UNIVERSITATEA TEFA N CEL MARE

SUCEAVA
Facultatea de tiine Economice i Administraie Public
Specializarea : Economia Comerului, Turismului i Serviciilor
Anul III, sem II

TEHNICI I OPERAIUN I
BANCARE

Lect. univ. dr. Mihai POPESCU

2008

Capitolul 1..............................................................................................................................5
SISTEMUL SI INSTRUMENTELE DE PLATI INTERBANCARE ......................................5
Obiective: ...........................................................................................................................5
1.1 SISTEMUL DE PLATI ................................................................................................5
1.2 INSTRUMENTE DE PLATI ........................................................................................7
1.3 OPERATIUNI BANCARE DE PLATI .........................................................................8
1.4 CONTURILE BANCARE ..........................................................................................10
Concepte cheie: ....................................................................................................................12
Teste grila.........................................................................................................................13
Capitolul 2............................................................................................................................ 14
PLATILE CU NUMERAR. ..................................................................................................14
Obiective: .........................................................................................................................14
2.1 NUMERARUL CA INSTRUMENT DE PLATA .......................................................14
2.2 CONFECTIONAREA BANCNOTELOR ...................................................................15
Teste grila.........................................................................................................................16
Capitolul 3............................................................................................................................ 17
TRANSFERUL DE CREDIT ............................................................................................... 17
Obiective: .........................................................................................................................17
3.1 PROCEDEE DE DECONTARI ..................................................................................17
3.2 TRANSFERUL DE CREDIT .....................................................................................18
3.3 ORDINUL DE PLATA .............................................................................................. 18
3.3.1 Caracteristicile ordinului de plata .........................................................................19
3.3.2 Circuitul ordinului de plata ...................................................................................19
3.4 ACREDITIVUL BANCAR ........................................................................................20
Teste grila.........................................................................................................................21
Capitolul 4............................................................................................................................ 22
TRANSFERUL DE DEBIT ..................................................................................................22
4.1 DEBITUL DIRECT ....................................................................................................22
4.2 PLATILE PROGRAMATE ........................................................................................22
4.3 CECUL BANCAR......................................................................................................23
4.3.1 Caracteristicile cecului .........................................................................................23
4.3.2 Tipuri de cecuri ....................................................................................................24
4.3.3 Procesarea bancara a cecurilor ..............................................................................25
4.4 GIRAREA CECULUI ................................................................................................ 26
Teste grila.........................................................................................................................26
Capitolul 5............................................................................................................................ 28
CAMBIA SI PROCESUL CAMBIAL ..................................................................................28
5.1 CAMBIA CA INSTRUMENT DE PLATA ................................................................ 28
5.1.1 Caracteristicile cambiei ........................................................................................28
5.1.2 Tipuri de cambie ..................................................................................................30
5.1.3 Emiterea cambiei .................................................................................................30
5.1.5 Scontarea cambiei ................................................................................................ 31
5.1.6 Scadenta si plata cambiei .....................................................................................31
5.2 BILETUL LA ORDIN ................................................................................................ 32
5.3 PROCESUL CAMBIAL ............................................................................................. 32
5.3.1 Girul ....................................................................................................................33
5.3.2 Avalul ..................................................................................................................34
5.4 ACTIUNI JURIDICE PENTRU RECUPERAREA CAMBIEI....................................35
5.4.1 Protestul ...............................................................................................................35

5.4.2 Regresul ...............................................................................................................35

5.4.3 Executarea silita ...................................................................................................36
5.4.4 Alte reglementari juridice privind cambia ............................................................. 36
Teste grila.........................................................................................................................37
Capitolul 6............................................................................................................................ 38
COMPENSAREA INTERBANCARA .................................................................................38
6.1 CONCEPTUL DE COMPENSARE ............................................................................38
6.2 TIPURI DE COMPENSARI SI DECONTARI ........................................................... 38
6.3 SISTEMUL NATIONAL DE COMPENSARE ........................................................... 39
6.3.1 Compensarea automata.........................................................................................40
6.3.2 Compensarea instrumentelor de debit pe suport hartie (cecul barat si biletul la
ordin)............................................................................................................................ 41
6.4 REVOCABILITATE, IREVOCABILITATE SI MONITORIZARE ........................... 41
Teste grila.........................................................................................................................42
Capitolul 7............................................................................................................................ 43
INSTRUMENTE DE PLATI IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE ............43
7.1 MODALITATI DE PLATA (DECONTARE) ............................................................. 43
7.2 INCASOUL DOCUMENTAR....................................................................................43
7.3 ORDINUL DE PLATA .............................................................................................. 45
7.4 ACREDITIVUL DOCUMENTAR .............................................................................45
7.4.1 Tipuri de acreditive documentare .........................................................................45
7.4.2 Deschiderea acreditivului documentar ..................................................................47
7.4.3 Utilizarea acreditivului documentar ......................................................................47
Teste grila.........................................................................................................................48
Capitolul 8............................................................................................................................ 49
PLATILE ELECTRONICE ..................................................................................................49
8.1 CONCEPTUL DE PLATI ELECTRONICE ............................................................... 49
8.2 PLATILE ELECTRONICE CU DECONTARE BRUTA IN TIMP REAL ..................51
8.3 INSTRUMENTE ELECTRONICE DE PLATA .........................................................52
8.3.1 Ordinul de plata electronic ...................................................................................52
8.3.2 Cecul electronic ...................................................................................................53
8.4 SEMNATURA ELECTRONICA ................................................................................53
Teste grila.........................................................................................................................55
Capitolul 9............................................................................................................................ 56
TRANSFERURI ELECTRONICE DE FONDURI ............................................................... 56
9.1 TRANSFERURI DE VALORI MARI ........................................................................56
9.1.1 Procedeul SWIFT .................................................................................................56
9.1.2 Procedeul TARGET ............................................................................................. 58
9.2 TRANSFERURI DE VALORI MICI ..........................................................................59
9.2.1 Procedeul EUROGIRO ........................................................................................59
9.2.2 Procedeul Western Union si MoneyGram ............................................................. 60
Teste grila.........................................................................................................................61
Capitolul 10..........................................................................................................................62
CARDUL BANCAR ............................................................................................................62
10.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA .............................................................. 62
10.2 TIPURI DE CARDURI ............................................................................................. 64
10.3 OPERATIUNI CU CARDURI ..................................................................................66
10.3.1 Emiterea cardurilor............................................................................................. 67
10.3.2 Operatiuni de retragere de numerar .....................................................................67
10.3.3 Operatiuni de plati cu carduri la comercianti ......................................................68

10.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR CU CARDURI ..........68

10.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI ....................................................69
10.6 CARDURILE IN ROMANIA ...................................................................................70
Teste grila.........................................................................................................................71
Capitolul 11..........................................................................................................................72
INTERNETUL BANCAR ....................................................................................................72
11.1 INTERNETUL BANCAR CANAL DE COMUNICARE ......................................72
11.2 OPERATIUNI BANCARE PRIN INTERNET .........................................................73
11.3 RISCUL OPERATIONAL PRIN INTERNET ..........................................................74
11.4 SECURITATEA OPERATIUNILOR BANCARE PRIN INTERNET ......................77
Teste grila.........................................................................................................................80
Capitolul 12..........................................................................................................................81
CANALE ALTERNATIVE DE PLATI ELECTRONICE ....................................................81
12.1 VIDEOTEX ..............................................................................................................81
12.2 MOBILE BANKING ................................................................................................ 82
12.3 MULTICASH ...........................................................................................................84
Teste grila.........................................................................................................................85
BIBLIOGRAFIE ..............................................................................................................86

Capitolul

1
SISTEMUL SI INSTRUMENTELE DE PLATI INTERBANCARE

Obiective:

Sisteme de plati

Instrumente de plati

Operatiuni bancare de plati

Conturi bancare

Sistemul de plati si compensari reprezinta o componenta importanta a sistemului

monetar si prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurand circulatia banilor si
transferul de active monetare. Descarcarea de obligatie pentru schimbul marfii, serviciului sau
altui activ, se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea catre fostul proprietar
a unui activ convenabil acestuia. Daca activul transmis este sub forma de m oneda, obligatia
este pecuniara si se considera indeplinita printr -un act de plata. Relatiile din cadrul
sistemului de plati sunt relatii pecuniare si acestea trebuie sa se finalizeze prin plata
definitiva si irevocabila pentru ca tranzactia sa se incheie si sa inceapa un nou ciclu.

1.1 SISTEMUL DE PLATI

Sistemul de plati a fost definit in diverse variante de catre institutiile de credit si cele
de cercetare, fiind reconsiderat in functie de evolutia monedei si a tehnologieie de inregistrare
si transmisie. Cea mai reprezentativa definitie o consideram pe cea elaborta de CPSS
(Committee for Payment System Secretariat) din cadrul Bancii Reglementelor Internatioanle,
potrivit careia sistemul de plati reprezinta un set de aranjamente pentru descarcarea
obligatiilor asumate de agentii economici cu ocazia procurarii de resurse reale ori
financiare, altfel decat prin barter, deci prin transferul titlului de proprietate asupra
unor active, care, in virtutea faptului ca sunt larg acceptate sunt cunoscute sub numele
de bani.
Sistemul de plati are doua functii complementare: intermedierea tranzactiilor si
garantarea schimburilor. Intermediera este asigurata de bancile comerciale si de alti agenti
nonbancari (companii de plati, brokeri, posta) care efectueaza servicii de transfer de fonduri si
de stingere a obligatiilor de plata. Acesti agenti desfasoara activitati de interes public si de
aceea sunt supusi autorizarii, supravegherii prudentiale si altor forme de control din partea
bancii centrale. Garantarea este asigurata in final de banca centrala prin deschiderea de
conturi centralizate ale bancilor comerciale care sunt si un mecanism de garantare a tuturor
decontarilor din economie, precum si prin sistemul de imprumutator de ultima instanta.
Elementele componente ale u nui sistem de plati cuprind institutiile care furnizeaza
servicii de plati, diversele forme de creante transferate, metodele si mijloacele de transfer,
mesajele si canalele de comunicatie. In general, un sistem de plati are forma unei piramide cu
mai multe trepte. Pe prima treapta (la baza ) se afla masa persoanelor fizice si juridice care
desfasoara activitati ce dau nastere la obligatii de plata. Populatia reprezinta sursa primara de
economisire in societate care face depozite si accepta serviciile bancil or pentru activitatea cu
amanuntul. Persoanele juridice sunt companiile care desfasoara activitati economice, altele
decat cele cu bani, precum si institutiile publice si cele nonprofit. A doua trepta o constituie

sistemul bancar la care agentii au conturi sau unii agenti nonbancari specializati (brokeri,
posta). Preferinta persoanelor fizice si juridice pentru banci este dererminata de creantele
asupra acestora (depozitele) care au caracter de lichiditate iar transferurile se pot efectua
imediat si la intreaga valoare. Treapta a treia o constituie casele de compensatie care pot fi de
stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. Treapta a patra este agentul de
decontare, una din bancile de prim rang din economie sau in unele cazuri acest rol il
indeplineste chiar banca centrala. Ultima treapta este banca centrala care are rolul de
supraveghetor, imprumutator de ultima instanta si garantor.
Plata si transferul de fonduri. Prin plata se intelege transferul de fonduri care are ca
efect stingerea obligatiunilor financiare dintre partile participante la o tranzactie economica si
schimbul de proprietate a activului in timp ce transferul de fonduri are un continut mai larg si
fara un scop economic, ca de ex. transferul de bani dintr -un cont in altul, transferul de bani
catre o alta persoana in scop umanitar sau pentru studii, transferul de bani de catre o persoana
care lucreaza in strainatate catre familia din tara de resedinta etc.
Transferuri interbancare si intrabancare. Transferurile de fonduri pentru efectuarea
platilor pot avea loc intre banci diferite si in acest caz acestea se numesc transferuri
interbancare spre deosebire de transferurile de fonduri intre unitatile aceleiasi banci care se
numesc transferuri intrabancare. Transferurile interbancare modifica situatia soldurilor din
conturile de la banca agent de decontare, deci o modificare patrimoniala, cele intrabancare
determinand numai o miscare interna, soldul de la agentul de decontare ramanand
nemodificat.
Decontarea reprezinta transferul de f onduri intre banci si incarcarea -descarcarea de
gestiune a bancilor participante la transfer, precum si finalizarea platii prin descarcarea de
gestiune a platitorului (debitorul) fata de beneficiarul platii (creditorul). Activele care circula
in sistemul de plati (banii) reprezinta creante asupra guvernului (moneda metalica), asupra
bancii centrale (bancnotele sau fondurile banesti din evidentele bancii centrale) si asupra
institutiilor bancare (depozitele bancare). Aceste active sunt cunoscute sub denumire a
generica de mijloace de decontare, folosita mai ales in activitatea de analiza a activitatii
bancare. Decontarile se impart in doua mari categorii: pe baza bruta si pe baza neta .
Decontarile pe baza bruta sunt cele care se efectueaza operatie cu operatie si sunt specifice
platilor de valori mari in timp ce decontarile pe baza neta sunt cele supuse compensarii, cand
se plateste soldul net debitor sau se incaseaza soldul net creditor si sunt specifice platilor de
valori mici. Notiunea de decontare se folose ste mai mult in sistemul bancar iar cea de plati in
practica agentilor economici si a populatiei in relatiile cu bancile, dar exista o tendinta de
generalizare a notiunii de plati si in sfera activitatii bancare.
Platile electronice. Progresele deosebite realizate in informatica si comunicatii au
permis aparitia platilor electronice si a sistemelor de plati pe suport electronic. Noua
tehnologie s-a folosit mai intai in domeniul transferurilor inter -bancare de fonduri, apoi in
tranzactiile comertului electr onic si in sfera serviciilor prin plati pe baza de carduri, internet si
alte sisteme tehnice de plati (videotex, multicash, telefonul mobil etc). Aceste sisteme tehnice
au permis plata de la distanta fara sa mai fie necesara prezenta la ghiseul bancii. Din punct de
vedere al sistemului de plati, schema piramidala si rolul bancii centrale raman aceleasi, insa
circuitele sistemului cunosc modificari importante in special in sectorul bancar.
Sistemul de plati de interes national (SPIN).
Sistemele de plati de interes national sunt sisteme integrate care cuprind mai multe
subsisteme unde se ordoneaza relatiile pecuniare dintre parteneri si se asigura descarcarea de
gestiune si transferul de proprietate asupra activelor bani. Toate subsistemele trebuie sa
foloseasca insa numai moneda bancii centrale care este recunoscuta de partenerii tranzactiilor
si sistemul bancar prin care se asigura canalele de circulatie a acestei monede. Pentru
necesitatile decontarii finale, relatiile de plati sunt ordonate intr -o forma piramidala prin

concentrarea pe banci comerciale si centralizarea la banca centrala unde platile se fac definitiv
si irevocabil.
In tara noastra, SPIN a fost creat in 1995 si cuprinde mai multe subsisteme: decontarea
pe baza bruta, compensarea si decontare a pe baza neta, decontarea bruta a platilor de mare
valoare, decontarea titlurilor de stat, decontarea depozitelor constituite de banci la banca
centrala, decontarea bruta la sfarsitul zilei a tranzactiilor bancare. Banca Nationala este unicul
proprietar, administrator si operator al sistemului national de plati si decontari interbancare,
platile catre trezoreria statului, precum si platile si depozitarea titlurilor de stat. In anul 2001
activitatea de compensare a fost externalizata de banca centrala catre TransFonD, o institutie
cu capital bancar privat si de stat, specializata in transferul de fonduri, iar din 2005
TransFonD gestioneaza si noul sistem electronic de plata cu decontare bruta in timp real.
Rolul bancii centrale este de definire si implement are a politicilor in sistemele de
plati, precum si de coordonare, supraveghere si garantare (in unele tari si de agent de
decontare). In tara noastra rolul bancii centrale este stabilit prin Legea nr. 312/2004 de
aprobare a Statutului BNR care prevede urma toarele atributii: reglementarea sistemului de
plati ca un intreg, incluzand instrumentele de plata; supravegherea sistemelor de plati
individuale; identificarea etapelor care trebuie parcurse pentru a preveni orice situatie care ar
putea pune in pericol buna functionare a sistemelor de plati; monitorizarea si prevenirea
riscurilor ce ar putea interveni in sistemele de plati si a riscurilor de credit in sistemul bancar.
Rezulta deci rolul primordial al bancii centrale fara de care un sistem de plati nu ar putea sa
functioneze.

1.2 INSTRUMENTE DE PLATI

Instrumenele de plati sunt monedele propriu zise si anumite documente bancare
operationale pe suport hartie, magnetic sau electronic, care functioneaza pe baza unor tehnicii
specifice de operare, circuite si securizare in vederea transferului de fonduri de la ordonator la
beneficiar. Aceste instrumente sunt emise de banca centrala (moneda efectiva) si bancile
comerciale (moneda scripturala) cu aprobarea bancii centrale pentru a se asigura o forma
standardizata si un continut economic si juridic care sa permita transferul de fonduri in
deplina siguranta si delimitarea responsabilitatilor participantilor la transferul bancar. Aceste
instrumente se pot folosi si de entitatile non bancare ca posta, firmele de d econtari sau cele
pentru operatiuni cu titluri, autorizate expres de banca centrala pentru a opera in domeniul
transferurilor de fonduri.
Instrumentele de plati se impart in doua mari categorii: instrumente cu numerar si
instrumente fara numerar.
Instrumentele de plata cu numerar sunt reprezentate prin moneda metalica si
bancnote (moneda de hartie) si reprezinta cea mai veche forma de circulatie monetara. Pentru
a indeplini functia de instrument de plata, moneda metalica si bancnotele numerarul in
termeni bancari necesita un complex de tehnici si reglementari cu caracter normativ emise
de banca centrala si bancile comercile.
Instrumentele de plata fara numerar sunt documente standardizate care contin
instructiuni de plata date de platitor bancii sale pentru transferul fondurilor catre banca
beneficiarului. Pe baza instrumentului de plata se fac inregistrari in conturile partenerilor de la
bancile lor care atesta diminuarea respectiv majorarea creantelor monetare asupra bancilor.
Instrumentele de plata folosite in tranzactii sunt urmatoarele: ordinul de plata, cambia,
cecul, biletul la ordin, cardul. De asemenea, mai sunt unele instructiuni de plata care
genereaza transferuri de fonduri ca: debitul direct si platile programate.

Orice document de plata c ontine doua tipuri de informatii: financiare si

nonfinanciare. Informatia financiara (monetara sau informatie bani) se refera la suma de bani
ce trebuie platita, valuta, scadenta, bancile participante si conturile debitoare si creditoare,
numele partilor participante la tranzactie, iar responsabilitatea pentru acuratetea acesteia
revine emitentului. Informatia nonfinanciara cuprinde elemente adiacente platii ca scopul
acesteia sau anumite instructiuni cu caracter specific. Desi instrumentele de plata difera destul
de mult unele de altele in functie de specificul platii, totusi acestea au unele caracteristici
comune care permit clasificarea acestora dupa mai multe criterii.
(a) Din punct de vedere al obligatiilor juridice create:
- instrumente de credit (di n initiativa debitorului) ordinul de plata;
- instrumente de debit (din initiativa creditorului) cecul, cambia, biletul la ordin.
(b) Dupa suportul instrumentului:
- instrumente pe suport hartie cecul, ordinul de plata, cambia, biletul la ordin;
- instrumente pe suport magnetic cardul;
- instrumente pe suport electronic ordinul electronic de plata, cecul electronic.
(c) Dupa modul de transmitere:
- letric;
- automatizat telex, fax, telefon, retea electronica.
(d) Dupa natura juridica a initiatorului:
- plati pentru persoane juridice plati profesionale, institutionale;
- plati pentru populatie.
(e) Dupa raportul de timp intre scadenta obligatiei si emiterea instructiunii:
- instrumente de plata anticipata;
- instrumente de plata neintarziata;
- instrumente de plata intarziata.
(f) Dupa raportul de spatiu:
- plata directa (fata la fata);
- plata la distanta.
(g) Dupa valoarea platii:
- plati de valori mari;
- plati de valori mici.
Evolutia in domeniul instrumentelor de plata se manifesta in trecerea de la suportul
hartie la suportul magnetic si electronic, precum si inmagazinarea unui volum cat mai mare de
informatii care sa poata fi prelucrate informatic, astfel ca plata sa se faca aproape in timp real,
similara cu plata numerarului .

1.3 OPERATIUNI BANCARE DE PLATI

Operatiunile bancare sunt determinate de activitatile care se desfasoara in cadrul
bancii privind relatiile cu clientii. Cele mai multe operatiuni genereaza relatii patrimoniale
care determina modificari de su me in conturile clientilor si sunt cunoscute sub denumirea de
operatiuni bilantiere (active si pasive), iar celelalte reflecta numai obligatii ale clientelei sau
bancii, potential patrimoniale, care nu se inregistreaza in conturile bilantiere si se numesc
operatiuni extrabilantiere (de comision, de mandat, garantii, obligatii anticipate, credite
neperformante expirate, sume in litigiu aflate la instantele de judecata etc).
Operatiunile pasive sunt cele de constituire a resurselor si se refera la: (a) opera tiuni
de trezorerie si interbancare; (b) operatiuni cu clientela; (c) operatiuni cu titluri de valori; si
(d) operatiuni de capital si provizioane. Ponderea cea mai mare, 60% -80% din pasivul
bilantier, o detin operatiunile cu clientela (depozitele).

Depozitele bancare reprezinta principala sursa de finantare pentru o banca si volumul

acestora ar trebui sa fie cel putin egal cu volumul plasamentelor in credite si titluri de valori.
Depozitele bancare sunt de doua feluri: la vedere si la termen.
Depozitele la vedere sunt constituite din disponibilitatile clientilor aflate in conturile
curente din care se pot face plati in orice moment. Datorita volatilitatii lor, aceste depozite nu
sunt remunerate sau primesc o dobanda destul de redusa. Din punct de vedere al bancii,
depozitele la vedere sunt foarte profitabile si politicile bancare pun accent pe atragerea
clientilor, in special clienti mari care mentin sume importante in conturi, precum si pe
diversificarea serviciilor pentru populatie care presupune mentiner ea unor sume in conturile
curente.
Depozitele la termen sunt sumele atrase la diverse perioade de la 7 zile la 12 luni si
chiar mai mari. In practica bancara cele mai frecvente depozite sunt la 3 si 6 luni si mai putin
la 9 si 12 luni si foarte rar peste a cest termen. La depozitele la termen de pana la 12 luni se
aplica, de regula, dobanda fluctuanta, dar se poate folosi si dobanda fixa, iar la cele peste un
an se foloseste mai mult dobanda fixa. Retragerea depozitului inainte de termen duce la
pierderea dobanzii pentru depozite la termen si primirea dobanzii pentru depozite la vedere, in
acest fel bancile recuperandu -si costurile pentru resursele care trebuie atrase imediat de pe
piata. Depozitele le termen cu formele lor derivate reprezinta cea mai importa nta sursa atrasa
de banci datorita stabilitatii pe perioade determinate, aspect esential pentru trezoreria bancii.
Imprumuturi. Bancile comerciale apeleaza pentru imprumuturi la banca centrala
pentru refinantare si la alte banci pentru completarea resurse lor, in special a celor valutare si
pentru asigurarea unor resurse pe termene mai lungi. Imprumuturile de refinantare se fac,
de regula, sub forma creditelor lombard in situatiile acute de lichiditate, pe baza unor garantii
ferme ca titlurile de valori si pe perioade scurte. In general, imprumuturile de refinantare au o
pondere foarte redusa. Imprumuturile de la alte banci se regasesc sub forma imprumuturilor
in valuta pe obiect (proiecte) sau a liniilor de credite si se acorda pentru finantarea
importurilor. Liniile de credit se deschid pe perioade de pana la un an, dar cu posibilitatea de
reinnoire, astfel ca devin finantari pe termen mijlociu.
Titluri de valori. Operatiunile cu titluri de valori reprezinta emisiuni de obligatiuni pe
piata interna si internationala in scopul de a atrage resurse, in special in valuta. Totodata, prin
aceste emisiuni bancile isi verifica atractivitatea pe piata, in mod deosebit pe cele
internationale si isi mentin prezenta pe aceste piete pentru noi emisiuni in nume propriu s au al
clientilor.
Capitalul propiu este format din capitalul social si rezerve. Capitalul social reprezinta
partea investita de actionari sub forma de actiuni, iar rezervele (generala si de risc de credite)
se constituie pe parcurs, din profit, pentru asi gurarea lichiditatii si solvabilitatii. Banca
centrala stabileste, din timp in timp, capitalul minim pentru societatile bancare care este
obligatoriu de constituit. Pentru a se preveni extinderea activitatii fara o capitalizare adecvata,
banca centrala stabileste grade minime de capitalizare ca raport intre capitalul propiu si
activele ponderate cu gradul de risc.
Operatiunile active sunt cele de folosire a resurselor si se refera la: operatiuni de
trezorerie (operatiuni cu numerar, depozite la banca centr ala si la alte banci, conturi de
corespondent, credite acordate bancilor), operatiuni cu clientela (credite curente de toate
tipurile, credite restante, creante atasate), operatiuni cu titluri si valori imobilizate (active
corporale). Operatiunile cu clien tela si cele cu titluri detin ponderea principala in totalul
activului bilantier.
Operatiunile cu numerar reprezinta incasarile si platile in numerar, in lei si valuta,
efectuate la cererea clientilor. Circuitul numerarului se desfasoara prin banci care d ispun de
personal specializat si spatii adecvate casierii, tezaure, echipamente de numarat, sortat si
verificat moneda. Excedentul sau deficitul de numerar in moneda locala se reglementeaza prin

banca centrala (in unele tari prin companii specializate), iar in valuta prin bancile din
strainatate, in special din Elvetia.
Creditele neguvernamentale (bancare) reprezinta portofoliul cel mai important de
active pentru o banca comerciala si in acelasi timp forma principala de folosire a resurselor.
Volumul creditelor acordate de banci in cursul unui an este mult mai mare decat soldul
acestora la finele anului care apare in bilant. Viteza de rotatie este de 2 -3 ori, ceea ce face ca
perioada medie de creditare sa fie de 4 -6 luni. In structura, creditele de trezorerie sunt cele
mai solicitate si reprezinta peste 50% din creditele neguvernamentale. Acestea se acorda
pentru activitatea curenta de exploatare sub forma creditelor globale de exploatare, liniilor de
credite si creditelor pe obiect. Creditele pentru echipamente detin cca. 25% din creditele
neguvernamentale si se acorda pentru retehnologizare si modernizare, importuri de masini si
utilaje, realizarea de noi capacitati de productie. Din punct de vedere al beneficiarilor, peste
90% din credite se acorda unita tilor corporatiste, populatia detinand pana la 10%. Daca avem
in vedere ca populatia detine ponderea principala la crearea resurselor de creditare apare un
fenomem de subcreditare a acesteia. Activitatea de retail inca insuficient dezvoltata, precum si
faza incipienta in care se afla creditul ipotecar fac ca volumul creditelor pentru populatie sa se
mentina la un nivel redus. Activitatea de creditare aduce venituri importante bancilor prin
dobinzi, comisioane si alte speze bancare obtinute din derularea cre ditelor, comisioane din
serviciile bancare de cont curent, operatiuni cu numerar, carduri, plati electronice etc.
Creditele guvernamentale (titluri de valori) se acorda de banci in baza bonurilor de
tezaur sau a obligatiunilor emise de entitatile guvernam entale care sunt purtatoare de dobanda.
Acestea sunt pe termen scurt sau mediu si se pot valorifica pe piata secundara pentru
obtinerea de lichiditati.
Portofoliul de titluri al bancilor se poate constitui prin scontarea cambiilor, primirea
titlurilor in garantie pentru creditele acordate, achizitionarea titlurilor de pe piata de capital.
Titlurile, cu exceptia celor guvernamentale, detin o pondere destul de scazuta in activul
bancilor comerciale.

