TEMATICA EXAMENULUI DE LICEN

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

SESIUNILE: IULIE 2015 SI FEBRUARIE 2016
PROBA 1 (ORAL):
FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE
ALE ASISTENEI SOCIALE
(10 credite)
1.
Categoriile de populaie care beneficiaz de servicii de Asisten social.
Toi cetenii romni care se afl pe teritoriul Romniei, au domiciliul sau reedina n Romnia, cetenii
statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaiului Economic European i cetenii Confederaiei
Elveiene, precum i strinii i apatrizii care au domiciliul sau reedina n Romnia au dreptul la asisten
social, n condiiile legislaiei romne, precum i ale reglementrilor Uniunii Europene i ale acordurilor
i tratatelor la care Romnia este parte.
Grupurile i comunitile aflate n situaii de dificultate
Orice persoan dependent are dreptul la servicii de ngrijire personal
Beneficiarii serviciilor de ngrijire personal sunt persoanele vrstnice, persoanele cu dizabiliti i
bolnavii cronici.
2.
Tipuri de servicii sociale
Sprijin acordat familiilor cu venituri reduse
Ajutorul social;
Ajutorul nclzire;
Alocaia pentru susinerea familiei;
Alocaia de stat pentru copii;
Alocaia de plasament;
Indemnizaia pentru creterea copilului i stimulentul de inserie;
Sprijin acordat persoanelor cu handicap
Drepturi acordate persoanelor cu handicap n conformitate cu Legea nr. 448/2006;
Bugetele personale complementare acordate lunar persoanelor cu handicap;
Indemnizaia lunar de hran HIV/SIDA;
Indemnizaia lunar acordat persoanelor cu handicap grav i accentuat;
Indemnizaia lunar de nsoitor pentru persoanele cu handicap vizual;
Alocaia lunar de hran pentru copiii cu handicap de tip HIV/SIDA;
servicii cu cazare, pe perioad determinat sau nedeterminat: centre rezideniale, locuine protejate,
adposturi de noapte etc.; servicii fr cazare: centre de zi, centre i/ sau uniti de ngrijire la
domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulana social etc.
Dup locul de acordare, serviciile sociale se asigur:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) n centre de zi;
c) n centre rezideniale;
d) la domiciliul persoanei care acord serviciul;
e) n comunitate.
3.
Teoria ataamentului
David Howe afirm c: prinii i copilul sunt programai biologic s devin ataai unul
de cellalt.
Condiiile n care se dezvolt copilul pot dezvolta trei tipuri de ataamente:

Sigur i stabil - dragostea i protecia oferit de prini copilului i nltura copilului strile de
stres, tristee i/sau nesiguran, oferindu-i acestuia ncrederea s exploateze lumea
nconjurtoare.
Nesigur ambivalent sau anxios- copilul nu este sigur de sentimentele prinilor, nu este sigur
c printele este dispus s-i rspund astfel copilul este supus fricii de separare.
Agnoasant- evitant sau foarte nesigur - prinii l lipsesc total pe copil de afectivitatea i
dragostea printeasc n perioada n care acesta are cel mai mult nevoie de ele adica n
primul an diin via de aceea copilul are tendina s pstreze o distan pentru ceilali copii
4.
Teoria ngrijirii
Teoria ngrijirii se refer individual n situaiile de risc, la familia din care face parte dar i
la mediu social degradat (sau care este n curs de degradare).n domeniu s-au efectuat
cercetri care au artat faptul c dac familiile se implic n ngrijirea copiilor aflai n
dificultate i a persoanelor vrstnice crete rata succesului ngrijiirii, astfel cea mai bun
alegere de ngrijire pe care o poate oferi asistentul social n cadrul familiei, este aceea n
care cu sprijinul asistentului social familia i ngrijete membrii/membrul alfat ntr-o stare
defavorizat, aflai n dificultate.Obiectivul fundamental al ngrijjirii l reprezint
asigurarea pe termen ct mai lung a independenei beneficiarilor fa de sistemul de
protecie social.
5.
Teorii cu privire la delincven
Identificarea factorilor sociali, culturali, economici i individuali care structureaz
configuraia delincvenei sub raportul enunurilor explicative vizeaz cauzele i condiiile
de apariie ale comportamentului delincvent. Abordarea este eficient nu att difereniat ct
mai ales din unghiul dependenelor reciproce ntre dimensiunile enunate.
la baza comportamentului deviant st structura biologic i personalitatea individului. Aceast
orientare implic urmtoarele:

punctul de vedere biologic constituional consider factorii biologici i genetici ca avnd o

contribuie hotrtoare n geneza criminalitii;

orientarea neuropsihic (complementar cu cea psihiatric) consider actele criminale, ca

svrite preponderent de personaliti patologice, ale cror tulburri sunt transmise ereditar;

orientarea psihoindividual consider caracteristicile de personalitate, rsfrnte la nivel

comportamental, ca fiind generatoare de frustrri i agresivitate;

orintarea psihosocial (complementar cu o perspectiv culturalist) apreciaz c individul nu

se nate criminal, ci este socializat negativ (deficit de socializare) structurndu-se dizarmonic n
funcie de modelele culturale.
Pornind de la aceste orientri au fost exprimate numeroase teorii, puncte de vedere valoriznd
elemente de ordin biologic, constituional, antropologic i psihologic ale personaliti infractorului. Aceste
concepii s-au structurat treptat n adevrate coli i orientri.
delincvena ca fenomen de inadaptare, de neintegrare social, genernd o anumit stare conflictual
produs de neconcordana dintre idealurile individului, sistemul su valoric i ofertele sociale. Ca un efect al
acestui dezechilibru scade i controlul social, precum i capacitatea de conciliere a conflictelor. Se pot distinge
urmtoarele orientri:

orientarea statisticonormativ vizeaz variaiile ce se nregistreaz n rata delincvenei.

orientare macrosocial urmrete identificarea unor legiti sociale ca determinante a actelor de

delincven.
Factorul determinant al delincvenei pentru acest grup de teorii rezid n diminuarea funciei de control
social exersate de comunitate i n tulburarea ordinii sociale cauzate de diversitatea normelor de conduit, de
mobilitatea populaiei, de multiplicarea mediilor sociale marginale cu deschidere spre delincven etc.
2

Conflictul de norme din anumite perioade de schimbri sociale brute antreneaz stri de anomie,
contradicii sociale.
6.
Tehnici ale consilierii
D.1 Confruntarea - consilierul provoaca clientul sa analizeze logica dupa care se ghideaza. Rezultatul
este schimbarea acestei logici si a comportamentului.
D.2. Adresarea de intrebari - "Ce ar fi diferit daca tu ai fi bine ?";
D.3. Incurajarea - reprezinta cheia alegerii unui stil de viata productiv. Consilierul incurajeaza clientul
prin afirmarea posibilitatii de schimbare a comportamentului.
D.4. Actionarea "ca si cum" - clientul este incurajat sa actioneze ca si cum ar fi persoana care doreste sa
fie - idealul lui, persoana din visele lui. Adler a pornit de la ideea lansata la inceputul secolului conform
careia oamenii creeaza lumea in care traiesc prin presupunerile pe care le fac despre aceasta.
D.5. Uitarea recompensei - consilierul sesizeaza comportamentele clientului, dar elimina pauzele de
recompensare.
D.6. Ancorarea de sine: clientul invata sa devina constient de gandurile si comportamentele distructive.
La inceput, consilierul il poate ajuta in acest proces, dar treptat responsabilitatea va fi asumata de client.
D.7. Stabilirea sarcinilor: clientul stabileste, initial, scopuri pe termen scurt si obiective realiste, pe
termen lung. O data ce clientul a realizat schimbarile comportamentale si are control asupra propriei vieti,
consilierea se incheie.
D.8. Apasarea butonului - clientul este incurajat sa decida asupra stimulilor carora le acorda atentie.
Creeaza trairile pe care le doreste prin concentrarea asupra gandurilor. Tehnica este asemanatoare apasarii
unui buton deoarece clientii pot alege sa isi aminteasca sau nu experiente negative ori pozitive.
7.

Practica centrat pe client

Afirmarea individualitatii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori si
modalitati de viata, atata timp cat acestea nu afecteaza libertatea altora.
2. Lupta impotriva tiparelor si a cliseelor in a-i percepe pe ceilalti. Lupta impotriva prejudecatilor.
3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele necesare
sustinerii vietii si dezvoltarii lor si la posibilitati de a-si realiza si de a-si exprima potentialul.
4. Respectul demnitatii si increderea in valoarea fiintei umane. Fiecare persoana este o
valoare in sine si este unica. Procesul de
asistenta
sociala
va
trebui sa
conduca
la valorizarea personalitatii umane, la cresterea demnitatii ei si la cresterea demnitatii fiecarei
persoane
asistate.
5. Increderea in capacitatea de autodeterminare si in capacitatea de rezolvare a problemelor
persoanelor asistate. Increderea in capacitatea de invatare si dezvoltare a acestora.
6. Pastrarea confidentialitatii informatiilor primite de la persoanele asistate si in legatura cu acestia
Am putea spune ca in practica nu exista un set universal acceptat de valori, dar putem identifica un nucleu de
baza (Radulescu, 2004):
1.
respectul fata de autodeterminare;
2.
promovarea bunastarii individuale si colective;
3.
egalitatea de sanse;
4.
justitia sociala.
1. Respectul fata de persoana asistata nu este inclus aici ca o valoare specifica deoarece multi autori il
considera o preconditie a celorlalte valori mentionate Autodeterminarea are in practica un dublu sens:
un sens negativ inteles ca libertate si suport acordat unei persoane pentru a face
propriile alegeri;
un sens pozitiv inteles ca asigurarea conditiilor care sa faciliteze intelegerea
deciziilor luate si dezvoltarea personala.
3

Autodeterminarea este intalnita in practica asistentei sociale ca:

incurajarea persoanei asistate pentru a participa la definirea problemei, stabilirea prioritatilor si
alternativelor de interventie, precum si pentru a decideutilizarea resurselor personale;
suportul oferit persoanei asistate pentru dezvoltarea abilitatilor si a increderii in sine.
Asistentul social sprijina persoanele asistate in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile, in
vederea alegerii celei mai bune optiuni. Asistentii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la
autodeterminare atunci cand, in judecata profesionala a asistentului social, actiunile prezente si/sau
viitoare ale persoanelor asistate prezinta un risc pentru ei insisi si/sau pentru ceilalti.
Codul Deontologic al profesiei de asistent social din Romania obliga asistentul social sa nu decida in
numele beneficiarului ci sa-si dezvolte resursele in vederea alegerii celei mai bune optiuni si limitarea
drepturilor beneficiarilor la autodeterminare este posibila atunci cand asistentul social considera ca
actiunile prezente si/sau viitoare ale beneficiarilor prezinta risc pentru ei insisi sau pentru ceilalti.
Codul etic al NASW sustine dreptul clientilor de a lua decizii in ceea ce ii priveste- autodeterminarea
reprezinta libertatea alegerii , dar aceasta libertate depinde de existenta unor optiuni si resurse.
Resursele reduse limiteaza optiunile posibile si potentialul de autodeterminare a clientului.
Asistentii sociali care sustin dreptul clientilor la autodetrminare ghideaza procesul de asistenta,
confirma capacitatile clientului, activeaza resursele acestuia si ii extind oportunitatile
8.

Practica centrat pe sarcin

9.

