrarea omenirii ntr-o nou er, pe care el o
defineste ca postmetafizic.
O apreciere lucid ne oblig s recunoastem marile mutatii survenite n
ultimii 50 de ani n felul de a gndi si a se relationa al oamenilor, att la lume si la
ceilalti, ct si la ei nsisi. n noua lume ce se prefigureaz, o lume a globalizrii,
marile imperative morale ce constituiau jaloane existentiale certe, pentru generatia
lui Frankl de exemplu, tind s dispar, impunnd a fi nlocuite cu altele. Ori tocmai
aceasta este sarcina de perspectiv a analizei existentiale si logoterapiei, sarcin la
care aceasta este pregtit a face fat prin intermediul noilor deschideri si orientri
pe care le avanseaz.
Bibliografie
1. Espinosa N.A. (1998) Zur Aufgabe der Logotherapie und Existenzanalyse im
nachmetaphysischen Zeitalter. n: Existenzanalyze nr. 3/1998, 4-12.
2. Frankl V.E. (1988) Die Sinnfrage in der Psychotherapie. Piper
3.
Frankl
V.E.
(1995)
rztliche
Seelsorge.
Fischer,
96.
4. Frankl V.E. (1996) Der Wille zum Sinn. Mnchen, Zrich, Piper.
5. Lngle A. (1993) Wertberhrung. n: Lngle A. (edit.): Wertbegegnung.
Phnomene
und
methodische
Zugnge.
Viena:
GLE,
22-59.
6. Lngle A. (1993) Glossar zu den Emotionsbegriffen. Ibid. 161-173.
7. Lngle A. (1994) Sinn-Glaube oder Sinn-Gespr? Zur Differenzierung von
Ontologischem und Existentiellen Sinn in der Logotherapie. n: Bulletin der GLE
11,
2,
15-22.
8. Lngle A. (1994) Sinnvoll leben. Niedersterreichisches Pressehaus.
9. Lngle A. (1997) Das Ja zum Leben Finden. n: Schtig Sein. Viena, GLE, 1332.
10. Lngle A. (1998) Verstndnis und Therapie der Psycho-Dynamic in der
Existenzanalyse.
n:
Existenz-Analyse
nr.1/1998,
16-27.
***