1.4 CONTURILE BANCARE

Contul bancar este un mecanism de constituire a resurselor si de stingere a
obligatiilor clientilor in procesul economic, a reflectarii circuitelor in sistemele de plati si
compensari, a relatiilor cu diverse entitati pe plan national si international. Principala utilizare
a conturilor este aceea de inregistrare, la un anumit moment, prin inscrierea unei sume intr -o
parte a contului si la un alt moment in cealalta parte a contului. Aceste operatiuni asigura
circulatia informatiei cu un anumit scop, acela de a reflecta decizia titularului de cont.
Drepturile si obligatiile pecuniare sunt evidentiate in documente cu valoare legala (legal
recunoscute) in scopul de a fundamenta operatiunile din conturi. Cele doua parti ale conturilor
bancare reflecta drepturi (creante) si obligatii (datorii) a le titularului de cont si sunt denumite
in contabilitate debit si credit. Daca titularii de cont sunt diferiti avem de a face cu un
transfer de proprietare asupra sumei banesti (plata), iar informatia este denumita informatiebani. Transferul de proprietat e presupune irevocabilitatea platii care asigura finalitatea
decontarii si stingerea de obligatii. In orice moment, sumele cumulate (totalul) din debitul si
creditul contului se pot compensa si rezulta un sold care reflecta pozitia patrimoniala, adica
volumul de creante sau obligatii ale titularului. Contul este organizat de un custode al
titularului, de regula o banca si de aceea se numeste cont bancar.
Contul bancar are unele caracteristici specifice reflectate in contabilitatea bancara,
dintre care cele mai importante sunt:

10

(a) marea majoritate a informatiei -bani reflecta schimburile de proprietate a activelor

financiare;
(b) trecerea din proprietatea bancii in proprietatea clientului a unui credit acordat de
banca si inregistrat in cont;
(c) trecerea din proprietatea clientului in cea a bancii, prin inregistrare in cont, a ratelor
din credit rambursate, precum si a dobanzilor si comisioanelor cuvenite bancii;
(d) efectuarea si de alte operatiuni decat depozitele si creditele, cum ar fi constituirea
de garantii, operatiuni in valuta, operatiuni cu titluri de valori etc.
Deci, contul bancar reflecta tipul comertului cu bani efectuat de banca, din care rezulta
drepturile si obligatiile bancii fata de client.
Conturile care se pot deschide clientilor se pot grupa in trei mari categorii: conturi
curente, conturi de depozite si conturi de imprumut.
Conturile curente se deschid clientilor pentru inregistrarea operatiunilor curente de
incasari si plati in numerar, transferul fondurilor intre bancile clienti lor care reprezinta
incasari si plati, precum si alte operatiuni generate de acordarea si derularea creditelor,
constituirea si retragerea depozitelor, diverse servicii prestate pentru populatie si agentii
economici. Contul curent este cel mai utilizat con t bancar, intrucat prin el se desfasoara intreg
fluxul bancar al clientului si permite o informare operativa asupra lichiditatii imediate a
acestuia.
Contul curent incepe sa functioneze prin creditare , operatiunea reprezentand
depunerea unei sume in numer ar la casieria bancii de catre titular, transferul unui fond de la
alta banca, transferul din alt cont al titularului (retragere de depozit, creditare), bonificare de
dobanda etc. Contul curent functioneaza pe baza a doua principii:
(a) asigurarea permanenta a disponibilitatilor, adica a soldului creditor
(b) capacitatea juridica a titularului de a dispune de plati in proportia in care
activele din cont sunt libere de gaj sau alte obligatii dispuse de autoritatea publica. Desi contul
curent incepe sa functioneze prin creditare, ca un cont de pasiv, la sfarsitul zilei poate avea
sold debitor, ca un cont de activ, ca urmare a creditelor folosite. In cursul zilei poate avea sold
creditor sau debitor, contul functionand ca o suveica care asigura mai intai folo sirea
fondurilor proprii si apoi a celor imprumutate. Asemene conturi care pot avea solduri
creditoare sau debitoare se numesc bifunctionale. Disponibilitatile din contul curent sunt
foarte volatile si nu pot fi folosite de banca drept resurse de creditare , din care cauza la
soldurile creditoare nu se bonifica dobanda sau daca se acorda aceasta este foarte mica. Pentru
operatiunile efectuate in contul clientului banca percepe comisioane potrivit tarifelor anuntate.
Comisioanele se pot calcula asupra rulajul ui creditor al contului curent sau operatiune cu
operatiune, conform practicii bancii.
Deschiderea conturilor curente. Pentru a functiona, conturile curente trebuie mai
intai deschise, moment in care se stabilesc primele relatii de lucru cu clientii. La d eschiderea
conturilor curente in lei nu sunt restrictii, bancile fiind suverane sa -si stabileasca propriile
reguli de functionare. Anumite restrictii apar la deschiderea conturilor in valuta impuse de
Regulamentul valutar al BNR cu privire la justificarea provenientei sumelor incasate, precum
si a platilor efectuate. O astfel de restrictie este prevederea ca pe teritoriul Romaniei platile se
fac numai in moneda locala, ceea ce inseamna ca detinatorii de valuta trebuie sa o schimbe in
lei pentru plata bunurilor si serviciilor sau restrictia privind sumele in valuta care pot fi scoase
din tara sub forma de numerar de catre persoanele fizice. Conturile personale (persoane fizice)
se deschid pe numele unui singur titular si deci va exista un singur specimen de semnatura.
Titularul poate mandata una sau doua persoane sa aiba drept de semnatura in locul sau pentru
toate operatiunile de cont sau numai pentru unele din acestea.
Conturile de depozit. Investitiile financiare ale clientilor facute la banci cu scop de
fructificare a capitalului sunt cunoscute sub numele de depozite bancare la termen si se

11

inregistreaza in conturi de depozite. Contul de depozit este un cont de pasiv care se crediteaza
cu sumele constituite ca depozite si se debiteaza cu cele iesite din co nt la lichidarea
depozitului. Depozitele pot fi in lei si valuta si se constituie in baza unei conventii scrise intre
banca si client in care se prevad suma, perioada si dobanda, inclusiv modalitatea de plata a
acesteia. La scadenta depozitul si dobanda se transfera in contul curent, daca nu exista o
clauza de reinoire automata. Dobanda poate fi transferata si lunar in contul curent, in functie
de obtiunea clientului, dar aceasta este ceva mai mica decat dobanda transferata la scadenta.
Conturile de imprumut reflecta obligatiile clientilor fata de banca si se debiteaza cu
valoarea creditelor trase, creditandu -se cu sumele rambursate. Toate conturile de imprumut
functioneaza prin intermediul contului curent, respectiv cu sumele trase din credit se
alimenteaza contul curent din care se fac apoi platile si invers din sumele disponibile in contul
curent se ramburseaza creditele din contul de credite si se platesc dobanzile si comisioanele
datorate bancii. Conturile de imprumut corespund tipurilor de credite folo site de banca.
Dobanda este de regula fluctuanta si depinde de nivelul pietei, calitatea clientului di perioada
de creditare.
Inchiderea conturilor se face din dispoztia clientilor, din actul de vointa la bancii sau
din motive independente de vointa parti lor. Daca inchiderea contului vine din initiativa
clientului, banca solicita acestuia restituirea carnetului de cecuri, stabileste cecurile in
circulatie si fondurile disponibile pentru asigurarea platii, iar soldul ramas il restituie
clientului in numerar sau prin transfer la alta banca. Motivele mentionate de client trebuie
analizate cu atentie daca se refera la calitatea produselor si serviciilor bancii pentru luarea
masurilor care se impun. Inchiderea contului din actul de vointa al bancii poate avea loc in
urmatoarele situatii: contul a devenit inactiv o perioada mai lunga de timp (peste 6 luni) iar
in cazul in care banca nu poate intra in legatura cu clientul pentru a restitui soldul, suma se
trece intr-un cont intern de conturi inactive si ramane la d ispozitia clientului; folosirea
defectuoasa a contului de catre client (emiterea de cecuri fara acoperire, folosirea
necorespunzatoare a instructiunilor de plata, incalcarea regulilor de etica bancara etc) situatie
in care banca incunostinteaza clientul de decizia luata si sisteaza orice operatiune noua dand
curs numai celor in derulare; motive independente de vointa partilor cum ar fi falimentul
unei firme, inchiderea contului se face pe baza instiintarii primite de la instanta de judecata,
iar soldul creditor ramas dupa stingerea obligatiilor ramane la dispozitia instantei;
iresponsabilitate psihica pe baza declaratiei autoritatilor madicale contul se ingheata si se
adreseaza o cerere catre judecatorie pentru desemnarea unei persoane care sa dispuna de c ont;
deces, se anuleaza mandatul imputernicitului iar contul se inchide, orice plata aflata in circuit
se respinge prin formula tragatorul decedat, iar sumele din cont vor fi eliberate ulterior
mostenitorilor legali. Inchiderea contului are ca unic efect inceputul perioadei de inchidere in
care se conditioneaza operatiile premergatoare inchiderii. La finele perioadei de inchidere se
detremina soldul definitiv care, de regula, este pus la dispozitia beneficiarului.

Concepte cheie:
intermedierea tranzactiilor

garantarea schimburilor

transferuri interbancare

transferuri intrabancare

12

Teste grila
1. Instrumentele de plata se clasifica din punct de vedere al obligatiilor juridice create in:
a. instrumente de credit
b. instrumente de plata la distanta
c. instrumente de plata la termen
d. instrumente de debit
2. Dupa suportul instrumentului, instrumentele de plata pot fi:
a. instrumente pe suport hartie
b. instrumente pe suport magnetic
c. instrumente virtuale
d. instrumente pe suport electronic
3. Inchiderea conturilor clientilor se face in urmatoarele situatii:
a. din dispoztia clientilor
b. din actul de vointa la bancii
c. din motive independente de vointa partilor
d. toate raspunsurile sunt corecte

13

Capitolul

2
PLATILE CU NUMERAR.

Obiective:

numerarul ca instrument de plata

confectionarea bancnotelor

Numerarul este cea mai veche forma de circulatie a banilor, la inceput sub forma
banilor metalici iar mai tarziu a banilor de hartie. Aparitia banilor de cont a redus treptat
importanta numerarului, iar astazi asistam la intrarea in circu itele de plati a banilor electronici
care au accentuat aceasta tendinta. Cu toata aceasta evolutie a semnelor monetare, numerarul
continua sa joace un rol important in circulatia monetara.

2.1 NUMERARUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Functia banilor de instrument de plata se realizeaza prin intermediul monedei. Aceasta
se prezinta sub doua forme, moneda efectiva (numerar) si moneda scripturala (de cont) .
Indiferent de forma monedei, unitatea monetara este denumita moneda de baza, iar
submultiplii acesteia moneda divizionara si multiplii moneda multipla. Totalitatea monedei
aflata in circulatie constituie masa monetara. In functie de gradul de lichiditate, masa
monetara se poate diviza in mai multe componente numite lichiditati primare, secundare,
tertiare etc. Cel mai frecvent se foloseste structurarea pe doua mari componente: M1 =
numerar + depozite la vedere si poarta denumirea de masa monetara propriu-zisa si M2 =
M1 + depozite bancare la termen si alte tipuri de depozite pe termen lung si poarta numele de
cvasi moneda. Dupa cum se poate deduce, masa monetara se afla aproape in intregime in
mainile bancilor, respectiv ale bancii centrale in ce priveste circulatia bancnotelor si ale
bancilor comerciale pentru circulatia banilor de cont.
In circulatie, numerarul se afla sub forma monedei metalice si a bancnotei, detinute
de agentii economici, diverse entitati si populatia. In Romania moneda de baza este leul,
divizionara banul 1, 5, 10, 50 bani - iar cea multipla 1, 5, 10, 50, 100 si 500 lei.
Monedele metalice sunt piese din diverse metale care se prezinta sub forma circulara
de disc plat si servesc ca mijloc de plata, de circulatie si uneori de tezaurizare. Pe fata (avers)
si pe spate (revers), moneda are cate un desen in relief (efigie) si inscriptii (legend e), iar pe
muchie zimti sau inscriptii. In perioada timpurie a banilor, monedele erau confectionate din
metale pretioase aur, argint si valoarea nominala era egala cu valoarea proprie, nefiind
necesara garantia unei autoritati. Moneda timpurie circula in virtutea unui efect de cantarire
in sensul ca putea fi topita si vanduta ca metal pretios la aceeasi valoare. Treptat, are loc
subparizarea valorii monedelor, adica inlocuirea metalului pretios cu un alt metal de valoare
inferioara pe care se imprima insa valoarea nominala si semnul entitatii centrale care asigura
garantia monedei. In prezent, monedele se fac din aliaje de metale, fara valoare intrinseca in
metal pretios, avand inscrise valoarea si semnul bancii centrale.
Bancnotele sunt bani de credit emisi de banca centrala si garantati de aceasta. La
inceput bancnotele erau sub forma politelor eliberate de banci pentru depozitele de monezi
sau lingouri de aur si care se restituiau bancii la inapoierea depozitului. Cu timpul, efectele
comerciale au iesit din circulatia comerciala si au intrat in circulatia generala ca semne de
credit, functionand ca mijloc de plata. Acestea aveau asigurata convertibitatea in aur sau
14

argint pe baza stocurilor detinute de banca centrala. Cerintele de bani tot mai multi au dus la
pierderea convertibilitatii, iar bancnota a devenit o moneda de hartie (fiduciara) care circula
pe baza increderii in banca centrala.
Numerarul reprezinta forma cea mai lichida dintre toate instrumentele de plata si
datorita acestei caracteristic i s-a mentinut in toate etapele evolutiei societatii de la aparitia
banilor pana in prezent. Potrivit statisticilor Bancii Centrale Europene, in tarile Uniunii
Europene numerarul detinea in anul 2001 intre 5,7% si 38,8% din masa monetara M1 si intre
2,0% si 9,7% din PIB. In Romania, in acelasi an, numerarul detinea 55,4% din M1 si 3,1%
din PIB.
Preferinta pentru numerar se manifesta in principal la populatie si este determinata de
anumiti factori: are putere liberatorie imediata cu care se poate stinge ori ce obligatie de plata;
detine calitatea lichiditatii in cel mai inalt grad fata de orice alte active; nu necesita costuri de
negociere si tranzactii ca alte active financiare; este un mijloc de plata general, acceptabil de
toti membrii comunitatii de plati ; aria de folosire este nelimitata geografic in ce priveste
procurarea bunurilor si plata serviciilor de mica valoare. Preferinta pentru numerar este data si
de conditiile specifice dintr -o tara sau alta. De exemplu, tari ca Grecia, Spania, Austria, Italia
care au o industrie a turismului puternic dezvoltata au si un grad mai mare de tranzactii in
numerar pentru a satisface cerintele destul de diversificate ale turistilor. De asemenea, tarile
orientale cu bazare, piete alimentare in aer liber, comert strada l au o circulatie a numerarului
destul de intensa. La aceasta se adauga si traditia, cultura bancara, care influenteaza
substantial comportamentul uman si prin acesta circuitul banesc. In ce priveste agentii
economici, preferinta pentru numerar se manifest a in deosebi la unitatile mici care se
aprovizioneaza cu cantitati reduse de marfuri si de multe ori ocazional iar veniturile sunt
modeste. La agentii mai mari, preferinta este pentru o lichiditate confortabila de alt gen care
sa le permita sa faca fata un or situatii neprevazute si mai putin catre numerar.
Folosirea numerarului are insa si unele dezavantaje, astfel: banii pastrati sub forma de
numerar nu aduc venituri, deci randamentul este zero; tranzactiile in numerar si pastrarea
acestuia implica costuri mai mari de transport si depozitare si riscuri apreciabile de securitate.
Alegerea formei de lichiditate devine o optiune individuala, cei mai multi indreptand -se catre
depozitele bancare pe termen scurt si catre piata secundara de valorificare a activel or. Pe
aceste piete trebuie sa avem in vedere si costurile specifice (comisioane, taxe, impozite) si o
eventuala pierdere de valoare intre pretul de cumparare si cel de vanzare la o valorificare
urgenta.

2.2 CONFECTIONAREA BANCNOTELOR

Emisuunea de moneda este reglementata prin lege, fiind un atribut al bancii centrale.
Aceasta stabileste volumul masei monetare necesare in economie pe baza unor studii de
specialitate, precum si emisiunea sau retragerea monedei din circulatie. Cererea de moneda se
manifesta in special prin bancile comerciale sub forma creditului si a numerarului. In ce
priveste numerarul, bancile nu mai reusesc sa onoreze cererile clientelei, in special ale
agentilor economici pentru plata salariilor si ale populatiei pentru cheltuielile curente si plata
serviciilor. Datorita inflatiei, aceste cerinte sunt in crestere si bancile comerciale apeleaza la
banca centrala pentru alimentarea cu numerar. In functie de stocurile de moneda existente in
tezaurul bancii centrale (inclusiv a unitatilor teritoriale) si de cerintele pietei se recurge la
tiparirea de moneda. Tiparirea de moneda implica cel putin doua elemente: structura pe
cupiuri si tehnologia de lucru.
Structura pe cupiuri (multipii monedei de baza) se stabileste in functie de cerintele
pietei si de puterea de cumparare a monedei si difera de la tara la tara. In tarile cu o putere de

15

cumparare mai mare a monedei de baza, cele mai multe cupiuri sunt de valori mai mici,
intrucat numerarul se foloseste pentru tranzactii de valori mici, in s chimb, in tarile cu o putere
de cumparare mai mica predomina cupiurile de valori mai mari pentru ca este nevoie de o
cantitate mai mare de moneda pentru acelasi tip de servicii.
Tehnolologia de confectionare a bancnotelor are un rol deosebit de important pentru
mentinerea starii fizice o perioada cat mai indelungata si pentru a nu da posibilitatea
falsificarii acestora. Tehnologia include cateva elemente specifice: hartia sa fie de o calitate
deosebita si de o anumita grosime; desenul sa cuprinda anumite d etalii greu de observat;
hartia sau desenul sa aiba anumite detalii in relief depistabile la palpat de catre specialisti;
culorile sa reflecte lumina intr -un anumit fel; cerneala sa fie de o anumita sensibilitate.
Tehnologiile moderne folosesc si alte elem ente care fac si mai dificila falsificarea, ca:
filigranul, desen care se imprima in corpul hartiei, sa se poata observa prin transparenta; firul
de securitate, simplu sau codat, introdus in masa bancnotei; cerneala care realizeaza efectul
de bascula, adica perceptia diferita a culorii in functie de unghiul din care se priveste. Toate
aceste elemente complica procesul tehnologic si il fac mai costisitor, dar reduc substantial
riscul de falsificare.
Emisiunea de bancnote este o activitate necesara dar si costisitoare. Costurile de
confectionare si de inlocuire se acopera de banca centrala prin plasarea monedei din emisiune
sub forma creditului purtator de dobanda si prin taxele pe care le percepe de la bancile
comerciale pentru serviciile de primire si eli berare a numerarului din tezaur.
Teste grila
1. Moneda se prezinta in urmatoarele forme:
e. moneda efectiva
f. moneda scripturala
g. cvasi moneda
2. Folosirea numerarului prezinta urmatoarele dezavantaje:
a. pastrarea numerarului nu aduce venituri
b. riscuri de securitate
c. modalitate de plata

16

Capitolul 3
TRANSFERUL DE CREDIT

Obiective:

procedee de decontari

transferul de credit

ordinul de plata

acreditivul bancar

Dezvoltarea economica si aparitia bancilor a condus la extinderea masei monetare si la

introducerea unui nou sistem de plati cunoscut sub denumirea de plati fara numerar care a
reprezentat un salt calitativ foarte mare in finalizarea financiara a tranzactiilor dintre
participanti. In sistemul bancar, platile fara numerar interbancare sau intrabancare se mai
numesc si decontari fara numerar, datorita faptului ca implica incarcarea si descarcarea de
gestiune a unitatilor bancare prin care se realizeaza transferul de fonduri. Acest sistem se
bazeaza pe diverse procedee si instrumente de plata, unele generate de debitor iar altele de
creditor.

3.1 PROCEDEE DE DECONTARI

Procedeele de decontari reprezinta un ansamblu de tehnici specifice, determinate de
particularitatile unor tranzactii, menite sa asigure realizarea transferului de fonduri si stingerea
obligatiilor in conditiile stabilite de parteneri. In literatura de specialitate, procedeele de
decontari se mai intalnesc si sub denumirea de forme de decontare insa cu acelasi continut. In
sistemul bancar se folosesc urmatoarele procedee de decontari: viramentul, cecul,
acreditivul, incassoul, procesul cambial si compensarea interbancara. In timp ce
viramentul, cecul si compensarea interbancara sunt specifice decontarilor interne, acreditivul,
incassoul si procesul cambial se practica mai mult in platile externe. Fiecare procedeu
foloseste unul sau mai multe instrumente de plata, astfel: viramentul - ordinul de plata;
acreditivul - ordinul de plata; incassoul - dispozitia de incasare; cecul - cecul pentru
numerar, cecul virament, cecul barat, cecul circular, cecul de de calatorie, giro-cecul;
procesul cambial - cambia si biletul la ordin; compensarea interbancara - ordinul de
plata, cecul barat, cecul virament, cambia si biletul la ordin. Procedeul de decontare,
inclusiv instrumentul de plata, constituie una din pr evederile obligatorii din contractele
economice dintre parteneri prin care se asigura transferul de fonduri.
Procedeul cel mai cunocut este viramentul bancar care are ca scop stingerea
obligatiilor dintre bancile implicate in transferul de fonduri si fina lizarea decontarii dintre
partenerii tranzactiei prin inscrierea miscarilor in conturile acestora deschise la banci.
Viramentul bancar este de doua feluri: viramentul de credit (transferul de credit) si
viramentul de debit (transferul de debit) . In cadrul acestui procedeu, transferul bancar de
credit este cel mai larg raspandit, datorita simplitatii si operativitatii, caracteristici apreciate de
clientii bancari, atat persoane fizice cat si juridice. De exemplu, in anul 2002, transferul de
credit detinea in totalul decontarilor fara numerar 87% in Romania si 99,7% in Elvetia.

17

3.2 TRANSFERUL DE CREDIT

Transferul de credit (engl. credit transfer) reprezinta un procedeu de transfer al
banilor dintr-un cont in altul, prin intermediul bancilor si al unor inst rumente specifice, din
dispozitia debitorului-cumparator in favoarea creditorului -vanzator. Pentru realizarea
transferului de credit, debitorul trebuie sa dispuna de depozite bancare la vedere sau la
termen. Banca nu onoreaza nici o dispozitie de plata a d ebitorului in contul unor depozite
viitoare, decat numai daca exista un credit aprobat in acest sens (credit de trezorerie).
Transferul de credit incepe prin emiterea de catre platitor a unui ordin de plata dat
bancii sale si se finalizeaza prin acceptare a ordinului de plata de banca destinatara si
inregistrarea sumei in cont.
Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel putin doua semnificatii:
infaptuieaste circulatia monetara scripturala prin trecerea sumelor de la unii agenti la altii,
ca efect a unor raporturi juridice intre parteneri in scopul finalizarii unor tranzactii; transfera
creantele fata de banci in sensul ca la banca obligatarului (debitorului) creanta inceteaza iar
la banca beneficiarului (creditorului) se creaza o noua crean ta, de valoare egala, ca urmare a
transferului de depozit. Aceste semnificatii demonstreaza ca tranferul de credit presupune o
plata intermediata de agentii de decontare (de regula bancile) si ca la baza acesteia sta
transferul de creanta asupra bancilor participante pana la finalizarea platii.
In urma unei tranzactii economice se creaza o obligatie de plata a cumparatorului debitor. Acesta emite un ordin de plata, in calitate de platitor (emitent), adresata
sucursalei/agentiei bancii sale, banca emitenta (intermediarul platitoriului). Banca
emitentului accepta instructiunea primita si prin aceasta se incarca cu gestiunea platii, adica
isi asuma raspunderea fata de emitent pentru efectuarea platii. Sucursala/agentia bancara a
emitentului executa instructiun ea si transfera fondurile (depozitul) din contul emitentului catre
banca beneficiarului, banca colectoare (intermediarul beneficiarului) si se descarca de
gestiune. Transferul are loc mai intai catre centrala bancii emitente si apoi prin banca centrala,
catre centrala bancii colectoare si de aici la sucursala/agentia bancii colectoare (destinatare) si
aceasta se incarca cu gestiunea transferului. In final, sucursala/agentia bancii colectoare
transfera fondurile in contul beneficiarului si se descarca de ges tiunea transferului de fonduri.
Acest procedeu reprezinta esenta viramentului ca un transfer de credit asupra bancii intre cei
doi parteneri.
Avantajul principal al transferului de credit il constituie faptul ca este destul de
operativ in sensul ca nu nec esita formalitati numeroase. Dezavantajul, consta in lasarea platii
exclusiv la latitudinea platitorului care poate intarzia, din diferite motive, onorarea la timp a
obligatiilor. La aceasta, se adauga si intarzierile in decontare care pot surveni in siste mul
bancar, avand in vedere ca fondurile aflate in transfer reprezinta o sursa atrasa ieftina (practic
nu se remunereaza) care nu este de neglijat.

3.3 ORDINUL DE PLATA

Ordinul de plata (engl. payment order) este o dispozitie neconditionata, data de
emitentul acesteia unei banci receptoare de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita
suma de bani. Ordinul de plata (OP) este instrumentul efectiv care circula intre emitent si
beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtatorul transferu lui de fonduri intre cei
doi parteneri. Ordinul de plata presupune ca emitentul sa aiba disponibilitati in cont la banca
sa in suma cel putin egala cu transferul si comisionul aferent sau daca nu are cont sa depuna la
banca suma necesara.

18

3.3.1 Caracteristicile ordinului de plata

In legislatia romaneasca, ordinul de plata pe suport hartie este reglementat prin
Regulamentul BNR nr.8/1994. Ordinul de plata se editeaza de banca centrala sau bancile
comerciale potrivit unor standarde stabilite de banca centra la (dimensiunile blanchetei,
calitatea hartiei, inscrisurile obligatorii, organizarea textului numai pe orizontala etc). Pe fata
formularului, informatiile sunt grupate in mai multe zone care cuprind un anumit numar de
campuri (spatii pentru informatii), i ar pe verso sunt rezervate spatii pentru bancile
intermediare privind confirmarea acceptarii. Pe un ordin de plata este obligatorie inscrierea
urmatoarelor mentiuni: denumirea instrumentului ordin de plata; data emiterii; ordinul
neconditionat de a plati (platiti); moneda si suma de bani; numele platitorului si codul
IBAN; numele beneficiarului si codul IBAN; banca emitenta si codul BIC; banca colectoare si
codul BIC; semnatura olografa a emitentului sau a persoanei imputernicite; referinte privind
continutul economic al paltii. Deosebit de acestea, pe ordin pot fi inscrise si elemente
facultative, precum data finalizarii platii, alta decat cea normala, ordinul expres ca plata sa se
faca printr-un anumit sistem de plati sau o anumita banca intermediara, codul unic de
inregistrare sau codul numeric personal al emitentului. Nu pot fi inscrise insa elemente care sa
restrictioneze plata, iar existenta acestora determina nulitatea ordinului.
Ordinele de plata se emit pe suport hartie sau electronic avand stru cturi diferite,
respectiv cele pe suport hartie au un format standard tiparit (formular), in timp ce modelele
electronice se prezinta sub forma unor mesaje codificate.
Dispozitia de plata a emitentului trebuie sa fie neconditionata de anumite restrictii
(ex. prezentarea la banca a unor documente) si nici nu poate prevede ca plata sa se faca la
cererea beneficiarului. O particularitate importanta o constituie faptul ca ordinul de plata este
revocabil de catre emitent pana in momentul acceptarii lui de catre banca colectoare
(destinatara). Aceasta caracteristica reprezinta o facilitate pentru emitent dar ridica suspiciuni
pentru beneficiar cu privire la capacitatea de plata a partenerului. In practica bancara,
instrumentele de plata revocabile sunt considerat e de rang inferior.
3.3.2 Circuitul ordinului de plata
Circuitul operational incepe cu emiterea de catre platitor a ordinului de plata si se
incheie cu transferul sumei in contul beneficiarului de catre banca sa. In circuitul ordinului de
plata de la platitor la beneficiar se pot interpune mai multe banci care efectueaza succesiv
urmatoarele operatiuni:
(a) receptia - operatiunea prin care o banca recunoaste primirea ordinului de plata si
validitatea acestuia (integritate fizica, informatii obligatorii de identificare si transfer de
fonduri, nu contine stersaturi, modificari, conditionari);
(b) autentificarea - procedura de recunoastere a persoanei pe care emitentul ordinului
de plata o autoriza sa semneze autentic, prin confruntarea semnaturii inscrise pe document cu
cele din fisa specimenului de semnatura, precum si prin diverse procedee convenite cu banca
pentru prevenirea platilor neautorizate;
(c) acceptarea (autorizarea) - procedura prin care o banca recunoaste ca valabil un
ordin de plata receptionat, obligandu-se sa execute serviciul de a transfera fondurile la
termenele si in conditiile dispuse de emitent;
(d) refuzul - procedura utilizata in cazul in care banca receptoare considera ca nu este
posibil sa execute ordinul de plata dat de catre em itent;
(e) executarea procedura de emitere de catre banca receptoare a unui ordin de plata
pentru a pune in aplicare un ordin de plata acceptat anterior; executarea presupune debitarea
contului emitentului si dupa caz: (i) creditarea contului beneficiaru lui daca ambii parteneri au
conturi la aceiasi unitate bancara; (ii) transmiterea ordinului de plata intr -un sistem de plati;
(iii) transmiterea ordinului de plata catre banca corespondenta.

19

In activitatea bancara de plati foarte important este sa se cuno asca momentul

finalizarii decontarii care inseamna si stingerea obligatiei debitorului. Acest moment este
considerat atunci cand transferul de fonduri a fost inregistrat in contul beneficiarului.
Ordinul de plata circula de la banca emitenta la banca cole ctoare in mod direct (via
compensare) sau prin intermediul altor banci corespondente, dar nu mai mult de doua banci
diferite. Cel mai imporatant moment in cadrul unei banci este acceptarea (autorizarea), prin
care toate bancile din lantul de circulatie se incarca de gestiune, inclusiv banca colectoare.
Acest angajament se inscrie in ordinul de plata de fiecare banca participanta prin mentiunea
acceptat si sub semnatura persoanei autorizate si aplicarea stampilei bancii respective. In
practica bancara, in special in cea internationala, se foloseste procedeul de confirmare a
receptiei sau acceptarii pentru a intari responsabilitatea bancii receptoare. In situatia in care nu
se accepta ordinul de plata are loc refuzul care poate fi determinat de anumite cauze :
completarea eronata a formularului, neconcordante intre suma in cifre si in litere, duplicat
gresit, nerespectarea unor prevederi din acordul de plati incheiat de banca emitenta cu cea
receptoare etc. Refuzul trebuie transmis bancii emitente inaintea dat ei normale de executie.
Toate operatiunile descrie mai sus constituie un transfer de credit la realizarea caruia
iau parte mai multe entitati numite participanti, astfel:
- emitentul (platitorul) institutia/persoana nonbancara care emite un ordin de pl ata
pe cont propriu si are un cont deschis la banca initiatoare;
- beneficiarul persoana desemnata prin ordin de plata de catre platitor sa primeasca
o suma de bani si poate fi un client al bancii colectoare sau banca colectoare;
- banca initiatoare prima unitate bancara careia i se adreseaza ordinul de plata al
emitentului si la care acesta are deschis contul;
- banca emitenta orice banca, cu exceptia bancii colectoare, care emite un ordin de
plata, inclusiv banca initiatoare;
- banca colectoare ultima banca din lantul transfer -credit care receptioneaza si
accepta ordinul de plata pentru a pune la dispozitia beneficiarului suma de bani inscrisa in
acesta;
- banca intermediara orice banca emitatoare sau receptoare, alta decat banca
emitenta si banca colectoare, care intervin in relatia transfer -creditului;
Aceste notiuni se folosesc frecvent in activitatea de procesare a ordinelor de plata si in
relatiile dintre banci.
Incepand cu introducerea compensarii automate din anul 2005 ordinul de pla ta pe suport
hartie nu mai functioneaza decat in relatia client - sucursala/agentie a bancii emitente. La
sucursala/agentie se debiteaza contul emitentului si ordinul de plata se transmite sub forma
unui mesaj electronic catre centrala bancii emitente care va participa la compensarea automata
pe plan central. In acest fel, sucursala/agentia s -a descarcat de gestiune si s -a incarcat centrala
bancii emitente. Dupa efectuarea compensarii are loc transferul de fonduri intre conturile
centrale ale celor doua ba nci participante si bineinteles descarcarea si incarcarea de gestiune.
Fondurile se transmit apoi sucursalei/agentiei bancii colectoare care trebuie sa crediteze
contul beneficiarului.
3.4 ACREDITIVUL BANCAR
Acreditivul bancar este un procedeu de deco ntare prin care platile se efectueaza pe
masura livrarii marfurilor/prestarii serviciilor dintr -o suma transferata de platitor la o unitate
bancara, de regula a furnizorului. Deschiderea acreditivului se face de catre banca platitorului,
pe baza unei cereri a cestuia in care se mentioneaza: suma acreditivului, denumirea
furnizorului, sediul acestuia si unitatea bancara la care are deschis contul; felul si cantitatea
marfurilor/serviciilor prevazute in contract; documentele pe care furnizorul trebuie sa le

20

prezinte la banca sa pentru decontare; perioada de valabilitate a acreditivului; eventual alte

conditii prevazute in contract. Acreditivul se deschide din disponibilitatile aflate in contul
platitorului sau din credite bancare iar suma se vireaza la banca f urnizorului impreuna cu un
exemplar din ordinul de plata si o copie dupa cererea de deschidere a acreditivului (un set
similar de documente se trimite si furnizorului). Dupa livrarea produselor, furnizorul prezinta
bancii sale documentele de livrare prevaz ute in acreditiv pe baza carora se va efectua
decontarea. Banca furnizorului are obligatia de a verifica daca documentele corespund cu
conditiile din cererea de deschidere a acreditivului si transfera suma in contul furnizorului.
Fluxul operational al unui acreditiv este urmatoul:
1. Incheierea contractului si alegerea modalitatii de plata prin acreditiv;
2. Depunerea cererii de deschidere a acreditivului si a ordinului de plata;
3. Banca platitorului comunica deschiderea acreditivului si transmite exemplare viz ate
din cerere si ordinul de plata;
4. Banca platitorului vireaza suma bancii furnizorului si transmite exemplare vizate din
cererea de deschidere a acreditivului si ordinul de plata;
5. Banca furnizorului il informeaza pe acesta de deschiderea acreditivului s i transmite
exemplare vizate din cerere si ordinul de plata;
6. Are loc livrarea marfurilor/prestarea serviciilor;
7. Furnizorul depune ordinul de plata si documentele privind bunurile livrate;
8. Banca furnizorului restituie acestuia un exemplar vizat din ordin ul de plata si
crediteaza contul furnizorului;
9. Banca furnizorului remite bancii cumparatorului un exemplar din ordinul de plata si
documentele de expediere a marfurilor;
10. Banca cumparatorului transmite acestuia exemplarul din ordinul de plata si
documentele de expediere a marfurilor.
La sosirea bunurilor, cumparatorul se prezinta la societatea de transport cu
documentele de expediere primite de la banca si intra in posesia marfurilor. Acreditivul poate
fi revocabil sau irevocabil asa cum se stabileste pri n cntract. In situatia in care acreditivul a
expirat, banca furnizorului restituie suma bancii cumparatorului, daca in prealabil cele doua
parti nu au convenit pentru prelungirea valabilitatii. Acreditivul se foloseste cand furnizorul
nu are suficienta incredere in cumparator si doreste ca fondurile sa fie asigurate inainte de
livrarea marfii. Aceasta forma de decontare se foloseste de regula in relatiile de comert
exterior, dar a inceput sa fie utilizata si in tara noastra, in special in cazul unitatilor c u o
capacitate de plata discutabila.
Teste grila
1. In sistemul bancar se folosesc urmatoarele procedee de decontari:
a. viramentul
b. cecul
c. acreditivul
d. procesul cambial
e. compensarea interbancara
f. toate procedeele de mai sus
2. Ordinul de plata poate circula:
a. intr-o singura banca
b. intre doua banci
c. mai mult de doua banci

21

Capitolul 4
TRANSFERUL DE DEBIT

Transferul de debit (engl. debit transfer) este ca, si cel de credit, tot o plata amanata
si un transfer de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data ace asta, creditorul este acela
care initiaza plata si nu mai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica face
transferul de debit mai atractiv decat cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata,
mai ales anumite variante ale acestuia care se preteaza la servicii cu repetabilitate.Transferul
de debit imbraca forma debitului direct, platilor programate, cecului si biletului la ordin.

