Cercuri stiinifice

studeneti 2014

Tensiuni remanente n construcii sudate

PROF. NDRUMATOR: BERCEA MIHAI

Boro Marian
Danc Ana
Dolhscu Adrian
Gavrilua Mdlina Maria

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Cuprins
1.Cauzele formrii tensiunilor remanente i efectele lor........................................................................ 2
2.Metode pentru determinarea tensiunilor remanente ......................................................................... 6
3.Determinarea tensiunilor remanente n construcii sudate ................................................................ 7
3.1 Factorii care infueneaz apariia tensiunilor remanente la sudare ............................................. 7
3.2 Influena materialului de baz i a materialului de adaos aspura formrii tensiunilor remanente
............................................................................................................................................................. 7
3.3 Influena metodelor de sudare asupra tensiunilor remanente .................................................... 8
3.4 Influena regimului de sudare ....................................................................................................... 9
3.5 Influena dimensiunilor i a formei pieselor ............................................................................... 11
4. Efectele tensiunilor remanente n produse metalice ........................................................................ 12
5. Msuri i procedee pentru prevenirea i reducerea deformaiilor i tensiunilor remanente .......... 12
5.1 Prevenirea tensiunilor printr-o succesiune corect a operaiilor de sudare .............................. 13
5.1.1 Pretensionarea sau deformrile elastice n sens opus ............................................................. 14
5.1.2 Deformarea plastic n sens opus ............................................................................................ 15
5.1.3 ndreptarea prin nclzire local a pieselor deformate n urma sudurii................................... 15
6. Concluzii............................................................................................................................................. 16
7. Bibliografie......................................................................................................................................... 16

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

1.Cauzele formrii tensiunilor remanente i efectele lor

Tensiunile remanente sunt cunoscute ca fiind tensiunile existente intr-un corp solid, aflat la o
temperatura uniforma, in absenta oricaror solicitari exterioare (forte, cupluri sau acceleratii). Acestea
determina formarea unui sistem de forte in echilibru, atat local cat si global, fiind in general dificil de
evaluat; rezulta de aici caracterul ascuns, inselator al acestora.
Tensiunile remanenete sunt prezente in majoritatea materialelor si pieselor, dupa elaborare,
prelucrare si tratament. Ele traduc istoria metalurgica si mecanica a fiecarui punct si a ansamblului
unei piese in cursul fabricarii sale. Complexe prin natura lor, tensiunile remanente au facut obiectul a
numeroase studii pentru a le defini cat mai bine, a le analiza, masura, prevedea printr-o modelare si
o simulare numerica, a determina si prevedea efectele lor asupra comportarii materialelor si a
pieselor, a optimiza in mod corespunzator procesele tehnologice etc.
Tensiunile remanente pot fi clasificate in functie de :
a) Cauzele care le generaeza;
b) Volumul de material in care se autoechilibreaza;
c) Orientarea lor spatiala.
Originile diverse ale tensiunilor remanente pot fi grupate in trei mari categorii dupa cum se
poate observa din figura 1.1.

Mecanica
Termica
Metalurgica
Fig.1.1 Originile tensiunilor remanente
Intr-un punct al unei piese supusa la o solicitare mecanica sau terminca vor lua nastere
tensiuni remanente daca dupa suprimarea solicitarii, elementul de volum din jurul punctului nu
poate sa revina la starea de repaus, altfel spus, daca deformatiile susceptibile de a conduce la
aceasta stare toate punctele presei, nu sunt compatibile intre ele.
Intr-o manera mai precisa, solidul este supus unui camp de deformatii permanenete care nu
verifica ecuatiile de compatibilitate ale mecanicii solidelor. In acest caz, corpul trebuie sa fie in mod
necesar sediul unor deformatii aditionale, astfel ca deformatia rezultata sa fie compatibila. Starea de

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

tensiuni asociata acestor deformatii complementare este o stare de tensiune autoechilibrata, ce

constituie tocmai campul tensiunilor remanente.
Exista asadar trei cauze principale care condul la aparitia tensiunilor remanente:

