Maitreyi - caracterizare

Romanul Maitreyi a fost scris publicat in 1993 si face parte din seria indianistica alaturi
de \"Izabele si apele diavolului\", \"India\"si \"Secretul doctorului Hanigberger\".
Romanul isi organizeaza subiectul in jurul cuplului format din Maitreyi (personaj real, fica unui
mare filozof indian) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor
din India. Povestea lor este \"o monografie a tulburarii\" desfasurata dealungul a 15 capitole.
Stilul este original, subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si
povestirea la persoanaI..Eroina este inspirata din realitate ,ea reprezinta tipul femeii hinduse,
educat in spiritual supunerii absolute fata de familie. Portretizarea sa se realizeaza prin
mijloacele traditionale ale caracterizarii directe facute de alte personaje si indirecta facuta de
narator. Maitrey este un personaj construit intr-o maniera realista, deoarece are numeroase
calitati si defecte atat fizice cat si de caracter.
Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor domina caracterizarea directa,
autocaracterizare, introspectie autoanaliza psihologica, dialogul. Scriitorul evoca o experienta de
viata, romanul avand valoarea autenticului. Maitreyi apare ca o fiinta superioara, cu preocupari
intelectuale deosebite, legate de filosofie si literatura. Initial Allan o gaseste inatractiva \"cu ochii
ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta
prea plin, ca un fruct trecut in copt\". Devine apoi intrigat de acest personaj exotic si misterios
pentru ca \"nu izbuteam sa inteleg ce taine ascunde faptura aceasta\". Apoi o gaseste tot mai
fermecatoare, datorita cunostintelor pe care le asimileaza, dar uneori ii este antipatica din cauza
ca elita Calcuttei o considera geniala. El constata cu luciditate \"fara indoiala e cea mai talentata
si enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu pot sa fiu casatorit\".
Personajul emblematic ,Maitrey concentreaza in jurul sau intregul continut romanului descrias de
P. Constantinescu ca fiind o Fiinta umana si aspiratie metafizica, naivitate animala si trecere
lunara, printre norii diafani, ingenuitate si rafinament, luciditate si indrazneala impetuoasa,pachet
de senzatii forte si prelungire de vis magic, consumare de mii de simturi si ecou de adoratie
mistica- in aceasta armonie de antinomii traieste ca intr-o transa P. Constantinescu.
Maitreyi este o femeie si un mit, este un simbol al iubirii absolute, totale. Inca din copilarie
prezinta largi disponibilitati afective, cand isi dedica intreaga iubire unui copac ,numit sapte
frunze. Evoluand pe scara existentiala, cognitiva, intelectuala, se dedica apoi sufleteste gurului
sau Tagore. De aceasta data ar fi vrut sa fie mai in varsta pentru a fi mai aproape de fiinta
poetului, probabil ca sa ii inteleaga mai bine trairile ,modul de gandire ,aspiratiile. Implinirea
eroinei se va realiza alaturi de Allan .Iubirea se contureaza treptat iar participarea celor doi este
egala ,de aceea ei ajung la iubirea ideala. Maitreyi reprezinta aici Femeia care iubeste cu
adevarat si care este capabila de a reface unitatea primordiala. De asemenea, Allan este simbolul
Barbatului care are resurse de ordin interior pentru a tinde spre idealul de iubire.
Desi este dornica de a-si revarsa iubirea asupra cuiva ,Maitreyi este cuprinsa initial de o ezitare
candida, specifica varstei. Faza premergatoare marii pasiuni este marcata de confuzia prietenieiubire. Cand Allan ii declara iubire, Maitreyi spune ca el nu reprezinta pentru ea decat un scump
prieten .

Momentul logodnei secrete intr-un parc, noaptea sub stele, cand Maitreyi oficiaza cu solemninate
slujba, rostind catre cer si pamant legamantulul dragostei este de departe cel mai tulburator din
roman. Juramantul eroinei este semnul ca aceasta iubire a depasit firescul, contingentul, vizand
astfel perfectiunea in dragoste :Ma leg de tine ,pamantule,ca eu voi fi a lui Allan si nimanui
altuia.. Voi creste din el ca iarba din tine .Si cum astepti tu ploaia, asa ii voi astepta eu venirea, si
cum iti sunt tie razele, asa va fi trupul lui mie. Ma leg in fata ta ca unirea noastra va rodi, caci
mi-e drag cu voia mea si tot raul, daca va fi, sa nu cada asupra lui, ci asupra-mi, caci eu l-am
ales. Tu ma auzi, mama, tu nu ma minti, maica mea .
Maitreyi devine simbolul sacrificiului in dragoste. Despartita in mod brutal de Allan, izolata de
acesta prin vointa a inginerului Sen, Maitreyi ajunge la gesturi disperate, din dorinta de a fi din
nou alaturi de omul iubit. Ea se daruieste unui vanzator de fructe, sperand ca acest act sa atraga
alungarea ei din casa. Insa nici acum Sen nu o alunga, preferand discreditarea familiei decat
apropierea eroinei de Allan. Despartirea echivaleaza cu o tragedie si este urmarea faptului ca
societatea, familia nu a putut intelege intensitatea iubirii celor doi. Maitreyi si Allan, prin marea
lor iubire, deveneau spirite absolute, oamenii insa le pretindeau incorsetarea in dogme si legi
impuse religie si traditie. Astfel Maitreyi devine o victima a societatii si a familiei sale.
O definire a personajului o da Perpessicus care sustine: Poem al adolescentei ,Maitreyi
realizeaza in literature noastra o eroina comparabila eroinelor tragice universale .Izbutind cu
diversele sale insusiri si in cadrul de somptuoasa geografie, a Indiei, d-l Mircea Eliade a sporit cu
unul seria miturilor eroice ale umanitatii.