4.1 DEBITUL DIRECT

Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care ban cile sunt
autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la
simpla cerere a furnizorilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea
acestor plati este necesar sa se asigure un cadru jurid ic intre participantii la tranzactii si intre
acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie
o conventie privind dreptul furnizorului de a initia plata fara acordul prealabil al debitorului;
intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie de mandat privind acceptul
debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si
furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca platit oare
devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in
favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de
dispozitie altei persoane decat proprietarul fondurilor si care ar e carcter permanent pana la
revocarea acestuia de catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata
serviciilor cu carcter de repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc.
Avantajele pentru ambii parteneri sunt subst antiale, in sensul ca furnizorii isi pot
incasa creantele la termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o
modalitate destul de comoda de descarcare de obligatie pentru serviciile prestate.
Dezavantajul il constituie posibilit atea aparitiei unor debite nereale care se deconteaza
automat inainte de clarificarea acestora. In practica s -a adoptat procedeul ca decontarea sa
aiba loc la un anumit interval de la facturare, perioada in care eventualele neconcordante sa se
clarifice.
In vederea decontarii, partenerii incheie mai intai o conventie de plata prin debit direct,
apoi debitorul incheie cu banca un mandat de debitare directa, iar furnizorul incheie tot cu
banca un angajament de debitare directa. Furnizorul emite factura catre client si ulterior
transmite documentatia de incasare la banca, respectiv fisierul electronic de plati cu
denumirea clientilor, conturile acestora si sumele datorate. Banca emite o nota contabila de
debitare a conturilor curente ale platitorilor si credit are a contului curent al furnizorului pe
baza careia se fac operatiunile in conturi si astfel platile se finalizeaza. In cazul in care
partenerii au conturi la banci diferite (situatia din alte tari) decontarea se face prin ordin de
plata (mesaj electronic) emis de bancile platitoare.
4.2 PLATILE PROGRAMATE
Plata programata (engl.standing order) este o varianta a viramentului de debit in care
banca platitorului accepta sa plateasca, la anumite date (decadal, chenzinal etc) o suma fixa in
favoarea unui furnizor, potrivit contractului incheiat de parteneri, fara a mai fi necesare

22

instructiuni de plata exprese. In acest sens intre banca si debitor se incheie un contract de
mandat in vederea executarii unor instructiuni date in prealabil de debitor. Pria man dat, banca
este autorizata sa constituie disponibilitatile necesare de fonduri sau sa asigure creditele care
se impun pentru satisfacerea volumului de plati, ceea ce echivaleaza cu un management de
trezorerie (cash management). Deosebirea fata de debitul d irect o constituie faptul ca plata
este initiata de debitor fara interventia furnizorului, urmand ca la finele lunii sa se faca
regularizarea intre cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practica, de regula, in cazurile in
care sunt livrari zilnice de materii prime si intr-un volum relativ constant, platile avand un
carcter de repetabilitate.

4.3 CECUL BANCAR

Necesitatea ca transferurile de fonduri intre cei care produc bunuri si presteaza servicii
si cei care le consuma sa se efectueze cat mai op erativ a determinat diversificarea
instrumentelor de plata. Astfel a aparut cecul, care a inlocuit in buna parte decontarea prin
numerar si a devenit unul din instrumentele de plata larg acceptat, atat pe pietele locale, cat si
in decontarile international e. In tara noastra, cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934
asupra cecului, lege care a fost valabila pana in 1994 cand a fost modificata prin Legea nr.
83/1994.
4.3.1 Caracteristicile cecului
Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plata care se utilizeaza de
titularii de conturi cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul in cont se poate
crea printr-un depozit bancar la vedere, prin operatiuni de incasari sau prin acordarea unui
credit bancar. Intr-o formulare mai concreta, cecul este un instrument de plata, scris si
subscris, prin care titularul da o instructiune bancii sale de a pune la dispozitie o anumita
suma de bani unei alte entitati/persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de catre
titular.
Cecul nu este moneda, el este un instrument de plata purtator al unei creante care da
accesul la moneda in momentul prezentarii la plata. Ca urmare, cecul este un instrument de
plata la vedere, orice mentiune contrara fiind nula.
Operatiunile cu cecuri implica cel putin trei parti: tragator, tras si beneficiar.
Tragatorul este partea care emite (scrie) cecul pe baza disponibilului aflat in cont si care da o
dispozitie de plata, neconditionata, bancii la care are deschis contul. Trasul este intotdeauna o
banca la care tragatorul are deschis contul si care efectueaza plata pe baza cecului primit,
numai daca tragatorul are suficient disponibil in cont, catre o terta parte sau chiar catre
tragator daca acesta solicita sa i se elibereze numerar. Banca pune la dispozitia tragatorului
carnete de cecuri care contine file necompletate, denumite si blanchete (germ. blankett), pe
care acesta le foloseste in limita disponibilului din cont. Beneficiarul este partea care
primeste suma transmisa de tragator iar in situa tia in care tragatorul a dispus sa i se elibereze
numerar, acesta apare si in postura de beneficiar. Cele trei parti efectueaza operatiuni legate
de cec in nume propriu, respectiv fiecare poarta raspunderea pentru participarea la acest
circuit: tragatorul este responsabil pentru asigurarea disponibilului, respectiv acesta sa fie
lichid (depozit), cert (utilizabil imediat) si exigibil (adica sa nu existe nici un impediment de
ordin juridic sau material care sa impiedice efectuarea platii); emiterea unui cec fara ca
tragatorul sa dispuna de fondurile necesare atrage sanctiuni civile si penale; trasul (banca)
raspunde pentru efectuarea platii la prezentarea cecului si de intarzierile care eventual pot
avea loc; beneficiarul raspunde pentru neprezentarea la banc a in termenul de valabilitate al
cecului in vederea primirii sumei in numerar.

23

4.3.2 Tipuri de cecuri

In circuitul bancar se folosesc mai multe feluri de cecuri diferentiate prin anumite
particularitati dar care pastreaza principiile cecului standard. Aceste cecuri se pot clasifica
dupa doua criterii: al beneficiarului si al modalitatii de plata.
Din punct de vedere al beneficiarului:
Cec nominativ care are inscris in textul sau numele beneficiarului si dupa dispozitia
pe care o cuprinde este de doua feluri: (a) cec platibil unei anumite persoane cu sau fara
clauza la ordin (girabil), ceea ce inseamna ca cecul poate fi transmis altei persoane, prin
gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza la ordin nu este obligatorie sa fie
mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului cec implica prin ea insasi
posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec platibil unei anumite persoane cu clauza nu la
ordin, inseamna ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordina ra de
creante.
Cec la purtator care in momentul emiterii nu se indica expres beneficiarul sau se
mentioneaza la purtator, platiti purtatorului; acest cec este platit purtatorului
instrumentului care se prezinta la banca; un astfel de cec prezinta un r isc mare de pierdere sau
furt ceea ce il face mai putin atractiv.
Cecul postdatat este o varianta a cecului nominativ care are inscrisa ca data a emiterii o data
ulterioara a prezentarii sale la plata si este platibil in ziua prezentarii, data de emitere
considerandu-se ca si cum nu ar fi fost scrisa (se foloseste in cazul unor livrari in mai multe
partizi, cecul avand rol de garantare a platii).
Dupa modalitatea de plata, cecurile pot fi: cec pentru numerar; cec virament, cec barat;
cec circular; cec de calatorie.
Cecul pentru numerar se foloseste pentru obtinerea de numerar de la banca pe baza
disponibilului din contul curent al titularului.
Cecul virament se utilizeaza pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor.
Dintre toate tipurile de cecu ri, cecul virament este cel mai larg utilizat in relatiile de decontare
comerciale si necomerciale pentru ca este valabil in orice tranzactie. Intrucat in practica
exista, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plata a partenerului,
beneficiarul solicita tragatorului o confirmare bancara pe cec din care sa rezulte expres
existenta disponibilului si astfel sa fie sigur ca la prezentarea pentru incasare va primi imediat
suma datorata de partener. Aceasta confirmare se da de catre tras prin e xpresia cec
certificat mentionata pe cec, sub semnatura autorizata si stampila bancii, inaintea remiterii
cecului catre beneficiar. Banca blocheaza suma certificata care nu mai poate fi retrasa de
tragator pana la expirarea termenului de prezentare la pl ata a cecului. Prin certificare, trasul
are obligatia ca in caz de neplata, sa despagubeasca pe posesorul cecului.
Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele, verticale sau oblice, intre care se
inscrie banca catre care se va face plata . Bararea se face de tragator la emiterea cecului sau pe
parcursul circulatiei acestuia de catre oricare din posesori. Cecul barat este de doua feluri: cec
cu barare generala si cec cu barare speciala. Cecul cu barare generala este acela care in
spatiul dintre cele doua linii nu are inscrisa nici o banca si poate circula prin girare, fiind
valabil la plata in posesia ultimului giratar care completeaza spatiul dintre linii cu denumirea
si adresa bancii sale. Acesta prezinta cecul la banca unde are deschis contu l care trimite cecul
la incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecul cu barare speciala este acela care are
inscrisa intre cele doua linii denumirea bancii catre care se va face plata. Bararea generala se
poate transforma in barare speciala prin insc rierea denumirii unei banci intre cele doua linii
paralele. Beneficiarul cecului cu barare speciala depune cecul la banca sa care il trimite pentru
incasare la banca aflata in pozitia de tras. Cecurile cu barare speciala se folosesc in cazul

24

livrarii de marfuri cu decontare prin cec, intrucat furnizorul are preferinta pentru acest
instrument, care prin primirea cecului semnat de tragator, are certitudinea incasarii sumei
datorate intr-un termen scurt.
Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o banca asupra unitatilor sale
bancare sau asupra altei banci. Cecul circular se foloseste in cazul unor plati in numerar in alte
localitati decat cea a clientului. Pentru a se evita transportul personal de bani, care reprezinta
un risc destul de mare, clientul obtine de la banca unde are contul un cec circular de o anumita
valoare cu care se prezinta in localitatea de destinatie la o unitate a aceleiasi banci sau daca nu
exista la o banca corespondenta aflata in relatii cu banca clientului si incaseaza ce cul. Prin
cecul circular, banca emitenta se obliga sa plateasca cecul in favoarea beneficiarului care este
si clientul sau. Plata se poate efectua la oricare din locurile indicate pe cec de catre banca
emitenta. Sursa de fonduri o constituie disponibilitat ile aflate in contul beneficiarului la banca
emitenta.
Cecul de calatorie este tipul de cec care are inscrisa o anumita suma care se poate
ridica in numerar de la o banca sau o agentie de turism ca mandatara a unei banci. Cecul de
calatorie, asa cum arata si numele, se foloseste in activitatea de turism si inlocuieste
transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali in bani efectivi,
respectiv numerar. Cecul de calatorie se poate emite in moneda locala sau valuta si poate fi p e
durata determinata sau nedeterminata.
In acest circuit, succesiunea operatiunilor este urmatoarea:
- tragatorul (banca) vinde cecurile de calatorie unei persoane, denumita posesor,
debitand contul acesteia; posesorul semneaza fiecare cec in fata tragat orului;
- posesorul prezinta cecurile la incasare la o unitate bancara sau la o agentie de turism;
- posesorul semneaza din nou pe cec pentru incasarea sumei de bani; identitatea dintre
cele doua semnaturi confirma legalitatea cecului;
- trasul incaseaza contravaloarea cecurilor de la unitatea bancara tragatoare.
4.3.3 Procesarea bancara a cecurilor
Circuitul cecului bancar implica cel putin doua parti, tragator si beneficiar, care de
cele mai multe ori au conturi la unitati bancare diferite. Aceste un itati bancare indeplinesc
roluri diferite, in functie de pozitia in care se afla cei doi clienti, una platitoare (banca
platitorului) si alta incasatoare (banca beneficiarului). Circuitul cecului pe linie bancara
incepe cu banca beneficiara care se mai num este si banca colectoare. Procesarea cecurilor
are loc in mod diferit in functie de modalitatea de plata: in numerar sau prin cont.
Procesarea in numerar presupune ca ambii parteneri sa aiba relatii numai cu o
singura banca, cea a tragatorului. In acest c az, beneficiarul care a devenit posesorul cecului,
trebuie sa se prezinte la banca indicata pe cec pentru incasarea sumei in numerar. Acest
procedeu se foloseste cand partenerii sunt in aceiasi localitate si exista o anumita preferinta
pentru numerar, iar sumele sunt relativ mici. Instrumentul de plata folosit este cecul pentru
numerar iar procesarea bancara (receptia, autentificarea, acceptarea si executarea) este
similara cu cea prezentata la operatiunile cu numerar pe baza de cec din cadrul casieriei
bancare.
Procesarea prin cont este cea mai des folosita si se refera la platile de valori mai
importante sau la platile curente pentru servicii sau bunuri achizitionate de la unitatile
comerciale. In tarile dezvoltate predomina acest sistem, majoritatea cump arturilor efectuanduse prin cecuri pana la aparitia cardurilor. Beneficiarii care primesc cecurile se adreseaza
sistemului bancar care le introduc in circuit si asigura decontarea, fiind o modalitate destul de
comoda care s-a transformat intr-o practica curenta larg raspandita. Totodata, cecurile s -au
diversificat acoperind o gama destul de larga de activitati, dar toate pastreaza aceleasi
principii de redactare, circulatie, decontari si securitate.

25

Controlul bancar al cecurilor la cele doua banci se efec tueaza de administratorii de

cont, iar daca implica si operatiuni in numerar si de catre casieri, urmarindu -se:
La banca colectoare: (receptie) respectarea conditiilor obligatorii de redactare; scrierea
cu cerneala neagra, albastra sau pix; nu se admit cec uri cu alterari de informatii ca stergeri,
modificari etc; (autentificare) inscrierea corecta a numelui beneficiarului, alte elemente
prevazute in conventia dintre banci; (acceptare) concordanta dintre suma in cifre si litere;
incadrarea in perioada de pre zentare la incasare; respectarea normelor de barare si girare;
(executare) transmiterea cecului la incasare iar la sosirea transferului de fonduri de la banca
tragatorului se crediteaza contul beneficiarului.
La banca platitoare: (receptie) respectarea co nditiilor obligatorii de redactare;
(autentificare) semnatura tragatorului trebuie sa fie explicita si olografa si sa corespunda cu
specimenul din banca; (acceptare) concordanta dintre suma in cifre si litere - in caz de
neconcordanta se ia in considerare suma in litere; incadrarea in perioada de incasare dupa
expirarea acestei perioade cecul se deconteaza numai cu acordul expres al platitorului;
existenta disponibilului in cont pentru efectuarea decontarii; (executare) daca aceste conditii
sunt indeplinite se face transferul de fonduri de la banca platitoare la banca colectoare iar
cecul se arhiveaza la banca platitoare.
Operatiuni de plata a cecului. Cecul dupa ce a efectuat circuitul direct, tragator beneficiar sau indirect, tragator beneficiar - girant, devine exigibil prin prezentarea la plata.
Prin plata se inchide circuitul cecului si in acelasi timp circuitul economic pe care l -a mijlocit.
Orice data inscrisa pe cec privind o anumita scadenta sau perioada de plata, devine nula, cecul
pastrandu-si calitatea de instrument platibil la vedere. In unele cazuri, tragatorul poate solicita
trasului ca plata sa se efectueze numai dupa avizarea cecului de tragator. Aceasta este o
masura suplimentara care se ia numai in cazurile in care apar unele falsuri in scopul de a
limita actiunile unor persoane de rea credinta.

4.4 GIRAREA CECULUI

Cecul poate intra in procesul de girare, in aceleasi conditii ca si cambia, in vederea
stingerii mai multor obligatii de plata. Girarea reprezinta un transfer al dreptulu i de creanta
catre o alta persoana in vederea stingerii unei obligatii de plata. Operatiunea de girare
reprezinta un inscris pe verso cecului efectuat de titularul acestuia (girant) si confirmat sub
semnatura prin care se mentioneaza numele si datele de id entificare ale persoanei careia i se
transmite dreptul de creanta (giratar).
Acest fapt arata ca cecul este un titlu de credit care da acces la moneda
titularului/posesorului/ giratarului prin simpla prezentare la incasare in cadrul termenului de
decontare a cecului. Intrucat perioada de prezentare la plata este destul de scurta, in practica
asemenea operatiuni sunt mai rare.
Teste grila
1. Partile implicate in operatiunile cu cecuri pot fi:
a. tragatorul
b. trasul
c. beneficiarul
d. bancile
e. girantii
f. toate raspunsurile sunt corecte

26

2. Cecul barat este tipul de cec care are doua linii paralele in care se mentioneaza:
a. banca catre care se va face plata
b. banca platitoare
c. suma de plata
d. data la care se va face plata

27

Capitolul 5
CAMBIA SI PROCESUL CAMBIAL

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea
comerciala interna si internationala, care sub diverse forme si cu unele modificari functionale
se foloseste si astazi. Din punct de vedere istoric, cambia a aparut in China prin anii 500
600, apoi s-a extins in Italia. Comertul dintre Extremul Orient si Europa era mijlocit de arabi
si italieni si cambiile au devenit un instrument de plata international pentru comercianti.
Perfectionarea cambiei a dus la aparitia bancnotei de hartie prin a nii 1600, care in principiu
este tot o cambie, dar o cambie bancara. In tara noastra, primele informatii scrise despre
efectele comerciale dateaza de la inceputul secolului al XVIII -lea, cambia fiind denumita
polita.
Notiunea de cambie vine de la un cuv ant de origine italiana, cambio, care inseamna
schimb. Acest aspect apare normal, intrucat Italia era in acea perioada tara cu cea mai
dezvoltata activitate comerciala si locul unde au aparut primele banci comerciale. In tara
noastra, cambia este reglement ata prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin,
modificata prin Legea nr. 83/1994 si de unele regulamente si norme emise de Banca Nationala
a Romaniei.

5.1 CAMBIA CA INSTRUMENT DE PLATA

In normele bancare, cambia este definita ca un instrument de plata ce exprima
obligatia asumata de un debitor de a plati la vedere sau la scadenta o suma de bani in favoarea
unui beneficiar. Intr-o acceptiune mai concreta, cambia se poate defini ca un inscris formal,
prin care tragatorul da o dipozitie neconditionata trasului de a plati beneficiarului, la vedere
sau la termen, o anumita suma de bani. Ambele definitii reflecta esenta procesului cambial,
cea de a doua facand insa referire si la cele trei parti implicate in procesul cambial,
caracteristica de baza a cambiei care o deosebeste de alte instrumente de plata. Cambia este
mai putin folosita ca instrument de plata, ponderea acesteia, fiind in tarile dezvoltate din
Europa de 1% - 3% din volumul platilor fara numerar iar in Romania sub 2% si se folos este
sub anumite forme care difera de cea initiala.
5.1.1 Caracteristicile cambiei
Cambia, ca instrument de plata are mai multe caracteristici principale, dupa cum
urmeaza:
Titlu de credit. Cambia este in primul rand un titlu de credit cu o anumita val oare
nominala. Furnizorul vinde marfa cu plata ulterioara, deci pe credit, urmand sa incaseze la
scadenta contravaloarea marfii si dobanda aferenta. In schimbul marfii, cumparatorul accepta
o cambie prin care se obliga sa achite la scadenta creditul comerc ial si datoria atasata. Dupa
cum se poate observa, cambia are la baza o tranzactie reala intre doi parteneri care s -a
transformat intr-o creanta exigibila. Tranzactiile pot fi comerciale sau financiare, de unde si
denumirea de cambii comerciale sau cambii financiare, ambele fiind in esenta un titlu de
credit.
Cesiunea de creanta. Caracteristica principala a cambiei care o deosebeste de alte
instrumente de plata este transferabilitatea acesteia, adica posibilitatea de a se schimba
creditorul de mai multe or i, realizand astfel stingerea unor obligatii in lant cu acelasi
instrument. Astfel, creditorul initial care este in posesia unui document de creanta asupra

28

debitorului initial are la randul lui anumite obligatii de plata catre un creditor pe care le poate
stinge prin predarea, sub semnatura, a cambiei. Creanta debitorului initial ramane valabila ca
suma si termen, numai ca datoria se va plati noului creditor. In continuare, pot avea loc mai
multe circuite, deci cambia se transfera de la un creditor la altul si implicit are loc transferul
de creante sau cesiunea de creante. Aceasta calitate de transfer a facut din cambie un
instrument deosebit de util in relatiile comerciale si financiare, in special internationale, si asa
se explica extinderea si longevitate a acesteia in conditiile in care au aparut si alte instrumente
de plata mai operative.
Negocierea. Cambia are o anumita valoare care este data de valoarea marfii vandute si
dobanda aferenta pana la data platii. Prin intrarea in circuitul comercial, cambia stinge unele
obligatii inainte de scadenta acesteia si ca urmare in fiecare tranzactie are o anumita valoare
care se poate negocia intre parti in functie de perioada ramasa pana la scadenta, nivelul
dobanzii pe piata care va fi altul decat cel initial si alte criterii specifice tranzactiei comerciale
si atitudinii partilor. De regula, cambiile negociate inainte de scadenta au o valoare mai mica
decat cea nominala si cele negociate dupa scadenta o valoare mai mare, partile avand
latitudinea sa stabileasca u n pret convenit de comun acord.
Raspunderea solidara. O particularitate a cambiei o constituie faptul ca toate
persoanele care au avut calitatea de posesori ai cambiei, deci beneficiari temporari ai acesteia,
raspund solidar in cazul neplatii cambiei la s cadenta. Acesta este un principiu din dreptul
cambial care a fost preluat de legislatia internationala si legislatiile nationale. Raspunderea
solidara a determinat din partea participantilor la procesul cambial cel putin doua reactii
diferite: de incredere in cambie prin participarea mai multor creditori care si -au asumat
aceasta raspundere si de prudentialitate in acceptarea noului creditor care intr -o situatie
nedorita trebuie sa aiba capacitatea de plata si dorinta de solutionare potrivit angajamentelor
asumate. Raspunderea solidara determina insa si numeroase rezerve ale creditorilor, intrucat
acestia nu se cunosc intre ei si mai ales nu cunosc platitorul. Pentru reducerea riscului, se
doreste ca in procesul cambial sa se implice o institutie bancara in calitate de garant al
platitorului, ceea ce da mai multa incredere creditorilor.
Aceste caracteristici definesc mai bine cambia ca instrument de plata intre parteneri.
Din punct de vedere economic, rolul principal al cambiei ramane acela de a contribui la
transferul fondurilor de la detinatori la utilizatori si la o utilizare mai eficienta a capitalurilor
disponibile.
In practica, cambia se intalneste sub doua forme: trata (cambia propriuzisa) si biletul la
ordin.
Trata (engl. promissory note) este denum irea istorica a cambiei si in relatiile
internationale de plati circula sub aceasta forma; in legislatia noastra prin OG nr. 11/1993 s -a
adoptat notiunea de cambie care este similara cu trata.
Biletul la ordin (engl. bill of exchange) este o forma mai sim pla a cambiei care
reflecta relatiile numai dintre doi parteneri - beneficiar si platitor. Emitentul biletului la ordin
este platitorul care se angajeaza ferm sa platesca la scadenta suma inscrisa pe document.
Cambia pune in legatura cel putin trei persoan e: tragatorul, trasul si beneficiarul.
Tragatorul este persoana care emite (trage) cambia, respectiv creditorul care da ordin trasului
(debitorului) sa plateasca o suma fixa beneficiarului, fata de care tragatorul are o anumita
obligatie de plata.Trasul este debitorul, cel care va trebui sa plateasca beneficiarului suma
inscrisa pe cambie. Beneficiarul este persoana care va primi banii.
Relatiile dintre participanti sunt urmatoarele:
1 beneficiarul are o creanta asupra tragatorului;
2 tragatorul trage o cambie asupra trasului in favoarea beneficiarului;
3 trasul plateste suma catre beneficiar si prin aceasta se sting obligatiile trasului fata de
tragator si ale tragatorului fata de beneficiar.

29

In unele situatii, vanzatorul poate trage o cambie asupra lu i insusi, in care caz acesta
apare in dubla ipostaza de tragator si de beneficiar iar cumparatorul de tras. In practica se
intalnesc si alte variante in care vanzatorul apare in calitate de beneficiar, cumparatorul
angrosist in pozitie de tragator si comer ciantul cu amanuntul de tras. Intre beneficiar si tras
pot interveni si alti participanti (o succesiune de beneficiari pana la scadenta cambiei) care au
obligatii unii fata de altii si care se sting prin circulatia cambiei, ultimul dintre ei fiind cel care
incaseaza cambia.
5.1.2 Tipuri de cambie
Deosebit de cambia standard prezentata mai inainte in practica se mai folosesc si alte
variante (tipuri) determinate de anumite situatii specifice in care se pot trage cambii, dupa
cum urmeaza:
Cambia in alb. Aceasta este un titlu care cuprinde numai semnatura tragatorului si o
parte din mentiunile obligatorii, celelalte mentiuni urmand a fi completate de posesorul
acesteia inaintea prezentarii la plata. Dreptul de completare a cambiei trece de la posesor la
posesor fara a mai fi necesara interventia tragatorului. Inainte de predarea cambiei, tragatorul
mentioneaza una din urmatoarele formule:
- inaintea platii posesorul va completa cambia, deci un drept nelimitat de completare
a cambiei in alb;
- inaintea platii posesorul va completa cambia, fara a depasi...., deci un drept limitat
de completare.
Completarea cambiei in alb se poate face intr -un interval de trei ani de la data emiterii,
termen care nu mai poate fi prelungit prin conventii dintre parti.
Contracambia. In situatia in care o cambie nu este platita la scadenta si beneficiarul
doreste sa intre cat mai repede in posesia banilor, acesta poate trage o contracambie (o cambie
noua) asupra unuia dintre giranti. Contracambia va cuprinde aceleasi mentiun i ca si cambia
precedenta cu deosebirea ca plata se va face la vedere, iar domiciliul cambiei va fi locul
persoanei asupra careia s-a tras.
Cambia financiara. Cambiile care se trag de banci intre ele sau alte institutii
financiare si au la baza tranzactii de natura financiar-bancara se numesc cambii financiare.
Cambia de complezenta sau de favoare . In situatia in care o firma este in
incapacitate temporara de plata si are o scadenta imediata poate prin buna intelegere cu o alta
firma sa traga o cambie asu pra acesteia fara sa existe o tranzactie comerciala sau o obligatie
financiara. Tragatorul poate folosi cambia pentru stingerea obligatiei scadente, dar ramane
obligat fata de tras ca la scadenta sa -i transfere fondurile primite.
5.1.3 Emiterea cambiei
Cambia se emite de tragator, cel care crediteaza debitorul pe perioada convenita pana
la scadenta. Cambia este un document formal, adica oficial si standardizat, care pentru a fi
valabil trebuie sa foloseasca anumite formule consacrate care exprima clauze cu valoare
juridica. In redactare, cambia trebuie sa cuprinda o serie de mentiuni obligatorii care au rolul
de a satisface cerintele de informatii, precum si cerintele de reflectare a obligatiilor cambiale
asumate de catre parti. Lipsa oricarei mentiuni ob ligatorii determina nulitatea de drept a
cambiei. Redactarea cambiei se face dupa reguli precise care s -au confirmat in practica dupa o
indelungata experienta si confruntarea cu numeroase aspecte de natura economica, bancara si
juridica.
5.1.4 ACCEPTAREA CAMBIEI
Acceptarea este actul prin care trasul se obliga sa platesca, la scadenta, suma aratata
in cambie, posesorului titlului. Tragatorul stabileste un termen pentru acceptare, perioada in

30

care beneficiarul sau posesorul cambiei trebuie sa o prezinte la acceptare. Daca nu se

stabileste un termen, acceptarea se poate face in interval de un an de la emitere, dupa care
trasul este exonerat de raspundere.
Acceptarea se da prin semnarea cambiei de catre tras pe fata titlului sau pe verso prin
una din formulele acceptat, voi plati, voi onora urmata de semnatura. Acceptarea
reprezinta angajamentul ferm al trasului de a plati si da incredere beneficiarului pentru
incasarea sumei cuvenite. In cele mai multe cazuri acceptarea este obligatorie si daca nu este
stabilit un termen aceasta se poate face in orice moment pana la data scadentei, inclusv in ziua
scadentei. In unele situatii, acceptarea este hotaratoare ca in cazul cambiilor cu scadenta la
un anumit timp de la vedere, intrucat prin acceptare se stabile ste momentul vederii si deci se
determina si data scadentei. Datarea acceptarii mai este necesara si pentru a se dovedi
inscrierea in termenul de acceptare. Neaccepatarea in cadrul acestui termen duce la pierderea
dreptului de regres impotriva girantului c are a stabilit termenul si implicit a girantilor
urmatori.
Ca si obligatia de plata, acceptarea este neconditionata, orice conditie fiind
interpretata ca refuz de plata. Singura exceptie admisa este restrangerea acceptarii la o suma
mai mica decat aceea prevazuta in cambie. Prin acceptare, trasul se obliga a plati cambia la
scadenta. Trasul devine astfel obligatul principal in lantul obligatiilor cambiale.
5.1.5 Scontarea cambiei
Scontarea este operatiunea de vanzare a unei cambii catre o banca sau o in stitutie
financiara cu scopul de a obtine lichiditate inainte de scadenta. Notiunea de scont vine din
limba italiana de la cuvantul sconto care inseamna suma de bani reprezentand dobanda la
un imprumut pe care o banca si -o retine cu anticipatie la acorda rea imprumutului.
In activitatea agentilor economici se intalnesc foarte des situatii de lipsa de lichiditate
care se pot rezolva prin diverse oportunitati oferite de piata printre care si scontarea. Agentii
economici se adreseaza bancilor comerciale ofer indu-le spre vanzare cambiile din portofoliu.
Daca bancile accepta cambiile, tranzactia se face prin cumpararea acestora la valoarea actuala,
adica la o valoare mai mica cu suma scontului si a comisioanelor percepute decat valoarea
nominala. Suma scontului este determinata de taxa scontului, respectiv dobanda practicata de
banci la imprumuturile pe termen scurt. Valoarea actuala se obtine prin formula clasica:
Va = Vn Sc
Va = valoarea actuala
Vn = valoarea nominala
Sc = scontul
Bancile comerciale mai ofera ca variante cambiile primite in pensiune , adica
cumpararea de catre banca a cambiei cu conditia rascumprarii de beneficiar inainte de
scadenta. Astfel, beneficiarul isi asigura lichiditatea necesara, urmand sa se preocupe de
incasarea la scadenta a cambiei.
Dupa cum am vazut, bancile se implica in procesul cambial, atat prin asigurarea
lichiditatii cat si prin credite si ofera un sprijin important clientilor lor, manifestand insa
prudentialitatea necesara.
5.1.6 Scadenta si plata cambiei
Scadenta este termenul la care cambia este exigibila si trebuie platita. Scadenta este
un moment cheie in procesul cambial si pentru a se evita unele interpretari, aceasta trebuie sa
fie: (a) certa, adica sa indice cu precizie ziua sau termenul pana la care benefi ciarul trebuie sa
se prezinte la incasare; (b) unica, respectiv nu se admit scadente succesive; (c) posibila, sa nu
fie inaintea emiterii sau o zi neindentificabila; (d) sa rezulte precis din textul cambiei.