Deformatiile plastice neuniforme care apar in cazul supraincarcarii organelor de

masini si structurilor, in urma prelucrarilor mecanice ori prin presare la rece,
tratamente mecanice s.a (indepartare, matritare, autofretare, alicare, rulare) sau
existenta unei incompatibilitati mecanice intre diferitele componenete ale
materialelor compozite, intre strat si substrat in cazul depunerilor, intre
componentele ceramice sau compozite si aliajele metalice asamblate prin
termocompresiune sau prin brazare etc.
Existenta unui gradient termic ce determina depasirea limitei de elasticitate ca
urmare a modificarilor de volum sau lungime (este cazul tensiunilor remanente ce
apar la sudarea pieselor, la operatiile de forjare si laminare, a tensiunilor remanente
din piesele bimetalice supuse variatiilor de temperatura, a celor rezultate in urma
prelucrarilor mecanice cu regimuri intense de aschiere etc.) sau a unei
incompatibilitati termice (coeficienti de dilatare termica diferiti) intre diferite volume
ale materialului piesei.
Modificarile locale de volum si de densitate produse de transformarile alotropice
(schimbarile de faza metalurgica) si modificarile locare de structura ce apar de
exemplu in urma sudarii, a unor tratamente termice si termochimice, a depunerilor
electrolitice de straturi metalice s.a.

Clasificarea tensiunilor remanente dupa orientarea lor spatiala:

a) Monoaxiale, cand se manifesta dupa o singura directie;
b) Biaxiale sau plane, cand actioneaza dupa diferite directii cuprinse in acelasi plan;
c) Triaxiale sau spatiale, cand actioneaza dupa toate directiile.
Prevederea calitativa a tensiunilor remanente generate este in general mult mai usoara si
permite sa apreciem daca tensiunile din stratul superficial sunt de intindere sau de compresiune si
daca in profunzime gradientul acestora este ridicat sau nu. Aceasta estimare calitativa se poate face
pe baza unrmatoarelor rationamente:

Tensiunile remanente sunt de semn opus tensiunilor care le-au generat (principiu
analog cu prrincipiul actiunii si reactiunii); trebuie deci sa putem prevedea actiunea
mecanica sau termomecanica a procesului care sta la originea formarii lor, operatie
ce nu este intotdeauna simpla;
Gradientul tensiunilor este cu atat mai ridicat cu cat procesele generatoare au o
actiune mai localizata spre suprafata.

Natura macroscopica a tensiunilor remaneente de ordinul I face sa li se poata aplica ecuatiile

fundamentale ale teoriei elasticitatii si, in particular, teorema suprapunerii efectelor. In consecinta,
daca o piesa este supusa unui camp de tensiuni remanente elastice, caracterizat de tensorul ,
peste care se suprapune un camp de tensiuni de functionare sau de serviciu definit de tensorul ,
atunci tensiunea reala la care va fi supusa piesa, va fi data de tensorul + , vezi figura 1.2.

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Fig.1.2 Suprapunerea tensiunilor remanente si a tensiunilor de serviciu

Aceasta modificare a repartitiei tensiunilor este foarte importanta mai ales pentru starturile
superficiale unde, in general, se amorseaza cel mai adesea microfisurile de oboseala sau de coroziune
sub tensiune.
Efectul tensiunilor remanente poate fi favorabil, ca de exemplu atunci cand prin distributia
acestora maresc capacitatea portanta a elementului unei structuri mecanice sau atunci cand sunt de
compresiune si maresc durata de viata in exploatare a piesei, ori nefavorabil, in situatia cand sunt la
originea unor deformatii mari dupa fabricatie, a ruperiolor fragile, a unor fisuri sau crapaturi dupa
tratament termic, a micsorarii capacitatii portante sau a duratei de exploatare a produsuil, cazuri in
care se impun masuri pentru a le diminua. Comportarea in exploatare a pieselor si structurilor
mecanice poate fi influentata si de alti factori cum ar fi calitatea materialului din punct de vedere
structural, al compozitiei imperfectiunii in proiectarea piesei care pot fi la originea unor concentrari
de tensiuni foarte localizate s.a. Rezulta ca nu este totdeauna unsor de identificat, din ansamblul
factorilor potentiali, partea ce reprezinta influenta tensiunilor remanente asupra comportarii in
exploatare a pieselor. In figura 1.3 se prezinta principalele propietati ale materialelor care sunt
influentate de prezenta tensiunilor remanente.