Intervenia n criz

10. Proiectul de intervenie n comunitate

Criza - o tulburare emoional acut a individului
determinat de anumite evenimente de via, asociat
cu lipsa abilitilor de a face fa
acesteia, cu pierderea
controlului asupra situaiei
respective.
se manifest la nivel fizic, psihologic, cognitiv i relaional .
experimentat la nivel individual, de grup sau comunitar .
precedat de evenimente stresante de via (natere prematur, diverse boli) care induc sentimentul
pierderii, suferin i schimbare.
limitat n timp la cteva sptmni sau luni, dup care apare o rezolvare adaptativ sau n cel mai ru
caz o rezolvare maladaptativ
e reprezint intervenia n criz ?
aciunea de ntrerupere a unei serii de evenimente care conduc la disfuncionaliti sociocomportamentale.
asociat cu ideea de echip multidisciplinar (asistent social, psiholog, medic, etc.
aracteristici ale interveniei n criz
este o interventie de scurt durata
este o intervenie rapid
literatura de specialitate difer n funcie de crizele asupra crora se axeaz : suicid, victimele
violenei, consumatori de drog i alcool, etc
Cele trei faze ale crizei ( Caplan ):
stadiul de impact : evenimentele neateptate creeaz oc, confuzie i dezorientare; apar efecte in plan
fizic, psihic si relaional.
4

stadiul de retragere : se folosesc mecanisme obinuite de depire a crizei dar care eueaz.
ajustare i adaptare : stadiu de inovare , de integrare a crizei , de acceptare a situaiei, de adaptare .
Roberts (1990) identific apte stadii ale interveniei n criz:
stabilirea unei relaii cu beneficiarul;
evaluarea crizei;
identificarea problemelor majore si a evenimentelor care au declanat criza precum i a metodelor
obinuite dar ineficiente de depire a situaiei crizei;
Intervenia se desfoar n trei etape:
1.Faza iniial.
n primul interviu, este esenial ca atenia s fie orientat asupra circumstanelor actuale ale crizei. Prin
ntrebarea ce s-a ntmplat se ncurajeaz cuprinderea cognitiv de ctre persoan a situaiei sale,
afirmaii de genul cred c te simi ngrozitor declaneaz rspunsuri afective care blocheaz
gndirea. n aceast etap este necesar ca asistentul social i beneficiarul s fac o estimare a
evenimentului real, a cauzelor care par s-l fi declanat, i s se evalueze resursele ce pot fi disponibile
pentru rezolvarea situaiei.
Urmtorul pas presupune stabilirea unei ierarhii a obiectivelor considerate de ctre client necesare.
Dup aceasta, se fixeaz un contract cu privire la activitatea viitoare n termeni concrei. Se utilizeaz
optimismul i datele concrete pentru a reduce anxietatea subiectului i sentimentul de neputin.
Scopul este construirea unei relaii bazat pe competena i autenticitatea asistentului social care s
refac ncrederea persoanei n propriile capaciti.
Dup ce gndirea beneficiarului este limpede, acestuia i se d ceva concret de fcut pn la ntlnirea
urmtoare, pentru a i se restabili sentimentul de autonomie.
2. Faza de mijloc.
n cadrul contactelor urmtoare, atenia se focalizeaz pe obinerea datelor care lipsesc. Se pot face
explorri care s surprind eventuale legturi cu conflictele trecute care nu au fost evideniate iniial.
Indicarea unor conexiuni ajut persoana s corecteze erorile de percepie i permite rmnerea n
contact cu problema real.
Persoana este ncurajat s vorbeasc despre problem i s-i exprime sentimentele generate de
aceasta, eliminnd astfel tensiunea. Persoana n colaborare cu asistentul social va analiza cauzele care
au dus la euarea ncercrilor anterioare de rezolvare i va cuta factori care s garanteze succesul unei
noi ncercri. Pe baza acestei evaluri, se vor dezvolta modele de mobilizare a resurselor pentru a
soluiona probleme asemntoare ce pot aprea n viitor.
3. Faza final.
Odat ce starea de criz a fost depit, iar echilibrul a fost restabilit, prelungirea interveniei ar putea
deveni duntoare, deoarece ar ncuraja dependena clientului de asistentul social. Printre reamintirea
subiectului, a timpului care mai este disponibil prin examinarea progresului realizat i prin planificarea
viitoare se previne dependena

11. Studiul de caz

Studiul de caz reflect modalitatea n care aspectele teoretico- metodologice ale managementului
tiinific interacioneaz cu aspectele concrete, pragmatice, ale unui caz concret. D. B. Bromley1 precizeaz c
studiul de caz poate fi utilizat n domenii diverse precum: administraie public central i local, anatomie,
antropologie, activiti sociale, biochimie, consultan managerial, juridic sau financiar, criminologie,
inteligen artificial, istorie, jurispruden, management, politic, psihiatrie, studiul personalitii, studii
militare, sociologie. El atenioneaz ns i asupra pericolului de a utiliza n exces, atunci cnd nu este nevoie,
termenul de studiu de caz. O. Nicolescu2 definete studiul de caz ca reprezentnd o metod activ de
nvmnt, bazat pe o implicare intens a participanilor la procesul de pregtire n abordarea i de regul, n
5

soluionarea unei soluii-problem cu scopul aplicrii creatoare a cunotinelor dobndite i a formrii i

dezvoltrii de aptitudini i comportamente de management eficace. 1 D. B. Bromley, The Case-Study,
Method in Psychology and Related Disciplines, U.K., Chicester, 1986, pag. 177-178 2 O. Nicolescu
(coordonator), Management aplicativ-studii de caz, Bucureti, Institutul Manager, 1994, pag. 7
C. Robson3 consider c studiul de caz poate fi definit drept o strategie de cercetare bine stabilit,
focalizat pe un caz concret (care este interpretat n amnunt, adic prezentnd referiri detaliate despre
indivizi, grupuri, organizaii vizate), cu luarea n considerare a tuturor particularitilor sale contextuale.
Acesta necesit utilizarea mai multor metode complementare de culegere, analiz, prelucrare i stocare a
informaiilor relevante, att cantitative ct i calitative. R. K. Yin4 apreciaz c studiul de caz definete o
strategie de realizare a unei cercetri, care necesit investigaii empirice n legtur cu un fenomen particular
contemporan, ntr-un context de via real i utiliznd multiple surse de informaii (interviuri, chestionare,
mrturii, dovezi, documente).
studiul de caz este o strategie, o abordare, mai degrab o metod, precum observaia sau interviul;
studiul de caz presupune realizarea unei cercetri, ceea ce include i elemente de evaluare final; cercetarea
realizat este necesar s fie empiric n sensul de a avea ncredere n interviuri, chestionare, mrturii, dovezi,
documente studiate n legtur cu fenomenul cercetat; studiul de caz este particular, profund specific; el
depinde n mod direct de rezultatele cercetrii i de modul n care pot fi generalizate concluziile
12. Ancheta social baza investigaiei n Asisten Social
Reprezinta documentul final elaborat de catre asistentul social in urma aplicarii tehnicilor, metodelor si
instrumentelor de investigare.
Ancheta sociala este o metoda de investigatie intemeiata pe diferite tehnici de culegere si de prelucrare a
informatiei, in scopul analizei situatiei sociale si economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau
comunitatilor, avand rol de diagnostic social.
M e t o d a a n c h e t e i s o c i o l o g i c e s e d e o s e b e t e i d e c e l e l a l t e metode ale sociologiei
i n primul rnd de metoda observaiei i decea experimental. Cercettorul n ipostaza sa de
anchetator
trebuies i a c o n t a c t p e t e r e n c u s i s t e m e l e s o c i a l e p e c a r e l e s t u d i a z (institu
ii, organizaii, grupuri sociale etc), dar nu se insereaz n ele,cci interogheaz indivizi izolai,
rupi de sistemul rolurilor pe care le joac n grupurile de apartenen. Inseria cercettorului n
sistemulsocial pe care-l studiaz (aa cum se ntmpl cnd cercettorul este observator i uneori
chiar cnd folosete metoda experimental)
aducem a r i a v a n t a j e , p e r m i n d s t u d i e r e a d i n u n t r u a p r o c e s e l o r i mecanismelo
r.S p r e d e o s e b i r e d e o b s e r v a t o r , c a r e p o a t e s u r p r i n d e t o a t v a r i e t a t e a d e
c o m p o r t a m e n t e , a n c h e t a t o r u l n u p o a t e s e s i z a d e c t comportamentele verbale, ceea
ce ngusteaz foarte mult orizontulc u n o a t e r i i . anchetele pot fi: complete; incomplete;
selective.Dup principala tehnic de culegere a informaiilor anchetele potfi: pe baz de chestionar; pe
baz de
interviu.D i n p u n c t d e v e d e r e m e t o d o l o g i c e s t e m a i i m p o r t a n t
clasificarea anchetelor sociologice n: descriptive; explicative.Cercetrile descriptive urmresc
msurarea precis a uneia saumai multor variabile dependente ntr-o populaie determinat sau ntr-un
eantion al acestei populaii. Ancheta descriptiv folosete analiza descriptiv.
13. Construcia chestionarului i eantionarea
Construcia oricrui chestionar trebuie s nceap cu specificarea foarte clar i detaliat a problemei de
cercetat. Problemele sociale au, de regul, un grad de complexitate care impune descompunerea lor n mai
6

multe dimensiuni. La rndul lor aceste dimensiuni se cer traduse n indicatori, deci n modaliti empirice de
detectare a prezenei/absenei sau a strii sau a intensitii unor caracteristici. n cazul anchetei, indicatorii vor
fi adui, pn la urm, sub forma unui text, a unei ntrebri ce va apare n chestionar. Insistm asupra faptului
c ntrebarea fiecare ntrebare din chestionar reprezint un indicator, dar un indicator prelucrat, tradus,
ajustat etc. de aa manier nct el s fie valid i funcional n procesul comunicrii dintre cercettor i subiect.
Subliniem grija pe care trebuie s o avem ca, atunci cnd contruim un chestionar, s folosim un limbaj care s
fie neles de toat lumea i s fie neles de ctre toat lumea la fel. Aceast cerin elementar, ce deriv din
necesitatea de a putea comunica cu toi subiecii i din aceea de a-i supune pe toi la aceiai stimuli. Toate
manualele de metodologie insist asupra folosirii celor mai simple cuvinte, celor mai simple expresii i a unor
fraze ct se poate de scurte. Cuvintele, expresiile i frazele trebuie nelese n acelai sens de ctre toi
interlocutorii, indiferent de sex sau vrst, de nivelul lor cultural, de zona geografic de reziden sau de ali
factori ce ar putea influena procesul de comunicare, recepionarea univocitii mesajului.
Se insist apoi asupra faptului c, n construcia chestionarului, se va ine seama i de populaia creia
i sunt adresate ntrebrile. Este vorba aici de faptul c nu toate ntrebrile unui chestionar trebuie adresate
tuturor persoanelor din eantion. n funcie de rspunsurile la o ntrebare, se obin diferite subcategorii de
populaie, cu caracteristici specifice, crora vom fi nevoii s le adresm ntrebri specifice. Apar, aadar, n
majoritatea chestionarelor aa-numitele ntrebri filtru, care genereaz bifurcri n succesiunea ntrebrilor,
trimind operatorul sau subiectul la ntrebarea ce urmeaz a fi adresat, n funcie de rspunsul la ntrebarea
filtru. Rezumnd ideile de mai sus, vom sublinia c cele dou mari tipuri de probleme ce trebuie rezolvate n
aceast faz a anchetei cele de coninut, adic cele legate de alegerea indicatorilor (necesari i suficieni)
pentru descrierea fenomenului i a relaiilor sale eseniale cu ali factori sociali, i cele de form, adic de
transpunere a indicatorilor n ntrebri standardizate, privitor la nveliul lor verbal, la modul de adresare i la
cel de nregistrare a rspunsurilor presupun genuri de cunotine diferite: primele teoretice iar celelate
metodologice. Rndurile ce urmeaz vor fi dedicate aproape exclusiv acestor din urm aspecte, prezentnd
cteva din rezultatele stabilite pe baza experienei de cercetare de pn acum.
Prin esantionare putem demonstra orice.Esantionarea raspunde la intrebarea cum? si cati?. Prin
populatie intelegem toti membrii unei colectivitati specifice si careia ii este caracteristica o anumita lege
naturala, o anumita insusire, particularitate (ex : tineretul 18-25 ani, studentii).
Esantionarea: procedeul prin care este selectata o submultime a unei populatii astfel incat cunoscand
anumite caracteristici ale submultimii pot fi estimate caracteristicile corespondente pentru intreaga populatie.
Esantion: submultimea obtinuta in urma esantionarii.
Esantionul este un subset, un extras, un numar de persoane extras din acea populatie. Populatia este
considerata infinita, practica nu putem studia un numar infinit de cazuri.
Reprezentativitatea esantionlui Un esantion este reprezentativ cand scorurile in esantion au aceleasi
caracteristici ca si ale populatiei din care a fost extras. Procedura fundamentala pentru constituirea unui
esantion reprezentativ este selectia aleatoare (randomizarea). Nu este mereu cazul sa esantionam (ex : mergem
la un centru de plasament si testam o trasatura de personalitate).
Criteriul de baza este probabilismul, deci avem : A) TEHNICI DE ESANTIONARE PROBABILISTE
1) esantionare aleatoare simpla - fiecare membru al populatiei are aceeasi sansa de a fi selectionat 2)
esantionare aleatoare sistematica - fiecare al n lea (ex : al 6 lea) membru este selectionat dintr-o lista a
populatiei 3) esantionare aleatoare stratificata - participantii sunt aleator selectionati din grupuri, subgrupuri
sau straturi ale populatiei (ex : stratul intre 18- 25 de ani) 4) esantionare aleatoare multistadiala (cluster,
ciorchine) grupurile sunt aleator selectionate si toti membrii unui grup selectionat sunt testati (ex: testam
comportamentul liceenilor, bagam in palarie clasele de a 12-a din toate liceele si rezulta un ciorchine) B)
TEHNICI DE ESANTIONARE NONPROBABILISTE 1) esantionare de convenienta - selectionam
participantii apti, disponibili (atentie la deformarea prin voluntariat; unii se ofera sa participe si asta poate
insemna ca sunt mai putin emotivi de ex.) 2) esantionare prin evaluare - se alcatuieste un esantion dar nu
aleator despre care cercetatorul crede ca e reprezentativ 3) esantionare pe cote - se stabilesc anumite cote,
7