31

Complexitatea procesului cambial, ca urmare a di versitatii de situatii dintre agentii economici,

a determinat mai multe forme ale scadentei, dupa cum urmeaza:
Scadenta la vedere inseamna la prezentarea beneficiarului care poate fi la orice data
dupa emiterea cambiei dar nu mai tarziu de un an de zile, termenul maxim prevazut de lege.
Daca beneficiarul nu solicita plata timp de un an, debitorul este exonerat de obligatia de plata
din cambie.
Scadenta la un anumit timp de la vedere. Tragatorul are latitudinea sa stabileasca
data scadentei la un anumit ti mp de la vedere. Tragatorul mentioneza ca o cambie platibila la
vedere nu poate fi prezentata la plata inaintea unei anumite date, termenul de prezentarea a
cambiei, urmand sa curga de la acea data.
Scadenta la un anumit termen de la emitere. Tragatorul poate stabili un anumit
termen conventional (zile, saptamani, luni de la emitere) la care beneficiarul se poate prezenta
pentru incasarea cambiei. Exprimarea in luni nu tine seama de numarul de zile din luna, ci are
in vedere data din luna la care s -a emis cambia ( ex. o cambie emisa la 2 februarie cu scadenta
la doua luni va fi prezentata la plata la 2 aprilie). Termenul poate fi prelungit sau redus de
catre tragator si numai redus de giranti.
Scadenta la o data fixa reprezinta o anumita data formata din z i, luna si an.

5.2 BILETUL LA ORDIN

Biletul la ordin este o varianta a cambiei care pune in legatura numai doua persoane,
debitor si creditor, spre deosebire de cambie care stabilea relatii intre trei persoane. Prin
definitie, biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnatura privata, care pune in legatura
doua persoane, subscriitorul (emitentul) si beneficiarul. Biletul la ordin este emis si subscris
(completat si semnat) de emitent care in calitatea sa de debitor se obliga sa plateasca o suma
de bani, la un anumit termen sau la prezentare, beneficiarului in calitate de creditor al
emitentului sau al orcarui posesor legitim al titlului. La emitere, biletul la ordin este o
promisiune scrisa formala (oficiala) care se transforma in instrument de pl ata in momentul
prezentarii la plata. Acesta se emite la cererea creditorului (beneficiarului) ca o recunoastere a
datoriei debitorului pentru activele transferate.
Ca si cambia, biletul la ordin trebuie sa satisfaca anumite conditii exprimate in formule
consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu valoare juridica stricta. In toate
redactarile, biletul la ordin trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii prevazute de
lege: denumirea de bilet la ordin trecuta in textul titlului si exp rimata in limba intrebuintata
pentru redactarea titlului; promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata;
scadenta; locul platii; numele beneficiarului; data si locul emiterii; semnatura
emitentului.
Biletul la ordin fiind o cambie ii sunt specif ice toate procedurile procesului cambial,
rsepectiv girul, avalul, scontarea, scadenta, plata, protestul, regresul, executia cambiala,
alterarea, prescriptia. Exista totusi o exceptie, acceptarea, care nu mai este necesara intrucat
emitentul este in acelasi timp si acceptant.
Prin incasarea biletului la ordin obligatiile intre participantii la circuitul biletului la
ordin s-au stins.

5.3 PROCESUL CAMBIAL

Cambia este un instrument de plata mai complex care implica cel putin trei persoane,
respectiv tragator, tras si beneficiar si mai multe evenimente, unele dorite ca acceptarea,

32

girarea, avalizarea si altele nedorite ca protestul si actiunea de regres. Toate aceste evenimente
si persoanele implicate constituie procesul cambial, care incepe cu emiterea ca mbiei si se
incheie cu plata acesteia.
5.3.1 Girul
Girul este actul prin care posesorul titlului, numit girant transfera altei persoane,
numita giratar, printr-o declaratie scrisa si subscrisa pe titlu odata cu predarea acestuia,
toate drepturile decurgand din acest titlu. Pentru a circula prin gir este necesar sa existe
acordul de vointa al tragatorului exprimat prin inscrierea pe cambie a mentiunii la
ordin sau nu se face nici o mentiune. Daca tragatorul inscrie pe cambie mentiunea nu
la ordin, inseamna ca acesta nu este de acord cu cesiunea repetata de creanta si cambia
nu poate fi girata. Pentru gir, in sistemul bancar circula doua expresii, una de origine
italiana giro (gir) si alta de origine franceza endossement (andosament), ambele cu
acelasi inteles. In legislatia noastra se foloseste notiunea de gir si respectiv operatiunea
de girare.
Caracteristicile cambiei raman, in continuare, aceleasi si in operatiunile de girare, titlul
pastrand aceiasi putere circulatorie. Astfel, dispozitia de pl ata isi mentine calitatile de : (a)
neconditionalitate si (b) indivizibilitate. Posesorul titlului este protejat prin lege in sensul ca
orice conditionalitate este nula si deci nu se ia in considerare, ceea ce da mai multa incredere
acestuia si il apara de eventuale situatii care i s -ar putea opune. In al doilea rand, girul nu se
poate fractiona, adica nu se poate gira numai o parte din valoarea cambiei si orice operatiune
de acest fel devine nula.
Girul se da pe verso-ul cambiei, sub forma unor mentiuni sc rise si semnate, care din
punct de vedere juridic reprezinta o declaratie scrisa si subscrisa si cuprinde: numele
girantului, numele giratarului, data si semnatura girantului . Prin girare se transmite
dreptul de creanta catre un alt beneficiar (giratar) ca re poate incasa suma inscrisa pe titlu, la
vedere sau la termen.
Girul in circulatie poate fi de mai multe feluri, care sunt variante ale girului obisnuit,
dupa cum urmeaza:
Girul in plin este girul obisnuit, completat cu toate datele si semnat prin care se da
dispozitie debitorului sa plateasca un alt beneficiar.
Girul in alb sau girul la purtator este girul care nu are inscris numele giratarului,
acesta fiind purtatorul, in schimb celelalte elemente (girant, semnatura acestuia si data) sunt
obligatoriu de mentionat. Girul in alb permite posesorului sa il transmita catre alta persoana
fara a lua asupra sa nici o raspundere cambiala, deoarece numele sau nu figureaza pe titlu.
Girul in alb se completeaza in momentul prezentarii la incasare.
Girul de inoarcere se adreseaza catre un obligat principal in procesul cambial
(tragator sau tras), situatie in care acesta poate avea, atat calitatea de creditor, cat ci de
debitor. De exemplu, daca girul este dat in favoarea tragatorului iar trasul nu a acceptat
cambia, tragatorul devine creditor al girantului dar si debitor al acestuia, creanta cambiala
stingandu-se. Daca girul se da in folosul trasului, acesta este pe de o parte debitor fata de
girant in calitate de tras si pe de alta parte creditor al girantului pe baza girului primit.
Girul cumulativ/alternativ in cazul in care pe titlu se inscriu mai multi giratari. In
cazul girului cumulativ exercitarea drepturilor cambiale urmeaza sa se faca de catre toti
giratarii, prin acordul comun al acestora, iar in cazul g irului alternativ oricare dintre giratari
care se afla in posesia girului poate exercita drepturile cambiale.
Girul in favoarea bancii cunoscut ca operatiune de scontare prin care posesorul
cambiei poate obtine prin gir resurse de la o banca, inainte de s cadenta, prin girarea in
favoarea bancii.

33

Girul pentru procura (gir pentru incasare) este o forma in care giratarul mandateaza
o alta persoana pentru a incasa banii, pe baza mentiunii scrise pentru procura sau pentru
incasare. De fapt, se face o noua girare in care giratarul devine girant iar mandatarul giratar.
Girul pentru garantie se da de catre beneficiar pentru a garanta anumite obligatii, ca
de exemplu garantia pentru buna executie a unor lucrari de investitii. In acest scop pe cambie
se face mentiunea valoare in garantie sau valoare in gaj. Posesorul cambiei, in baza unui
gir in garantie, poate sa execute toate drepturile care decurg din cambie. In caz de faliment al
girantului, posesorul cambiei cu girul in garantie este avantajat, intrand in randul creditorilor
preferentiati.
Girul ulterior scadentei/ulterior protestului. Girul ulterior scadentei produce
aceleasi efecte ca si girul anterior, insa girul ulterior protestului produce numai efectele unei
cesiuni ordinare. In acest al doilea ca z, girantul garanteaza numai existenta creantei nu si plata
acesteia. In ambele cazuri, girantul cedeaza cambia la un pret mai scazut datorita problemelor
aparute cu incasarea acesteia, urmand ca giratarul sa se preocupe de recuperarea sumei
inscrise in cambie.
Efectele girului. Cambia odata emisa, cu cei trei participanti tragator, tras si
beneficiar- intra in circuitul cambial prin girare, trecand de la o persoana la alta. Numarul
circuitelor nu este limitat, acestea desfasurandu -se in functie de relatiile dintre parteneri si de
perioada pana la scadenta. Rolul cambiei este de a circula cat mai mult si de a contribui la
stingerea mai multor raporturi financiare, largind astfel aria de utilizare. Raspunderea solidara
pe care girantii o accepta, intareste increderea in cambie si o face mai atractiva pentru viitorii
utilizatori. Transmiterea cambiei prin gir are ca efect transmiterea catre giratar a tuturor
drepturilor care izvorasc din titlu, raporturile schimbandu -se mereu intre creditor si debitor.
5.3.2 Avalul
Avalul este o garantie data de o persoana, denumita avalist, care garanteaza plata
pentru unul din obligatii cambiali, numit avalizat, pentru toata suma mentionata pe titlu sau
pentru o parte din ea. Avalul se foloseste atunci cand sunt anumite rezerve privind capacitatea
de plata a trasului sau nu sunt disponibile suficiente informatii despre bonitatea acestuia. In
asemenea situatii, beneficiarul solicita avalizarea cambiei.
Avalul nu este o parte componenta a cambiei, ci un accesoriu al acest eia si are carcter
facultativ. Avalul poate fi dat de orice persoana, inclusiv de cele din procesul cambial, cu
exceptia tragatorului si acceptantului, care sunt deja obligate cambial si nu se pot obliga a
doua oara. De exemplu, girantul, care este o perso ana inclusa in procesul cambial, poate
avaliza o cambie, deoarece prin gir a transmis cambia giratarului si a iesit din circuit.
Raporturile dintre avalist si avalizat nu decurg din cambie, acestea sunt raporturi personale, de
afaceri, bancare etc. De cele mai multe ori avalul se da de banci, care sunt institutii cu
capacitate financiara recunoscuta, au experienta in domeniul cambial si al garantiilor si inspira
mai multa incredere.
In practica, cele mai multe avaluri se dau de catre bancile la care client ii au deschise
conturile. Bancile avalizeaza cambiile (tratele) prezentate de clienti pe baza unor garantii
depuse in banca depozite, titluri, cambii - contra unui comision care sa acopere cheltuielile
de administrare legate de asemenea operatiuni si gra dul de risc. In cazul in care avalul se
executa, banca se poate indrepta impotriva garantiei depuse de avalizat sau poate acorda un
credit pe termen scurt cu o dobanda mai mare decat dobanda curenta ca urmare a gradului de
risc mai mare al clientului din a semenea operatiuni.

34

5.4 ACTIUNI JURIDICE PENTRU RECUPERAREA CAMBIEI

In materie judiciara privind cambiile, obligatul principal este acceptantul, respectiv
trasul si avalistii acestuia, fata de care se intreprinde o actiune cambiala directa (protestul) , iar
daca debitul nu se lichideaza actiunea cambiala (regresul) se indreapta catre tragator, iar
acesta catre giranti.
5.4.1 Protestul
Protestul reprezinta constatarea printr -un act autentic a rezultatului negativ a
prezentarii cambiei spre acceptare si plata. Actul de protest se intocmeste la cererea
posesorului cambiei la judecatoria unde este locul platii. Protestul de neplata se face contra
acceptantului care este obligatul principal pentru plata cambiei, contra trasului sau a
domiciliatarului cand plata urmeza a se face printr -un tert daca este vorba de o cambie
neacceptata.
Protestul se adreseaza prin executorul judecatoresc in una din cele doua zile
lucratoare care urmeaza zilei de scadenta. Executorul judecatoresc constata in mod public
refuzul de plata din partea obligatului principal si il consemneaza pe cambie. Locul de dresare
a protestului poate fi domiciliul trasului sau judecatoria locala. In cazul in care nu se poate
identifica domiciliul persoanelor contra carora se adreseaza, protestul se face la judecatoria de
la locul platii si se numeste protest in vant .
5.4.2 Regresul
Regresul este actiunea cambiala prin care posesorul cambiei se indreapta contra
celorlalti obligati cambiali si a avalistilor lor, altii decat acceptantul si av alistii sai. Regresul
presupune ca posesorul s -a indrepat mai inainte, prin actiune directa, asupra acceptantului si
avalistilor sai, dar rezultatele nu sunt satisfacatoare (debitul persista, total sau partial) si acum
se indreapta catre ceilalti participa nti (tragator, giranti, avalisti) pe baza principiului cambial
al raspunderii solidare.
Pentru a fi declansata, actiunea de regres trebuie sa indeplineasca doua conditii
obligatorii:
(a) constatarea refuzului de plata din partea obligatului principal pri ntr-un act de
protest;
(b) introducerea actiunii in termen.
Actiunea de regres se desfasoara, in principiu, dupa expirarea scadentei cand plata a
fost refuzata sau neonorata. In practica, se intalnesc situatii in care plata devine aleatorie
inaintea scadentei si deci actiunea de regres nu trebuie sa mai astepte scadenta. Asemenea
situatii pot fi: refuzul, partial sau total, al acceptarii; falimentul trasului; incapacitatea de plata
a trasului; falimentul tragatorului, in cazul cambiei neacceptate. Actiunea de regres poate fi
adresata de posesor impotriva tragatorului daca obligatia nu s -a stins integral, de tragator
contra girant si de girant sau avalist contra alti giranti sau avalisti. Deci principiul solidaritatii
functioneaza si determina o succesiune de actiuni de regres. Pentru a face mai atractiva
cambia, tragatorul, girantii sau avalistii pot inscrie pe cambie, sub semnatura, clauza fara
protest sau fara cheltuieli , ceea ce inseamna ca acestia sunt de acord sa se treaca direct la
actiunea de regres, sarind peste faza de potest. Efectele acestei clauze se diferentiaza in
functie de cel care a facut mentiunea. Astfel, daca aceasta clauza este facuta de tragator ea
produce efecte fata de toti ceilalti semnatari, iar daca este facuta de un girant sau un avalist
are efecte numai fata de acestia. Posesorul titlului poate solicita de la debitorii cambiali: (a)

35

plata sumei datorate si dobanda pana la scadenta daca aceasta a fost mentionata in cambie; (b)
dobanda legala de la scadenta pana la data platii; ( c) cheltuielile de protest. In schimbul platii,
debitorul de regres poate cere de la posesorul cambiei, restituirea acesteia cu mentiunea
achitat, actul de protest si contul de intoarcere.
Contul de intoarcere este un document aditional cambiei care ate sta dobanzile
pretinse si cheltuielile efectuatate in actiunea de regres (taxe de protest, actionare la instantele
judecatoresti, executare si diverse cheltuieli pentru care poseda documente).
5.4.3 Executarea silita
Cambia are valoare de titlu executor pentru suma inscrisa pe titlu impreuna cu
dobanda si cheltuielile de protest aferente. Executarea silita se face pe cale juridica si urmeaza
o procedura speciala, dupa cum urmeaza:
- posesorul cambiei solicita judecatoriei investirea cu formula executori e;
- judecatoria, dupa verificarea formala a cambiei, dispune aplicarea formulei executorii pe
titlu;
- judecatoria adreseaza debitorului o somatie de plata care cuprinde transcrierea cambiei si a
sumei datorate;
- debitorul poate face opozitie la execu tare in termen de 5 zile si se adreseaza aceleiasi
judecatorii; motivele de opozitie sunt destul de limitative, respectiv daca exista probe de
nulitate a cambiei si daca exista motivatia de inscriere in fals;
- opozitia se judeca in sedinta publica de urg enta;
- partea care se considera neindreptatita poate face apel contra hotararii in termen de 15 zile
de la pronuntare.
Potrivit normelor juridice, executia silita are loc in timpul acestei proceduri. Daca se
constata ca posesorul cambiei nu avea dreptul sa ceara executarea silita, acesta va fi obligat
prin hotarare judecatoreasca sa restituie suma incasata.
Executarea silita prin somatie este o forma operativa de solutionare a problemelor care
apar in procesul cambial si care nu prezinta complicatii. In practica, aceasta modalitate este
preferabila actiunilor de drept comun care dureaza o perioada mult mai mare.
5.4.4 Alte reglementari juridice privind cambia
Intervenientul este o persoana terta care nu a participat la procesul cambial dar care
are un interes juridic ca acceptarea sau plata cambiei sa nu fie refuzata si intervine sa ia locul
persoanei obligate prin cambie. Intervenientul trebuie ca in termen de 2 zile lucratoare de la
acceptare sau plata sa notifice acest fapt celui pentru care a inter venit.
Alterarea reprezinta stergerea, modificarea unor cuvinte, date sau mentiuni care fac
parte din textul cambiei. Alterarea nu duce la nulitatea titlului, insa daca numele unui
participant nu se mai distinge cambia devine neoperanta numai pentru acest a. In cele mai
multe cazuri, cambiile alterate se reconstituie pentru a se continua raportul cambial.
Anularea are loc atunci cand cambiile sunt pierdute, sustrase sau distruse. Anularea se
da prin hotarare judecatoreasca la cererea posesorului in care tr ebuie mentionate elementele
obligatorii ale acesteia. Posesorul notifica trasului si bancii acestuia cererea de anulare
introdusa la judecatorie. Prin pronuntarea hotararii cambia este anulata si iese din circuitul
cambial. Tot prin aceiasi hotarare judeca toreasca se recunoaste dreptul posesorului de a incasa
suma care poate avea loc dupa o perioada de 30 de zile de la publicarea hotararii judecatoresti
in Monitorul Oficial.
Prescriptia este modul de stingere a dreptului la actiune in sens material, prin
neexercitarea acelui drept in intervalul de timp stabilit de lege. Practic prin prescriptie
posesorul cambiei pierde dreptul de a mai solicita debitorului plata si de a actiona in justitie

36

pentru executarea silita. Prescriptia finalizeaza o stare in care pa rtile nu au mai actionat din
diverse motive, nemaifiind interesate de solutionarea problemelor.
Teste grila
1. Biletul la ordin este un titlu de credit care pune in legatura:
a. subscriitorul (emitentul)
b. beneficiarul
c. trasul
2. Actiunile juridice pentru recupera rea cambiei sunt:
a. Protestul
b. Regresul
c. Executarea silita
d. Refuzul

37

Capitolul 6
COMPENSAREA INTERBANCARA

In sistemul bancar au loc, zilnic, foarte multe operatiuni de plati intre banci, ca urmare
a relatiilor financiare care se stabilesc intre clienti , de natura comerciala sau necomerciala.
Aceste operatiuni reprezinta, de fapt, transferuri de fonduri intre banci si prin numarul si
valoarea lor antreneaza valori foarte mari care intra in circuitul bancar. Pentru a avea o
imagine mai concreta, recurgem la datele statistice ale bancii centrale care arata ca, in ultimii
ani, volumul decontarilor in tara noastra a fost de 4 -5 ori mai mare decat volumul produsului
intern brut (PIB).

6.1 CONCEPTUL DE COMPENSARE

Compensarea a fost definita pe parcursul ti mpului in mai multe variante cu acelasi
continut. In varianta moderna acceptata de institutiile internationale de specialitate
Compensarea inseamna stingerea obligatiilor de plata catre o banca cu drepturile de
creanta pe care le are de incasat de la aceea si banca si stabilirea unui sold care se
deconteaza prin casa de compensatie. Economistul Stefan Dumitrescu, unul din cei mai
distinsi economisti din perioada interbelica care a studiat sistemul de plati national si a adus
importante contributii la elabora rea acestuia, defineste compensarea ca un sistem de lichidare
de creante prin concentrarea tuturor debitelor pentru toti debitorii si tuturor creantelor pentru
toti creditorii, catre un singur debitor si creditor, unde facandu -se apoi diferenta se obtine,
pentru fiecare participant, un simplu si un singur sold debitor sau creditor, dupa natura
soldului operatiunilor compensate" (St. Dumitrescu, Platile fara numerar, 1931).
Casele de compensatii sunt institutii specializate in asemenea operatiuni si pot fi de
stat sau particulare, dar sub controlul bancii centrale. De cele mai multe ori, casele de
compensatii apartin asociatiilor bancare, actionarii fiind bancile din cadrul asociatiei. Ele sunt
organizatii nonprofit care presteaza servicii, reciproc utile, pentru membrii sai. Controlul
bancii centrale se exercita prin contul dechis la aceasta de casa de compensatie prin care
transfera fondurile bancilor in conturile lor de la banca centrala. La sfarsitul compensarii
soldul casei de compensatii devine nul.
In sistemul centralizat exista o singura casa de compensatii care organizeaza
decontarea in mod centralizat pe baza soldurilor nete ale bancilor participante iar decontarea
se face prin banca centrala. In sistemele descentralizate exista mai multe case de c ompensare
care calculeaza pozitia neta a doua sau mai multe banci, iar decontarea se face prin alte banci,
de regula banci de prim rang agreate de banca centrala. Indiferent de sistem, casele de
compensatii se numesc agenti de compensare iar bancile care asigura decontarea, agenti de
decontare. Deci, compensarea reprezinta numai prima etapa a decontarii derulata printr -o
entitate nonbancara, iar etapa a doua o constituie transferul de fonduri intre bancile
participante prin intermediul unei institutii banca re, alta decat bancile participante, transfer
care finalizeaza plata

6.2 TIPURI DE COMPENSARI SI DECONTARI

Din punct de vedere al sistemului de operare, compensarile sunt de doua feluri:
- compensari bilaterale;
- compensari multilaterale.

38

Compensarile bilaterale presupun relatii reciproce intre perechi de banci si se fac

atunci cand exista un volum apreciabil de operatiuni intre cele doua banci si cu caracter de
permanenta. Agentul de compensare stabileste soldurile debitoare si creditoare si le co munica
agentului de decontare care efectueaza transferurile de fonduri in conturile deschise de cele
doua banci la acesta. Fiecare banca are insa relatii cu mai multe banci si atunci va avea atatea
compensari bilaterale cate banci corespondente are.
Compensarile multilaterale sunt cele mai numeroase si practic antreneaza intreg
sistemul bancar. Avantajul cel mai mare al compensarilor multilaterale consta in economia de
fonduri de transfer, platitorii nefiind obligati sa detina moneda de plata in volumul ne cesar in
vederea descarcarii de obligatie. Compensarile multilaterale aduc si o reducere a canalelor de
comunicatii interbancare, a transferurilor de fonduri si a valorii de transfer Cu cat numarul
bancilor este mai mare, valoarea tranzactiilor creste si i mplicit si eficienta acestui sistem.
In ce priveste decontarile, acestea sunt de doua feluri:
- decontari brute
- decontari nete;
Decontarea pe baza bruta este plata individuala a unei instructiuni sau pachet de
instructiuni. Orice instructiune de deco ntare individuala este in fond un transfer de credit care
presupune miscarea efectiva a fondurilor. Decontarea pe baza bruta a fost considerata multa
vreme ca o forma greoaie, depasita, care amplifica volumul transferurilor si in conditiile
cresterii numarului participantilor devenea chiar mai putin operanta. Astazi, progresele
inregistrate pe linia automatizarii, care au oferit solutii alternative de economie de fonduri si
de timp au repus in discutie eficienta decontarii pe baza bruta si posibilitatile pe care le ofera
de pastrare a integritatii si stabilitatii intregului sistem de decontare.
Decontarea pe baza neta . Atat compensarile bilaterale cat si cele multilaterale
folosesc sistemul de decontare pe baza neta. Compensarea cu decontare pe baza neta
presupune compararea sumelor debitoare si creditoare intre banci si stabilirea soldului final
debitor sau creditor. In acesta actiune intervin trei parti, cele doua banci si casa de
compensatie.
Instrumentele de plata care se folosesc in cadrul compensarii sunt de doua feluri: de
credit si de debit. Instrumentele de plata de credit sunt cele care circula de la unitatea
bancara a platitorului la unitatea bancara a beneficiarului, avand ca efect debitarea contului
platitorului si creditarea contului beneficiar ului.
Instrumetele de plata de debit sunt cele care circula de la unitatea bancara a
beneficiarului la unitatea bancara a platitorului si au ca efect debitarea contului platitorului si
creditarea contului beneficiarului.
Instrumentele de plata de debit fo losite in compensare sunt: cecul barat, cambia si
biletul la ordin. Sensurile de circulatie a instrumentelor si banilor sunt insa diferite.
In practica, cele mai folosite sunt instrumentele de plata de credit care devanseaza cu mult pe
cele de debit intrucat instrumentele plata de credit care au un risc mai mic si o perioada de
decontare mai scurta.