Tensiuni remanente

Rezitenta la oboseala
Ruperea
Coroziunea sub tensiune
Rezitenta la tractiune
Frecarea si uzarea
Aderenta depunerilor
Stabilitatea dimensionala
Fig.1.3 Efecte potentiale ale tensiunilor remanente

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Tensiunile remanente joaca un rol esential asupra rezistentei la oboaseala mecanica si/sau
termica a materialelor. Ele pot fi considerate ca o tensiune medie sau statica peste care se suprapune
tensiunea ciclica. Prin urmare, o crestere importanta a rezistentei la oboseala poate fi obtinuta
optimizand distributia tensiunilor remanente din piesa.

Fig. 1.4 Generarea tensiunilor remanente de compresiune intr-un arc lamelar si efectul
acestora asupra capacitatii portante in exploatare
Tensiunile remanente de compresiune permit o deplasare favorabila a unui punct din
diagramele Haigh sau Goodman, dinspre zona periculoasa in zona de siguranta (figura 1.5). Aceasta
stare de tensiune se poate obtine in straturile superficiale ale pieselor prin tratamente mecanice,
tratamente termice superficiale sau tratamente termochimice. Din cercetarile experimentale
efectuate pentru diferite procedee de prelucrare si diferite tratamente aplicate rezulta ca, cu cat
tensiunile remanente de compresiune sunt mai importante cu atat rezistenta la oboseala creste.

Fig. 1.5 Utilizarea diagramei Haigh pentru a prevedea rezistenta la oboseala in prezenta tensiunilor
remanente, ( - amplitudinea tensiunii, - temsoimea medie a solicitarii de oboseala,
- tensiunea remanenta)

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

2.Metode pentru determinarea tensiunilor remanente

Tensiunile remanente sunt fundamental statice si multiaxiale, in echilibru in asbsenta
incarcarilor, frecvent avand aceiasi directie ca si ternsiunie principale produse de catre sarcini.
Evaluarea starii de ternsiuni remanente trebuie sa aiba ca scop final optimizarea proceselor
tehnologice si alegerea corespunzatoare a materialelor, luand in considerare aspectele tehnice si
economice ale modelarii comportarii unei piese sau ansamblu pe taota durata de fabricare si
exploatare.
Modelarea starii de tensiuni remanente este deosebit de complexa, deoarece trebuie sa tina
cont de numerosi factori, cum ar fi: natura materialului, parametrii proceselor tehnologice,
modificarile chimiostructurale, solicitarile mecanice, timpul, temperatura, etc.
In ultimele decenii au fost dezvoltate si perfectionate diverse tehnici calitative si cantitative
pentru determinarea tensiunilor remanente. Functiile de efectul pe care il au asupra pieselor testate,
distingem conventional urmatoarele categorii de metode:

Metode distructive;
Metode nedistructive;
Metode semidistructive.

Metodele distructive presupun indepartarea unor cantitati semnificative de material,

sectionarea totala sau partiala a piesei, astfel incat aceasta nu-si mai poate indeplini rolul functional
dupa testare. Ele se bazeaza pe factul ca in interiorul unui corp nesolicitat (fara incarcari exterioare)
tensiunile remanente sunt intotdeauna in echilibru. Prin sectionarea sau indepartearea de material
acest echilibru este perturbat si piesa se deformeaza. Masurand aceste deformatii se pot determina
tensiunile remanente in piese sau structuri. Aceste metode permit evaluarea tensiunilor remanente
atat in timpul proceselor tehnologice cat si dupa finalizarea acestora, stiut fiind ca ele genereaza
asemenea tensiuni. Principalul dezavantaj al aceste categorii de metode este acela al distrugerii
piesei asupra careia s-au facut masuratorile.
Metodele nedistructive nu presupun indepartarea de material, astfel incat funcitonarea piesei
nu e afectata. Evaluarea prin tehnici nedistructive a tensiunilor remanente din produse finite elimina
principalele dezavantaje ale metodelor distructive.
Metodele semidistructive presupun doar indepartarea unor cantitati mici de material, in
urma acestei operatii functionarea piesei nefiind practiv afectata.
Tensiunile remanente nu pot fi determinate in mod direct si de aceea ele trebuie evaluate
prin masurarea unor parametri fizici care sunt influentati de prezenta lor.