proportii din populatie (x psihologi lucreaza in domeniul y) 4) esantionare prin identificare (snowball) potentialii participanti sunt identificati de participantii deja alesi pe baza unui criteriu.
7.
Interviul
Interviul este o tehnica care presupune, prin intermediul comunicarii directe, culegerea
datelor, diagnosticarea situatiei clientului si sprijinirea acestuia in vederea rezolvarii problemei.
In literatura de specialitate sunt cunoscute trei forme de interviu:
interviul de explorare are scopul de a culege informatii structurate si complexe
despre situatia deja cunoscuta a clientului ( informatiile de baza au fost obtinute deja prin tehnica
intrevederii );
interviul diagnostic are scopul de a stabili, prin intermediul unor intrebari specifice,
clar directionate, natura problemei si a resurselor sistemului client ( familie, comunitate,
prieteni, etc);
interviul terapeutic are scopul de a sprijini clientul in procesul de schimbare si de
rezolvare a problemei diagnosticate. Aceasta forma a interviului este utilizata cu precadere
de catre psihoterapeuti.
Caracteristici
Tehnica interviului se utilizeaza in toate etapele de instrumentare ale unui caz dupa cum
urmeaza:
in etapa de evaluare asistentul social va folosi atit interviul de explorare cat si
interviul diagnostic.
Interviul de explorare se utilizeaza in vederea obtinerii informatiilor cu privire la situatia
clientului. Avand in vedere ca intrevederea presupune culegerea unor informatii generale
despre client (date de identificare, stare civila, stare de sanatate, structura familiei, etc), in
cadrul interviului de explorare asistentul social va urmari sa analizeze mai profund
caracteristicile problemei ( natura, cauzele, durata ), un istoric al clientului si familiei sale,
sistemul de relatii in familie si comunitate, resurse care pot fi implicate in rezolvarea
cazului.
Interviul de tip diagnostic, prin natura intrebarilor specifice, va fi orientat spre delimitarea
problemei, constientizarea acesteia de catre client, identificarea resurselor
personale/familiale/comunitare si responsabilizarea clientului pentru implicarea in procesul
de interventie si alegerea tipurilor de servicii de care clientul va beneficia. Ca urmare a
analizei informatiilor obtinute prin interviul de tip diagnostic se va elabora planul de
interventie / permanenta si structura ghidului pentru interviul terapeutic.
in etapa de interventie asistentul social, alaturi de alte tehnici si metode specifice,
poate utiliza si interviul terapeutic in cadrul unei echipe interdisciplinare. Acest tip de
interviu are scopul de a-l sprijini pe client in schimbarea acelor comportamente care au
generat situatia de criza in vederea restabilirii echilibrului psiho-social.
in etapa de monitorizare asistentul social poate utiliza din nou interviul de explorare
prin intermediul caruia va urmari modul in care sunt realizate obiectivele din planul de
interventie / permanenta. Asistentul social va formula intrebarile astfel incat din
raspunsurile clientului sa observe progresele realizate de acesta pe parcursul instrumentarii
cazului.
Pentru reusita interviului se va stabili in prealabil locul de desfasurare al acestuia, durata,
participantii si alte aspecte care tin de buna desfasurare a tehnicii.
In structura oricarui tip de interviu exista o serie de intrebari specifice pentru deschiderea
interviului, pe parcursul si la incheierea acestuia. Astfel, la inceputul si incheierea
interviului clientului i se vor adresa intrebari cu caracter general care au drept scop crearea
unui confort emotional al acestuia, un cadru familiar (de ex. Cum va simtiti astazi? sau Ati
8

gasit greu biroul?). Prezentarea asistentului social, a scopului interviului si a rolului

clientului in cadrul interviului sunt elemente importante in debutul interviului si pot
stimula comunicarea ulterioara cu clientul.
Intrebarile care constituie continutul interviului trebuie sa fie clare, concise si la
obiect si asezate intr-o ordine logica in cadrul ghidului de interviu. Pe parcursul interviului,
asistentul social va utiliza si intrebari care sa ajute clientul in explorarea trairilor si
exteriorizarea sentimentelor sale (ex: Ce sentimente aveti fata de sotul dvs. ?).
Incheierea interviului restabileste relatia initiala intre asistentul social si client si puncteaza
importanta viitoarelor intalniri.
O conditie foarte importanta pentru aplicarea tehnicii interviului in instrumentarea unui
caz este ca intervievatul sa-si dea acordul pentru realizarea acestuia. Daca clientul este un
copil sub 10 ani este recomandat sa fie obtinut si acordul a cel putin unuia dintre parinti.
Asistentul social va informa clientul cu privire la caracterul confidential al informatiilor
oferite in cadrul interviului. Acest lucru va fi confirmat prin desfasurarea interviului intr-un
cadru securizant (ex: daca interviul se desfasoara in biroul asistentului social se recomanda
evitarea intreruperilor si a prezentei altor persoane).
Pentru a realiza un interviu bine directionat asistentul social trebuie sa construiasca un ghid
de interviu care sa cuprinda mai multe tipuri de intrebari. Intrebarile pot fi :
intrebari deschise aceste intrebari nu au un raspuns predestinat, oferind clientului
posibilitatea de a exprima liber opinii, sentimente, trairi, etc. (ex: Ce parere aveti despre
relatia cu fostul sot ?; Cum v-ati simtit in perioada divortului ?)
intrebari inchise - aceste intrebari constrang clientul sa ofere un raspuns predestinat
(ex: Sunteti casatorit?; Cati ani aveti?; Va place locul de munca?)
Pentru a nu se induce un anumit raspuns, in cadrul interviului este recomandata alternarea
intrebarilor inchise cu cele deschise. Aceasta structura a ghidului de interviu poate, de
asemenea, sa stimuleze deschiderea si disponibilitatea clientului pentru comunicare. Este
recomandabil sa se evite intrebarile cu raspuns sugerat (ex: Cred ca v-ati suparat atunci,
nu-i asa? ) sau cele care contin expresia de ce care pot da impresia de interogatoriu (ex:
De ce nu ati anuntat la timp?). In functie de varsta clientului (copil sau adult) intrebarile
pot fi adaptate la nivelul acestuia de intelegere si al limbajul specific.
8.

Observaia
Observatia este o tehnica de investigatie utilizata si in domeniul asistentei sociale care are
ca scop culegerea de informatii cu valoare de fapte, necesare pentru a le completa/confirma
pe cele rezultate in urma altor tehnici (documentarea, interviul sau intrevederea).
Observatia are o mare importanta in mod deosebit in primele etape ale instrumentarii
cazului (dupa sesizare/referire, evaluare initiala, evaluare complexa) dar se aplica pe tot
parcursul lucrului la caz.
Pentru o abordare organizata, coerenta si logica a acestei tehnici se utilizeaza si se
recomanda construirea unui ghid de observatie.

Observatia este o tehnica care se aplica permanent, pe tot parcursul instrumentarii cazului.
Se aplica in spatiul profesional al asistentului social si in mediul de provenienta/de viata al clientului
(familie, grup de prieteni, comunitatea scolara/profesionala, etc.), in situatii clar determinate (vizita la
domiciliu, intrevedere, etapa de potrivire dintre copil si asistent maternal, etc.) si/sau in situatii
experimentale (introducerea unui factor neprevazut care poate afecta echilibrul relatiilor; ex: implicarea
unui martor la un abuz in cadrul unei intrevederi cu abuzatorul care isi neaga vinovatia).

Observatia presupune urmarirea comportamentului verbal si non-verbal al intrelocutorului/clientului,

tipul si structura relatiilor din mediul investigat, atitudini, stari si reactii emotionale.
Observatia poate fi clasificata astfel:
Observatia directa: asistentul social sta fata in fata cu clientul;
Observatia indirecta: asistentul social observa aspecte din mediul de provenienta al clientului. Informatii
cu privire la client pot fi obtinute prin observatie si in absenta acestuia. Ex: asistentul social realizeaza o vizita
la domiciliul beneficiarului si, in lipsa acestuia, observa starea locuintei, conditiile de igiena si curatenie,
aspectul copiilor sau al altor membri din familie,
9.
10.

Analiza documentelor
Bogatia surselor de informare, varietatea documentelor utilizate de sociolog pentru
reconstituirea vietii sociale, pentru descrierea si explicarea proceselor si fenomenelor sociale
impun necesitatea elaborarii unui sistem de tipologizare a documentelor. Criteriile dupa care
se pot clasifica aceste documente sunt numeroase si, din aceasta cauza, este greu de elaborat
o schema integratoare, care sa le cuprinda pe toate.
11.
De-a lungul timpului, documentele au fost clasificate de diversi autori dupa continutul lor
(documente individuale si de grup), dupa originea lor (personale si oficiale),
dupa forma (statistice-in cifre- si literare-in cuvinte) sau dupa natura lor (directe si indirecte,
originale si reproduse) etc. V. Miftode (2003, 153) preia un model al lui Maurice Duverger si
elaboreaza o schema operationala in care reuseste sa reuneasca mai multe criterii intr-o
singura clasificare:
Tipuri de documente:
I. Scrise: 1. Oficiale
2. Personale-particulare
12.
3. Presa si literatura
13.
II. Statistice
14.
III. Alte documente: 1. In imagini: - Iconografice
15.
- Fotografice
16.
- Cinematografice
17.
2. Fonetice
18.
3. Material- tehnice
19.
Din prima categorie de documente, cele scrise, fac parte arhivele (oficiale), memoriile,
jurnalele personale, biografiile, scrisorile (ca documente particulare) sau presa, care poate fi
privita, atat ca sursa de date, cat si ca fenomen social, ce reflecta anumite tendinte si aspecte
ce se manifesta intr-un anumit context.
20.
Pe masura ce societatea si stiinta se dezvolta, documentele statistice vor juca un rol tot mai
important printre sursele de date stiintifice utilizate in domenii dintre cele mai diverse:
economie, sociologie, drept psihologie, medicina etc. (Miftode, 2003, 161). Datele cuprinse
in astfel de documente sunt obtinute prin doua tipuri de inregistrari: selective (prin
sondaje) si exhaustive. Acestea din urma se realizeaza, fie periodic (cum este cazul
recensamantului), fie continuu (atunci cand se inregistreaza accidentele de
circulatie, casatoriile, decesele, forta de munca sau situatia infractionala).
21.
) Publice: -Oficiale (Recensaminte, Anuarul Statistic, Dari de seama statistice)
22.
1. Cifrice:
-Neoficiale (Carti, Studii statistice tiparite)
23.
b) Personale: -Oficiale (Acte de proprietate, Decizii de salarizare, Impozite)
24.
I. Scrise:
-Neoficiale (Bugetul de familie, Insemnari
privind veniturile si cheltuielile individuale)
25.
a) Publice: -Oficiale (Constitutia, Buletinul oficial)
26.
2. Necifrice:
-Neoficiale (Carti, articole de presa, afise etc.)
27.
b) Personale: -Oficiale (Acte de identitate, Decizii judecatoresti)
10

28.
29.
30.
31.
32.
33.
34.
35.
36.
37.
38.
39.
40.

-Neoficiale (Biografii, jurnale, scrisori)

1. Vizuale: a) Apartinand culturii materiale (Unelte de munca, Produsele muncii)
b) Apartinand culturii spirituale (Simboluri, Iconografie)
II. Nescrise: 2. Audiovizuale a) Filme (Documentare, Artistice)
b) Emisiuni TV (Documentare, Artistice)
3. Auditive: a) Productii orale (povestiri, cantece, legende, emisiuni radio etc.)
b) Discuri, benzi imprimate (Documentare, Artistice)
Septimiu Chelcea considera ca trebuie facute unele precizari privind terminologia folosita in
descrierea diferitelor tipuri de documente:

documentele "publice" sunt acele acte care privesc viata economica, sociala, politica,
administrativa a societatii si intereseaza intreaga populatie a tarii;

documentele "personale" sau private sunt individuale, apartin cuiva;

documentele exprimate in "cifre" trebuie denumite documente "cifrice" si nu

documente "cifrate" - care se refera la existenta unui cod, a unui cifru;

documentele "oficiale" sunt documentele emise de autoritatile de stat sau de guvern;

documentele "oficioase" (denumire pe care o intalnim uneori) sunt cele

care exprima o anumita pozitie oficiala a unor organisme (spre exemplu, ziarele partidelor
politice).