6.3 SISTEMUL NATIONAL DE COMPENSARE

Sistemul national de plati a fost creat in anul 1995 de banca centrala si ca o
componenta a acestuia s-a organizat sistemul de compensare la nivel national. Inainte de 1995
compensarile se faceau in sistem bilateral prin intermediul conturilor de corespondent care se
tineau la sediul central al bancilor. In functie de resursele existente si de posibilitatile de
completare a deficitelor se efectua transmiterea platilor, unele prin intermediul sucursalelor
bacii centrale iar altele, direct, prin relatiile de corespondent dintre banci. Datorita lipsei unor

39

standarde de timp, decontarile intarziau destul de mult, sursele atras e devenind pentru banci o
componenta importanta a resurselor in detrimentul pietei interbancare si a interesului pentru
atragerea de depozite.
Acest sistem a creat numeroase nemultumiri clientilor care trebuiau sa astepte
perioade destul de mari, si chiar bancilor care lucrau mai operativ dar intrau in relatii cu
aletele cu un sistem de operare mai lent. Ca urmare, incepand cu anul 1995 s -a organizat Casa
de compensatii in cadrul bancii centrale pe doua paliere: casa de compenstii interbancara la
nivel central si 41 de case de compensatii interbancare la nivel judetean. Continandu -se
reforma in sistemul bancar, casa de compensatii s -a transformat in anul 2001 dintr -o institutie
publica intr-o institutie a sistemului bancar, denumita TransFonD (Societatea Na tionala de
Transfer de Fonduri si Decontari) la care Banca Nationala a Romaniei detine 33% din capital
si restul celelalte din sistem in cote egale. TransFonD are un esediu central in Bucuresti si 41
de sucursale in tara (in fiecare judet cate o unitate) s i functioneaza ca agent de compensare al
bancii centrale pentru operatiunile interbancare, cu exceptia transferurilor de fonduri privind
trezoreria statului, operatiunile cu numerar, piata valutara, piata monetara si piata secundara a
titlurilor de stat.
In perioada 19962004 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterala a
platilor de mica valoare (sub 500 mil. lei) bazate pe instrumente de plata pe suport hartie
(ordinul de plata, cecul barat, cambia si biletul la ordin). Compensarea se desfasura in cadrul
TransFonD pe doua nivele: primul la nivel judetean al TransFonD la care participau
unitatile bancilor comerciale unde in urma compensarii se stabileau soldurile creditoare sau
debitoare pentru ficare banca care apoi erau transmise, intr -un interval de timp fixat, la sediul
central al casei de compensare; al doilea nivel, il reprezenta compensarea de la sediul
central al TransFonD cand, pe baza soldurilor de la nivel judetean, se stabilea soldul final
pentru fiecare din bancile participante. Bancil e debitoare trebuiau sa vireze sumele datorate
casei de compensatii din disponibilitatile aflate in contul curent de la banca centrala sau sa
apeleze la piata monetara iar in ultima instanta sa obtina un imprumut de la banca centrala in
limita rezervelor constituite. Compensarea se considera incheiata atunci cand totalul
soldurilor creditoare era egal cu totalul soldurilor debitoare. Soldurile erau transmise bancii
centrale, care in calitate de agent de decontare, facea transferurile de fonduri in conturile
bancilor participante. In acest moment, plata se considera finala si irevocabila .
6.3.1 Compensarea automata
Tehnologiile moderne au permis trecerea de la compensarea bazata pe doua nivele la
compensarea automata pe un singur nivel prin circuite elect ronice directe ale bancilor cu casa
de compensatii, ceea ce creste foarte mult operativitatea si simplica procedurile. In acelasi
timp, se creaza posibilitatea realizarii mai multor compensari pe zi urgentand decontarile in
avantajul ambilor parteneri. Com pensarea automata presupune insa functionarea unui sistem
de plati in timp real pentru a se putea efectua decontarea intre bancile participante.
Casa de Compensatii Automate (engl. Automated Clearing House ACH) este un
sistem electronic de compensare in care fisiere de volum mare reprezentand instructiuni de
plata de valori mici (sub 500 mil. lei), atat transfer credit cat si debit direct, sunt schimbate
intre banci si alte institutii de credit dupa ce pozitiile nete care vor rezulta din aceste fisiere a u
fost decontate prin sistemul platilor in timp real.
Functiile ACH. Sistemul ACH isi propune in primul rand sa simplifice substantial
sistemul de compensare si decontare prin transmisa automata a instrumentelor de plati, sa
reduca la minimum timpul de de contare si sa cresca viteza de rotatie a banilor, contribuid
astfel la realizarea unei calitati superioare a serviciilor de plati. In acelasi timp, pune la
dispozitie noi mijloace de imbunatatire a managementul lichiditatii si al riscului de credit,

40

obiective principale ale politicii monetare. In acest scop, ACH are urmatorele functii:
administreaza schimbul de instructiuni de plata intre participanti; efectueaza compensarea,
adica calcularea pozitiilor nete ale participantilor in raport cu casa de compensa tie; initieaza
decontarea prin transmiterea catre sistemul de plati in timp real a rezultatelor compensarii;
administreaza garantiile aferente decontarii pozitiilor nete ale participantilor; informeaza
participantii; asigura monitorizarea compensarii de ca tre autoritatea de compensare; asigura
un cadru eficient pentru implementarea procedurilor de management al riscului de credit si
lichiditate; asigura calcularea comisioanelor pentru serviciile prestate participantilor; asigura
facilitati de arhivare a dat elor aferente tranzactiilor procesate si de prelucrare ulterioara a
acestora.
6.3.2 Compensarea instrumentelor de debit pe suport hartie (cecul barat si
biletul la ordin)
Procedura actuala de compensare se desfasoara pe doua nivele: judetean si centra l.
La nivel judetean, sedintele de compensare au doua parti: in prima parte bancile
prezinta instrumentele primite in ziua precedenta si acceptate insotite de o banda de control si
o dispozitie de incasare centralizatoare (documentele se introduc in plicu ri pentru fiecare
banca care se sigileaza), precum si documentele refuzate cu motivatiile respective inscrise in
formularul de refuz la plata (de asemenea in plicuri separate pentru fiecare banca), iar in final
se completeaza formularul de compensare cu su mele de incasat, sumele de platit si refuzurile,
formular care se remite conducatorului de sedinta; in partea a doua, se face schimbul de
instrumente pentru acceptare si care vor fi prezentate bancilor beneficiare in ziua urmatoare.
Balanta soldurilor se inainteaza sediului central al casei de compensare.
La nivel central se face o centralizare a soldurilor de la nivel judetean si se stabilesc
soldurile finale debitoare sau creditoare pentru fiecare banca, urmand ca bancile debitoare sa si asigure fondurile pentru inchiderea compensarii. Dificultatea principala consta in faptul ca
la compensarea judeteana trebuie sa fie prezente ambele banci iar in cazul in care una din
banci nu este reprezentata, aceasta trebuie sa transmita documentele intr -un judet unde sunt
prezente ambele banci, asa cum este cazul bancilor mai mici care nu au o retea dezvoltata de
sucursale. Termenele prevazute de normele bancare sunt de minim trei zile bancare (bancile
sunt in aceiasi localitate) si maxim opt zile bancare (bancile sunt in localitati diferite si in
judete diferite).

6.4 REVOCABILITATE, IREVOCABILITATE SI MONITORIZARE

Instrumentele introduse in compensare devin irevocabile iar platile au caracter
definitiv. In situatia in care unele banci cu solduri debitoare nu au di sponibilitati suficiente
pentru decontare si nici nu pot obtine de pe piata resursele necesare vor apela, in ultima
instanta, la banca centrala pentru un credit lombard in limita garantiilor constituite. In situatia
lipsei repetate de lichiditati care ar p utea determina, la un anumit moment, blocarea procesului
de compensare, se poate lua masura de revocare temporara sau definitiva , banca urmand sasi efectueze decontarile in sistem bilateral in afara compensarii. Cel mai mult au de suferit
clientii bancii sanctionate prin prelungirea perioadei de decontare dar si partenerii acestora
care au conturi la alte banci. De asemenea, bancile care au relatii cu banca exclusa de la
compensare trebuie sa recurga la sistemul conturilor corespondente si la aranjamente
financiare pentru asemenea operatiuni.
TransFonD si banca centrala care au sarcina sa monitorizeze sistemul de compensare
in vederea prevenirii riscurilor specifice acestei activitati utilizeaza o serie de indicatori care

41

exprima gradul de compensare, pond erea pietei monetare in asigurarea resurselor si gradul de
interventie al bancii centrale, precum si indicatori privind refuzurile inregistrate si cauzele
acestora, frecventa si marimea deficitelor si respectarea disciplinei de lucru de catre
participanti. Dintre acesti indicatori, cel mai relevant pentru analiza de ansamblu este
determinarea gradului de compensare pentru a se stabili in ce masura bancile isi asigura
resursele necesare stingerii obligatiilor fara sa apeleze la piata monetara sau banca centr ala.
Principiul de baza in compensare este mentinerea echilibrului intre incasari si plati si
reducerea la minimum a riscului de incapacitate de plata. Acest principiu este valabil mai mult
pentru bancile universale care trebuie sa -si mentina zilnic o lic hiditate confortabila. In
schimb, bancile specializate in credite pentru dezvoltare, credite imobiliare sau ipotecare, asa
zise banci cheltuitoare au un volum mult mai mare de plati decat de incasari si deci sunt
predispuse la inregistrarea unor solduri debitoare in urma compensarii si la procurarea de
resurse de pe piata. Asemene banci isi asigura resurese pe termen lung are acopera deficitul
dar evolutia zilnica a incasarilor si platilor poate conduce la dezechilibre mai frecvente care se
rezolva prin capacitatea bancii de a procura resurse pe termen scurt si nu reprezinta un motiv
major de ingrijorare. Deci, supravegherea bancii centrale trebuie nuantata in functie de
specificul bancilor si de capacitatea acestora de a gestiona lichiditatea si a face fa ta situatiilor
de risc.
Teste grila
1. Din punct de vedere al sistemului de operare, compensarile pot fi:
a. bilaterale
b. multilaterale
c. interbancare
2. Procedura actuala de compensare se desfasoara pe urmatoarele nivele:
a. judetean
b. central
c. regional

42

Capitolul 7
INSTRUMENTE DE PLATI IN RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE

In domeniul valutar-financiar, platile internationale reprezinta componenta care

asigura finalizarea tranzactiilor economice sau satisfacerea unor cerinte individuale ca urmare
a relatiilor care se stabilesc intre parteneri. Aceasta componenta foloseste instrumente de plata
care circula in cadrul sistemului international bancar pe baza unor reglementari la nivel
international elaborate de institutii de specialitate (Comitetul economic ONU, came re de
comert international, Banca Reglementelor Internationale, Banca Centrala Europeana).

7.1 MODALITATI DE PLATA (DECONTARE)

Stingerea obligatiilor dintre parteneri se realizeaza printr -o anumita modalitate de
plata (decontare) prevazuta in contrac t sau aleasa de persoanele fizice. Modalitatile de plata
sunt urmatoarele:
Plata marfa contra marfa (troc) - o modalitate nepecuniara folosita in antichitate
dar care a revenit odata cu criza econmica din 1929 -1933 si criza datoriilor externe din 1980 1985; in prezent este folosita ca o tehnica de deblocare a relatiilor comerciale cu tari sau firme
ale caror disponibilitati financiare sunt modeste sau inexistente.
Plata in numerar care se practica pe scara redusa si in anumite situatii specifice, ca
de exemplu (i) in tarile cu restrictii valutare privind detineriile si miscarea devizelor sau care
practica sisteme de impozitare severa, plata in numerar devenind o metoda de evaziune fiscala
sau de evitare a restrictiilor valutare, (ii) in spatiile geografice izolate, fara unitati bancare,
pentru achizitionarea de produse sau in rezervatiile naturale, in achizitionarea de animale pe
cale de disparitie sau obiecte arheologice care altfel ar deveni obiecte de contrabanda; (iii) in
activitatea de turism si transp ort international, in special in tarile care nu au sisteme de
carduri.
Plata prin cec, care este cea mai apropiata de numerar, a luat o amploare deosebita
dupa anii 60, fiind folosita in spatiul platilor necomerciale.
Plata prin titluri de credit , cambie si bilet la ordin, se foloseste in afara de circulatia
singulara si asociate cu alte tehnici de plata ca acreditivul documentar, incasoul (cu valoare de
instrument de garantare).
Plata prin ordin de plata este legata de aparitia bancilor si a dezvoltar ii realatiilor
internationale intre acestea, in practica internationala fiind cunoscuta si prin expresia plata
direct din cont.
Plata documentara pentru operatiunile in care plata se face de banci numai contra
documente (acreditivul documentar si incaso ul documentar), asigurand partenerilor un grad de
securitate mai ridicat.
Aceste modalitati de plata, presupun existenta unui cont bancar (cu exceptia platii in
sistem troc si a platilor in numerar) si a unui circuit bancar prin sistemul de transfer
international al fondurilor.

7.2 INCASOUL DOCUMENTAR

Incasoul este cea mai simpla modalitate de plata care se bazeaza numai pe prevederile
contractului comercial si nu angajeaza in nici un fel bancile participante la derularea platii.

43

Prin incasou se intelege tratarea de catre banci, potrivit instructiunilor primite, a

documentelor comerciale si financiare in vederea acceptarii sau platii acestora.
Documentele vehiculate de banci sunt de doua feluri:
- comerciale (factura, documente de transport, de proprie tate);
- financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante).
In functie de tipul documentelor, incasoul este de doua feluri:
- simplu - cand se vehiculeaza numai documente financiare;
- documentar cand se vehiculeaza documente comerciale insotite sau n u de
documente financiare.
Pentru banci, decontarea prin incasou reprezinta o simpla vehiculare de documente, de
la beneficiar la platitor, potrivit instructiunilor primite de la beneficiar si efectuarea
operatiunilor de plata pentru un partener si de inc asare pentru celalalt partener. Prin
transmiterea documentelor prin intermediul bancilor se urmareste ca destinatarul acestora sa
nu intre in posesia lor decat in momentul executarii obligatiei de plata sau alta asimilata
(acceptarea cambiei). Deci plata n u se efectueaza contra marfa, ci contra documente care se
folosesc apoi pentru intrarea in posesia marfii. In acest fel, importatorul are certitudinea ca
exportatorul si-a indeplinit obligatia de a livra marfa, iar exportatorul este sigur ca
importatorul nu poate intra in posesia marfii inainte de a o achita.
Partile implicate in derularea unui incasou simplu sau documentar sunt:
- ordonatorul (exportatorul) clientul care initiaza operatiunea de incasou;
- banca remitenta (banca exportatorului) banca la care ordonatorul a incredintat
operatiunea de incasou;
- banca insarcinata cu incasarea orice banca, alta decat banca remitenta, care
intervine in operatiunea de incasou;
- banca prezentatoare (banca importatorului) banca insarcinata cu prezentarea
documentelor trasului;
- trasul (importatorul) persoana la care documentele trebuie sa fie prezentate.
Incasoul, cunoscut si sub numele de dispozitia de incasare, este un document
standardizat sub forma de mesaj care cuprinde: numele si adresa ordonatorului, numele si
adresa trasului, bancile implicate, documentele comerciale si financiare, detalii privind
transportul (aerian, naval, cale ferata, rutier) si livrarea (localitatea de destinatie), conditiile de
plata, valuta, modalitatea de transmitere a fonduril or si contul bancar al ordonatorului.
Incasoul documentar este un instrument de plata care avantajeaza importatorul.
Incasoul nu prezinta nici o garantie pentru exportator ca importatorul va achita imediat marfa
livrata, singura obligatie scrisa fiind con tractul dintre parteneri. Intreaga tranzactie se
desfasoara din ordinul si pe raspunderea exportatorului. Documentele trebuie sa ajunga la
importator inaintea sosirii marfurilor, in caz contrar exportatorul va plati taxele de contrastalii,
magazinaj, intrucat imporatatorul in lipsa conosamentului nu poate prelua marfa de la caraus.
Din aceasta cauza, incasoul este utilizat numai in proportie de 10% -15% in relatiile de plati
comerciale si numai in cazurile in care exista suficienta incredere intre parteneri.
Incasoul simplu este folosit numai pentru transmiterea spre incasare a documentelor
financiare cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante de palata si alte documente analoage
pentru a obtine sume de bani. Sumele de incasat provin din obligatii comercial e,
necomerciale, financiare, cambiale etc. Mecanismuul de derulare este identic cu cel al
incasoului documentar. Ordonatorul emite dispozitia de incasare insotia de documentele
financiare si da instructiuni bancii sale pentru transmiterea acestora la banca insarcinata cu
incasarea, precizand banca si contul unde se vor transmite fondurile, precum si modul in care
se va proceda in caz de refuz de plata din partea trasului. Un exemplu de utilizare a incasoului
simplu este transmiterea la incasare a cambiei ac ceptate in cadrul incasoului documentar.

44

7.3 ORDINUL DE PLATA

Ordinul de plata este instrumentul prin care ordonatorul da o instructiune bancii sale
de a pune la dispozitia beneficiarului, in contul de la banca acestuia, o anumita suma de bani
in vederea stingerii unei obligatii banesti existenta intre parteneri. Ordinul de plata se
caracterizeaza prin: existenta unei obligatii de plata asumata sau a unei datorii preexistente ce
urmeaza a se stinge prin onorarea platii; operatiunea de plata este initiata de ordonator
(platitor) care stabileste regulile dupa care operatiunea se va derula; revocabilitatea, trasatura
caracteristica a ordinului de plata, adica posibilitatea ca ordonatorul sa retraga sau sa modifice
instructiunea de plata, numai daca ordinul de plata nu a fost executat de banca beneficiarului,
fara nici un fel de consecinte pentru ordonator; existenta provizionului (depozitului) in contul
ordonatorului sau in lipsa acestuia, accesul la un credit bancar aprobat de banca in acest scop.
Din punct de vedere al modalitatilor de incasare, ordinul de plata este de doua feluri:
- simplu atunci cand plata nu este conditionata de prezentarea vreunui document;
- documentar in cazul in care plata este conditionata de prezentarea de catre
beneficiar a anumitor documente (facturi, chitante privind speze de transport, dovada
platii unor chirii etc) indicate de ordonator.
Partile implicate in derularea ordinului de plata sunt:
- ordonatorul persoana (importatorul) care initiaza operatiunea;
- beneficiarul persoana (exportatoul) in favoarea careia se face plata;
- banca ordonatoare banca care transmite ordinul de plata si fondurile;
- banca beneficiara banca care primeste fondurile in numele beneficiarului.
Ordinul de plata se foloseste atat in relatiile com erciale externe cat in cele
necomerciale. In relatiile comerciale, ordinul de plata ca instrument individual se foloseste
mai putin din cauza revocabilitatii si a posibilitatii de amanare a platii de catre importator.
Pentru a se evita aceste inconveniente , ordinul de plata se foloseste impreuna cu un alt
instrument de plata ca incasoul sau acreditivul. Cele mai frecvente plati prin ordin de plata
sunt platile de avansuri, transport (navlu, fraht), cheltuieli de asigurare, in schimb este folosit
pe scara larga in platile necomerciale ca intretinerea reprezentantelor comerciale si
diplomatice, stingerea unor debite, plata cotizatiilor la organisme internationale, transferuri de
fonduri intre banci etc.

7.4 ACREDITIVUL DOCUMENTAR

Acreditivul documentar este definit ca orice angajament de plata asumat de o banca,
indiferent cum este numit sau descris. In practica bancara, acreditivul documentar mai este
cunoscut in engleza sub numele de Letter of Credit, Documentary Credit, Commercial Letter
of Credit si in variantele corespunzatoare din alte limbi, iar in limba romana s -a impus
termenul de acreditiv documentar.
7.4.1 Tipuri de acreditive documentare
Acreditivele documentare (AD) sunt de mai multe tipuri, in functie de anumite criterii,
astfel:
Dupa forma AD:
- AD revocabile care pot fi revocate sau anulate de banca emitenta fara nici o avizare
a beneficiarului dar inainte de efectuarea platii;
- AD irevocabile care nu pot fi revocate de banca emitenta, angajamentul de plata al
acesteia catre exportator fiind ferm; modificarea sau anularea AD se poate face
numai cu acordul beneficiarului, bancii confirmatoare si bancii emitente; AD
irevocabile pot fi neconfirmate, banca emitenta fiind singura responsabila de

45

efectuarea platii in cazul in care banca p latitoare sau o alta banca desemnata nu a
facut plata si confirmate in cazul in care o alta banca isi asuma angajamentul ferm
de plata daca banca emitenta nu onoreaza plata, ceea ce ofera un plus de siguranta
exportatorului privind incasarea contravalorii marfurilor.
Dupa modul de plata:
- AD cu plata la vedere, adica plata se face la prezentarea documentelor la banca
platitoare si numai dupa efectuarea controlului documentelor si constatarii
indeplinirii tuturor conditiilor AD;
- AD cu plata diferata (amanata), respectiv plata se va face la un anumit termen de la
primirea documentelor (importatorul isi poate ridica marfa intrucat a intrat in posesia
documentelor) , ceea ce echivaleaza cu un credit acordat de exportator pe perioada
pana la incasare;
- AD cu plata prin acceptare in cazul exporturilor insotite de cambii trase asupra
unor banci (emitenta, acceptanta, trasa), banca platitoare accepta cambiile devenind
debitor cambial si le returneaza exportatorului iar documentele le trimite
importatorului;
- AD cu plata prin negociere, atunci cand se prezinta o cambie trasa asupra bancii
emitente care a autorizat o alta banca (negociatoare) sa primesca documentele si sa
accepte cambia.
Dupa clauzele speciale pe care le contin:
- AD transferabil beneficiarul acreditivului poate solicita bancii transferatoare sa faca
acreditivul utilizabil (platibil), in totalitate sau partial, pentru unul sau mai multi
beneficiari secunzi (beneficiarul acreditivului este un intermediar iar beneficiarul
secund este exportatorul);
- AD revolving/reinnoibil valoarea acreditivului se reintregeste automat, pe masura
efectuarii platilor, pana la un anumit plafon; se foloseste in cazul contractelor de
valori mari in care livrarile se fac esalonat, acreditivul deschizandu -se la nivelul unei
livrari;
- AD clauza rosie banca platitoare este autorizata sa faca o plata catre beneficiarul
acreditivului inainte de prezentarea documentelor privind expedierea marfii (ex.
plata unui avans) iar diferenta se plateste la livrarea marfi i si prezentarea
documentelor;
- AD de compensatie sau reciproce utilizarea unui acreditiv de export numai in
corelatie cu unul de import, in cazul livrarilor in contrapartida, acreditivul fiind
utilizat numai daca una din parti nu -si indeplineste obligatiile, atunci banca emitenta
a partii debitoare va plati echivalentul marfii nelivrate in compensatie cu cea primita.
Dupa folosirea combinata a AD;
- AD back-to-back de fapt doua acreditive, unul de export si altul de import al
aceleiasi marfi, ambele domiciliate la aceiasi banca, respectiv banca intermediarului
operatiunii; desi cele doua acreditive sunt total independente, ele sunt corelate
valoric si in timp de firma intermediara;
- AD cesionat beneficiarul acreditivului poate cesiona, total sau partial, suma in
favoarea unei terte persoane (ex. un subfurnizor), dand dispozitie bancii platitoare,
printr-o declaratie de cesionare, sa plateasca cesionarului suma stabilita.
Cel mai utilizat tip de acreditiv documentar este cel irevocabil cu plata l a vedere.
Celelalte tipuri sunt variante complementare pentru diverse situatii si demonstreaza
flexibilitatea acestui instrument de plata. Acreditivul documentar a devenit instrumentul
principal prin care se deruleaza peste 70% din platile comerciale in re latiile de comert
exterior.

46

7.4.2 Deschiderea acreditivului documentar

Deschiderea acreditivului este momentul cel mai important intr -o tranzactie de plati
comerciale care foloseste acest instrument intrucat de tipul de acreditiv ales si claritatea
instructiunilor depinde derularea in bune conditii si la termen a platii. Deschiderea
acreditivului da exportatorului siguranta incasarii banilor ca urmare a dispozitiei date de
imporatator catre banca sa si a angajamentului acesteia de a plati documentele pri mite, iar
importatorului asigurarea ca plata se va face numai conform instructiunilor sale. Acreditivul
este un instrument care se bazeaza numai pe niste documente de livrare a marfii care au un
circuit separat de cel al bunurilor/serviciilor si orice neco ncordanta din documente sau
pobleme aparute pe parcursul transportului nu pot fi imputate bancii. Pentru o uniformizare a
modului de folosire a acreditivului, partile implicate accepta prevederile din Publicatia nr. 500
a CCI.
In folosirea unui acreditiv documentar (AD) sunt implicate urmatoarele parti:
- ordonatorul este beneficiarul bunurilor sau prestatiei, adica importatorul, care
initiaza acreditivul prin instructiunile pe care le da bancii sale de a plati
exportatorului sumele cuprinse in ordinul de deschidere a AD;
- beneficiarul este cel care livreaza bunurile, adica exportatorul, fata de care banca
importatorului s-a angajat sa efctueze plata si care in final incaseaza sumele
cuvenite;
- banca emitenta este banca ordonatorului, care la sol icitarea acestuia isi asuma in
scris angajamentul de plata in favoarea exportatorului, in anumite conditii de
documente si termene; banca emitenta este principala banca angajata in acreditiv
care poate efectua plata direct catre exportator (indeplineste ro lul de banca emitenta
si platitoare) si indirect printr -o banca platitoare;
- banca platitoare este banca autorizata sa plateasca exportatorului documentele
prezentate de acesta (de regula este banca exportatorului), sa remita documentele
bancii emitente iar aceasta sa-i ramburseze suma platita;
- banca corespondenta (o alta banca) este o banca intermediara care poate fi: banca
notificatoare (avizatoare) care anunta exportatorul de deschiderea AD, primeste
documentele de la exportator si le transmite bancii platitoare; banca confirmatoare
care confirma in nume propriu plata documentelor in cazul in care banca emitenta nu
onoreaza plata; si banca negociatoare care este o banca in posesia unei cambii trase
asupra bancii emitente si care este autorizata s a primeasca documentele de la
exportator si sa i le achite, dupa care sa le remita bancii emitente si sa primeasca
suma plus un comision (dobanda pe perioada de la plata la incasare).
7.4.3 Utilizarea acreditivului documentar
Utilizarea acreditivului documentar inseamna un ansamblu de activitati intreprinse de
beneficiar, adica exportatorul, pentru a incasa de la importator valoarea marfurilor expediate
contra documentelor prevazute in AD. Acreditivul documentar s -a dovedit un instrument care
prezinta numeroase avantaje pentru exportator, respectiv un risc minim de neplata avand
angajamentul ferm al unei banci, independent de importator, plata nu poate fi revocata (cu
exceptia AD revocabil), acreditivul nu poate fi modificat decat cu acordul exportatorul ui iar
derularea platii este strict reglementata prin Publicatia 500 a CCI. Dezavantajele pentru
exportator se refera la riscul de curs valutar si la spezele si comisioanele bancare, care, in
practica, se suporta de fiecare parte pentru operatiunile derula te in bancile din tara lui. Pentru
o siguranta cat mai mare in efectuarea platii este de preferat un AD irevocabil confirmat si o
domiciliere in tara exportatorului.

47

Teste grila
1. In functie de tipul documentelor, incasoul poate fi :
a. simplu
b. documentar
c. multilateral
2. Partile implicate in derularea ordinului de plata sunt judetean
a. ordonatorul
b. beneficiarul
c. banca ordonatoare
d. banca beneficiara
e. toate reaspunsurile sunt corecte

48

Capitolul 8
PLATILE ELECTRONICE

Progresele deosebite realizate in domeniile infor maticii si telecomunicatiilor au

revolutionat societatea si au schimbat radical relatiile banca client si chiar conceptul despre
banca. Noile tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficiaza
consumatorii de servicii banc are, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda
noilor cerinte.

8.1 CONCEPTUL DE PLATI ELECTRONICE

Platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet informatizata si
automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie, pe
baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii
de la Banca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea
mijloacelor electronice in scopul s chimbului de informatii, al transferului de simboluri sau
reprezentari ale valorii si a executarii de tranzactii intr -un mediu comercial. Acest concept
cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice,
transferul de instructiuni de plata si confirmarea platii.
Legislatia romanesca (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazata pe cea comunitara,
considera ca o plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin
intermediul instrumentelor de plata electronic a prin care se pot retrage sume in
numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor
catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.
Instrumentele de plata electronica sunt de doua f eluri:
- instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);
- instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic)
Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fonduril e
aflate in contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de
transfer de fonduri si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa
cum este cardul de debit sau de credit. In aceasta categori e se includ si aplicatiile de tip
internet-banking si home-banking bazate pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip
moneda electronica permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul
bancar) constituit in prealabil, instru mentul putand fi sau nu reincarcabil cu o anumita valoare
(unitati valorice de moneda electronica). Instrumente de plata de tip moneda electronica pot fi
chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe
care sunt stocate unitati valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate care
accepta aceasta modalitate de plata.
In ansamblu, platile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor si
procedurilor de lucru care conlucreaza penrtu efectuarea platii tranzactiilor. In general, intru un procedeu electronic de plata de sunt implicate: (a) trei entitati care interactioneaza,
respectiv o banca, un vanzator si un cumparator; (b) mai multe echipamente hardware,
software, o retea de transmi sie (cu unul sau mai multe centre de receptie, validare si
retransmisie), punct de vanzare (POS), distribuitor de bani electronici (cont -bani, credit bani,
numerar-bani); (c) un set de protocoale de plata (instructiuni de lucru). Sistemele de plati
electronice opereaza pe baza unor module de codificare/decodificare a operatiunilor de plati si
folosesc chei publice si chei private pentru a asigura integritatea si securitatea platilor.

49

Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care

circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare,
sistemul informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu,
adica in timp real. Spre deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele
electronice de plati nu se inregistreaza o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de
plata si momentul in care are loc inregistrarea transferului de fonduri in conturile bancare,
fiind eliminat riscul asociat intervalului de timp in care intermediarul sa dea curs instructiunii
de plata, risc ce include eroarea, ratarea, neperformanta de acuratete, intarzierea. De exemplu,
procesul de executare a unui ordin de plata in mediul electronic, instrumentul cel mai lar g
folosit, implica un lant de instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si momente, acte si
fapte de inregistrare a rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce primesc
respectivele instructiuni, astfel ca toate aceste etape se re alizeaza intr-un timp de cateva
secunde si fara riscuri majore.
Platile electronice au o arie foarte mare de aplicabilitate de la tranzactiile economice si
financiare pana la compensari si decontarile finale. In acest domeniu vast se intalnesc situatii
care necesita ca platile sa se efectueze la momente diferite in functie de natura tranzactiei sau
de preferintele partenerilor. Ca urmare, efectuarea platii electronice poate fi in una din
urmatoarele situatii:
- plata inainte de tranzactie un sistem de acest gen functioneaza in cazul avansurilor
care se acorda pentru realizarea unor comenzi sau transferul banilor digitali pe un
disc sau smart card din care se pot face plati la momentul convenit;
- plata concomitent cu tranzactia necesita accesul direct la baza de date a bancii si a
ofertantului de plata electronica, iar securitatea transferului trebuie sa fie
implementata mai strict (cardurile de debit, internetul bancar);
- plata dupa tranzactie cea mai frecventa forma de plata si in care se foloses te cardul
de credit.
Indiferent de modul de plata, momentul platii este considerat numai atunci cand
banii sunt inregistrati in evidenta bancii beneficiarului de fonduri . In functionarea sa,
procedeul electronic de plati produce efecte de natura juridica, economica, financiara, tehnica
si chiar psihologica, adica fenomenul increderii neintrerupte in moneda (fiduciaritatea) pana
la desavarsirea procesului de plata.
Platile electronice au evoluat destul de rapid si s -au diversificat intru-un interval
relativ scurt de timp, in special dupa anul 1990. In prezent, se cunosc mai multe modalitati de
plata diferentiate din punct de vedere al tehnologiei folosite si a segmentelor de piata caraora
se adreseaza. Platile electronice se pot clasifica dupa mai multe cri terii astfel:
Dupa tipul de tehnologie:
- plati bazate pe carduri;
- plati bazate pe aplicatii modem in special pentru persoanele juridice care
efectueaza plati de valori mai mari;
- plati bazate pe aplicatii internet - in special pentru persoanele fi zice;
- plati bazate pe telefonia mobila in special persoane fizice.
Dupa volumul tranzactiei:
- microplati (mycro payments), plati pentru produse si servicii oferite pe web si de
valori de pana la 5 euro/$;
- plata de tip consumator (consumer paymen t) intre 5-500 euro/$ reprezentand
cumparaturile de zi cu zi a bunurilor si serviciilor care poseda o valoare mai mare
decat a microplatilor;
- plata de tip afaceri (business payment) peste 500 euro/$ pentru cumpararea unor
cantitati mai mari de bunuri si servicii, plati comerciant catre comerciant.
Dupa natura informatiei:

50

- plati bazate pe valoare se transfera efectiv valoare in format electronic;

- plati bazate pe informatie numai informatia circula prin internt, iar tranzactia
efectiva are loc in afara conexiunii.
Dupa natura monedei electronice:
- plati bazate pe bani electronici de cont implica inregistrarea in conturile bancare
ale utilizatorului si comerciantului;
- plati bazate pe bani elctronici semn valoarea este incorporata intr -un soft existent
pe un dispozitiv electronic, valoarea circuland de la un dispozitiv la altul fara nici
o referinta la un cont bancar.
Dupa instrumentele de plata oferite:
- plati cu carduri bancare;
- plati on-line (internet);
- microplati;
- plati prin cecuri electronice;

8.2 PLATILE ELECTRONICE CU DECONTARE BRUTA IN TIMP REAL

Decontarea bruta in timp real este un procedeu electronic bazat pe transmiterea de
mesaje (ordine de plata) electronice de catre participanti, procesarea instructiune cu
instructiune a acestora in limita disponibilului existent in contul de decontare de la banca
centrala, asigurarea resurselor de completare a eventualelor deficite prin credite intraday si
decontarea finala prin conturile curente de la banca centrala . Principalul avantaj al acestui
procedeu il constituie operativitatea transferurilor si reducerea pana la eliminare a
riscului de credit. Dupa introducerea mesajului in retea de catre participant, procesarea si
decontarea se fac la intervale de timp extrem de scu rte, aproape insesizabile, de unde vine si
numele de in timp real. Intrucat avem de a face cu un procedeu cu decontare bruta, deci fara
compensare, bancile trebuie sa mentina un volum destul de mare de disponibilitati in conturile
de la banca centrala pe ntru a acoperi cerintele de plati, ceea ce este un dezavantaj.
Beneficiarul cel mai mare al noului procedeu este furnizorul care poate sa -si primeasca
fondurile in aceiasi zi cu livrarea bunurilor.
In functie de modul de solutionare a lipsei temporare de fonduri la bancile platitoare,
procedeele cu decontare bruta in timp real sunt de doua tipuri: cu linie de asteptare la banca
remitenta (fara credite intraday) si cu linie de asteptare la institutia de gestionare a
sistemului (cu credite intraday). Cre ditele intraday se asigura de banca centrala pe
termene foarte scurte in timpul zilei cu rambursare la finele zilei sau credite overnight cu
rambursare in ziua urmatoare. Procedeele de decontare in timp real sunt proprietatea bancilor
centrale care au si rolul principal in asigurarea resurselor si supravegherea functionarii
sistemelor de plati.
In Romania, procedeul preconizat se refera numai la decontarea platilor de mare
valoare si a platilor urgente indiferent de valoare si este gestionat de TransFo nD ca agent
operator al bancii centrale. Platile de mare valoare sunt definite de normele bancare
(Regulamentul BNR nr.1/2002), ca instructiuni de transfer -credit, in general de mare valoare,
inclusiv cele aferente pietelor valutara/monetara, intre partici panti, efectuate de acestia in
nume propriu sau al clientilor. In prezent, platile de mare valoare sunt considerate cele peste
500 milioane lei si care se deconteaza prin instrumente de plata de credit, respectiv ordinul de
plata. Se pot efectua insa plati si sub aceasta limita daca emitentul decide sa foloseasca
sistemul de tranfer de fonduri de mare valoare. Deosebit de decontarea acestor plati,
procedeul asigura si decontarea pozitiilor nete ale procedeelor cu decontare
prestabilita/amanata (casele de co mpensatii, decontarea titlurilor de stat, etc).