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

3.Determinarea tensiunilor remanente n construcii sudate

3.1 Factorii care infueneaz apariia tensiunilor remanente la sudare
Tensiunile interne remanente care apar la sudare sunt repartizate spatial (fig.3.1), iar in cazul
in care placile sudate sunt subtiri, una din componente poate fi neglijata si astfel starea de tensiuni
este considerata plana.

Fig.3.1 Starea de tensiuni interne spatiala la imbinarea sudata

Dintre cauzele aparitiei tensiunilor se pot mentiona:

Distributia neuniforma a temperaturii in timpul sudurii;

Caracteristicile fizico-mecanice ale materialului piesei si ale materialului de adaos;
Parametrii regimului de sudare ( , , viteza de deplasare a electrodului, );
Metoda de sudare (sudare electrica prin topire, cu fascicul de electroni, prin
presiune);
Forma si dimensiunile piesei sudate (profile, tevi, table), timpul imbinarii sudate (cap
la cap, in V, in Y, cu treceri multiple);
Starea de tensiuni existenta in piesa anterior sudarii (starea de tensiuni creata la
laminare, turnare, etc).

3.2 Influena materialului de baz i a materialului de adaos aspura formrii tensiunilor

remanente
La sudare, marimea zonei incalzite este influentata de felul si invelisul electrodului. Electrozii
subtiri incalzesc zone inguste (peste 600) in timp ce electrozii grosi incalzesc zone intinse, iar
portiunea deformata este mai indepartata de axe sudurii. Se poate spune ca tipul electrodului
determina latimea zonei incalzite.
Un rol important in formarea tensiunilor remanente il au propietatile fizico-mecanice ale
materialului de baza, precum si variatia acestora cu temperatura, in timp ce caracteristicile
materialului depus influenteaza intr-o masura mai mica. Variatia modului de elasticitaet E si a limitei
de curgere cu temperatura duce la micsorarea acestor marimi. Astfel, functie de tipul materialului
vom avea diferite variante de repartitie a tensiunilor remanente in piese cu aceeasi forma si care au
fost sudate cu aceleasi medote de sudare. Cum sunt influentate tensiunile remanente de aceste
caracteristici vezi figura 3.2.

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

-Temperatura de topire T
-Limita de curgere
-Coeficientul de dilatare

TENSIUNI
REMANENTE
- Conductibilitatea termica
- Modulul de elasticitate E

Fig.3.2 Influenta caracteristicilor fizico-mecanice ale materialului de baza asupra tensiunilor

remanente

3.3 Influena metodelor de sudare asupra tensiunilor remanente

Valoarea tensiunilor remanente si a deformatiilor produse este in stransa legatura cu
extinderea zonei ce s-a incalzit cu ocazia sudarii. Cu cat se incalzeste un volum mai mare de material
si cu cat temperatura este mai ridicata, cu atat tensiunile remanente, respectiv deformatiile vor fi
mai mari.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Flacara oxiacetilenica
Arc electric intre electorzi de carbune
Arc electric descoperit ( = )
Arc electric descoperit ( = )
Arc de plasma
Fascicul de electroni
Fascicul laser

Fig.3.3 Concentrarea densitatii fluxului termic pentru diferite surse utilizate la sudare.
Fiecare procedeu de sudare este caracterizat prin marimi specifice trasnsmiterii caldurii cum
ar fi fluxul termic si densitatea fluxului termic (fig.3.3).

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Se poate spune ca diferitele procedee de sudare la acelasi tip de imbinare duc la valori
diferite ale tensiunilor remanente si ale deformatiilor si aceste valori sunt strans legate de valoarea
gradientului de temperatura produs.
In cazul sudarii cu flacara oxiacetilenica regimul termic este mult mai cald decat in cazul
sudarii cu arc electric. In ceea ce priveste gradientul de temperatura se poate spune ca el este mai
mic in cazul regimurilor mai calde, deoarece zona de incazire este mai extinsa. Astfel se paote spune
ca valorile tensiunilor remanente, respectiv a deformatiilor sunt mai mici decat la regimuri cu
gradiente de temperatura mai mari cum e cazul sudarii electrice.