17. Dezvoltarea cognitiv la copil

La vrsta de 5 ani copilul poate forma un dreptunghi din dou triunghiuri, construiete trepte in cuburi,
nelege conceptele de form i dimensiune, sorteaz obiectele pe baza a dou dimensiuni cum sunt culoarea i
forma, sorteaz obiectele pe baza unuei singure trsturi comune (de exemplu mncare, sau animale), nelege
conceptul de cel mai mic i cel mai mare, identific obiecte cu poziie serial stabilit (primul, al doilea,
ultimul), numr pn la 20 (unii copii numrr pn la 100), recunoate cifrele de la 1 la 10, nelege
conceptul de mai puin, nelege termenii ntuneric lumin, devreme. Leag orele artate de ceas de
activitatea de peste zi, unii copii cunosc alfabetul, dorete s nvee lucruri noi, pune foarte multe ntrebri: de
ce? ce? unde? cnd?. Din punct de vedere lingvistic copilul de 5 ani are un vocabular de peste 1500 de
cuvinte, spune poveti familiare privind pozele dintr-o carte, definete cuvinte simple dup funcia lor,
identific i numete 4-8 culori, recunoate umorul n glume simple, formeaz propoziii de 5-7 cuvinte,
numete orae, zile de natere, poate rspunde la telefon, vorbirea este aproape n ntregime inteligibil,
folosete timpul trecut. Din punct de vedere social are unul doi prieteni, se joac mpreun cu alii, paricip
n jocurile de grup i activiti comune cu ali copii, are idei creative pentru joac, arat afeciune fa de cei
mai mici sau care simt durere, n general se supune cerinelor prinilor, are nevoie de reasigurare din partea
adulilor, ncepe s i controleze emoiile, i place s i distreze pe alii i s-i fac s rd i se laud cu
realizrile sale.
2.ntre 6-8 ani copilul ncepe s fie foarte interesat de lumea exterioar, absoarbe multe informaii noi,
vorbete n mare detaliu despre lucrurile care l ntereseaz, dezvolt preferine pentru anumite materii la
coal sau anumite hobby-uri, apare capacitatea de a exprima idei relativ complexe, procesele gndirii depind
mult de emoii i stima de sine (dac copilul este ngrijorat sau nefericit are dificulti de concentrare i
gndire), dezvoltarea cognitiv depinde mult de sprijinul din afar i sentimentul de siguran, ncepe s aib
colecii diverse (timbre, jocuri, etc.), ncepe s neleag banii, ncepe s fac planuri, deosebete stnga de
dreapta. Din punct de vedere lingvistic vorbete clar, ncepe s exprime idei complexe, tie diferite timpuri ale
verbelor, spune glume i ghicitori, folosete corect telefonul, i place s citeasc poveti pentru sine. Din punct
de vedere social crete capacitatea de a relaiona cu prietenii, are dorina de a fi acceptat de grup, dorete
frecvent s se joace cu copii de acelai sex, are nevoie de suportul adulilor, ncepe s fie responsabil, ncepe
s neleag regulile i de la vrsta de 7 ani poate ncepe s i formeze regulile propii, i place s ctige
11

diverse jocuri i nu i place s piard, ncepe s i plac jocurile n echip, ncepe s neleag punctul de
vedere al altor persoane.
3.ntre 9 si 11 ani se dezvolt abilitatea copilului de a nva i a aplica diverse abiliti, se dezvolt autocontrolul, dezvolt i testeaz valori i creaie, are interese bine definite, se dezvolt gndirea abstract, i
place s citeasc i s scrie, colecioneaz diverse lucruri, este foarte contient de ceea ce este drept i ce este
nedrept, are dificulti n acceptarea greelilor, devine independent. Din punct de vedere social este foarte
orientat spre grup, n general grupuri formate din copii de acelai sex, este tot mai interesat de prieteni i
activitile sociale, i plac aventurile de grup i jocul n cooperare cu ali copii.
18. Limbajul i comunicarea n contextul evoluiei spre stadiul adolescenei
In perioada adolescentei limbajul este caracterizat printr-o serie de transformari,astfel vocabularul pasiv
poate ajunge in pubertate in medie la 14000 de cuvinte, iar spresfarsitul adolescentei la aproximativ 20 000 de
cuvinte.in perioada pubertatii crestedebitul limbajului oral (120cuvinte/minut) si al celui scris(7/9 cuvinte), in
adolescentaajungand la 200 de cuvinte pe minut si cel scris 14-20 de cuvinte pe minut. Impreuna cudebitul verbal, creste si
flexibilitatea si fluenta, sunt elaborate stereotipii si algoritmiverbali care sunt folositi la solutionarea diferitelor situatii, vorbirea
devine mai nuantata.Adolescentul dezvolt acum numeroase alte instrumente de activitate intelectualcum ar fi : capacitatea de
argumentare, contraargumentare, de demonstrare, elaborare deipoteze.Limbajul cunoate de asemenea n aceast perioad o
dezvoltare deosebit.Cunotinele verbale se coreleaz puternic cu extinderea, varietatea i bogia conceptelor individului cel
puin n msura n care aceste concepte sunt simbolizate prin cuvinte. Caurmare crete vocabularul activ i se modific structura
acestuia.Vocabularul adolescentilor se dezvolta si se imbogateste in termeni de stiinta,literatura, insa un rol foarte important in
dezvoltarea limbajului il are mediul socio-cultural, este specifica vorbirea in argou, expresiile teribiliste(extraordinar, varza
).Datorita diversificarii materiilor de studiu se formeaza un limbaj literar, fiecareadolescent formandu-si un stil personal de
exprimare.Tot in aceasta perioada apare si deschiderea spre cunoasterea limbilor straine,adoptarea unor elemente occidentale, a
unor expresii si cuvinte din limba engleza,adolescentii manifestand interes deosebit pentru perfectionarea vorbirii intr-o alta
limba.Lectura personala are un rol important in dezvoltarea limbajului, insa aceastadepinde in mare masura si de dragostea fata de
studiu.O influenta asupra dezvoltarii limbajului o are mass-media alaturi de mijloacelemoderne(internetul).Adolescenta este un
stadiu disponibil de dezvoltare cognitiva optima care ajungesa se exprime la parametrii maximi numai in conditii de stimulare de
catre mediu siexistentei motivatiei proprii si a implicarii efective in sarcini cognitive.Schiopu si Verza apreciau faptul ca la aceasta
varsta expunerile verbale suntrealizate nuantat, in functie de: capacitatile verbale ale adolescentilor, continutul cetrebuie exprimat,
expectantele auditoriului, contextul de comunicare, particularitatilecelui care comunica. Debitul si viteza comunicarii se apropie de
cele ale adultului, se produce autoreglarea vorbirii manifestata ca selectie a materialului verbal, ca adaptarerapida rapida la situatia
de comunicare, ca fluenta si expresivitate. Stilul exprimarii esteingrijit, controlat mereu de normele gramaticale in legatura cu care
adolescentulmanifesta exigente si autoexigentele critice
19. Dezvoltarea psihomotricitii n primul an de via
motricitatea este definit ca denumire globalb a reaciilor musculare prin care se realizeaz
micarea corporal" sau "reacie muscular prin care se efectueaz mi carea" .Ambele definiii
se refer i la "reorganizarea activit ii musculare (prin contrac ie i relaxare), la modific rile
de poziie, la deplasare i la acte coordonate de intervenie n ambian
" Majoritatea dificultilor motorii ies n eviden numai cnd subiectul este pus n situa ia de a
realiza voluntar i contient anumite aciuni, necesare ndeplinirii unor scopuri precise: n
timpul jocului (profunzii), n perioada pregrafic i grafic, n perioada nvrii unor meserii
care implicmicri precise, specializate etc. De obicei, aceste dificulti nu se manifest n micare.
psihomotricitatea.
Psihomotricitatea denumete, generic, orice aciune motorie, atitudine sau model
comportamental care se afl sub influena proceselor psihice, cele dou laturi ale sale (motoriei
psihic) neputnd fi separate. Este o caracteristic a comportamentului motor reie it din
particularitile individuale ale organizrii i coordonrii micrilor musculare, fiind, deci, o
funcIe complex o caracteristic uman, o aptitudine, ce integreaz i conjuga specte motricei
psihice legate de funciile senzoriale, perceptive, motorii i intelectuale, de recepia
12

informaiilor i de execuia adecvat a actului de r spuns, care determino conduit specific,

individualizat. Elementele structurale (componente) ale psihomotricit ii sunt:Organizarea si
coordonarea motorie general.
20. Distribuirea secundar a bunstrii. Asigurrile sociale.
Esena redistribuiriii const n aceea c cei care beneficiaz de un bun sau servciu nu sunt neaprat cei care
pltesc pentru el.
Redistribuirea este neleas cel mai des ca mecanism prin care se transfer resurse de la cei bogai la cei
sraci. n fapt, sunt mai multe forme de resitribuire. Dup criteriul venitului, se vorbete de redistribuire
vertical, care poate fi progresiv (de la bogai la sraci) sau regresiv (de la sraci la bogai). Sistemele
egalitare sunt exclusiv progres Asigurrile sociale
Sunt parte component a proteciei / securitii sociale care se realizeaz pe baz de contribuie i/sau cotizare.
Sunt transferuri pur financiare, de tip contributoriu, ntruct beneficiarii sunt cei care au cotizat ntr-un fel sau
altul la constituirea unui fond de asigurri, distinct sau indistinct de bugetul de stat. Asigurrile sociale se
fondeaz pe ideea de risc, i pe principiul solidaritii. Riscul este asociat cu toi participanii la un anume
sistem de asigurri. Toi cei care sunt expui riscului contribuie, dar vor beneficia doar cei la care riscul se
manifest. Solidaritatea se instituionalizeaz ntre indivizi care au de nfruntat acelai risc i cotizeaz la
acelai fond.
Sistemele de asigurri au un caracter redistributiv n dou privine:
(1) redistribuire de la cei la care riscul nu se materializeaz la cei la care riscul se materializeaz (de
exemplu, de la cei care nu au accidente la cei care au, de la cei care nu se mbolnvesc, la cei care se
mbolnvesc);
(2) redistribuire de la cei care au cotizat mai mult la cei care au cotizat mai puin, nsemnnd c relaia
contribuie-beneficiu nu este obligatoriu direct proporional, cei care au contribuit mai mult pot s primeasc
mai puin dect suma cu care au contribui iar cei care au contribuit mai puin pot s primeasc mai mult dect
au contribuit.
Din lista mare a riscurilor la care este expus individul de-a lungul vieii, boala i btrneea sunt
intevitabile i, odat manifestate, limiteaz sau anuleaz capacitatea de obinere a veniturilor primare. De
aceea principalele forme (i printre primele, n istoricul asigurrilor), ca venituri secundare, sunt cele care
protejeaz individul n faa celor dou riscuri inerente cu care se confrunt de-a lungul vieii.
Alt risc cu inciden mare care limiteaz capacitatea de obinere a veniturilor primare i de care statul
se consider responsabil n a-l gestiona, este cel al pierderii locului de munc datorit unor cauze care nu in
de individ. Este cazul omajului, pentru care se pot prevedea fonduri speciale de asigurri, la care individul
contribuie obligatoriu sau voluntar, n virtutea calitii de angajat. La acestea se mai adug i alte riscuri, cum
ar fi cel de accident sau de a pierde bunuri i valori materiale sau aa numitul risc de deces, specific
asigurrilor de via de tip privat.
Dup forma de proprietate a fondului asigurrile sociale sunt private i de stat. Pentru individ, ca venit
secundar, asigurrile pot fi i de un al treilea tip: ca asigurri mixte, caracterizate prin dubla provenien, att
din fonduri private ct i din fonduri publice.
Asigurri de tip privat sunt bazate pe un fond de asigurri, din care se pltete asigurarea celui n
nevoie, pe principiul solidaritii intrageneraionale. Acestea sunt asigurrile pure pe care le gsim n mod
special n cazul sistemelor private de pensii, asigurrilor de bunuri, de persoane contra accidentelor, de via
etc. Sistemele private sunt de regul voluntare. Pot, prin anumite mecanisme, s fie ncurajate de stat (de
exemplu, cei care se asigur medical beneficiaz de anumite reduceri de taxe). n general, nu sunt garantate de
stat. Ele au un caracter mult mai puin redistributiv dect cele de stat.
Asigurrile de stat sunt cele n care plata se face din contribuia actual a tuturor celor care se asigur.
Le gsim frecvent n sistemul de asigurri de btrnee (pensiile pentru limit de vrst). Pensiile actuale nu
sunt pltite din fondurile acumulate prin contribuiile din trecut (sau n mod exclusiv din acestea), ci din
13