51

Participantii la acest procedeu sunt: banca centrala, bancile comerciale romane si

sucursalele bancilor straine autorizate sa opereze in Romania, Trezoreria Statului, modalitatile
de transfer de fonduri admi nistrate de BNR, proedeul de inregistrare, transfer si decontare a
titlurilor de stat, casele centrale ale cooperativelor de credit, casele de compensare
administrate de TransFonD, alti titulari de conturi de decontare. Fiecare participant este
conectat la retea printr-un singur punct de acces, de regula sediul central al participantului.
In cadrul procedeului se proceseaza instructiuni de plata de tipul transfer credit si in
cazuri bine definite (decontarea pozitiilor nete ale caselor de compensatii, deco ntarea
operatiunilor cu titluri de stat etc) instructiuni de tipul debit direct. In ce priveste tipurile de
tranzactii care genereaza instructiuni de plata prin sistem se vor derula plati ale clientilor, palti
ale bancilor (operatiuni pe piata monetara, pl ati in lei aferente pietei valutare, precum si plati
aferente pietei titlurilor de stat), plati in relatia cu Trezoreria Statului si operatiuni ale bancii
centrale (pe piata monetara, furnizarea de lichiditate intraday, operatiuni in calitate de
imprumutator de ultima instanta, etc).
Pentru efectuarea decontarilor, participantii trebuie sa deschida un cont de decontare
la banaca centrala, altul decat contul curent, prin care se deruleaza operatiunile de incasari si
plati pe parcursul zilei. Contul de dec ontare are la inceputul si sfarsitul zile operative sold
zero. La inceputul zilei, participantii transfera sumele necesare platilor din contul curent in cel
de decontare, iar la sfarsitul zilei, sumele ramase in contul de decontare se tranfera de operator
in contul curent al participantului. Daca este necesar, participantii pot efectua transferuri din
conturile curente in cele de decontare si pe parcursul zilei.
Mesajul electronic. Instrumentul de plata care se foloseste in cadrul platilor de mare
valoare este mesajul electronic (ordinul de plata electronic) care tinde sa se generalizeze
pentru toate categoriile de plati electronice. In general, un mesaj electronic cuprinde aceleasi
elemete inscrise pe ordinul de plata pe suport hartie, plus unele elemente specifice pentru
criptare.

8.3 INSTRUMENTE ELECTRONICE DE PLATA

Instrumentele de plata folosite in sistemele de plati electronice sunt identice in ce
priveste informatilile pe care le contin cu cele pe suport hartie, dar adaptate transmisiei
electronice si au acelasi rol de a transmite informatia -bani de la partenerul platitor catre cel
beneficiar prin intermediul sistemului bancar. Adapatrea la sistemul electronic consta in
transpunerea informatiilor intr -un mesaj electronic care se poate cripta si d ecripta automat si
semna electronic. Instrumentele de plata electronica validate pana in preznt de practica sunt
ordinul de plata electronic si cecul electronic.
8.3.1 Ordinul de plata electronic
Ordinul de plata electronic este o versiune a ordinului d e plata pe suport hartie cu
deosebirea ca se dematerializeaza atuci cand intra in sistemul de plati electronice. Ordinul de
plata electronic se prezinta sub forma unui mesaj electronic in care sunt cuprinse, intr -o
anumita ordine, informatiile necesare efe ctuarii platilor.
Mesajul electronic se editeaza de emitent daca dispune de infrastructura necesara (PC,
echipament de transmisie, echipamente automate de criptare/ decriptare si cheile private si
publice pentru semnatura elctronica), iar in cazul in care emitentul nu dispune de aceste
echipamente se poate emite un instrument de plata pe suport hartie care se transfoma in mesaj
electronic de catre banca emitentului. La banca emitenta, ordinul de plata electronic se
valideaza (verificarea autenticitatii sem naturii si a disponibilului in contul curent de catre
administratorul de cont) si se supervizeaza de o alta persoana (seful de serviciu sau contabilul

52

sef), conform principiului bancar al celor patru ochi, dupa care se transmite centralei bancii
comerciale pentru lansarea in sistemul de plati interbancare.
Circuitul ordinului de plata electronic este similar cu cel al ordinului de plata pe suport
hartie cu deosebirea ca este mai rapid, datorita posibilitatii tehnologice de transfer si procesare
automata si apoi de decontare in timp real.
8.3.2 Cecul electronic
Cecul electronic (eCheck) este un instrument care se prezinta sub forma unui mesaj
electronic semnat electronic si are aceleasi functii ca si cecul pe suport hartie. Cecul electronic
a aparut dupa legiferarea semnaturii electronice (1998 -2000) si este folosit in special in SUA
in relatiile cu Trezoreria Statului.
Circuitul cecului electronic este similar cu circuitul traditional al cecului pe suport
hartie. Astfel, debitorul genereaza un cec elec tronic (un mesaj electronic specific pentru cec)
folosind un smart card dupa care il semneaza electronic si il transmite beneficiarului prin
internet (e-mail). Beneficiarul primeste eCheckul, verifica semnatura debitorului, andoseaza
cecul pe numele bancii lui, il semneaza electronic si il trimite bancii lui pentru constituirea
unui depozit. Banca beneficiarului verifica semnatura acestuia si il introduce in compensare.
Banca debitorului verifica semnatura acestiua, debiteaza contul si confirma casei de
compensatii acordul de plata. Dupa compensare, banca beneficiarului intra in posesia sumei si
crediteaza contul acestuia. Circuitul cecului electronic se prezinta astfel:
1 Plata
2 Transmiterea
3 Compensarea
4 Debitarea
5 Creditarea cont cecului cont
In aceasta varianta (cecul virament) toate entitatile implicate trebuie sa dispuna de
infrastrucura necesara pentru criptare/decriptare, semnatura electronica si retea de transmisie.
In varianta cecului numerar, beneficiarul se adreseaza direct bancii debitorul ui si solicita fie
banii in numerar sau transferul acestora la banca sa.
Avantajele acestui sistem constau in validarea automata, decontarea rapida,eliminarea
riscului pierderii atat pentru client cat si pentru banci, eliminarea riscului uman de procesare ,
folosirea standardelor internetului de transmisie si securitate. Dezavantajele ar fi costurile
pentru investitii in echipamente, tipice internetului si o perioada de timp de acomodare a
utilizatorilor si a bancilor.
8.4 SEMNATURA ELECTRONICA
Tranzactiile dintre parteneri efectuate prin mijloace electronice trebuia sa se finalizeze
intr-un mod care sa asigure forta juridica a rezultatului negocierii si sa pastreze anonimatul
participantilor. De cele mai multe ori partenerii nici nu se cunosc si instruct iunile date care
angajau transferuri de active si de proprietate trebuia sa fie insotite de o certificare a
identitatii. Astfel a aparut semnatura electronica a carei functie era de certificare a identitatii
persoanei.
In Romania, cadrul juridic este asigurat prin Legea nr. 455/2001 privind semnatura
electronica si prin Hotararea de Guvern nr. 1259/2001 privind Normele tehnice si
metodologice de aplicare a dispozitiilor legale. Aceste reglementari au fost elaborate in
spiritul Directivei UE/98/98 privind s emnatura electronica si Directicvei UE/51/96 privind
comertul electronic. Legea romana are acelasi scop ca si reglementarile internationale, adica
sa consacre forta juridica a semnaturii electronice, similara cu cea olografa, si sa creeze
premisele necesare pentru desfasurarea comertului electronic si a tranzactiilor bancare.

53

Potrivit legii, semnatura electronica este rezultaul imaterial al asocierii intre mai
multe elemente tehnice si dispozitive hardware si software, coroborate cu exercitarea
atributiilor furnizorului de servicii de certificare. Semnatura electronica poate fi asemanata cu
un cod personal care se ataseaza la un e -mail sau alt document trimis electronic de la un
calculator la altul, fie prin internet, fie printr -o retea de calculatoare. Codul este emis de
furnizorul de servicii de certificare si poate fi folosit de catre o singura persoana. Avantajele
pe care le confera semnatura electronica in domeniul bancar se refera la comunicarea rapida
cu clientii, asigurarea confidentialitatii dat elor, siguranta si usurinta in utilizare, precum si o
mai buna circulatie a informatiilor intre centrala si unitatile bancare
Cheia privata si cheia publica. Semnatura electronica poate fi simpla sau extinsa.
Semnatura simpla reprezinta o combinatie aleat oare de date electronice (o criptare) specificice
unei singure persoane si este cunoscuta sub numele de cheie privata. Cheia se emite de o
entitate legala care pentru autentificare atribuie un nou cod, specific acestei institutii, denumit
cheie publica. Combinatia dintre cheia privata si cea publica reprezinta semnatura electronica
extinsa care se utilizeaza pentru semnarea documentelor. Potrivit legii, semnatura electronica
extinsa tebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: este legata in mod unic de
semnatar, asigura identificarea semnatarului, este creata prin mijloace controlate exclusiv de
semnatar, este legata de datele in forma electronica la care se raporteaza in asa fel incat orice
modificare ulterioara a acestora este identificabila.
O institutie financiara utilizeaza infrastructura cheilor publice pentru a asigura
autentificarea clientilor, integritatea si confidentialitatea datelor si reducerea riscurilor de
repudiere a tranzactiilor. Infrastructura cheilor publice este asigurata de un sistem de hardwere
si softwere, care pe baza unor proceduri asigura criptarea si decriptarea informatiei care
circula intre banca si client. De regula, bancile folosesc tehnologia criptarii simetrice (cheia
privata) pentru a securiza mesajele si tehnolo gia criptarii asimetrice (cheia privata si publica)
pentru a le decripta. Mecanismul certificarii electronice cu chei publice se prezinta astfel:
- clientul detine o pereche de chei, o cheie privata si una publica, corespondente printr o relatie matemetica intr-un algoritm de criptare;
- cheia publica este pusa la dispozitia celor care verifica identitatea clientului; cheia
privata se afla doar in posesia clientului, fiind confidentiala si este protejata cu
parola si PIN si stocata in text criptat, fie in memoria computerului, fie pe un alt
suport cum ar fi cardul smart;
- cheia privata genereaza o semnatura electronica ce identifica electronic, in mod unic,
pe detinatorul sau si care nu poate fi citita si autentificata decat cu cheie publica
pereche;
- mesajul expeditorului este automat criptat cu cheia sa privata, cunoscuta numai de el,
insa odata trimis mesajul poate fi citit numai cu cheia publica a expeditorului; in
acest fel, destinatarul care detine cheia publica a expeditorului poate decripta
mesajul si totodata are certitudinea ca mesajul a fost trimis de detinatorul de drept
al semnaturii electronice.
Avantajul cheilor publice consta in faptul ca reduce riscurile asociate parolelor si PIN urilor care trebuie protejate si tinute secrete, iar deza vantajul il constituie faptul ca procedeul
este mai greoi si mai costisitor de implementat.
Autoritatea de certificare. Cerintele pentru securizarea informatiilor prin internet au
condus la dezvoltarea pietelor de chei publice si private dar si la apariti a autoritatilor de
certificare, ca entitati de verificare a identitatii in spatiul electronic. Autoritaea de certificare
autentifica cheia publica prin distribuierea ei odata cu un certificat calificat semnat digital
care face legatura dintre un nume de pe rsoana si o cheie publica. Aceste servicii de certificare
se ofera de diverse categorii de furnizori ca: agentii guvernamentale, furnizori din domeniul

54

tehnologiei informatiei, operatori in telecomunicatii sau chiar entitati financiare, banci,

denumiti generic furnizori de servicii de certificare .
Certificatele digitale emise de o entitate autorizata atesta faptul ca cheia publica si
cheia privata corespondenta sunt atribuite unei persoane. De fiecare dat cand clientul
stabileste legatura cu banca se trans mite semnatura electronica iar banca verifica daca
certificatul este valid, identifica si autorizeaza clientul si valideaza operatiunea bancara.
Certificatul digital se elibereaza pe o perioada de un an dupa care se poate reinoi. In
cadrul acestei perioade, certificatul se poate revoca in situatia in care cheia privata a clientului
a fost compromisa sau prin inchiderea contului clientului. Deci, banca verifica validitatea
certificatului prin incadrarea in perioada de valabilitate si confruntarea cu lista c elor revocate.
In literatura de specialitate, procedura de eliberare a unei semnaturi electronice se compara ca
finalitate si fluiditate cu procedura de eliberare a unui act de identitate in care rolul institutiei
publice care elibereaza actul este indepli nit de furnizorul de servicii de certificare.
Teste grila
1. Instrumentele de plata electronice pot fi:
a. instrumente de plata la distanta
b. instrumente de plata de tip moneda electronica
c. moneda fiduciara
2. Dupa instrumentele de plata oferite, platile electroni ce se clasifica in:
a. plati cu carduri bancare
b. plati on-line (internet)
c. microplati
d. plati prin cecuri electronice
e. toate raspunsurile sunt corecte

55

Capitolul 9
TRANSFERURI ELECTRONICE DE FONDURI

Transferul electronic de fonduri este un ansamblu de tehnic i informatice,

electronice, telemetrice, care permite schimbul de fonduri intre parteneri, prin intermediul
bancilor si a unor sisteme speciale de transfer, intr -un timp foarte scurt. Inca din deceniul
1960-70 au aparut unele inovatii tehnologice care perm iteau legaturi intre locatii foarte
indepartate de pe glob, ceea ce a permis aparitia mai intai a transferului electronic de fonduri
si apoi a platilor electronice. In locul instrumentelor de plata clasice au inceput sa circule
mesaje privind platile, cu i nformatiile necesare referitoare la moneda, suma, parteneri, banci,
precum si alte informatii specifice. Modalitatea electronica de transfer al fondurilor a
determinat si anumite modificari organizatorice in cadrul bancilor prin crearea de
compartimente specializate in transferuri de fonduri, carti de plata, plati catre persoane fizice,
aparitia unor noi servicii bazate pe aplicatii bancare electronice.
Din considerente privind riscurile pe care le implica dar si din ratiuni practice,
transferurile electronice interbancare se diferentiaza, in primul rand, in functie de valoarea
transferurilor, astfel:
- transferuri de valori mari (SWIFT si TARGET);
- transferuri de valori mici (Eurogiro, Western Union, MoneyGram).

9.1 TRANSFERURI DE VALORI MARI

Experientele care au avut loc au condus catre un prag de 90 la 10, conform caruia
tranzactiile de mare valoare sunt considerate cele care printr -un numar ce reprezinta 10% din
totalul instructiunilor se refera la 90% din totalul sumelor transferate si, in mod
complementar, celelalte tranzactii care reprezinta 90% din instructiuni si 10% din valoare sunt
denumite de mica valoare. Deosebit de denumire, elementul principal este riscul diferit pe
care aceste transferuri il implica si implicit costurile diferite determina te de securitatea
sistemului. Transferul de mare valoare este o notiune care acopera nu numai valoarea unitara
mare dar si pe acela de transfer urgent si este specific transferurilor interbancare (pe plan
intern si in strainatate in valute convertibile). S tudiul relatiei dintre valoarea si numarul
transferurilor intr-un mediu economic statistic conduce la concluzia ca cu cat valoarea unui
transfer creste cu atat scade frecventa aparitiei acestuia.
9.1.1 Procedeul SWIFT
Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in
functie de tehnologia de comunicatii folosita in perioada respectiva. Prima modalitate a fost
transferul letric (prin posta) al documentelor de plata prin reteaua mijloacelor de transport
folosita masina, tren, avion. In practica bancara, acest tip de transfer este cunoscut sub
abrevierea MT (Mail Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). Dupa descoperirea telegrafiei s a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se foloseste si as tazi
pe plan intern. Prin acest procedeu s -a trecut la circulatia informatiei sub forma de mesaj in
locul documentelor pe suport hartie. Progresele din informatica si comunicatii au permis
aparitia transferului SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financ ial
Telecommunication), cel mai modern si rapid sistem cunoscut, de origine europeana, dar
care are retele pe plan mondial.

56

SWIFT s-a infiintat in 1973, in Belgia, ca o societate privata pe actiuni, non profit,
prin participarea a 239 de banci din 15 tari . Scopul acestei companii era de a oferi institutiilor
financiare din intreaga lume, servicii de transfer rapid de fonduri pe o baza standardizata. La
sfarsitul anului 2000 la SWIFT erau conectate 192 de tari cu peste 3000 de banci membre si
7125 de utilizatori care au transmis 1,3 mild. mesaje. Bancile romanesti (BRD, BCR, BA si
BRCE) au aderat la SWIFT, ca membre, in 1992 iar in prezent sunt 25 de banci membre si 13
de banci utilizatoare (banci care nu sunt membre SWIFT dar care lucreaza prin intermediul
bancilor membre). Din totalul transferurilor de fonduri efectuate de tarile europene prin
SWIFT, Romania detinea la finele anului 2002 o cota de piata de 6%.
SWIFT are o retea structutata pe patru nivele: primul nivel are trei centre de
procesare, la Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda) si Capple Town (SUA); al doilea nivel
cuprinde zece centre regionale (centre de comutare), raspandite pe tot globul, care colecteaza
mesajele de pe o anumita zona geografica si le transmit la unul din centrele de procesar e: al
treilea nivel se refera la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul fiecarei tari
(concentrator national) care mentin legatura cu membrii si afiliatii retelei (in tarile cu un
volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare nationale ca de ex. 4 in SUA, 3 in
Anglia, 2 in Franta) ; si al patrulea nivel include terminalele instalate la bancile care au aderat
la SWIFT. Bancile din Romania transmit si primesc mesaje prin centrul regional de la Viena.
Utilizatorii care transmit sau primesc me saje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele
regionale si cele de procesare.
Transmiterea mesajelor in sistem SWIFT se poate realiza in unul din urmatoarele
regimuri: normal sau ordinar, adica mesajele se transmit in ordinea introducerii in sistem;
urgent, adica inaintea celorlalte mesaje din regimul normal; sistem, mesaje cu circuit limitat
pentru transmiterea unor informatii cu caracter general numai membrilor SWIFT.
Transferurile de fonduri prin sistem SWIFT sunt destul de apreciate de utilizatori , datorita
urmatoarelor avantaje:
Siguranta in functionare. In acest sistem toate operatiunile sunt computerizate de la
expeditor la destinatar si transferurile se executa automat. Programele de transmisie au
detectori de erori, deci elimina posibilitatea aparitiei acestora iar mesajele sunt codificate.
Standardizarea mesajelor elimina interpretarea gresita a acestora si reduce aproape la zero
unul din riscurile cele mai frecvente.
Rapiditate. Timpul de transmise este de cateva secunde, deci aproape in ti mp real.
Anumite decalaje de timp se datoresc numai diferentei de fus orar intre bancile partenere.
Acesta este considerat avantajul cel mai important in sistemul de plati si de multe ori
rapiditatea este mai mare la transferurile externe bazate pe SWIFT d ecat la cele interne care
folosesc alte sisteme.
Costuri scazute. Costurile sunt, in medie, de pana la 1$ pentru un mesaj, fata de 30$ 50$ prin telex. Acestea sunt diferentiate in functie de urgenta si confirmarea mesajului, dar
raman foarte avantajoase. Acesta este un motiv pentru care, in unele tari, sistemul SWIFT este
folosit si la transmisia mesajelor interne pentru decontari multilaterale si compensari.
Fiabilitatea. Functionarea sistemului este asigurata 24 de ore din 24 si 7 zile pe
saptamana din 7, fiind deci accesibil in orice moment.
Institutiile financiare internationale folosesc, de asemenea, SWIFT -ul in transferurile
de fonduri iar mai recent prin acest sistem se realizeaza decontarile intre bancile centrale din
comunitatea europeana partici pante la euro. Transferurile anuale mijlocite prin serviciul FIN a
atins in 2003 pragul de 2 miliarde de mesaje si se estimeaza pentru viitorul aproipiat o cifra de
10 miliarde mesaje, ceea ce demonstreaza agrearea acestui sistem de comunitatea bancara si a
companiilor de afaceri.

57

9.1.2 Procedeul TARGET

Introducerea monedei unice euro a determinat si adoptarea unui procedeu unic de plati
intre tarile din zona euro, care a fost proiectat sa raspunda cerintelor de politica monetara ale
Bancii Centrale Europene si care sa fie conectat la sistemele nationale de plati din tarile
membre. Acest procedeu este cunoscut sub numele de TARGET (Transeuropean
Automated Real-Time Gross-Settelment Express Transfer) si are ca scop sa asigure
efectuarea platilor intre banci le centrale europene, pe baza bruta si in timp real, indiferent de
sistemul folosit in fiecare tara si minimizarea riscului de neplata pana aproape la disparitie.
Procedeul a fost initiat in 1995 de Institutul Monetar European devenit ulterior Banca
Centrala Europeana si a devenit operativ in ianuarie 1999 prin participarea bancilor centrale
din tarile membre si prin acestea institutiile de credit supravegheate de bancile centrale.
Participarea la TARGET este reglementata prin Directiva de Coordonare Banca ra
2002/12/EU a Parlamentului European si Consiliului European din 20 martie 2000.
Structura TARGET. Procedeul TARGET se bazeaza pe decontarea bruta in timp
real (RTGS) la care sunt conectate sistemele nationale interne (RTGS) din tarile membre.
Structura TARGET este de tip descentralizat care cuprinde: (a) sistemele nationale cu
decontare bruta in timp real din tarile membre; (b) mecanismul de supraveghere al Bancii
Centrale Europene; (c) reteaua de interconectare intre bancile centrale. Procedeul procese aza
numai tranzactiile in euro. In esenta, sistemul TARGET coordonat de Banca Centrala
Europeana este un sistem in care platile se fac pe baza bilaterala intre bancile centrale.
Banca Centrala Europeana nu se implica in sistemul de plati , dar dispune de un sistem de
control care asigura inchiderea zilei de lucru intr -o pozitie finala si irevocabila. Rolul
principal revine bancilor centrale nationale care colecteaza mesajele de plata de la
participantii interni si le transmite numai in limita fondurilor disp onibile ale acestora si a
facilitatilor de creditare acordate.
Participantii directi la transfer sunt bancile si institutiile de credit interne. Bancile
centrale pot autoriza si alte institutii sa participe la sistem ca departamentele de trezorerie ale
statelor membre, casele de compensatii si institutiile de decontari, firmele de investitii
financiare, alte institutii din sectorul public care pot deschide conturi clientilor, toate
autorizate si supravegheate de banca centrala sau alte autoritati recunosct e in domeniu.
Criteriile de admitere ale participantilor directi se refera la capacitatea financiara adecvata a
institutiei, numarul minim de tranzactii, infrastructura tehnica neceasara potrivit nivelului
standard si aprobarea bancii centrale. Deosebit de aceste institutii interne, mai pot fi si
participanti din alte tari (la distanta ) care doresc sa participe la sistemul de decontare bruta
fara sa dispuna de un sediu in tara respectiva. Bancile centrale ale tarilor gazda trebuie sa
trateze asemenea cereri in mod similar cu cele ale institutiilor locale, inclusiv accesul la
credite pe parcursul zilei si alte facilitati de decontare cu conditia ca riscurile pentru
participantii de la distanta sa nu fie mai mari decat ale participantilor locali. Asemenea cazu ri
sunt insa destul de putine.
Procedeul TARGET administreaza, aproape in exclusivitate, numai platile de mare
valoare care se transmit intre participanti, fara a exista limite inferioare sau superioare. In
concluzie, in cadrul TARGET se deruleaza urmatoa rele tipuri de operatiuni, reprezentand de
regula transferuri de credit:
- plati directe conectate cu operatiunile bancilor centrale din eurosistem;
- decontarea soldurilor pentru sistemele de plati de valori mari;
- plati interbancare si plati comercia le.
Platile cu amanuntul care nu necesita o viteza de executie prea mare sunt procesate de
alte sisteme europene de transfer de fonduri care au si costuri mai mici ca Euro -giro si altele.

58

9.2 TRANSFERURI DE VALORI MICI

Transferurile rapide de fonduri au patruns si in sfera paltilor de mica valoare
conducand la aparitia mai multor modaliatati, dintre care cele mai cunoscute sunt
EUROGIRO si WESTERN UNION/MONEY GRAM.
9.2.1 Procedeul EUROGIRO
EUROGIRO este o forma de transfer de fonduri pe plan intern ational, intre organizatii
postale, dar sunt acceptate si institutii de credit si alte organizatii interesate in astfel de
transferuri. EUROGIRO a fost creat in 1990 pornind de la apreciatele servicii financiare
postale si de la traditia de lunga durata di ntre unitatile postale de a lucra dupa standarde
comune cu scopul de a asigura servicii competitive in domeniul platilor transfrontaliere si a
transferurilor de cont. EUROGIRO are o retea proprie de plati electronice, Euro Giro
Network, si este prezent in peste 200 de tari din Europa, Asia si America de Nord si Sud.
Astazi reteaua este formata pe langa organizatiile postale si din banci comerciale si
institutii de credit.
Arhitectura. EUROGIRO este format dintr -un modul central cu o retea internationala
de transmitere/receptie a mesajelor si mai multe module locale cu retele locale. Componenta
principala este cea locala care dispune de terminale, o retea locala, un centru intern de
procesare si management la distanta, un centru pentru mesaje transmise prin internet si
echipammente modem de lansare in reteua internationala EUROGIRO. Modulul local
proceseaza o gama variata de produse pentru care exista cate o interfata pentru fiecare produs.
Tranzactiile se realizeaza electronic iar mesajele sunt codificate si autentificate pentru
a nu permite unei terte parti sa citeasca sau sa schimbe vreo informatie. Capacitatea unui
modul local este apreciabila, de cca. 200.000 informatii zilnic. Pentru cresterea operativitatii,
mesajele de acelasi fel se trimit la destin atie in asa zise plicuri electronice, adica un grup de
mesaje care poarta un cod special al sistemului local iar la intrarea in reteua EUROGIRO
primeste un alt tip de cod, ceea ce asigura o securitate destul de buna. Toate tranzactiile se
transmit in euro, dar sistemul dispune de echipamente care asigura la destinatie conversia in
moneda solicitata.
EUROGIRO asigura mai multe tipuri de produse si servicii de transferuri de fonduri,
dupa cum urmeaza:
- transferul de credit (credit transfer), care dureaza i ntre 2 si 4 zile si care prezinta o
varietate de moduri de transmitere;
- transferul urgent de fonduri (1zi);
- ordine de plata uzuale, cu o durata de 5 zile;
- transferuri de fonduri catre conturile bancare ale non membrilor;
- livrare contra numerar cu rambu rs (produsele sunt expediate prin posta si sunt
eliberate destinatarului numai contra numerar);
- servicii diverse de decontare in euro;
- ordine de plata prin telefon;
- plati pentru pensii.
EUROGIRO functioneaza si in Romania prin Bancpost si Posta Romana. Transferurile
se fac numai intre membrii EUROGIRO potrivit standardelor internationale folosite de acest
sistem.