Fig.3.4 Influenta lungimii sudarii si a metodei de sudare asupra repartitiei tensiunilor

remanente
Repartizarea tensiunilor depinde de modul de realizare a cordonului de sudura. In figura 3.4A
sunt prezentate epurele pentru suduri scurte (300mm), iar in figura 3.4B pentru suduri de 600mm.
Sagetile din desene indica sensul de sudare: in fig. 3.4A1 si A3 se indica formarea tensiunilor la o
sudare in pas de pelerin, iar in fig. 3.4B2 sunt prezentate tensiunile remanente la o sudura in salturi.
Se poate face observatia ca la inceputul si la sfarsitul cusaturii apar tensiuni mari de compresie
indiferent de procedeu.

3.4 Influena regimului de sudare

Procesul de incalzire in vederea sudarii reperzinta factorului cel mai important de care
depinde aparitia tensiunilor remanente. Acest factor este conditionat de parametrii regimului de
sudare: intensitatea curentului de sudare [A], tensiunea arcului [V], viteza de sudare [m/s]. Cu
aceste valori se poate define energia liniara data de raportul:

(3.4.1)

unde k este un factor geometric care depinde de forma imbinarii sudate iar P [1W=1J/s] reprezinta
puterea sursei de sudare.
Fiecare procedeu de sudare are caracteristic un ciclu termic. Acest ciclu cuprinde un regim
termic nestationar unde transferul de caldura de la sursa de sudare la placa nu se face instantaneu,
iar gradientul de temperatura se micsoreaza pe masura indepartarii de axa cordonului de sudura.
Temperaturile maxime nu sunt atinse simultan ci numai dupa o perioada de timp care este
proportionala cu distanta fata de cordon.

Tensiuni remanente in constructii sudate

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

La sudarea tablelor groase se impune suprapunerea mai multor straturi succesive, aplicand
cusaturi lungi astfel incat primul strat sa se raceasca inainte de a incepe sudarea stratului urmator
(fig. 3.5).
!!!!FIG LIPSA
Fig. 3.5 Influenta diferitilor parametri de sudare asupra ciclului termic.
Curbele 15 :sudare cu arc electric cu electrod invelit
Curba 6: sudare cu fascicul de electroni
La sudarea in mai multe straturi, condiitle termice cele mai defavorabile apar in cusatura si in
zona influetata termic (ZIT) in timpul depunerii primului strat. Aceasta se observa din fig. 3.6 si 3.7, la
care panta portiunii descendente a ciclului termic (viteza de racire) are valoarea cea mai mare pentru
stratul 1, puctul material 1.

Fig. 3.6 Ciclul termic la sudarea in mai multe straturi cu lungime mare

Fig. 3.7 Ciclul termic la sudarea in mai mult straturi cu lungime redusa.

La operatiile de sudare sunt zone puternic incalzite langa care se vor gasi zone reci sau mai
putin incalzite. Zonele calde de material vor antrena zonele mai reci, deformandu-le, motiv pentru
care in aceste zone apar tensiuni remanente.
Atata timp cat tensiunea care apare in zona incalzita este sub limita de proportionalitate, vor
apare doar deformatii elastice in zonele invecinate, iar cand tensiunile din zonele calde depasesc
limita de curgere vor aparea deformatii plastice sub forma de contractii.
La formarea tensiunilor remanente un rol important il au transformarile straucturale care au
loc la sudarea otelurilor, in special al celor aliate.

Tensiuni remanente in constructii sudate

10

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

3.5 Influena dimensiunilor i a formei pieselor

Forma pieselor sudate influenteaza repratitia tensiunilor interne, deoarece de forma piesei
depinde si repartitia temperaturii (fig. 3.8).