contribuiile celor care cotizeaz n prezent. n acest caz exist o solidaritate intergeneraional: generaiile
active actuale susin generaia vrstnic, urmnd ca atunci cnd ea va ajunge la vrsta pensionrii s fie
susinut de generaia activ din acel moment. Un asemenea pact se poate realiza doar n ipoteza c generaiile
viitoare vor accepta aranjamentul existent la un moment dat. Ele ns l pot modifica. Asigurrile de stat sunt
de regul sisteme obligatorii, stabilite prin lege. Dar au i meritul de a fi, de cele mai multe ori, garantate de
bugetul de stat, ceea ce nseamn c, n caz de dificultate, bugetul de stat se angajeaz s le susin.
Asigurri cu surse mixte: fondul de asigurare este realizat prin contribuia beneficiarilor poteniali i
prin contribuia statului, de la buget. n unele situaii, statul contribuie de la buget cu o anumit parte la fondul
de asigurri. Sau, cazul fondului de omaj de la noi, bugetul se angajeaz s intervin doar n condiiile n care
fondul colectat prin contribuii se dovedete a fi insuficient.
22. Distribuirea secundar a bunstrii serviciile sociale
Serviciile sociale sunt forme de suport activ acordate preventiv sau curativ, cu scopul pstrrii autonomiei i
proteciei persoanei n faa excluziunii sociale. Serviciile sociale mbrac o larg diversitate de forme:
- pot fi primare i de specialitate, comunitare i rezideniale)
- pot fi oferite prin mai multe modaliti (suport social i psihologic, sprijin terapeutic, plasament familial
sau adopie pentru copii, sprijinirea tinerelor mame singure n situaii dificile, fumizarea de locuine pentru
familiile srace n nevoie, diferite tipuri de consiliere, centre de ngrijire pentru copii, instituii pentru
persoane cu handicap, instituii rezideniale pentru btrni etc.)
In Legea nr. 292/2011 serviciile sociale sunt clasificate dupa urmtoarele criterii:
scopul serviciului (e.g. servicii de ngrijire personal, de recuperare/reabilitare);
categoriile de beneficiari crora li se adreseaza (e.g. servicii sociale destinate copilului si/sau
familiei, persoanelor cu dizabiliti);
regimul de asistare, respectiv regimul rezidenial sau nerezidenial;
locul de acordare (e.g. servicii sociale care se asigur la domiciliul beneficiarului, n centre de zi);
regimul juridic al furnizorului (servicii sociale organizate ca structuri publice sau private);
regimul de acordare (servicii sociale acordate n regim normal i n regim special).
23. Srcia absolut i srcia relativ
Saracia este o stare de lipsa permanenta a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viata decent,
acceptabil la nivelul unei colectivitati date. Este vorba despre lipsa resurselor economice ca resursa generala
esentiala a multor activitati ce compun viata individului.
Saracia absoluta incearca sa stabileasca un stndard universal al saraciei, un prag al saraciei absolute
care se bazeaza pe conceptul de subzistenta. Saracia absoluta poate fi definita ca lipsa mijloacelor necesare
mentinerii vietii umane.
Organizatia Internationala a Muncii a stabilit in 77 o lista cu necesitatile umane fundamentale:
lipsa de carne sau peste proaspat;
mai putin de 6 perechi de sosete noi;
lipsa autoturismului;
S-a observat ca nevoile fundamentale sunt foarte greu de standardizat. Oamenii sunt diferiti si au nevoi
diferite.
Necesitatile umane sunt definite ca implicand doua elemente:
- cerinte ale consumului privat al familiei: hrana adecvata, imbracaminte, locuinta si mobilier,
- servicii esentiale oferite de comunitate: apa curenta, canalizare, transport public, servicii de sanatate si
educatie.
Saracia relativa se refera la nivelul relativ al nevoilor si al aspiratiilor oamenilor care depinde de
gradul general de dezvoltare al unei anumite societati. Stabilirea pragului de saracie reprezinta o problema,
14

pragul de saracie fiind nivelul veniturilor exprimate in bani sub care o persoana poate fi considerata saraca.
Fiecare tara are metoda ei de a stabili nivelul pragului saraciei.
In Usa exista un esantion de aprox 10 000 de familii care completeaza o fisa a bugetului de familie, se
face o medie a cheltuielilor lunare. Ei considera ca cheltuielile lunare pentru alimentatie reprezinta o treime
din cheltuielile unei familii, de unde rezulta ca pragul de saracie este egal cu cheltuielile alimentare X 3.
In Anglia pragul de saracie se stabileste ca procentul din venitul minm pe economie si variaza intre 55
si 75%. In Romania este 60% din venitul minm garantat.
24. Dezvoltarea comunitar n familia schimbrilor care au loc in comunitate
Definitia ne ajuta sa distingem schimbarile cu scop de dezvoltare comunitara de alte tipuri de schimbari
comunitare. (Vezi Fig.1).
25. Ancheta social pentru persoanele vrstnice. Legislaie i instrumente de lucru.
certificat de cstorie al beneficiarului n copie ;
certificat de deces al soiei/ soului beneficiarului n copie, daca este cazul ;
hotrre de divor, n copie, daca este cazul;
cuponul de pensie i decizia de pensionare/ decizia asupra capacitii de munc ale beneficiarului
n copie ;
acte doveditoare pentru veniturile realizate de membrii familiei beneficiarului (ale persoanelor
mpreun cu care locuiete) n copie ;
adeverine de venit de la Administraia Financiar a Sectorului 6 (str. Popa Tatu nr. 7, sector 1
Bucureti) pentru toi membrii familiei, dup caz;
daca este cazul, cetificatul de ncadrare ntr-o categorie de persoane cu handicap/ invaliditate n
copie ;
dupa caz, decizia de instituire a tutelei / curatelei n copie;
actul de identitate al tutorelui/ curatorului, n copie;
acte relevante pentru situaia socio medical a beneficiarului / familiei sale;
actul de proprietate a locuinei sau actul n baza cruia persoana vrstnic locuiete la adresa, n
copie, pentru a dovedi c persoana vrstnica nu are ntreintor legal ca urmare a incheierii unui contract de
ntreinere.
26. Comunicarea cu persoanele vrstnice. Aplicaii ale teoriilor n domeniu.
Comunicarea devine efectiva atunci cand mesajul transmis este identic cu cel receptionat, altminteri
avem un mesaj fie incomplet, fie distorsionat.
Depresia. Foarte multe persoane varstnice sunt depresive, depresia fiind o situatie comuna. In aceste cazuri,
vorbirea este mai lenta, mai inceata, raspunsurile intarzie, sunt scurte. Abordarea este mai dificila din cauza
lipsei de concentrare, a sentimentului de inutilitate si neincredere, a pesimismului sau chiar, in cazuri grave, a
ideilor de suicid. Tot in depresiile grave ne putem intalni cu negativismul verbal, cu mutismul, adica refuzul
de a vorbi, de a comunica.
In aceste cazuri, intrebarile vor fi scurte, spre a nu solicita capacitatea de concentrare, reluate dupa o
pauza, fara insistente si persuasiune care pot determina o blocare a comunicarii. Incercam sa convingem ca tot
ceea ce facem este in scopul de a-l ocroti, de a-l ajuta.
Tulburarile de auz. Surditatea totala (mai rar) sau partiala (mai frecvent) sau hipoacuzia sunt frecvente
la o persoana in varsta al carui auz diminua chiar in cadrul imbatranirii normale. In aceste cazuri, ne
pozitionam in asa fel incat sa ne poata vedea fata si buzele in timp ce vorbim. Verificam daca persoana
foloseste proteza auditiva, daca este deschisa, daca bateria este functionala. Vorbirea va fi clara, simpla, cu
fraze scurte, vom vorbi mai tare, dar fara a tipa, rostind silabele mai rar. Adaugam mimica si gestica. Nu ne
enervam, fiindca persoana nu ne aude, sau inca nu aude, deoarece nu am luat masurile mentionate anterior.
Putem comunica, eventual, prin semne, prin scris, prin desen.
15

Tulburarile de vedere. Scaderea acuitatii vizuale este de asemenea paralela cu inaintarea in varsta. Este
de diferite grade, pana la pierderea completa a vederii (cecitate vizuala). Limbajul verbal este in prim plan,
mijloacele non-verbale iesind din discutie. Informam persoana in legatura cu orice alte zgomote, alte persoane
care intra in camera, diferite manevre necesare de pilda unei examinari, cercetarii unor documente personale.
Tulburarile de intelegere si de exprimare. Se intalnesc la persoanele cu suferinte cerebrale, cu sechele
dupa accidente cerebrale-vasculare si se traduc prin: incoordonarea in vorbire, dificultati in arajamentul
cuvintelor in fraza, inabilitate de a-si gasi cuvintele, imposibilitatea de a raspunde (in termeni de specialitate
afazie, disfazie, dislexie).
Se pun intrebari care sa comporte raspunsuri prin da si nu, sau printr-un dat din cap. Acordam mai
mult timp pentru a obtine raspunsurile. Observam concomitent comportamentul si limbajul non-verbal.
Nervozitatea. Unele persoane varstnice pot fi surprinse intr-o stare deosebita de iritabilitate, de
nervozitate, determinate de suparare sau fara o explicatie anume; nervozitatea poate traduce teama, anxietate
sau neputinta, stari ce pot fi prevenite si risipite prin explicatii si asigurari. Incercam sa-i deturnam atentia de
la obiectul supararii, nervozitatii, antrenand persoana in alte activitati pentru o perioada mai scurta sau mai
lunga, dupa care revenim la scopul comunicarii. In nici un caz nu ne vom enerva si nu vom raspunde cu
aceeasi moneda.
Violenta. O situatie mai speciala pe care o putem intalni la unele persoane in varsta si care sa se explice
printr-o serie de cauze (pe care trebuie sa le investigam dinainte): leziuni cerebrale, senilitate, diverse afectiuni
psihice, consum de alcool, reactii secundare la unele medicamente care pot determina stari de agitatie.
Ne informam, de asemenea, inaintea initierii comunicarii, privind potentialul de violenta (accese de
violenta in antecedente, confuzie si dezorientare, agitatie, iritabilitate, impulsivitate, non-cooperanta,
suspiciune).
Daca suspectam un potential de violenta, vom lua urmatoarele masuri: informarea celorlalti membri ai
echipei (e recomandabil sa nu abordam singuri o astfel de persoana), identificarea eventuala a unor anumite
cauze care pot declansa violenta, plasarea persoanei intr-o camera unde poate fi observata in permanenta,
indepararea obiectelor contondente; nu vom atinge persoana si nici nu vom face miscari bruste spre aceasta,
spre a nu-i declansa reactii de aparare, agresivitate. Se pastreaza o anumita distanta de persoana, evitam sa
stam cu spatele. Daca nu reusim, apelam la ajutor, chiar specializat: psiholog, psihiatru, ambulanta.
Plansul. Putem intalni persoane care plang usor, emotive, labile sau plang spontan, nestapanit,
nemotivat, in anumite inbolnaviri cerebrale cum sunt unele forme de scleroza cerebrala sindromul pseudobulbar. In prima situatie plansul este o supapa de usurare, de descarcare a tensiunilor si de aceea trebuie
ingaduit. Nu-i vom cere sa inceteze plansul, nu vom plange alaturi, fiindca nu este un model de empatie, de
compasiune recomandabil in aceste cazuri.
Vom ramane alaturi, cu rabdare pana se linisteste, asigurandu-i intimitatea. Folosim atingerea ca mijloc
de comunicare si apropiere. Dupa ce va inceta plansul, vom relua comunicarea, cu grija, cu blandete, cu
menajamente si cu tact.
27. Procedura de acordare a serviciilor sociale
Serviciile sociale sunt asigurate de ctre autoritile administraiei publice locale, precum i de persoane
fizice sau persoane juridice publice ori private, n condiiile prevzute de prezenta ordonan.
Principiile care stau la baza acordrii serviciilor sociale sunt:
a) respectarea individualitii fiecrei persoane;
b) respectarea libertii de a alege serviciul social n funcie de nevoia social;
c) asigurarea accesului la servicii sociale n condiii de tratament egal prin excluderea privilegiilor i
eliminarea oricrei forme de discriminare;
d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
e) asigurarea drepturilor i a siguranei beneficiarilor, protejnd n acelai timp i interesele acestora,
dar i pe cele colective ale comunitii;
16

f) asigurarea accesului la informaiile privind drepturile fundamentale, msurile legale de protecie,

precum i posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;
g) respectarea vieii intime a persoanei;
h) respectarea confidenialitii;
i) dezvoltarea parteneriatului dintre prile implicate n procesul de acordare a serviciilor sociale i
beneficiarii acestora.
Procesul de acordare a serviciilor sociale va parcurge urmatoarele etape principale:
1. evaluarea initiala a cazului;
2. elaborarea planului de interventie;
3. evaluarea complexa;
4. elaborarea planului individualizat de asistenta si ingrijire;
5. implementarea masurilor prevazute in planul de interventie si in planul individualizat;
6. monitorizare;
7. reevaluare.
28. Forme ale aciunii sociale
Actiunea sociala, componenta fundamentala a activitatii umane, consta intr-un ansamblu integrat de
transformari aplicate unui obiect, in vederea obtinerii unui rezultat concretizat in adaptare sau cu
scopul determinarii functiei unei componente a sistemului social.
Activitatea rationala in raport de scop permite actorului social sa-si aleaga mijloacele cele mai
eficiente in raport de scop (ex.: taranul care cultiva pamantul, medicul care asigura asistenta medicala a
bolnavilor etc.). In acest caz, actiunea pleaca de la norme, reguli si principii clare, in viata sociala oamenii
alegand mijloace optime prin care scopul urmarit sa fie cat mai bine realizat, presupunand o foarte mare
precizie.
2. Activitatea rationala in raport de o valoare actorul social urmareste numai asigurarea
concordantei comportamentului sau cu setul de valori, fara a fi interesat de consecinte, care pot fi uneori
negative. Aceste valori sunt: onoarea, demnitatea, datoria, fidelitatea, eroismul .(ex.: capitanul unei nave ce se
scufunda, dar nu o paraseste, soldatul pe campul de lupta, etc.
3. Activitatea intemeiata pe comportamentul traditional reprezinta actiunea motivata sau derivata
din traditie sau cultura, actorul social actionand in virtutea acestor modele.
4. Activitatea bazata pe conduita afectiva reprezinta actiunea de modificare a comportamentului
uman datorita starilor afective.
Tipologia actiunii elaborata de M.Weber este regasita si in sociologia contemporana, adaugate fiind noi
informatii si interpretari.
29. Finanarea aciunilor de asisten social
Asistena social se finaneaz din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din donaii,
sponsorizri sau din alte contribuii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ar i din strintate, din
contribuii ale
beneficiarilor, precum i din alte surse, cu respectarea legislaiei n domeniu i n limita resurselor financiare
disponibile.
Serviciile sociale se finaneaz din urmtoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetul local al judeului, respectiv al municipiului Bucureti;
c) bugetele locale ale comunelor, oraelor i municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor
municipiului Bucureti;
d) donaii, sponsorizri sau alte contribuii din partea persoanelor fizice ori juridice din ar i din strintate;
e) fonduri externe rambursabile i nerambursabile;
17

f) contribuia persoanelor beneficiare;

g) alte surse de finanare, n conformitate cu legislaia n vigoare.