59

9.2.2 Procedeul Western Union si MoneyGram

Transferurile rapide de fonduri au patruns si in domeniul serviciilor pentru populatie
(retail banking). Pe plan international, transferurile rapide au fost determinate de circulatia
fortei de munca din tarile mai putin dezvoltate catre cele avansate, de plecarea la studii a
tinerilor si de extinderea relatiilor intre familii. Majoritatea acestor f onduri se transfera de
catre persoanele care lucreaza, temporar, in alte tari. Acestea sunt persoane cu venituri
modeste, care nu au conturi in banca si care doresc ca economiile lor sa ajunga cat mai repede
la famiile din tara de resedinta. Pentru asemene a situatii exista firme specializate care ofera
servicii de transfer rapid de fonduri in tot cursul anului, dintre care cele mai renumite sunt
Western Union si MoneyGram din SUA. Aceste firme au pus la punct un sistem operational
care are urmatoarele carac teristici.
Infrastructutra. Procedeul se bazeaza pe un centru informatic international, Centrul
Operational, unde se proceseaza toate tranzactiile si un sistem de calculatoare in reteaua de
agenti interconectate cu Centrul Operational prin intermediul car uia se pot efectua transferuri
intre agentii indiferent de tara in care se afla, precum si transferuri intre agentii din aceiasi
tara. Agentii din retea sunt de regula banci si institutii financiare, dar pot fi si oficii postale,
agentii de turism, case de schimb valutar si alte entitati agreate de compania de transferuri.
Operatiuni. Sub aspect operational, avem de a face cu un serviciu prin care se
transfera bani intre doua persoane fizice si se elibereaza sumele destinatarilor de catre agentii
din retea. Suma maxima pentru o tranzactie este de 10.000 USD dar nu mai mult de 20.000
USD pe zi in cazul in care aceiasi persoana face mai multe tranzactii. Pentru tranzactiile intre
1.000 USD si 10.000 USD trebuie sa se obtina autorizarea vocala a Centrului Oper ational de
catre agentul care efectueaza serviciul. Pentru a se asigura securitatea operatiunilor, fiecarui
agent i se atribuie un numar de identificare si un PIN, informatii care sunt cunoscute numai de
personalul autorizat sa efectueze tranzactii din cad rul agentului respectiv. Eliberarea banilor
se face pe baza actului de identitate al beneficiarului. Daca acesta nu are act de identitate se
poate folosi metoda unei intrebari test lansate de expeditor la care beneficiarul trebuie sa dea
raspunsul exact.
Clienti. Acestia sunt numai persoane fizice care se afla in relatii personale unii cu altii
sau cu diverse institutii (invatamant, unitati financiare, diverse companii) fata de care au
anumite obligatii banesti. Sub aspect statistic, clientii se pot grupa astfel: (a) familii
transferuri intre membrii de familie, in special transferurile efectuate de catre cei care lucreaza
in strainatate; (b) turisti - care in anumite situatii pot primi bani din tara de resedinta; (c)
studenti care pot primi bani pentru cheltuieli de scolarizare; (d) reporteri aflati in strainatate
care pot primii salarii si alte fonduri pentru cheltuieli curente; si (e) alte categorii mai putin
numeroase.
Avantaje. Avantajele sunt in primul rand pentru clienti, dar nu trebuie neglija te nici
cele pentru agenti. Avantajele pentru clienti constau in: rapiditatea in operare, maximum 10
minute; siguranta si confidentialitate; comoditate in utilizare, in sensul ca nu este necesara
deschiderea unui cont; existenta unei retele largi de agenti ; posibilitatea de a ridica banii de la
oricare agent si nu numai de la cel nominalizat; sumele sunt disponibile imediat ce clientul se
prezinta la un agent; posibilitatea transmiterii in afara de bani si a unui mesaj scurt. Pentru
agenti, avantajele consta in comisioane, cresterea numarului de clienti, realizarea de
publicitate interna si externa (includerea agentului in baza de date a sistemului si posibilitatea
accesarii acestuia de catre orice alt agent).
Cel mai mare volum de transferuri valutare pent ru persosne fizice se realizeaza de
companiile americane Western Union si MoneyGram.
Western Union a fost infiintata in 1851 si este una din cele mai vechi si renumite
companii americane. In 1870 compania a creat prima modalitate de transfer rapid a fondu rilor

60

pe distante mari, a introdus primul telegraf la New York si a utilizat pentru prima data telexul
in anii 50. In prezent, Western Union este o companie subsidiara a First Data Corporation din
SUA. Western Union a creat in 1990 o filiala pentru servic ii financiare Western Union
Financial Services care are un departament Western Union Money Transfer pentru transferuri
rapide de bani in orice tara. Western Union avea la sfarsitul anului 2001 o retea de 361 de
agenti in 189 de tari cu peste 110.000 de loc atii active (tranzactii). Western Union mai are si
unele produse ca Will Call, Quik Collect, Quick Pay, Quick Cash care sunt variante de plati
rapide specifice unor produse.
MoneyGram International Ltd. MoneyGram este o companie formata din
MoneyGram Payment Systems Inc. si Thomas Cook Group Ltd., ambele firme de referinta
din SUA, specializate in transferuri rapide de fonduri si diverse servicii financiare. Structura
actionariatului s-a schimbat continuu, in anii 80 -90 apartinea grupului American Express iar
in prezent prin cotarea la bursa din New -York actionariatul s-a diversificat. Reteua
MoneyGram cuprinde peste 25.000 de locatii active din peste 120 de tari.
Transferurile MoneyGram se fac numai in USD, astfel ca orice valuta se schimba in
USD dar la un curs folosit de firma, de regula cel pentru cecurile de calatorie din ziua
respectiva. Pentru transfer se plateste o taxa de catre clientul care trimite banii si care se
imparte intre agentul expeditor, agentul destinatar si MoneyGram. Ca urmare, la el iberarea
numerarului in valuta nu se mai percepe comision.
Teste grila
1. Transferurile de valori mari mari se efecteaza de regula prin sistemul:
a. SWIFT
b. TARGET
c. Western Union
d. MoneyGram
2. Clienti Western Union pot fi:
a. persoane fizice
b. persoane juridice
c. institutii publice

61

Capitolul 10
CARDUL BANCAR

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita progreselor

deosebite in domeniile informatic si electronic in masura sa faciliteze schimbul de fonduri
prin tehnici electronice intre partene rii de tranzactii prin intermediul bancilor. Cardul a intrat
definitiv in familia instrumentelor de plata atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor
componente s-a dovedit eficienta, adica preturile echipamentelor si retelei au devenit
accesibile, atat bancilor cat mai ales populatiei, principalul beneficiar, care putea efectua plati
fara a mai folosi numerarul.
Din punct de vedere istoric, aparitia cardului are loc in anul 1946, la New York, cand
o banca specializata in creditul de consum lanseaza pe piata un nou produs Charge It, care
consta in emiterea unui bon valoric numit scrip, pe baza caruia clientii puteau efectua
cumparaturi de la comerciantii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comerciantii
depuneau bonurile la banca emitenta si in casau contravaloarea bunurilor vandute, banca
facand transferul banilor din conturile clientilor in conturile comerciantilor. In 1950 apare, tot
in America, cardul de plastic pentru consum si calatorii emis de o firma Diners Club si
preluat apoi de banci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc in 1960
prin Bank of America care lanseaza produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA
International), care in 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori.
In Europa, prima lansare a unui ca rd european are loc dupa 1967, in Franta, prin
Carte Bleu, un card care necesita semnatura clientului pe factura, dupa care facturile se
remiteau la banca pentru incasare. Cardurile s -au raspandit foarte repede, cele mai solicitate
pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si MAESTRO. In Romania, primele carduri
(VISA) au fost lansate in 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea si
utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul tarii noastre au fost stabilite de
Banca Nationala a Romaniei, mai tarziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.
Cardurile de plastic s-au extins rapid, s-au diversificat intr-o gama larga si s-au
perfectionat, atat tehnologic cat si ca proceduri de lucru, devenind, din ce in ce mai mult,
instrumentul de plata preferat pentru populatie. Cu toate acestea, potrivit statisticilor
internationale ale Grupului celor zece tari cele mai dezvoltate, pe anul 2003, cardurile
detineau pana la 60% din volumul numeric al tranzactiilor fara numerar si numai pana la 2%
din valoarea acestor tranzactii. Aceasta pondere valorica redusa este urmare a faptului ca
platile prin carduri se fac, de regula, de persoanele fizice care opereaza cu valori mici in
comparatie cu platile comerciale care sunt de valori mari si se folosesc alte in strumente de
plata.

10.1 CARDUL CA INSTRUMENT DE PLATA

Prin Regulamentul nr. 4/2002 al BNR, cardul este definit ca un instrument de plata
electronica, respectiv un suport de informatie standardizat, securizat si individualizat,
care permite detinatorului s au sa utilizeze disponibilitatile banesti proprii dintr -un cont
deschis pe numele sau la emitentul cardului ori sa utilizeze o linie de credit, in limita
unui plafon stabilit in prealabil, deschisa de emitent in favoarea detinatorului cardului,
in vederea efectuarii, cumulativ sau nu, a urmatoarelor operatiuni:
(a) retragerea de numerar, respectiv incarcarea si descarcarea unitatilor valorice
in cazul unui instrument de plata de tip moneda electronica, de la terminale precum
distribuitoarele de numerar si A TM, de la ghiseele emitentului/bancii acceptante sau de

62

la sediul unei institutii obligata prin contract sa accepte instrumentul de plata

electronica;
(b) plata bunurilor sau a serviciilor achizitionate de la comerciantii acceptanti si
plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice, reprezentand impozite, taxe,
amenzi, penalitati etc., prin intermediul imprinterilor, terminalelor POS sau prin alte
medii electronice;
(c) transferurile de fonduri intre conturi, altele decat cele ordonate si exec utate
de institutiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plata electronica.
Ca si cecul, cardul nu este insa moneda, respectiv moneda electronica, ci numai un
instrument de plata care mijloceste transferul de moneda da la debitor la c reditor, bazat pe un
anumit tip de tehnologie. Cardul este un instrument de plata care permite efectuarea unui
numar nelimitat de tranzactii spre deosebire de instrumentele de plata pe suport hartie care
erau legate de o singura tranzactie, iar transmitere a informatiei-bani este electronica si nu prin
posta.
Cardul contine elemente de securizare si de individualizare incorporate pe suprafata sa
care sa asigure urmatoarele caracteristici obligatorii:
- suport fizic din material plastic si cu dimensiuni stan dard;
- aversul care contine elemente confectionate in relief (numarul cardului redactat in
cifre arabe, numele si prenumele posesorului in redactare cu caractere latine, data
expirarii valabilitatii [LL/AA] conform calendarului gregorian, card internatio nal
sau local); si elemente destinate informarii (sigla proprietarului de marca,
denumirea sau sigla emitentului, eventual o holograma de securitate,
tridimensionala, vizibila la lumina naturala);
- reversul care contine o banda magnetica standard pentru inregistrare cu cel putin trei
piste si/sau un microprocesor integrat (chip); un panel de semnatura, avand
elemente de siguranta in desen care sa ingradeasca posibilitatea stergerii sau
modificarii semnaturii;
- pentru asigurarea interoperabilitatii siste melor de plati electronice emitentii trebuie
sa foloseasca numai standarde EMV (Europay, Mastercard, VISA).
Initial, cardurile nu aveau banda magnetica, datele transmitandu -se telefonic catre un
centru unde se introduceau intr -un terminal de calculator pe ntru a se verifica autenticitatea
cardului si existenta disponibilului in cont. Aceasta operatiune necesita un timp de raspuns si
facea ca vanzarea sa sufere o anumita intarziere. Ulterior, cardurile s -au perfectionat foarte
mult si in prezent sunt de dou a feluri:
- carduri cu banda magnetica;
- carduri cu microprocesor.
Cardurile cu banda magnetica sunt cele care au pe verso o banda magnetica prin
care se realizeaza procesul de citire si de transmitere prin linie telefonica a datelor ( codul
BIN - engl. Bank Identification Number, codul PIN engl. Personal Identification
Number, numele si prenumele detinatorului, caracteristicile cardului debit, credit, cu/fara
PIN, data expirarii, alte date privind securitatea cardului). La centrul de autorizare exi sta un
cititor de carduri care introduce automat in retea informatiile cuprinse in banda. In acest fel,
viteza de procesare este destul de mare si se inlatura inconvenientul intarzierii tranzactiei.
Cardurile cu banda magnetica au insa dezavantajul ca pot fi furate sau falsificate si
utilizate in mod fraudulos, ceea ce reprezinta un risc pentru posesor. Codul PIN este un numar
atribuit de emitent pentru identificarea detinatorului si se utilizeaza de acesta atunci cand
foloseste cardul la un terminal. In c azul in carea plata se face prin transfer electronic, PIN are
rolul de semnatura electronica a detinatorului cardului.
Cardurile cu microprocesor, cunoscute si sub numele de SMART CARDS sau chip carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporata intr-o capsula de

63

dimensiuni mici. Aceasta tehnologie apartine unui jurnalist francez, Roland Moreno, care in
anul 1973 a inserat intr-un card un microprocesor integrat (chip) cu o memorie de cateva zeci
de kilobyts. Memoria cardului cuprinde p atru zone de stucturare a informatiei, dupa cum
urmeaza:
- informatii neconfidentiale (elemente de identificare a emitentului, numarul de cont al
titularului, termenul de valabilitate etc.);
- informatii confidentiale (disponibilul in cont);
- informatii inaccesibile (PIN, alte chei de codificare);
- inregistrari care cuprind informatii unice privind tranzactiile si care se regasesc intr -o
agenda.
Cardul cu microprocesor prezinta certe avantaje fata de cardul cu banda magnetica:
(a) securitatea pe care o ofera in sensul reducerii al minim a riscului falsificarii si
intaririi controlului in momentul folosirii
(b) capacitatea de a primi si stoca date intr -un volum destul de mare pentru a permite
extinderea serviciilor electronice. Bancile sunt cele mai interesate in extinderea acestui nou tip
de card, intrucat reduce riscul de falsificare si deci pierderile care s -ar inregistra in asemenea
situatii, inclusiv disconfortul in relatiile cu clientii determinat de aparitia falsurilor, iar pe de
alta parte cresc posibilitatile de a extinde gama serviciilor fata de clienti si deci noi
oportunitati de comisioane, respectiv de venituri si implicit de profituri. Comerciantii au mai
multa incredere in noul instrument de plata intrucat acesta este mai sigur si mai operativ, ia r
posesorii pot extinde folosirea cardului la mai multe operatii, deosebit de siguranta sporita
conferita de acesta.

10.2 TIPURI DE CARDURI

In practica exista o diversitate destul de mare de carduri care raspund cerintelor tot mai
complexe ale clientilor. Aceste carduri se pot imparti in mai multe tipuri in functie de
urmatoarele criterii: functiile specifice pe care le indeplinesc, emitentul, zona de
acceptabilitate.
In raport de functiile specifice se disting urmatoarele tipuri de carduri:
Cardul de credit, un instrument prin care platile se fac dintr -un credit acordat de
banca emitenta sub forma unei linii de credit revolving. Limita de creditare se stabileste la
emiterea cardului in functie de solvabilitatea clientului si de istoricul pe care aces ta il are in
relatiile cu banca, pe baza unei fise scoring. La persoanele fizice, limita de creditare este de 2 3 venituri nete lunare sau mai mult in cazul unor persoane cu venituri mai mari. Creditele se
garanteaza cu veniturile nete a 1 -2 giranti sau cu un depozit bancar colateral. Rambursarea se
face lunar, in proportie cuprinsa intre 3 -20% din creditul existent in sold la finele lunii, astfel
ca pentru creditele primite si rambursate in cursul lunii nu se percepe dobanda. Dobanda este
cea practicata la creditele pe termen scurt iar comisioanele sunt cele standard ale bancii (taxa
emitere card, taxa anuala de utilizare, comisioane pentru operatiuni de plati interbancare si
eliberari de numerar, taxa eliberare extras cont la cerere etc.). Valabilitatea li niei de credit este
de 1-4 ani. Operatiunile se evidentiaza intr -un cont de card de credite. Acesta poate fi conexat
cu contul pentru cardul de debit, banca preluand automat fondurile pentru rambursarea ratelor
scadente la credit si plata taxelor si comisi oanelor. Rambursarea in totalitate a creditului la
termenul stabilit se foloseste in cazul cardului de calatorie si divertisment ( engl. travel and
entertainment card), iar rambursarea partiala, in cazul liniei de credit, partea ramasa
considerandu-se o extensie a creditului anterior (engl. charge card). Cardul de credit este
destinat cu prioritate pentru plata marfurilor si serviciilor.

64

Cardul de debit este un instrument prin care plata se face in limita disponibilului
existent in contul de card si se folo seste atat la efectuarea platilor pentru bunuri si servicii, cat
si la retragerile de numerar. In cont trebuie pastrat un sold minim intangibil care se majoreaza
prin transfer din contul curent. Pentru disponibilitati, posesorul primeste dobanda la vedere iar
pentru operatiunile de plati si retrageri de numerar se percep comisioane si taxe pentru diverse
servicii (utilizare card, inlocuire, magnetizarea benzii, eliberare extras cont etc). Cardurile de
debit se emit atat in lei pentru tranzactii locale, cat si in valuta pentru tranzactii in strainatate,
dar sunt si unele carduri in lei valabile si in strainatate, conversia leu/valuta facandu -se
automat la centrele de procesare (VISA). Cardurile de debit sunt cele mai des utilizate, mai
ales in tarile in care rata dobanzii la credite este ridicata.
Cardul de debit cu descoperit de cont ( engl. overdraft) permite efectuarea platilor
peste disponibilitatile banesti din contul de card, intr -o anumita suma asimilata creditului. Se
foloseste in cazul cardurilor pent ru salarii care se alimenteaza direct cu sumele virate periodic
de firmele angajatoare. Descoperitul de cont pentru salarii se limiteaza la cca. 75% din salariu
si se ramburseaza la virarea salariului in luna urmatoare. Garantia rambursarii este asigurata
de firma angajatoare.
Carduri de numerar. Acestea sunt carti de debit care se folosesc numai pentru
retrageri de numerar dintr -un aparat automatizat si cu un program informatic de casierie,
numit automat de distribuire de numerar (engl. ATM, cash dispencer). Retragerile se fac
dintr-un cont de card care trebuie sa se alimenteze periodic de catre titular.
Carduri multifunctionale sunt acele carduri de debit care se folosesc la plati,
retrageri de numerar, garantare si alte operatiuni de debit.
Din punct de vedere al emitentului, cardurile sunt de urmatoarele tipuri:
Carduri emise de banci (carduri bancare). Bancile emit o gama larga de carduri si
intra in competitie pentru castigarea unui segment cat mai mare de piata. Pentru a facilita
accesul clientilor, bancile incheie intre ele conventii de plati prin carduri, astfel ca un client al
unei banci poate apela la bancomatele altor banci cu care banca sa are incheiata o conventie.
De asemenea, comerciantii incheie aranjamente cu bancile pentru folosirea card urilor emise
de acestea. Asistam astfel la un fenomen de interbancaritate a cardurilor care este in continua
extindere cu tendinta de globalizare.
Carduri emise de comercianti (carti private). Marile firme comerciale emit
propriile carti de plata clientil or sai pentru a permite sau facilita plati in vederea achizitionarii
de bunuri sau servicii exclusiv de la comerciantii emitenti fara a acorda accesul la un cont
bancar. Aceste carduri sunt insa valabile numai in magazinele sau lantul de magazine ale
comerciantului sau a unui grup de comercianti. Pentru a atrage clientii, cardurile private
trebuie sa fie mai atractive decat cele bancare si in acest scop se ofera unele facilitati si
servicii financiare (discount la vanzare, neaplicarea de comisioane, livrari pe credit,
asigurarea gratuita a bunurilor vandute etc). Cardul se emite de comerciant, gratuit, pe baza
unei conventii incheiate de acesta cu clientul. Plata se face fie din disponibilitatile clientului
existente in contul de card la banca, fie din credi t acordat de comerciant pe o perioada de pana
la un an. Toate aceste elemente se stabilesc prin conventie. Plata din disponibilitati poate fi
imediata, in care caz in conventie se mentioneaza banca si contul clientului, precum si acordul
acestuia pentru solicitarea platii de catre comerciant sau plata amanata la sfarsitul lunii cand
datoria se stinge prin cec pe baza extrasului de cheltuieli transmis de comerciant. Plata din
credit se poate face in mai multe variante: credit comercial acordat gratuit pe 10 -15 zile de la
livrare; credit pe 1-3 luni, in limita unei anumite sume, cu rambursarea in 2 -3 transe; credit pe
perioade mai mari de pana la 1 an, cu rambursarea lunara; linie de credit permaneneta cu
reintregirea acesteia de catre client. Pentru atragerea clientilor, marile magazine mai ofera
celor care folosesc cardurile lor diverse facilitati ca bonuri gratuite de cumparaturi de
sarbatori, reduceri de preturi in anumite perioade, parcari gratuite la magazinele firmei etc.

65

Cardul hibrid (engl. dual card) este cardul care contine atat banda magnetica, cat si
microprocesor si care permite efectuarea unor operatiuni combinate, specifice fiecarui tip de
card.
Cardul co-branded este emis de o banca impreuna cu o entitate care, de regula, are ca
obiect principal de activitate comertul sau prestarile de servicii.
Carduri emise de alte institutii sau organizatii. Deosebit de banci si comercianti
sunt numeroase alte institutii care emit carduri, ca de exemplu: institutii internationale
specializate in carduri, in stitutii de credit, companii de transporturi, in special cele aeriene,
agentii de turism, cluburi etc. Acestea emit carduri cu aceptablitate redusa, specifice
domeniului lor de ativitate, cu exceptia institutiilor internationale de specialitate si a
institutiilor de credit care emit carduri cu acceptabilitate larga. Dintre institutiile internationale
specializate cele mai importante sunt American Express, American Express Gold si Diners
Club. Acestea au o clientela cu resurse financiare mai mari, carora le elibereaza carduri
acreditive insotite de numeroase servicii ca garantii pentru pierderea sau furtul cartilor,
asigurari medicale pe timpul calatoriei, garantii pentru rezervare hoteliera, precum si alte
facilitati speciale. Costul acestor carduri este ins a destul de ridicat. Societatile comerciale mai
emit carduri selective cum sunt cardurile pentru abonamente telefonice, carduri de asigurare,
carduri pentru a cumpara benzina (statii de benzina), deci carduri care se folosesc pentru
anumite servicii prestate de compania respectiva. Companiile de transport aeriene si rutiere
mai ofera carduri de abonament care nu sunt carduri de plata dar asigura anumite facilitati
ca reduceri de tarife, bonusuri la un anumit puncaj (numar de km parcursi), prioritate la list a
de asteptare sau la rezervare hoteliera etc.
In functie de zona de acceptabilitate cardurile pot fi:
Carduri nationale. Aceste carduri au o valabilitate numai pe teritoriul national si se
pot emite de bancile locale, fie sub marca si firma lor, fie sub marca si denumirea unei
institutii internationale specializate. Cardurile au o utilzare tipica, adica pentru eliberari de
numerar si efectuarea de plati din disponibil sau din credite.
Carduri internationale. Asemenea carduri se emit de institutiile inte rnationale sau de
bancile locale care au devenit membre ale sistemelor internationale pentru carduri, dar numai
sub marca si firma sistemului international folosit. Cele mai cunoscute sisteme internationale
sunt VISA INTERNATIONAL si EUROPAY INTERNATIONAL, sisteme folosite si in tara
noastra. Cardurile se folosesc la retrageri de numerar, plati din disponibil sau din credite, in
functie de tipul cardului, atat pe plan national cat si international.

10.3 OPERATIUNI CU CARDURI

Cardurile se folosesc fie p entru retragerea de numerar fie pentru operatiuni de plati din
disponibil sau credite, cu alte cuvinte pentru operatiuni de incasari si plati. Aceste operatiuni
implica emiterea cardului, deschiderea de conturi bancare, efectuarea tranzactiilor,
compensarea - decontarea, gestionarea intregii activitati si bineinteles o infrasructura adecvata
la banci si comercianti. In vederea functionarii, emitentii de carduri trebuie sa obtina
autorizarea Bancii Nationale a Romaniei si a organizatiei proprietare de marca. In acest scop,
emitentul prezinta BNR un dosar de evaluare care cuprinde: cererea de autorizare, tipul de
card, serviciile ce se vor oferi, echipamentele de lucru, procedurile de operare, certificatul
proprietarului de marca privind designul si conditiile tehnice de executare a cardului, tipul de
hardware si software, integrarea in sistemul de autorizare si decontare a tranzactiilor, un
business plan si evaluarea riscurilor care pot interveni in transferul, decontarea si
administrarea informatiei. Autoriza rea are un caracter provizoriu pe o perioada de 90 de zile,
considerata perioada de monitorizare, dupa care se emite autorizatia definitiva.

66

10.3.1 Emiterea cardurilor

Emiterea cardurilor este o operatiune mai complexa care include incheierea conventiei
de card, confectionarea cardului, deschiderea contului de card, transmiterea informatiilor la
centrul de autorizare si la institutitiile internationale si apoi eliberarea cardului.
Pe tot parcursul existentei sale, cardul este proprietatea emitentului, d e regula o
institutie de credit. Aceasta are o serie de obligatii, precum pastrarea secretului codului PIN si
a parolei, a datelor despre card si detinator, pastrarea o perioada de timp, legal stabilita, a
evidentelor privind tranzactiile pentru urmarirea eventualelor erori, sa asigure mijloacele
tehnice si sa efectueze operatiunile conform contractului, sa puna la dispozitia detinatorului,
la cererea acestuia, documentele privid tranzactiile etc.
Confectionarea cardurilor are loc la banca emitenta care di spune de carti de plastic
produse de firme specializate si autorizate in acest scop. Pe carduri, banca imprima cu
echipamente speciale, numele si prenumele beneficiarului, numarul cardului, data expirarii,
precum si datele de identificare din banda magneti ca ( prezentate la cardurile cu banda
magnetica). La primirea cardului, titularul este obligat sa semneze pe verso in spatiul special
desemnat.
Deschiderea conturilor titularilor (persoane fizice) are loc dupa semnarea
conventiei. Toate operatiunile de in casari si plati trebuie sa se desfasoare prin conturi distincte
pentru carduri (conturi de card) pentru a se cunoaste miscarile debitoare si creditoare si soldul
acestora si a se calcula dobanzile cuvenite. Deschiderea unui cont de card nu este conditionat a
de existenta la aceeasi banca a unui cont curent, fiind frecvente situatiile in care o persoana
are conturi de carduri la mai multe banci si cont curent la una dintre acestea. Lunar, titularul
contului de card primeste un extrs de cont cu toate tranzacti ile efectuate si soldul contului.
Inchiderea contului de card are loc la cererea titularului sau din initiativa bancii, daca se
produc evenimente care impun acest lucru.
10.3.2 Operatiuni de retragere de numerar
Pentru retragerile de numerar cu carduri se folosesc echipamente electromecanice,
echipamente de transmisie (relee) si softuri informatice care asigura circulatia informatiei bani si eliberarea numerarului. Echipamentele electromecanice sunt automatele programabile
ATM (Automated Teller Machine), CD (Cash Dispencer) si automatele de schimb valutar, iar
releele sunt echipamente de tip modem.
Automatul bancar ATM este un echipament pentru eliberarea de numerar sub forma
de bancnote, precum si transferuri de fonduri pentru plati de servicii, furniza rea unor
informatii de cont si consultanta bancara. Din punct de vedere fizic, ATM -ul este un seif
blindat care are in interior un numar de 10 -12 casete cu bancnote, un mecanism de numarare
si altul de preluare a bancnotelor si de transport care sunt actio nate electronic, precum si un
echipament de blocare conectat la sistemul de alarmare al utilizatorului. In exterior, ATM -ul
dispune de un ecran pentru afisarea instructiunilor de lucru, o fanta pentru introducerea cartii
de plata in vederea transmiterii in formatiilor la centrul informatic al bancii si primirii
raspunsului, o tastatura pentru suma de bani solicitata sau plata serviciilor si o fanta cu un
sertar pentru eliberarea numerarului. Echipamentul de transmisie se afla la unitatea bancara
care deserveste ATM-ul prin care se transmit si se primesc informatiile la si de la centrul
informatic de la centrala bancii comerciale. La primirea informatiei privind golirea casetelor,
acestea se inlocuiesc de personalul autorizat ca casete cu bancnote iar cele goa le se transporta
la centrul de procesare al bancii. Pentru fiecare tip de operatiune (eliberare de numerar, plata
pentru fiecare fel de serviciu sau de informatie) se folosesc softuri specifice existente la
centrul informatic care comanda succesiunea opera tiunilor. Fluxul operational pentru
eliberarea numerarului este urmatorul:

67

introducerea cartii de plata in nisa pentru carduri (card reader);

tastarea PIN-ului (se admit numai doua greseli de tastare la a treia greseala cardul se
retine de ATM);
- tastrea sumei dorite care nu trebuie sa depaseasca limita prevazuta in conventie;
- eliberarea numerarului si debitarea contului personal de card;
- restituirea cartii de plata;
- eliberarea chitantei.
In ce priveste operatiunile de plata sau informatii de cont, ace stea se regasesc in
meniul care se afiseaza pe ecran, dintre care cele mai frecvente se refera la:
- plata facturilor pentru servicii ca telefon, electricitate, gaze etc;
- rambursarea ratelor de credite, plata dobanzilor, comisioanelor etc;
- obtinerea de extrase de cont si alte informatii de cont;
- obtinerea unor informatii fonanciare de piata (dobanzi la depozite, credite, titluri sau alte
valori mobiliare);
- operatiuni de cash management.
In toate cazurile se introduc prin tastare datele solicitate de men iul ales si se astepta
confirmarea tranzactiei. In unele cazuri pot apare mai multe variante si atunci trebuie sa se
opteze pentru una dintre ele. In final, aparatul elibereaza o chitanta privind operatia efectuata
si returneaza cartea de plata.
10.3.3 Operatiuni de plati cu carduri la comercianti
Operatiunile de plati la comercianti reprezinta esenta cardurilor, inlocuind numerarul
sau cecul cu operatiuni on -line si implica o relatie tripartita: comerciant, beneficiar si banca.
Comerciantii au asigurata plata prin confirmarea primita de la banca, fie ca este o banca locala
sau din strainatate, iar beneficiarii s -au achitat de obligatia de plata in cateva secunde.
Echipamentul de la comerciant este de tip EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of
Sale) sau uzual POS.

10.4 COMPENSAREA INTERBANCARA A TRANZACTIILOR CU CARDURI

Cardurile emise de o banca se folosesc in sistemul interbancar potrivit scopurilor si
relatiilor dintre clienti. Interbancarizarea a facut ca bancile sa accepte un numar din ce in ce
mai mare de carduri si de tranzactii, intrand in relatii de transfer de fonduri cu bancile
emitente. Intrucat operatiunile se refera la decontari fara numerar, apare si necesitatea
compensarii intre banci, in cadrul institutiei internationale de card uri prin sistemul BASE II.
In fiecare zi, BASE II calculeaza pozitiile debitoare/creditoare pentru fiecare membru.
Acestia desemneaza o banca la care are deschis contul pentru decontarea tranzactiilor (banca
de decontare). In Romania, Banca Nationala inde plineste rolul de banca de decontare. BASE
II transfera zilnic bancilor de deconare si ROMCARD soldurile din compensare si lista
tranzactiilor.
Etapele compensarii interbancare a tranzactiilor cu carduri in lei se prezinta astfel:
1 Posesorii de carduri in lei le folosesc atat in reteaua bancii emitente, cat si a in retelele
celorlalte banci, care sunt banci colectoare. Aceste banci primesc fondurile de la bancile
emitente in urma compensarii;
2 Bancile acceptatoare transmit tranzactiile sub forma unui fi sier electronic la centrul de
procesare national (ROMCARD);
3 ROMCARD transmite fisierul electronic la VISA INTERNATIONAL din Anglia unde au
loc compensarile intre banci si rezulta situatia neta debitoare sau creditoare;

68

4 VISA transmite Bancii Nationale a Romaniei si bancilor participante pozitia neta a fiecarei
banci;
5 La BNR are loc transferul fondurilor din conturile bancilor emitente in cele ale bancilor
acceptante. In continuare, au loc transferurile intrabancare (debitarile si creditarile) din
conturile centralei bancii in conturile subunitatilor teritoriale deschise la sucursalele BNR.
Odata sumele ajunse la unitatile operative, bancile emitente debiteaza conturile titularilor de
card iar bancile acceptante crediteaza conturile comerciantilor. As tfel se incheie operatiunea
de plata prin card.