Fig. 3.8 Influenta formei corpului asupra variatiei temperaturii

Pentru imbinari de table care au latime egala, repartitia deformatiilor si tensiunilor
remanente este riguros simetrica cu deformatiile elastice si plastice mari de tractiune in zona sudurii
si deformatii elastice de compresiune inspre margini.
Daca latimea tablelor creste, tensiunile de compresiune descresc si se repartizeaza uniform
pe latimea tablelor. Latimea mai mare a tablelor va reduce zone deformatiilor plastice, iar tensiunile
de compresiune descresc spre margini. La tablele foarte inguste sau la suduri inguste apar tensiuni de
compresie si intindere mici.
La suduri cu table de latimi inegale epurele nu mai sunt simpetrice.
Capatul tablei mai inguste sufera deformatii mari de compresiune ajungand uneori pana la
deformari plastice, in schimb capatul tablei mai late preia deformatiile de tractiune sau compresiune
mai scazute, in functie de raportul dintre cele doua latimi.

Fig. 3.9 Repartitia tensiunilor dupa pozitia cusaturii.

Pozitia cusaturii influenteaza marimea si repartitia tensiunilor. In fig. 3.9 I sunt prezentate
comparativ repartitiile tensiunilor pentru sudura pe mijloc (fig. 3.9 I 1), la un capat (fig. 3.9 I 2) si la
ambele capete ale tablei (fig. 3.9 I 3). Sudurile care se incruciseaza in diferite cazuri se indica prin
repartitiile prezentate in fig. 3.9 II 1,2,3.

Tensiuni remanente in constructii sudate

11

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Sudurile de colt se aplica pentru realizarea elementelor I, T si acestea provoaca aparitia unor
tensiuni remanente longitudinale cu o repartitie in sectiunea elementului conditionata de
dimnesiunile tablelor, in special de raportul dintre grosimile lor.
In talpa profilului apar tensiuni de compresiune, iar zona sudurilor este supusa unor eforturi
de intindere. Capatul liber al inimii suporta tensiuni de indindere daca grosimea lui este apropiata de
grosimea talpii, respectiv tensiuni ed compresiune la profile cu talpa mai groasa.

4. Efectele tensiunilor remanente n produse metalice

In produsul metalic deformatiile si tensiunile remanente au valori si semne diferite,
echilibrandu-se reciproc mentinand astfel integritatea produsului. Acest echilibru nu este un echilibru
stabil, deoarece orice actiune din exterior (solicitari din exploatare, prelucrari ulterioare) poate
induce noi tensiuni care se insumeaza algebric cu cele preexistente depasind rezistenta la rupere a
materialului.
Tensiunile remanente sunt periculoase datorita urmatoarelor aspecte care favorizeaza
ruperile fragile:

In imbinari formeaza varfuri de solicitare care, daca materialul nu este suficient de tenace
sau intre timp si-a pierdut-o , duc la aparitia de fisuri ce pot amorsa o rupere fragila; fisurile
se formeaza in zonele cu neomogenitati structurale, in zone cu concentratori de tensiuni;
In elementele sudate produc eforturi remanente de intindere ce favorizeaza propagarea unei
ruperi fragile care pot exista deja in imediata vecinatate a tensiunilor;
Micsoreaza resitenta la oboseala a materialului deoarece solicatirle externe se pot
suprapune peste tensiunile interne din material;
Daca valorile acestor tensiuni sunt mari, acestea pot provoca deformatii insemnate care pot
modifica configuratiile initiale ale pieselor;
Influenteaza foenomenul de coroziune fisuranta sub tensiune ducand la cresterea
sensibilitatii materialelor la aparitia acestui fenomen. Acest fenomen apare in cazul otelurilor
nealiate care lucreaza in medii corozive (caustice) sau chiar la otelurile aliate (inoxidabile)
care lucreaza in medii cu presiuni si temperaturi ridicate;
In imbinarea sudata produc stari biaxiale si triaxiale de intindere ce fac otelul casant.

5. Msuri i procedee pentru prevenirea i reducerea deformaiilor i

tensiunilor remanente
In practica se urmareste diminuarea dupa sudare a tensiunilor remanente prin metode e
detensionare termica sau mecanica, sau impiedicarea aparitiei acestori prin masuri preventive (fig.5).
Intre deformatiile permanente si eforturile unitare remanente ce apar in constructii sudate
exista o legatura reciproca: energia neconsumata prin deformari pastice (permanente) se transforma
in tensiuni (eforturi unitare) remanente; deci daca se impiedica deformatiile vor apare tensiuni
remanente mari.