30. Tipuri i forme de anchete sociale

Tipuri
Intocmirea anchetelor sociale pentru obtinerea burselor sociale de catre studenti / elevi (care invata in
alte
localitati)
Intocmirea
anchetelor
sociale
pentru
scutirea
de
efectuarea
stagiului
militar
Intocmirea documentatiei in vederea prevenirii si combaterii marginalizarii sociale
Forme
Apariia unei profesii centrate pe tratarea maladiilor sociale n mod tiinifici sistemic este un fapt
relativ recent: primele decenii ale sec. XX sunt martorelecrerii sistemelor naionale de asisten social i
implicit ale construirii identitii deasistent social. Dup apariia cretinismului, vreme de aproape dou
milenii ocrotireapersoanelor, a grupurilor i comunitilor aflate n situaii problematice a fostpreocuparea
exclusiv a Bisericii, statele neimplicndu-se n domeniul social, dectcu funcii represive (viznd meninerea
statul-quo-ului social-politic). Din primii ani ai cretinismului i pn prin sec. al XIX-lea, asistena
socialpracticat de instituiile i ordinele religioase a fost principalul punct de sprijinpentru sraci i pentru
celelalte categorii defavorizate. n unele perioade ale EvuluiMediu i apoi n epoca comunist, au existat
iniiative asisteniale avndu-i capromotori pe indivizii bogai ataai valorii cretine a caritii. Trebuie
precizat deasemenea, c nsui puterea politic din anumite ri (n special din cele protestante) amanifestat un
oarecare interes pentru problemele sociale, ns dintr-un alt unghi idin alte motive dect cele ale Bisericii.
Abia dup oficializarea cretinismului ca religie de stat a fost posibil, subocrotirea mprailor romani, de la
Constantin cel Mare i pn la Iustinian,nfiinarea ctorva instituii asisteniale ca: - brefotrofiile leagne
pentru copiii abandonai n vrst de pn la 7 ani; - orfanotrofiile orfelinatele; - partenocomiile case de
adpost pentru tinerele fete provenite din familiile srace sau orfelinate; - ghirocomiile azile pentru vduve
btrne i fr sprijin; 4
31. Tehnica ntrevederilor
eprezinta o forma de interviu in care asistentul social urmareste anumite informatii specifice si
predeterminate de la client. Asistentul social adreseaza intrebari specifice si inregistreza doar raspunsurile
relevante pentru scopul sau, adesea folosind o fisa de evaluare/inregistrare. Scopul acestei tehnici nu este unul
cu precadere terapeutic, ci acorda prioritate oportunitatilor clientului de a-si exprima anumite emotii,
sentimente in legatura cu problema.
Intrevederea reprezinta tehnica prin intermediul caruia se investigeaza situatia clientului pentru a
strange cat mai multe informatii despre problema acestuia, iar pe baza acestor informatii primare se vor
contura directiile viitoare de actiune.
Astfel, intr-un cadru de comunicare realizat fie la biroul specialistului fie la domiciliul clientului,
asistentul social va sustine o investigatie verbala, in care comunicarea este orientata catre realizarea unei
evaluari complexe care va fi baza intocmirii planului de interventie/permanenta.
In functie de complexitatea cazului, intrevederea va lua forma unei convorbiri - cercetare in care se
manifestarepetitia, fiind nevoie de clarificari, completari realizate prin conversatia dintre specialist si
beneficiarul serviciului de asistenta sociala.
Intrevederea constituie o tehnica complexa, care se apropie prin specificul sau de observatie. Prin
aplicarea acestei tehnici, asistentul social obtine informatii cu valoare de fapte, intrucat au aceeasi importanta
atat informatiile verbale cat si informatiile cu privire la conduite, fapte, stari afective, credinte, etc. ale
clientului.

18

De asemenea, intrevederea contine elemente similare consilierii deoarece prin intermediul acestei
tehnici de investigatie se va dezvolta o conversatie in cadrul careia, pe parcursul identificarii problemei, se va
urmari si o constientizare si responsabilizare a clientului cu privire la implicatiiile rezolvarii situatiei.
Intrevederea este o tehnica de investigatie, pe care asistentul social o utilizeaza alaturi de alte
medode de evaluare pentru a cunoaste problema clientului, sistemul de atitudini si valori al acestuia si pentru
a contura modalitatile de rezolvare.
Datorita spectrului sau larg de utilizare, asistentul social va aplica aceasta tehnica pentru a strange
informatii, pentru a clarifica o situatie sau pentru a evalua rezultatele actiunilor sale impreuna cu clientul.
Analizand rolul tehnicii se constata ca intrevederea se aplica atunci cand specialistul:

urmareste sa cerceteze/evalueze, astfel incat tehnica va fi utilizata pe parcursul intregului demers de

instrumentare a cazurilor sociale;

sa transforme mediul social investigat, astfel incat intrevederea va avea valoare de actiune asupra
individului, familiei prin responsa-bilizarea beneficiarului serviciului de asistenta sociala.
Intrevederea se poate realiza in cadrul biroului de asistenta sociala, dar, pentru a obtine o relevanta mai
mare a informatiilor, aceasta tehnica poate fi aplicata in cadrul vizitei la domiciliu, la solicitarea clientului sau
in urma unei sesizari adresate autoritatilor locale. In functie de acest criteriu, se disting urmatoarele tipuri de
intrevederi:

intrevedere programata:
la solicitarea clientului (ex. in etapa de evaluare a cazului);
- la solicitatea asistentului social (ex. pentru a cunoaste problema si rezultatele actiunilor realizate,
utilizata in toate etapele de instrumentare a cazului);

intrevedere neprogramata
in urma sesizarii de catre o persoana/institutie (ex. sesizarea unui caz de abuz).
Pentru a obtine rezultatele dorite prin aplicarea acestei tehnici, asistentul social trebuie sa pregateasca
intalnirea (crearea unui mediu securizant pentru client) si continutul intrevederii (diferite tipuri de intrebari).
Intreverea are la baza respectarea unor reguli si principii care tin de comportamentul si abilitatile
asistentului social, de modul de desfasurare a intalnirii si de aplicare a tehnicii.
Prin comportamentul si abilitatile sale, profesionistul trebuie sa conduca in conditii optime
desfasurarea convorbirii. Sistemul de deprinderi si abilitati cuprinde:
abilitati de construire a unei relatii de incredere si ajutorare a clientului,
arta de a asculta si sustine prezentarea povestirii clientului,
abilitati de reducere a barierelor sociale dintre profesionist si client si de a inlatura refuzul colaborarii
si neincrederea.
Din punct de vedere tehnic, in aplicarea intrevederii, trebuie sa avem in vedere ca intrebarile sa fie cat
mai clare si adecvate limbajului clientului, sa obtinem informatii cat mai complete si sa se noteze cu fidelitate
si integral raspunsurile relevante.
32. Tipurile i formele de realizare a observaiilor
tipologii ale observatiei care au la baza criterii diferite de clasificare:
- dupa scopul investigatiei deosebim: observatia exploratorie, observatia de diagnostic, observatia
experimentala;
- dupa gradul de implicare a observatorului in contextul realitatii de studiat: observatia externa
(nonparticipativa) si observatia participativa;
- dupa gradul de structurare: observatie structurata si observatie nestructurata (calitativa).
Observatia de diagnostic consta intr-o analiza de profunzime a situatiei problematice cu care se confrunta
clientul asistat, presupunand interpretarea si incadrarea cazului in tipologia consacrata a diagnozei
psihosociale.
19

Observatia exploratorie se utilizeaza atunci cand nu detinem informatii suficiente despre realitatea ce
urmeaza a fi investigata
Observatia experimentala este utilizata in asistenta sociala, indeosebi pe parcursul derularii planului de
interventie prin care se declanseaza procese de schimbare sociala ce reunesc caracteristicile unei situatii
experimentale
Observatia externa (nonparticipativa) este utilizata de catre jurnalisti, oameni de stiinta, medici si asistenti
sociali. In acest caz, observatorul se situeaza in afara sistemului observat.
Observatia participativa presupune integrarea observatorului in comunitatea cercetata, pentru o perioada
lunga de timp, in scopul unei cunoasteri in profunzime, de tip calitativ
33. Tehnicile observrii

34. Metoda biografic, anamneza i biografia

Metoda biografic Se bazeaz pe reconstituirea istoriei subiectului n vederea desprinderii acelor
situaii, mprejurri i evenimente care puteau avea un efect de maxim importan asupra devenirii i strii lui
actuale. Metoda este folosit cu precdere n psihologia personalitii.
Anamneza Totalitatea informatiilor pe care medicul le ia de la bolnav si insotitorii acestuia pentru a le
utiliza in vederea stabilirii diagnosticului. anamneza este prima etapa in cadrul examinarii clinice a
bolnavului. anamneza epidemiologica
este
partea anamnezei unui
bolnav
sau
suspect
de boala contagioasa care cuprinde informatii cu privire la sursa deinfectie, la contactul infectant, la starea de
receptivitate, precum si la eventualii factori epidemiologici secundari favorabili imbolnavirii in cauza.
Biografia Scriere care expune (comenteaz i analizeaz) n scopuri documentare, istorice,portretistice,
viaa unor persoane.
35. Tipuri de investigaii
INTERVIUL
Ca metod de investigaie n asisten social, interviul presupune ascultare activ, interpretare i
chestionare. Asistentul social este o persoan specializat n intervievare, iar abilitile sale tehnice sunt cel
mai adesea nsoite de cunotine teoretice, valori adecvate i o considerabil experien practic.
CONSILIEREA
Succesul coordonrii de caz se bazeaz pe concentrarea asupra detaliilor interaciunii dintre cel care
ajut i cel care este ajutat. Pentru aceasta consilierea ocup un loc pivot.
Asociaia britanic de consiliere definete conceptul de consiliere ca fiind faptul cnd o persoan
ocup cu regularitate sau temporar funcia de consilier, ofer i accept explicit s acorde timp, atenie i
respect altei persoane, care va fi temporar n rolul de client
36. Obiectivele interveniei sociale
rebuie stiut ca un obiectiv este vazut ca un punct final in timp ce metoda este drumul catre acel punct
final , iar activitatile sunt pasii ce-i parcurgem spre punctul final al interventiei.
O conditie ce trebuie indeplinita de catre un obiectiv este ca acesta sa fie SMART: specifice,
masurabile, tangibile, realiste i limitate in timp.
S
- Specific ; simplu (nu tb sa contina conjunctia si
M - Masurabil ( sa poata fi evaluat cantitativ)
A
- Atins (sa poata fi atins)
R
- Realist
T
- limitat/incadrat in Timp
37. Fazele de rezolvare a problemelor sociale
20

o
o
o
o
o

8.
o
o
o
o
o
o
o

o
o
o
o
o
o

o
o
o
o
o
o
o
o
o

- stabilirea unui plan de aciune

scopuri realizabile,
analiza alternativelor i a efectelor acestora,
stabilirea metodelor si tehnicilor de intervenie,
stabilirea activitilor,
centrare pe schimbare.
- prognoza
care sunt ansele de reuit?
identificarea posibilelor obstacole,
strategii de depire a potenialelor dificulti.