Tensiuni remanente in constructii sudate

12

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

Se cunoaste faptul ca la constructiile sudate nu e posibil ca eforturile remanente, respectiv

deformatiile sa fie inalturate in intregime, dar intr-o anumita masura pot fi mentinute la valori mici
nepericuloase.

Masuri preventive pentru

impiedicarea tensiunilor
remanente

preincalzire,

stabilirea ordinii de

postincalzire

aplicare a cusaturii

deformari plastice anteriore

pretensionare

in sens opus

(deformari elastice anterioare)

sudare in camp vibrator

Fig. 5 Clasificarea masurilor preventive pentru impiedicarea aparitiei tensiunilor remanente

5.1 Prevenirea tensiunilor printr-o succesiune corect a operaiilor de sudare

Cu cat o cusatura este mai scurta cu atat deformatiile si tensiunile interne vor fi mai reduse,
fapt pentru care in cazul cusaturilor lungi este necesar ca acestea sa fie executate pe portiuni de
100200 mm, stabilite in asa fel incat la fiecare portiune sa se consume un numar intreg de electrozi
in cazul sudarii manuale cu arc.

In cazul sudurilor scurte ( l<400 mm) sudarea se face intr-un singur sens de la un capat la
celalat al piesei.
In cazul sudurilor cu lungime medie ( l=4001200 mm) sudarea se face de la mijlocul sudurii
spre capete.
In cazul sudurilor cu lungime mare ( peste 1200 mm) sudarea se face in trepete inverse (pas
de pelerin); lungimea unei sectiuni este egala cu lungimea depusa cu un electrod (cca.
200350 mm)

La sudarea in mai multe straturi succesive se sudeaza in sensuri inverse, astfel incat sfarsitul
cusaturilor sa nu se suprapuna.

Tensiuni remanente in constructii sudate

13

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

La sudarea din ambele parti, (fig. 5.1) randurile trebuie amplasate alternativ pe cele
douaparti astfel incat tensiunile si ca atare, deformatiile sa se echilibreze cat mai mult.

Fig. 5.1 Schema depunerii cordoanelor la sudarea tablelor groase

a- marginale in X; b- de colt
In general pentru diminuarea tenisunilor, a deformatiilor si a pericolului de fisurare trebuie
luate urmatoarele masuri:

Asigurarea unei libertati cat mai mari de miscare a elementelor ce formeaza

ansamblul;
Sudarea nodurilor tipice si sectiilor, in primul rand se vor suda imbinarile ce atrag
dupa sine contractia maxima a constructiei. Ca o regula generala, in cazul cand in
cadrul unui nod sau a unei sectii exita atat suduri cap la cap cat si suduri de colt,
primele suduri ce se vor executa vor fi cele cap la cap deoarece, acestea creaza dupa
sudare cele mai mari contractii, care pot aduce dupa sine deformatii peste limitele
admise, tensiuni interne a caror valori pot fi de asemeni foarte mari, dupa care se vor
executa sudurile de colt verticale, apoi cele orizontale;
Nervurile de rigidizare se sudeaza la sfarsit;
Se va evita intersectarea intr-un punct a mai multor suduri;
Sudarea alternativa de o parte si de alta a rostului;
Odata produse, deofrmatiile sudurilor pot fi eliminate prin calzire locala cu falcara si
indepartare mecanica. In cazul incalzirii cu flacara, in zonele incalzite se produce, din
cauza dilatatiei impiedicate, o scurtare a piesei.

5.1.1 Pretensionarea sau deformrile elastice n sens opus

Incovoierea sau arcuirea componentelor inainte de sudare in directie opusa contractiei ce se
porduce dupa procesul de sudare este o metoda de pretensionare. Prin folosirea unor cadre si pene
de fixare se diminueaza deformatiile unghiulare care apar dupa sudare.
Pretensionarea apare in urma deformarii elastice a paterialului, realizata pe cale mecanica.
Astfel se introduc tensiuni de sens opus celor de la sudura. Epura repartitiei tensiunilor de la
pretensionare este foarte asemanatoare cu repartitia tensiunii la sudura.