11.
o
o
o
o
o

II . Etapa contractului :
e valuare a sistemica a situatiei
legtura dintre problemele beneficiarului i nevoile acestuia?,
ce factori contribuie la crearea i meninerea problemei?,
ce resurse i posibiliti deine beneficiarul? ,
ce cunoti i ne i principii din asistena social pot fi aplicate?,
cum pot fi organizate datele obinute pentru a contribui la rezolvarea problemei? ,

10.
o

b). stabilirea scopului

pe termen scurt, mediu i lung,
ce trebuie sa realizeze beneficiarul?,
ce resurse sunt disponibile?
c). angajamentul (verbal sau scris)
clarificarea resurselor disponibile n instituie,
clarificarea responsabilitilor beneficiarului si ale asist. social.

9.
o

Etapa de contact :
a). identificarea problemei
- percepia beneficiarului ,
- percepia altor persoane implicate in situatie i
- percepti a asistentului social fa de problema prezentata .

III . E tapa aciunii:

- i mplementarea planului stabilit in etapa anterioara
intervenii n concordan cu scopul si activitatile stabilite ,
mobilizarea resurselor i a serviciilor ce vor fi utilizate ,
realizarea activitatilor propuse.

12.
o
o
o
o
o
o
o

finalizarea interveniei
ceea ce s-a realizat precum si ceea ce nu s-a putut realiza ,
stabilirea cauzelor unui eventual eec,
strategii pentru meninerea scopurilor pe termen lung,
finalizarea relaiei cu beneficiarul,
asigurarea meniner ii sprijinului n reea.
evaluarea finala proces nceput chiar n faza contactului
21

o
o

scopurile au fost realizate?

metodele selectate au reuit s rezolve problemele?

38. Metodologia proiectului de intervenie social

1. metoda individuala de ajutor, analiza de caz,
2. metoda de interventie in grup, (specifica grupurilor mici)
3. met. De interventie comunitara (sat, cartier, )
4. met. Globala de analiza (integrala, generica)
39. Coordonarea de caz
Metod de a oferi servicii, prin care asistenii sociali profesioniti evalueaz nevoile clientului i ale
familiei sale n colaborare cu el, coordoneaz, monitorizeaz, evalueaz i susine clientul pentru a accesa
servicii sociale care s rspund acestor nevoi
Un set logic de pai i un proces de interaciune n cadrul reelei de servicii prin care se asigur faptul
c beneficiarii primesc serviciile de care au nevoie ntr-o form de sprijin eficace, eficient i la un cost
acceptabil (M.Weil i J.Karls, Managementul de caz n practica serviciilor sociale
avand drept scop principal elaborarea i implementarea:
a) planului individualizat de protectie (PIP) pentru copiii separai de familie, prevzut de art. 53 din Legea nr.
272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului;
b) planului de recuperare pentru copiii cu dizabiliti ; pentru copiii cu dizabiliti din familie, managerii de
caz (cu precdere din cadrul serviciului evaluare complex) completeaz planul de recuperare atat pentru cei
care necesit ncadrare ntr-un grad de handicap, cat i pentru cei care necesit orientare colar/ profesional
sau care necesit ambele aciuni; pentru copiii cu dizabiliti aflai n protecie special, respectiv copii plasai
n familia lrgit, familia substitutiv (familii de plasament i asistent maternal) sau n servicii reziden iale,
managerii de caz completeaz planul individualizat de protecie care l conine pe cel de recuperare;
c) planului de reabilitare i/sau reintegrare social pentru copiii abuzai, neglijai i/sau exploatai, inclusiv
victime ale traficului, exploatrii prin munc, exploatrii sexuale n scop comercial;
40. Tehnici i deprinderi folosite pentru rezolvarea cazurilor
Tehnicile Documentarea Observatia Intrevederea Convorbirea telefonica
41. Coninutul i forma contractului cu asistatul
Se aproba modelul Contractului pentru acordarea de servicii sociale, incheiat de serviciile publice de asistenta
sociala cu furnizorii de servicii sociale, prevazut in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
ART. 2
(1) Contractul pentru acordarea de servicii sociale, incheiat de serviciile publice de asistenta sociala cu
furnizorii de servicii sociale, va cuprinde cel putin clauzele prevazute in modelul de contract.
(2) Prin negociere intre parti, contractul pentru acordarea de servicii sociale poate cuprinde si clauze
specifice, fara incalcarea prevederilor legale in vigoare.
ART. 3
Partile contractante vor modifica si vor completa, dupa caz, contractele pentru acordarea de servicii sociale
aflate in desfasurare la data intrarii in vigoare a prezentului ordin, in conformitate cu modelul de contract,
pana la data de 31 iunie 2005
42. Tipuri de grupuri utilizate n Asistena Social
GRUPUL DE TERAPIE e organizeaza cu scopul rezolvarii unor probleme de natura emotionala sau
comportamentala fiind de mai lunga durata decat alt tipuri de grupuri

22

GRUPUL DE DEZVOLTARE PERSONALA ofera posibilitatea persoanelor ce se mentin in limita

normalului de a-si dezvolta capacitatile de relationare cu altii. Acest tip de grup estemai degraba orientat
inspre dezvoltarea personala, spre rezolvarea de probleme ce apar ca urmare a trecerii prin diferite etape ale
vietii, decat pe terapia unor tulburari psihice, emotionale.
GRUPUL DE CONSILIERE se focalieaza asupra unei probleme specifice care poate sa fie de natura
educationala, sociala, legata de profesie, cariera sau probleme personale ale membrilor de familie cum ar fi
relatia parinte-copil.
GRUPURILE DE FORMARE SAU DE ANTRENAMENT. S-a incercat gasirea unor tipuri si forme
variate d grupuri care sa realizeze dezideratele formarii psihosociale a omului. Exista 3 tipuri de
grupuri
a). T-Group-ul (Training-Group, grupul de invatare sau de formare, in engleza; grupul de baza de
diagnostic, in franceza)
b) GRUPUL DE INTALNIRE
c). Grupurile structurale
E. GRUPURILE DE AJUTOR RECIPROC/DE SPRIJIN(SUPORT) servesc anumite categorii de
populatie, acestea neavand nevoie de un lider profesionist. Aceste grupuri, compuse din personae care au
interese comune, ofera membrilor sprijin, faptce diminueaza stresul psihologic si incurajeaza spre
realizarea de schimbari necesare in viata lor.
43. Metode i tehnici de activare a grupurilor
Brainstorming-ul (asaltul de idei) a fost initiat de catre A. Osborn si a devenit intre timp cea mai utilizata
metoda de stimulare a creativitatii in grup. Metoda are doua etape distincte:
etapa producerii ideilor, in care se prezinta tema, problema in legatura cu aceasta si se
solicita emiterea a cat mai multor idei (chiar fanteziste) legate de rezolvarea problemei
anuntate. Important in aceasta prima etapa este sa se produca cat mai multe idei dandu-se frau
liber imaginatiei si sa nu fie criticate ideile celorlalti (ele pot fi chiar preluate si completate sau
ameliorate);
etapa evaluarii ideilor, realizata dupa o pauza mai prelungita cand, impreuna cu intregul
grup se analizeaza solutiile emise si se aleg ideile cele mai originale, mai fezabile sau mai
eficiente pentru problema pusa in discutie (Daniela Cretu, coord., 2005, p.137);
b)
Sinectica, elaborata de W. Gordon cu scopul de a utiliza la maximum resursele inconstientului, se
aseamana cu brainstorming-ul, fapt pentru care se utilizeaza deseori impreuna (se foloseste chiar
expresia de grup de sinectica si brainstorming). Specific acestei metode este reunirea unui grup de 68 persoane de profesii diferite carora, dupa ce le sunt clarificate dificultatile problemei, li se solicita sa
caute metafore; aceleasi persoane studiaza, impreuna cu specialistii, solutionarea optima a problemei,
sugerata de una sau alta dintre metafore;
c)
Metoda 6-3-5 denumita astfel dupa impartirea unui grup mai mare (de pilda un grup scolar) in
grupuri de cate sase persoane, in care fiecare propune cate trei idei intr-un timp de maximum cinci
minute. Primul grup discuta problema si, pe o fisa, sunt trecute trei idei, fiecare formand capul unei
coloane sub care se vor trece ideile celorlalte grupuri. Dupa cinci minute, fisa este trecuta la alt grup
care adauga trei idei (cate una in fiecare coloana) sub celelalte s.a.m.d. pana ce fisa trece pe la toate
grupurile. In final, liderul grupului citeste propunerile facute in fata intregului grup si in urma
discutiilor se va hotari care dintre acestea sa fie insusite;
d)
Phillips 6-6 metoda ce se adreseaza, de asemenea, unor grupuri mai mari (30-60 de persoane) care
vor fi impartite in grupuri mai mici de cate sase persoane in care se va supune dezbaterii o anumita
problema pe parcursul a sase minute. Fiecare grup isi va alege un coordonator care va urmari, ca pe
timpul celor sase minute de dezbatere sa se formuleze o opinie a grupului ce va fi anuntata si
consemnata la final. Urmeaza o discutie generala unde, timp de 30 de minute, opiniile formulate de
23

catre grupuri sunt analizate si interpretate. Avantajul pe care il ofera o asemenea metoda este acela ca
intr-un timp relativ scurt sunt rezumate parerile unui mare numar de persoane cu privire la o anumita
problema de interes general. In plus, ca si in cazul celorlalte metode de stimulare a creativitatii, se
asigura conditiile lucrului in grup ce are avantajul ca prin emiterea unor idei in fata mai multor
persoane, se produce o schimbare a punctului de vedere al altora, dar si elaborarea unor noi opinii.
44. Intervenie i schimbare n grupurile sociale
nceputul studiului schimbrii sociale are trei surse de baz: 1. Filosofia istoriei: gnditorii secolelor 18
i 19 au perceput omenirea pe calea eliberrii de un trecut agresiv, ncercnd s identifice etapele i
momentele transformrii progresive a societii; 2. Teoriile biologice transformiste: acestea au furnizat o
schem pentru studiul evoluiei umane i sociale dup modele biologice (Lamarck, Darwin i Spencer); 3.
Istoria: Apariia sociologiei n Germania se leag mai ales ca reacie contra istoriei evenimeniale. Schimbarea
este unul din cele mai studiate i mai puin cunoscute aspecte ale societii umane, in pofida numrului destul
de mare al teoriilor despre schimbare.
Schimbarea social reprezint crearea constant, negocierea i re-crearea ordinii sociale. Schimbarea
social poate fi neleas uitndu-ne la schimbarea nelesurilor i a definiiilor. Grupurile, societile,
organizaiile devin reale doar n momentul n care actorii implicai ajung s cread n ele i apare un consens
asupra realitii. n societile complexe exist doar un consens parial asupra realitii sociale, aceasta fiind o
combinaie complex a mai multor viziuni. Modificarea factorilor externi nu va duce automat la schimbare,
doar cnd se schimb definiiile i nelesul unor situaii, deci se schimb comportamentul social, putem vorbi
despre schimbare. patru etape: 1. Mai nti este impulsul, faz n care actorul social este stimulat i simte
nevoia s rspund la stimuli; 2. Percepia stimulilor implic cele cinci simuri, dar i imaginile mentale
asociate cu stimulii. Mai intervine aici i selectivitatea: noi decidem cror aspecte ale stimulilor s le
rspundem, ce obiecte sunt legate de acetia, crui stimul s-i rspundem n primul rnd; 3. Urmeaz faza de
manipulare a obiectului asociat stimulului; 7 4. n final avem de a face cu consumul, n care este ncheiat
aciunea care gndim c va satisface impulsul iniial
45. Lucrul n echip
Persoane muncind mpreun n grup pentru a realiza ceva.
Dicionar Freesearch pe internet .
Un numr restrns de persoane cu abiliti complementare care urmresc un scop, obiective de realizat
i o abordare comun, pentru care se consider reciproc responsabile.
Printre avantajele muncii n echip pentru nvmntul i formarea tehnic i profesional se numr:
ncurajarea elevilor s nvee i s munceasc mpreun;
pregtire mai bun a elevilor pentru a-i ocupa locul pe piaa muncii;
posibilitatea ca elevii s participe mai eficient n contextele sociale;
sprijinirea elevilor s respecte valoarea tuturor indivizilor un aspect important ntr-un sistem educaional
pe deplin inclusiv;
facilitarea schimbului de cunotine i experien ntre elevi;
a profita de nvarea din grupul de colegi; prin intermediul experienelor mprtite, fiecare individ va fi
ajutat s devin mai contient de propriul comportament.
O diferen major ntre grupuri i echipe este c cele din urm sunt mai orientate spre un scop.
n ceea ce privete componena echipelor, e necesar s existe o combinaie de persoane cu abiliti
diferite i caractere diferite. Dac sunt prea asemntoare, crearea de noi idei va fi limitat i toat lumea va
dori s joace aceleai roluri i s ndeplineasc aceleai sarcini. Cu excepia unei echipe foarte mici, va fi
necesar un conductor. Putei alege conductorul sau putei lsa unul s apar din rndul grupului. De
asemenea putei lucra cu echipe care se conduc singure i care n-au nevoie de un conductor.
Trebuie s ne asigurm c membrii acesteia sunt tratai egal, att n cadrul echipei ct i de persoanele
din afara acesteia. Membrii pot juca roluri diferite, de exemplu, n general exist un conductor, dar aceasta
24

nu nseamn c el este mai important dect oricare alt membru al echipei. Aceast recunoatere egal trebuie
s se raporteze i la sex, capacitate intelectual i oricare din multele diferene ce caracterizeaz indivizii.
46. Rezolvarea de probleme n cazul grupurilor
47. Principii generale acceptae n munca cu grupurile
diviziunea muncii; delegarea autoritii; mbinarea autoritii cu responsabilitatea; a potrivi oamenii n
structuri sau a organiza; asistarea corespunztoare a personalului; un singur manager la vrf i o unitate de
comand; fragmentarea limitat a controlulu.
48. Familia-definiii, funcii i abiliti parentale
Definitie - un grup de presoane unite prin legturi de cstorie, snge sau adopie; gospodarindu-se
mpreun; interacionnd i comunicnd ntre ele de pe poziia rolurilor sociale de so i soie, mama i tat,
fiu i fiic, frate i sor; cremd si meninnd o cultur comun
Functii Funciile interne contribuie la crearea unui regim de via intim care asigur membrilor
familiei sigurana, protecia i afeciunea de care au nevoie. Din categoria funciilor interne fac parte: func iile
bilogice, funciile economice, funciile educative, funciile de solodaritate.
Funciile externe contribie la dezvoltarea personalitii a ficrui membru din cadrul familiei, la
modul n care se integreaz in viaa social i socializarea lor.
Funcia biologic
Funcia economic
Funcia educativ
Funcia de solidaritate familial
49. Depturile i obligaiile printeti
dreptul i obligaia de a crete copilul. Acestea constau n asigurarea condiiilor de via necesare
dezvoltrii copilu- lui (stare de sntate, dezvoltarea fizic, educaie, colarizare i pregtire profesional),
paza i supravegherea copilului. dreptul de a lua anumite msuri fa de copil. Pentru a aduce la ndeplinire
obligaia de a crete copilul, prinii trebuie s foloseasc metode educative de convingere i s formeze pe
copil n aa fel nct acesta s-i poat da seama ce este bine i ce este ru i s aleag calea cea bun. Prinii
nu trebuie n nici un fel s primejduiasc dezvoltarea fizic, intelectual, moral ori sntatea copilului.
dreptul de a cere napoierea copilului de la orice persoan care-l ine fr drept; dreptul de a consimi la
adopia copilului su; dreptul de a avea legturi personale cu copilul; dreptul de a veghea la creterea,
educarea, nvtura i pregtirea profesional a copilului; dreptul de a stabili locuina copilului. n cazul n
care prinii nu locuiesc mpreun, acetia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. Dac
prinii nu cad de acord n aceast privin, va decide instana judectoreasc dup ascultarea am- bilor prini
innd seama de interesul superior al copilului; prinii sunt obligai s informeze copilul despre toate actele
i faptele care l-ar putea afecta i s ia in considerare opinia acestuia; prinii sunt obligai s coopereze cu
copilul i s i respecte viaa intim, privat i demnitatea
50.Problemele sociale din perspectiva proteciei copilului
50. Drepturile copilului
Drepturile tuturor copiilor trebuie respectate, indiferent de rasa, etnia sau naionalitatea
fiecruia, de culoarea pielii, de limba vorbit, de religia practicat, indiferent dac sunt fete
sau biei. Copiii trebuie s fie protejai mpotriva oricrei forme de discriminare.
Orice copil are dreptul la un nume, la o naionalitate, are dreptul, n msura posibilului, si cunoasc prinii i s fie ngrijit de acetia.
Orice copil are dreptul la via, supravieuire i dezvoltare.
Copiilor trebuie s li se asigure condiii pentru a se bucura de cea mai bun stare de
sntate posibil i de a beneficia de servicii medicale i de recuperare. Prinii lor vor fi
25

informai despre avantajele alptrii, ale igienei i cureniei mediului nconjurtor, despre
modalitile de prevenire a accidentelor i a practicilor duntoare sntii copiilor.
Copiii trebuie protejai mpotriva oricror forme de exploatare, mpotriva violenei,
abuzului, abandonului i a altor tratamente duntoare.
Copiii au dreptul la o educaie de calitate care s le asigure egalitatea de anse i
dezvoltarea personalitii lor. Ei au dreptul la nvmnt primar obligatoriu i gratuit, la
asigurarea accesului la liceu i facultate, la servicii de informare i orientare colar i
profesional.
51. Sntatea i bunstarea copilului
dreptul de decizie cu privire la bunstarea copilului aparine prinilor. Aceasta este o component
a autoritii parentale. Acest drept se poate restriciona n condiiile n care un printe este deczut din
drepturile printeti sau, n cazul rilor n care este n vigoare custodia unic, prin decizia de ncredinare a
minorilor. Astfel, n cazul custodiei unice instana decide care dintre prini va pstra dreptul de decizie cu
privire la bunstarea copilului (cine va deveni printe custodian) i care printe va pierde acest drept (cine va
deveni printe necustodian). Legislaia european cu privire la exercitarea autoritii printeti face distincia
ntre deciziile zilnice, curente, i deciziile majore care afecteaz bunstarea copilului
52. Protecia copilului care a svrit o fapt penal i nu rspunde penal
rotecia copilului care a svrit o fapt penal i nu rspunde penal, ansamblul msurilor, prestaiilor i
serviciilor destinate ngrijirii i dezvoltrii copilului care a svrit o fapt penal i nu rspunde penal. Pentru
copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal, la propunerea direciei
generale de asisten social i protecia copilului n a crei unitate administrativ-terito-rial se afl copilul, se
va lua una dintre urmtoarele msuri: a) plasamentul; b) supravegherea specializat. Msura se ia de comisia
pentru protecia copilului, atunci cnd exist acordul prinilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori,
dup caz, de instana judectoreasc, atunci cnd acest acord lipsete. La luarea msurii se va ine seama de: a)
condiiile care au favorizat svrirea faptei; b) gradul de pericol social al faptei; c) mediul n care a crescut i
a trit copilul; d) riscul svririi din nou de ctre copil a unei fapte prevzute de legea penal; e) orice alte
elemente de natur a caracteriza situaia copilului. n situaia dispunerii msurii supravegherii specializate,
dac meninerea n familie nu este posibil sau atunci cnd copilul nu i ndeplinete obligaiile stabilite prin
aceast msur, comisia pentru protecia copilului ori, dup caz, instana judectoreasc poate dispune
plasamentul acestuia n familia extins ori n cea substitutiv, precum i ndeplinirea de ctre copil a
obligaiilor prevzute de lege. n cazul n care fapta prevzut de legea penal, svrit de copilul care nu
rspunde penal, prezint un grad ridicat de pericol social, precum i n cazul n care copilul pentru care s-au
stabilit aceste msuri svrete n continuare fapte penale, comisia pentru protecia copilului sau, dup caz,
instana judectoreasc dispune, pe perioad determinat, plasamentul copilului ntr-un serviciu de tip
rezidenial specializat. Legea interzice s se dea publicitii orice date referitoare la svrirea de fapte penale
de ctre copilul care nu rspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia. Pe toat durata aplicrii
msurilor destinate copilului care svrete fapte penale i nu rspunde penal, vor fi asigurate servicii
specializate, pentru a-i asista pe copii n procesul de reintegrare n societate.
53. Protecia copilului mpotriva exploatrii
Principii
1.
Fiecare Parte va stabili programe sociale eficiente i va nfiina structuri multidisciplinare care s
asigure sprijinul necesar pentru victime, pentru prinii i rudele apropiate ale acestora i pentru orice
persoan care rspunde de ngrijirea lor.
2.
Fiecare Parte va lua msurile legislative sau de alt natur necesare pentru a se asigura c, atunci cnd
vrsta victimei nu este cunoscut cu certitudine i exist motive s se cread c este vorba despre un copil i,
pn la determinarea vrstei sale, victimei s i se acorde msurile de protecie i asisten care sunt prevzute
pentru copii.
26

3.
Fiecare Parte va lua msurile necesare, fie ele legislative sau de alt natur, pentru a asigura asisten
victimelor, pe termen scurt i lung, n vederea recuperrii fizice i psihosociale a acestora. Msurile luate n
aplicarea prezentului alineat trebuie s in cont de opiniile, nevoile i interesele copilului.
4.
Fiecare Parte va lua msuri, n condiiile prevzute de dreptul su intern, n vederea cooperrii cu
organizaiile neguvernamentale, cu alte organizaii competente sau cu alte structuri ale societii civile care
acord asisten victimelor.
5.
Dac prinii sau persoanele n a cror ngrijire se afl copilul sunt implicate n exploatarea sexual sau
n abuzuri sexuale comise asupra acestuia, procedurile de intervenie adoptate n aplicarea articolului 11,
alineatul 1, vor include:
- posibilitatea ndeprtrii autorului prezumat al faptei;
- posibilitatea retragerii victimei din mediul su familial. Condiiile i durata acestei separri se stabilesc
n conformitate cu interesul suprem al copilului.
6.
Fiecare Parte va lua msurile necesare, fie ele legislative sau de alt natur, pentru a se asigura c
persoanele apropiate victimei pot beneficia, dac este cazul, de asisten terapeutic, n special de asisten
psihologic de urgen.
54. Protecia special a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea prinilor si
msuri de protecie special a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea prinilor si,
ansamblul msurilor destinate ngrijirii i dezvoltrii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea
prinilor si sau a celui care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija acestora. Potrivit
legii, copilul beneficiaz de protecie special pn la dobndirea capacitii depline de exerciiu; protecia
special se poate acorda, n condiiile legii, i ulterior dobndirii capacitii depline de exerciiu, pe toat
durata continurii studiilor, dar fr a se depi vrsta de 26 de ani, la cererea tnrului, exprimat dup
dobndirea capacitii depline de exerciiu, dac i continu studiile ntr-o form de nvmnt de zi. Tnrul
care a dobndit capacitate deplin de exerciiu i a beneficiat de o msur de protecie special, dar care nu i
continu studiile i nu are posibilitatea revenirii n propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiaz, la cerere, pe o perioad de pn la 2 ani, de protecie special, n scopul facilitrii integrrii sale
sociale, cu excepia cazului n care se face dovada c tnrului i s-au oferit un loc de munc i/sau locuin, iar
acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui, n mod succesiv. Msurile de protecie special a
copilului se stabilesc i se aplic n baza planului individualizat de protecie, care se ntocmete i se
revizuiete n conformitate cu normele metodologice elaborate i aprobate de Autoritatea Naional pentru
Protecia Drepturilor Copilului. Direcia general de asisten social i protecia copilului are obligaia de a
ntocmi planul individualizat de protecie imediat dup primirea cererii de instituire a unei msuri de protecie
special sau imediat dup ce directorul direciei generale de asisten social i protecia copilului a dispus
plasamentul n regim de urgen, cu excepia situaiei n care pentru copil a fost instituit tutela. La stabilirea
obiectivelor planului individualizat de protecie se acord prioritate reintegrrii copilului n familie sau, dac
aceasta nu este posibil, plasamentului copilului n familia extins. De msurile de protecie special, potrivit
legii, beneficiaz: a) copilul ai crui prini sunt decedai, necunoscui, deczui din exerciiul drepturilor
printeti sau crora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor printeti, pui sub interdicie, declarai
judectorete mori sau disprui, cnd nu a putut fi instituit tutela; b) copilul care, n vederea protejrii
intereselor sale, nu poate fi lsat n grija prinilor din motive neimputabile acestora; c) copilul abuzat sau
neglijat; d) copilul gsit sau copilul abandonat de ctre mam n uniti sanitare; e) copilul care a svrit o
fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal. Msurile de protecie special a copilului care a
mplinit vrsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimmntul acestuia. n situaia n care copilul refuz s i
dea consimmntul, msurile de protecie se stabilesc numai de ctre instana judectoreasc, care, pentru
motive temeinice, poate trece peste refuzul acestuia de a-i exprima consimmntul fa de msura propus.
Prinii, precum i copilul care a mplinit vrsta de 14 ani au dreptul s atace n instan msurile de protecie
special, beneficiind de asisten juridic gratuit, n condiiile legii. mprejurrile care au stat la baza stabilirii
27

msurilor de protecie special, dispuse de comisia pentru protecia copilului sau de instana judectoreasc,
trebuie verificate trimestrial de ctre direcia general de asisten social i protecia copilului. Msurile de
protecie special a copilului sunt, potrivit legii: plasamentul; plasamentul n regim de urgen; supravegherea
specializat [v. i plasament; plasament n regim de urgen; supraveghere specializat]

28