Tensiuni remanente in constructii sudate

14

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

5.1.2 Deformarea plastic n sens opus

Deformarea prealabila de sens contrar ce trebuie aplicata tablei sudate se poate stabili cu
relatia:
=

30

(5.1.2.1)

In cazul unei grinzi imbinata prin suduri amplasate excentric (sudata la o margine), valoarea
sagetii cu care ramane grinda dupa racire este data de relatia:
=

2 2

(5.1.2.2)

unde a- grosimea cusaturilor, l- lungimea cusaturilor, e- distanta cusaturilor de la axa neutra a

sectiunii piesei, I- momentul de inertie al sectiunii piesei, K- coeficient termic egal cu 160 pentru
electrozi neinveliti, 90 pentru electrozi inveliti si 65 pentru suduri cu flacara.
Pentru ca grinda sa ramana dreapta dupa sudare este necesar sa primeasca o deformatie
prealabila plastica corespunzatoare, de sens contrar, care poate fi realizata fie pe cale mecanica, fie
prin incalzire cu flacara.

5.1.3 ndreptarea prin nclzire local a pieselor deformate n urma sudurii

Cea mai simpla metoda de indreptarea a pieselor deformate este indreptarea prin incalzire
cu flacara, procedeu care se aplica numai in cazul pieselor din otel cu un continut redus de carbon. In
acest caz indreptarea consta in realizarea unei incalziri locale, astfel condusa incat sa se asigure o
deformatie a piesei egala si de sens contrar cu cea suferita de piesa la sudare.
Prin incalzire la temperatura de 700800, regiunea incalzita tinde sa se dilate si fiinda
dilatarea este impiedicata materialul sufera o comprimare in stare plastica.
Modul de incalzire , loc si suprafata regiunilor incalzite trebuie stabilite de la caz la caz, in
functie de forma si dimensiunile piesei, astfel incat deformatia suferita de piesa, in urma incalzirii
locale, sa fie egala si de sens contrar cu deformatia la sudare.
Indreptarea cu flacara prezinta o serie de avantaje si se aplica foarte des deoarece:

Nu necesita instalatii speciale;

Se poate aplica la piese de orice forma si in oricare parte a acestora.

Daca procedeul nu este aplicat corespunzator si daca marimea zonei incazita nu e corect
stabilita, se pot introduce in piesele indeptate noi tensiuni remanente.

Tensiuni remanente in constructii sudate

15

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi din Iai

6. Concluzii
1. Prin tensiuni remanente se inteleg acele eforturi unitare care raman intr-un corp solid
elsastic, dupa ce se indeparteaza toate sarcinile exterioare produse de forte, cupluri si
aceleratii.
2. Tensiunile remanente intr-un corp solid si elastic se pot forma in trei feluri diferite:
Prin nepotriviri de dimensiuni la montaj;
Prin deformari plastice la rece;
Prin variatii de temperatura.
3. Pentru valori ridicate ale acestor tensiuni, deformatiile introduse apar sub forma de
contractii, deplasari, schimbari ale formei uneori insotite de fisuri.
4. In cazul imbinarilor sudate, aceste tensiuni apar atat in materialul depus cat si in materialul
de baza influentat termic; valoarea lor scade repede cu distanta de la cusatura de sudura.
5. Tablele sudate fiind de grosime mica, cu rigiditate scazuta, in timpul sudarii sufera o dilatare
care induce deformatii plastice in metalul neincalzit. Pe masura racirii contractia sudurii este
impiedicata, iar tensiunile remanente din zona invecinata sudurii, actioneaza ca tensiuni de
compresiune.

7. Bibliografie
1.
2.
3.
4.
5.

C.C. Teodorescu, D.R.Mocanu, M.Buga, Imbinari sudate, Editura Tehnica, Bucuresti, 1967.
P.D Barsanescu, N. Amariei, Tensiuni remanente, Editura GH. Asachi, Iasi, 2003.
I. Boarna, V. Centea, C. Miklosi, Sudarea metalelor, Editura Tehnica, 1965.
V. Miklosi, L. Scorobetu, Bazele proceselor de sudare, Editura D.P, Bucuresti, 1993.
D.J Smith, N.W Bonner, Measurement of residual stresses in thick-section steel welds, Int.
Conf on Eng Integrity Assesment, Eng Mat. Adv. Serv. 1994, p.259-274.

Tensiuni remanente in constructii sudate

16