10.5 OPERATIUNI FRAUDULOASE CU CARDURI

Dezvoltarea activitatii cu carduri a scos in evidenta si unele imperfectiuni in ce
priveste securitatea operatiunilor si a modului de utilizare de catre posesori. M asurile de
securitate ca holograma, PIN -ul, verificarea specimenului de semnatura nu s -au dovedit
suficiente si au fost introduse masuri in operare ca limitarea sumei autorizate, a numarului
zilnic de tranzactii la un comerciant, verificarea elementelor de identificare cu cele existente
in baza de date si alti parametrii specifici bancilor emitente. In acelasi timp, perfectionarile
tehnologice au condus la inlocuirea suportului hartie cu cel electronic si la extinderea
transmisiei telefonice, care, in unele zone, raman vulnerabile la incercarile de frauda.
Masurile de protectie mai noi prevad codificarea mesajelor transmise prin circuitul telefonic
dar acest sistem este mai complicat si mai scump si nu este invulnerabil. In cazul tranzactiilor
de valori mai importante, comerciantii au luat masura de a interoga banca emitenta si aceasta
pe detinatorul cardului asupra realitatii operatiei, masura care presupune un raspuns
suplimentar si o autorizare intarziata, dar care s -a dovedit a fi foarte eficienta. Practi ca
bancara cu carduri a aratat ca frauda se produce de cele mai mule ori in activitatea de
acceptare, determinata de posesorii cardurilor sau de terte persoane.
Fraude determinate de posesorii cardurilor:
- utilizarea cardului de catre posesor fara existent a disponibilului in cont pentru mai
multe operatiuni care nu sunt supuse autorizarii (sub limita de autorizare),
speculand faptul ca operatiunea nu se verifica; banca emitenta refuza plata,
urmand ca banca acceptanta sa se indrepte impotriva comerciantului ; solutia este
impunerea autorizarii in toate cazurile in care se opereaza in mediu de risc;
- utilizarea cardului pentru tranzactii pe care ulterior posesorul nu le mai
recunoaste, din rea intentie sau alte motive (folosirea cardului de catre un alt
membru al familiei fara stirea posesorului); in acest caz se ridica problema calitatii
activitatii de triere a clientilor de catre banca emitenta si a preocuparii pentru
formarea unei culturi bancare;
- transmiterea cardului altor persoane care efectueaza tranzac tii (de regula in
strainatate) fara ca detinatorul sa le recunoasca; de asemenea, apare o problema de
relatii cu clientii, in special in perioada de inceput a folosirii cardurilor.
Fraude determinate de terte persoane:
- aflarea numarului cardului de catre o terta persoana in diverse imprejurari si
folosirea acestuia in operatiuni frauduloase, ca de exemplu, folosirea cardului la
un magazin, restaurant, hotel, cazinou pentru tranzactii pe care le recunoaste, insa
numarul cardului a fost furnizat de un angaj at al firmei unor persoane care
utilizeaza aceste informatii in tranzactii frauduloase sau transmiterea prin internet
a numarului de card si data valabilitatii pentru a beneficia de acces la un site ori
pentru a plati un bun/serviciu, aceste informatii aju ngand la un hacker care le

69

foloseste in detrimentul detinatorului de card; din acest considerent multe banci

emitente limiteaza accesul cardurilor la tranzactii pe internet;
- copierea benzii magnetice a unui card valid al carui cont atasat este alimentat c u
un alt card pentru tranzactii comerciale, procedura care se numeste skiming si
este foarte greu de depistat ;
- folosirea unor carduri pierdute/furate sau contrafacute, profitand de ignoranta
comerciantului sau de complicitatea acestuia cu infractorul; de exemplu, in cazul
cardurilor pierdute/furate comerciantul accepta operatiuni sub limita de autorizare
fara a consulta lista cardurilor nevalabile, iar in cazul cardurilor contrafacute, in
care se cumpara bunuri de valori mai mari (bijuterii, produse el ectronice, haine de
lux etc), comerciantul fie ca nu verifica cu atentie cardul care se poate depista ca
nu este autentic, fie nu este prudent ca sa solicite consultarea posesorului real;
asemenea fraude se recupereaza, la sesizarea detinatorului real, de catre banca
emitenta, aceasta de la banca acceptanta si apoi de la comerciant; in vederea
contracararii acestor situatii, bancile acceptante procedeaza fie la incheierea de
contracte de asigurare, fie la obligarea comerciantului de a constitui un depozit
colateral prin care sa garanteze eventuale tranzactii frauduloase.
In general, cardurile cu procesor s -au dovedit a fi mult mai sigure, fraudele fiind
nesemnificative. Datele statistice demonstreaza acest lucru si este de asteptat elaborarea unor
procedee de securizare mai performante pe baza acestor carduri.

10.6 CARDURILE IN ROMANIA

Cardurile au fost acceptate pentru prima data in Romania in anul 1972, in cadrul
Oficiului National de Turism (ONT) si numai pentru persoanele fizice nerezidente. Bazele
activitatii cu carduri s-au pus in 1992 cand un numar de cinci banci, Banca Agricola, Banca
Comerciala Romana, Banca Romana de Dezvoltare, BANCOREX si Banca Comerciala I.
Tiriac, s-au angajat in emiterea de carduri si crearea conditiilor pentru acceptare a la plata de
catre firmele romanesti. Aceste banci si -au creat departamente specializate in operatiuni cu
carduri si au aderat la sistemele internationale VISA in1993 si EUROPAY in 1994. In 1995
aceste banci au constituit societatea ROMCARD specializata i n operatiunile cu carduri si in
autorizarea platilor. Principalul motiv al crearii ROMCARD a fost aprecierea bancilor ca este
mai eficient economic sa utilizeze in comun nodurile de comunicatii ale unei societati
specializate, decat sa faca investitii sepa rate in noduri electronice individuale de acces catre
sistemele internationale (VISA si EUROPAY). De asemenea, erau necesare si investitii
individuale in module soft pentru acceptarea cardurilor internationale. ROMCARD este un
centru de autorizare vocala ( prin telefon) a operatiunilor derulate de comercianti, autorizare
electronica a eliberarilor de numerar de la ATM (bancomate), nod electronic de acces la VISA
si EUROPAY de autorizare, compensare si decontare, nod de acces pentru banci emitente de
carduri catre retelele ROMCARD. Din anul 2000, pe langa ROMCARD si -au inceput
activitatea alte doua centre de procesare a cardurilor, Pay Net si Provus care emit in numele
bancilor mici. Numarul cardurilor emise, a echipamentelor ATM si POS, precum si volumul
tranzactiilor a crescut destul de repede in ultimii ani, piata cardurilor fiind dominata de trei
banci, Bancpost, BRD- Groupe Societe Generale si Banca Comerciala Romana, care la finele
anului 2002 detineau peste 82% din piata.

70

Teste grila
1. Prin intermediul cardului bancar se pot efectua urmatoarele operatiuni:
a. retragerea de numerar
b. plata bunurilor sau a serviciilor prin POS
c. transferurile de fonduri intre conturi
d. plata facturilor la utilitati
e. toate operatiunile de mai sus
2. Cardurile multifunctionale sunt acele carduri de debit utilizate la:
a. plati
b. retrageri de numerar
c. garantare
d. incasari

71

Capitolul 11
INTERNETUL BANCAR

Aparitia internetului este considerata ca cel mai important eveniment din a doua
jumatate a secolului XX din punct de vedere al impactului i n economie si societate. In 1966,
Paul Barand de la RAND Corporatin emite conceptul transmisiei dinamice a pachetelor de
date intr-o retea descentralizata si stabileste anumite principii de functionare. In 1968,
Laboratorul National de Fizica al Angliei co nstruieste pe baza acestui concept primul prototip
de retea si in continuare alte firme, in special americane, construiesc retele cu un numar din ce
in ce mai mare de calculatoare. Din 1982, sistemul devine domeniu public si internetul se
dezvolta vertiginos devenind o necesitate. Potrivit publicatiei International
Telecommunication Union, internetul dispunea la finele anului 2003 de aproape 700 mil. de
utilizatori (peste 100 mil. in 1991), din care 32% in Europa, 31% in Asia/Pacific, 30% in SUA
si Canada. Pe sectoare economice, la nivel mondial, ponderea operatiunilor prin internet era
de 44% in sistemul bancar, 29% in comunicatii si media, 25% in distributie, 16% in asigurari.
In Romania, internetul cunoaste o evolutie mai modesta, in anul 2003 fiind sub 0 ,1 mil.
utilizatori pentru toate tipurile de plati electronice fara carduri.

11.1 INTERNETUL BANCAR CANAL DE COMUNICARE

Operatiunile bancare prin internet au aparut dupa anul 1990, iar in Romania din 2000
si acestea sunt strans legate de comertul el ectronic si plata electronica a serviciilor. Internetul
bancar mareste foarte mult gradul de libertate al celor care fac plati sau transfera fonduri,
nefiind legati de drumul la ghiseul bancar. Mai mult, internetulbancar poate fi accesat de la
orice calculator conexat la internet, deci emitentul instructiunii de plata poate sa nici nu
posede un calculator la domiciliu. Internetul bancar ofera posibilitatea nu numai a efectuarii
operatiunilor bancare dar si a obtinerii informatiilor financiar -bancare necesare pentru
gestionarea fondurilor si luarea deciizilor. Din acest punct de vedere, Walter Wriston,
presedintele Citicorp, afirma in 1985 ca informatia despre bani este mai valoroasa decat
banii insisi. Internetul pune pe deplin in valoare aceasta resursa.
Notiunea de internet bancar este definita de unele institutii finnaciare internationale
de specialitate (Electronic Banking Group din cadrul Comitetului de la Basel, Office of the
Comptroller of Currency-SUA) in mai multe variante cu acelasi continut furnizarea de
servicii bancare prin mijloace electronice tip internet. Bancile pot oferi servicii de tip internet
bancar in doua feluri: (a) bancile existente isi creaza un site oferind clientilor pe langa
canalele traditionale si internetul bancar; (b) infi intarea unei banci virtuale, fara sucursale,
denumita si banca Internet Only, in care calculatorul server este tinut intr -un birou care
serveste si ca sediu al bancii sau in alta locatie. Specialistii au ajuns la concluzia ca internetul
bancar este un canal de comuncatie prin care se pot efectua plati prin anumite instrumente de
plata (cardul, ordinul de plata electronic), constituirea/desfintarea de depozite, transferuri de
fonduri intre conturi sau tranzactii mai complexe precum cash management, deosebit de gama
larga de informatii despre serviciile si produsele bancare.
Desi perioada de timp este destul de scurta, evolutia platilor bancare prin internet
poate fi structurata in trei etape:
1. plati intr-o forma mai putin sigura (rudimentara dupa unele opi nii) in care
utilizatorii comunicau numarul de card direct comerciantilor;

72

2. plati pe baza tehnologiei certificatelor digitale cu dezavantajul ca se identifica doar

calculatorul de la care s-a emis instructiunea nu si utilizatorul de card;
3. plati pe baza de cititoare de smart carduri conectate la calculator prin care
utilizatorul introduce cardul in cititorul de smart carduri si tasteaza codul PIN prin care se
activeaza certificatul digital, identificandu -se atat calculatorul cat si utilizatorul.

11.2 OPERATIUNI BANCARE PRIN INTERNET

Ca urmare a gamei diferie de operatiuni prin internet si a riscului pe care il presupune,
se pot stabili trei tipuri de internet bancar:
- informational acesta este primul nivel prin care bancile prezinta oferta de produse si
servicii stocata pe un server, riscul operational fiind destul de scazut, intrucat sistemul de
informare este separat de sistemul informatic al bancii;
- comunicativ operatiunile se refera la posta electronica, informatii despre cont, formula re
pentru obtinerea de imprumuturi, schimbarea numelui sau a adresei clientului; riscul este mai
mare, intrucat serverul poate avea o conexiune cu reteaua interna a bancii;
- tranzactional efectuarea de operatiuni bancare specifice tranzactiilor care au loc si care
prin legatura cu sistemul informatic al bancii; au un risc apreciabil.
Informatiile care se pot obtine sunt directionate catre doua categorii de clienti:
operatiuni holesale (de valori mai mari) pentru persoane juridice si operatiuni retail ( de valori
mici) pentru persoane fizice. In functie de aceste doua categorii, bancile prezinta toate
produsele si serviciile pe care le ofera cu detaliile necesare. Pentru operatiunile prin internet
trebuie sa existe un cont deschis la banca cu aceasta dest inatie pentru care se inchie o
conventie cu banca. Beneficiarul primeste un nume de utilizator si o parola (ambele fiind
formate din cifre, litere sau o combinatie de cifre si litere, in toate cazurile unice, adica o cifra
sau o litera neputandu-se repeta), precum si un program de securizare a operatiunilor care se
instaleaza pe computerul personal.
Operatiuni bancare. Operatiunile tranzactionale care se pot efectua prin internetul
bancar sunt urmatoarele:
- depozite la termen
- plati din cont (ordine de plata);
- plati prin carduri;
- transferuri de fonduri;
- schimburi valutare;
- vizualizarea conturilor;
- acces la informatii financiar -bancare.
Infrastructura. In ce priveste infrastructura necesara pentru efectuarea operatiunilor,
aceasta este asigurata de:
- la emitent- PC cu echipament tip modem de conectare la internet si dispozitivul de securitate
(codor) a transmisiei;
- la reteaua internet - echipamente de receptie si transmisie, servere;
- la banca echipamente de receptie, server si ec hipament de criptare/decriptare;
- la beneficiar PC conectat la internet (prin ecipamentul modem) cu site -ul respectiv
si dispozitivul de securitate (codor) a transmisiei.
Operatiuni de plati cu carduri virtuale. Platile pentru procurarea de bunuri pri n
internet se fac de regula prin folosirea cardului virtual. Acesta este un card special pentru
operatiuni pe internet, similar cu cardul de credit, care se alimenteaza dintr -un card de debit
sau direct din contul curent.

73

Mesajele prin internet se transmi t sub forma codificata (criptare) pentru protectia
informatiilor privind cardurile. Criptarea decriptarea se face automat cu ajutorul unor
dispozitive speciale printr -o anumita miscare a maosului.
Operatiunile directe de cont (fara card) se pot efectua pentru plati de bunuri si
servicii catre comercianti/institutii publice/persoane particulare, constituirea de depozite
bancare, transferuri de fonduri intre conturi si schimburi valutare, bineinteles pe baza unui
cont deschis la banca si a conventiei de ut ilizare a contului in regim on -line. Pentru efectuarea
acestor operatiuni se acceseaza site -ul bancii, se formeaza codul (token) de acces, se introduce
parola si se transmit instructiunile de plata conform meniului afisat pentru fiecare fel de
produs/serviciu. La banca, operatiunile se desfasoara in urmatoarea succesiune:
decodificare, autentificare, validare si executie. Decodificarea se face automat pe baza unor
formule folosite de comun acord de cele doua parti; autentificarea reprezinta verificarea
emitentului prin parola folosita; validarea reprezinta verificarea corectitudinii mesajului si a
disponibilului in cont; executarea presupune efectuarea operatiunlior de cont si transmiterea
fondurilor prin ordine de plata electronice. Din motive de securitate se stabilesc anumite
limite valorice de plati pentru o tranzactie, precum si beneficiarii catre care se pot face astfel
de plati.

11.3 RISCUL OPERATIONAL PRIN INTERNET

Operatiunile bancare prin internet sunt supuse riscurilor clasice, precum si unor riscuri
noi, specifice acestei proceduri. Riscurile clasice trebuie insa reconsiderate in sensul cresterii
importantei unor riscuri traditionale si luarii in cosideratie a unor riscuri noi, datorita
globalizarii activitatii bancare si posibilitatii efectua rii de tranzactii bancare la distante mari
care depasesc sfera de control a unei banci.
Office of the Comptroller Curencies din Statele Unite si Electronic Banking Group din
cadrul Comitetului de la Basel au definit urmatoarele categorii de riscuri asociate
operatiunilor prin internet:
Riscul de credit. Operatiunile prin internet ofera bancilor posibilitatea de a se extinde
teritorial, clientii putand intra in relatii cu banca din orice tara de pe glob. In sistemul on -line,
in lipsa unui contact personal, este o provocare pentru banci sa verifice bonitatea clientilor,
elementul central in luarea deciziilor fondate de acordare a creditului, precum tot o provocare
o reprezinta si verificarea garantiilor clientilor departati geografic. In lipsa unei gestiuni
adecvate, operatiunile prin internet ar putea conduce la o concentrare a creditelor in afara
zonei de control a bancii, deci cu risc ridicat sau intr -un anumit domeniu mai riscant.
Gestionarea unui portofoliu de credite obtinute prin internet necesita o nou a abordare din
partea bancilor a profilului de risc, a politicilor de expunere si a practicilor de control.
Riscul de rata a dobanzii. Experienta a dovedit ca a existat o tendinta a bancilor
prezente exclusiv pe internet de a acorda rate superioare de dob anda la depozite, ceea ce a
condus la cresterea dobanzilor active, fiind in discordanta cu principiul ca dobanda trebuie sa
fie aceeasi indiferent de canalul folosit. Totodata, activele si pasivele bancare sunt foarte
sensibile la variatia ratei dobanzii, iar prin internet se pot atrage depozite si acorda
imprumuturi pentru o plaje mult mai mare de clienti decat prin orice alta forma de marketing.
Intrucat clientii cauta cea mai buna rata de dobanda sau cel mai bun termen, acestia pot
influenta cererea de credite si evolutia dobanzii cu efecte asupra rentabilitatii bancii. Ca
urmare este necesar un sistem adecvat de gestiune a activelor si pasivelor si o cunoastere a
conditiilor permanent schimbatoare ale pietei pentru a preveni atragerea de pasive scumpe
care nu se mai pot plasa in conditii de eficienta si pot determina pierderi importante pentru
banca.

74

Riscul de lichiditate. Informatiile prin internet circula mult mai rapid decat prin
canalele clasice, orice stire adversa, adevarata sau nu, ar putea determ ina deponentii sa-si
retraga depozitele in orice moment. In plus, operatiunile prin internet pot creste volatilitatea
depozitelor, intrucat clientii atrasi isi mentin depozitele pentru rate ridicate de dobanda si nu
pentru solvabilitatea bancii si sigurant a acestora. Ca atare, managementul pasivelor trebuie sa
asigure un grad de lichiditate mai mare pentru aceste depozite, ceea ce este mai costisitor si
necesita o anumita limita de expunere.
Riscul de curs valutar. Acest risc apare cand un portofoliu de cr edite este denominat
intr-o alta valuta decat cea locala sau cand se accepta depozite in alte valute de la nerezidenti.
Bancile care dezvolta activitati transfrontaliere se confrunta mai mult cu riscul valutar. De
asemenea, riscul valutar poate fi intensif icat de dezvoltarea economica, politica si sociala,
aspecte al caror impat o banca fara experienta in actiuni transfrontaliere ar putea sa nu il
aprecieze corect. Un rol esential in asemenea situatii revine autoritatii de supraveghere din
tara gazda care trebuie sa se asigure ca banca indeplineste criteriile unui sistem de
management al riscului care sa ii permita initierea de astfel de operatiuni.
Riscul de tranzactie se manifesta in conditii de greseala umana, frauda,
imposibilitatea livrarii produselor datorita greselilor de conceptie, implementare sau
monitorizare a sistemelor cu frecventa mai mare in zona fraudei prin penetrarea serverelor si
sustragerea de informatii de catre operatori neautorizati care pot deturna fonduri. Bancile
trebuie sa ofere servicii ferme si de calitate pentru a consolida increderea in numele si marca
lor. In acest scop ele isi organizeaza un control intern sofisticat pentru a supraveghea sistemul
electronic si a preveni eventuale fraude, tentativele de atac devenind o preocupa re majora.
Studiile arata ca sistemele elctronice sunt mult mai vulnerabile la atacurile interne si mai putin
la cele externe, intrucat utilizatorii interni au cel mai usor acces la informatii. In actuala etapa
de dezvoltare a internet-bankingului, riscul cel mai mare este cel de tranzactie (frauda),
intrucat sistemul de transmisie telefonica este destul de vulnerabil la interceptari.
Exemplificam cateva tipiri mai noi de atacuri: sniffers (adulmecatori) programe de
monitorizare care capteaza numele utili zatorilor si parolele atunci cand acestia intra pe sitte -ul
bancii; ghicitori de parole programe care testeaza un numar mare de combinatii posibile
pentru a obtine o intrare in retea; forta bruta o tehnica de a capta mesage codificate care apoi
sunt citite cu ajutorul programelor de spargere; interceptia interceptarea de transmisii si apoi
se incearca deducerea de informatii. Pentru protectia sistemelor s -au inventat firewalls (ziduri
de protectie) o combinatie de hardware si software plasate intre do ua retele prin care trebuie
sa treaca inregistrarea de date, precum si o gama larga de elemente de securitate pentru riscuri
specifice.
Riscul de piata se manifesta mai mult in zona operatiunilor cu valori mobiliare .
Cresterea vertiginoasa a acestei piete si tranzactionarea on-line prin internet poate conduce la
o volatilizare crescuta a valorilor mobiliare si in consecinta la necesitatea unei lichiditati mai
mari. Angajarea bancii in operatiuni de brokeraj prin internet pentru portofoliu sau o expunere
la un risc sporit trebuie analizate cu mult profesionalism. Ca si in cazul riscului de lichiditate,
efectele operatiunilor on-line asupra volatilitatii pietei trebuie monitorizate, atat de banci, cat
si de autoritatile de supraveghere.
Riscul strategic apare in cazul incompatibilitatii intre obiectivele strategice, pe de o
parte, si resursele si posibilitatile de indeplinire, pe de alta parte. Acest risc apare la
introducerea de produse/servicii noi care in conditiile internetului poate produce schimbari
substantiale intre fortele concurente. De cele mai multe ori, bancile din dorinta de a aparea pe
piata cat mai repede nu experimenteaza suficient produsul/serviciul sau implementarea (in
special pregatirea personalului) nu este adecvata si pot aparea esecuri cu consecinte
nefavorabile pentru numele bancii si ca urmare pierderea de clientela. De aceea, trebuie
analizat daca este oportuna o expertiza pentru a identifica, monitoriza si controla riscul si care

75

sa asigure ca obiectivul poate fi indeplinit in concor danta cu celelalte scopuri ale bancii si cu
toleranta la risc. Prin natura sa, riscul strategic este mai general si mai extins decat celelalte
tipuri de risc, intrucat deciziile managementului pot avea implicatii asupra tuturor tipurilor de
risc. O industrie, cum este internetul, poate aduce avantaje substantiale daca strategia si
maniera de concepere si implementare a produsului/serviciului este adecvata.
Riscul reputational este determinat de impactul negativ al activitatii bancii prin
internet asupra opiniei publice, ca urmare a unor servicii de calitate indoielnica, neasigurarea
confidentialitaii informatiei despre clienti, promovarea cu usurinta a unor produse/servicii,
lipsa de raspuns la cerintele clientilor. Riscul reputational poate expune banca la pierderea
clientilor, reducerea veniturilor si chiar la litigii datorita nerespectarii angajamentelor pentru
facilitatile prezentate pe site. Operatiunile prin internet sporesc dependenta bancii de
partenerii care asigra suportul tehnologic, existand risc ul ca acestia sa nu-si mentina serviciile
la un nivel constant inalt. De aceea, banca trebuie sa efectueze controale care sa gestioneze si
sa monitorizeze acest risc si sa primeasca informatii despre planurile tertilor de derulare a
actvitatii. Un alt aspect important il constituie eventualele brese in sistemul de securitate al
site-lui bancii, clientul putand sa constate gradul de soliditate al tranzactiilor efectaute de
banca prin internet. Pentru a se proteja impotriva acestor amenintari, banca trebuie s a dezvolte
si sa mentina standarde de performanta ridicate, sa revizuiasca si sa testeze periodic solutiile
de continuare a activitatii, precum si sa imbunatateasca permanent strategiile de comunicare.
Gestionarea riscului operatiunilor bancare prin inter net este un domeniu nou care
necesita o anumita tehnologie bancara de identificare, dimensionare, monitorizare si control a
expunerii la risc. In prezent exista o dilema privind elaborarea unei tehnologii interne sau
alegerea unei tehnologii externe care s a fie implementata de o firma specializata. Mai mult, se
contureaza ideea ca intreaga activitate de operatiuni bancare prin internet sa fie plasata la o
firma de specialitate (out -sourcing) in special de bancile care nu dispun de infrastructura
necesara.
Pentru gestionarea riscului opertiunilor bancare prin internet, Electronic Banking
Group de la Basel a recomandat bancilor un set de 14 principii, astfel:
1 Comitetul de Directie si administratorii trebuie sa organizeze supravegherea
efectiva a riscurilor asociate activitatii on-line, inclusiv stabilirea de elemente specifice de
contabilitate, politici si control. Ca urmare, este necesara revizuirea strategiei bancii,
infiintarea unui serviciu de specialisti in supraveghera riscurilor in functie de vulnera bilitatea
retelelor si sensibilitatea informatiei transmise.
2 Comitetul de Directie si administratorii trebuie sa revizuiasca si sa aprobe
aspectele-cheie ale controlului securitatii informatiei. Aceasta presupune stabilirea modului
de autorizare, control logic si fizic de acces si o infrastructura de securitate adecvata.
Totodata, vor trebui gestionate amenintarile externe prin anumite tehnici, ca programe anti virusi, programe de detectare a intrarilor frauduloase in retea si testarea gradului de penetr are
a retelei interne si externe.
3 Comitetul de directie si administratorii trebuie sa stabileasca o politica de
colaborare cu partenerii in oferirea serviciilor prin internet. Managementul
bancii trebuie sa evalueze riscurile de parteneriat, sa efectue ze analize asupra competentei
partenerilor si sa solicite efectuarea de audit intern si extern.
4 Banca va trebui sa ia masurile indicate pentru a autoriza si identifica clientii cu
care efectueaza operatiuni prin internet. Banca trebuie sa foloseasca met ode sigure de
autentificare (PIN, parola, smart card si certificat digital) si de autorizare a clientilor pentru
reducerea riscului de furt al identitatii, operatiuni frauduloase de cont si spalari de bani.
5 Bancile trebuie sa foloseasca metode de autent ificare a tranzactiilor care sa
promoveze non-repudierea. Non-repudierea necesita crearea unei dovezi a originii livrarii
informatiei electronice pentru a proteja expeditorul impotriva falsei negari din partea

76

emitentului. Cel mai cunoscut mijloc este acor darea certificatelor digitale care impreuna cu
semnatura digitala permit identificarea in mod unic a emitentului.
6 Bancile trebuie sa asigure masurile indicate pentru separarea adecvata a sarcinilor
intre sistemele de internet banking, bazele de date si aplicatii. Separarea sarcinilor este o
masura uzuala si da siguranta ca tranzactiile sunt autorizate, inregistrate si supravegheate in
mod corect.
7 Bancile trebuie sa sigure controlul autorizarii si conditiile de acces.
Pentru a sustine separarea sarcin ilor, bancile trebuie sa controleze strict autorizarea si
conditiile de acces.
8 Bancile trebuie sa asigure integritatea datelor. Integritatea datelor se refera la faptul
ca atat datele stocate cat si cele in tranzit nu pot fi modificate fara autorizatie.
9 Bancile trebuie sa asigure existenta reperelor pentru audit. Intrucat informatiile sunt
in format electronic numai anumite repere sunt supuse auditului, ca: deschideri, modificari si
inchideri de cont; tranzactii cu consecinte financiare; tranzactii pe ste limita; acordare,
modificare sau revocare a drepturilor de accesare a sistemului.
10 Bancile trebuie sa ia masurile necesare pentru a pastra confidentialitatea
informatiilor. Bancile trebuie sa se asigure ca toate inregistrarile si informatiile sunt a ccesibile
numai celor autorizati si ca toate datele confidentiale sunt protejate impotriva accesului
neautorizat. Folosirea eronata sau expunerea neautorizata de informatii expune banca atat la
un risc legislativ, cat si la unul reputational.
11 Bancile trebuie sa se asigure ca informatiile furnizate pe paginile lor de Web sunt
adecvate in permiterea unor potentiali clienti sa isi formeze o opinie in privinta identitatii si
statutului bancii.
12 Bancile trebuie sa ia masurile necesare pentru a asigura ada ptarea la regulile de
confidentialitate aplicabile in jurisdictia in care ele ofera servicii prin internet. Bancile
trebuie sa depuna eforturi pentru ajustarea politicilor de confidentialitate la normele juridice
existente, prezentarea politicilor clientil or sai, evitarea folosirii informatiilor private in scopuri
nepermise sau neautorizate.
13 Continuitatea in timp a activitatii. Banca trebuie sa ofere servicii pe un timp
indelungat si prevzibil pentru client. In acest scop, capacitatea curenta si previziu nile trebuie
corelate cu dinamica pietei de comert electronic si a ratei viitoare de acceptare de catre clienti
a serviciilor bancare prin internet.
14 Bancile trebuie sa dezvolte planuri adecvate de gestiune a incidentelor pentru a
ingradi si minimiza problemele care apar in mod neprevazut, inclusiv atacuri interne sau
externe. Aceste actiuni se refera la mecanisme de identificare a unui incident sau criza imediat
ce a aparut, strategii de comunicare cu mass -media in cazul aparitiei unor atacuri sau brese de
securitate, procedura simpla de alertare a autoritatilor, procedura de informare a clientilor si
mass-media cu privire la eventualele probleme din sistem.
Electronic Banking Group precizeaza ca aceste principii nu sunt definitive, urmand sa
fie completate si imbunatatite, si nici obligatorii, ci au numai un caracter de recomandare
pentru evitarea unor evenimente nedorite si intarirea increderii in internetul bancar.

11.4 SECURITATEA OPERATIUNILOR BANCARE PRIN INTERNET

Securitatea electronica este definita de unii experti ca acele politici, recomandari,
procese si actiuni necesare minimizarii riscului aferent efectuarii tranzactiilor electronice, risc
ce se refera la brese in sistem, intruziuni sau furt, iar altii ca orice mijloc, tehnica sau pro ces
utilizat pentru a proteja volumul de informatii al unui sistem. Valoarea informatiei se
bazeaza pe integritatea sa, iar in cazul in care sistemul de securitate nu permite indeplinirea

77

acestei cerinte, informatia isi pierde din semnificatia sa. In aces t context, specialistii Bancii
Mondiale considera ca securitatea este o modalitate de a adauga valoare, devenind o
preocupare majora a institutiei care trebuie sa o implementeze.
Sistemul global de securitate al unei banci trebuie sa cuprinda elemente de politica,
securitate, control, testare si dotare tehnica. Banca Mondia recomanda un sistem de securitate
pentru operatiuni bancare prin internet structurat pe 12 nivele: responsabilul cu securitatea,
autentificarea, firewalls (granite de protectie), filtra rea activa a continutului, sistem de
detectare a intruziunilor, programe anti -virus, criptare, testarea vulnerabilitatii, administrarea
adecvata a sistemului, aplicatie de gestionare a politicii bancii si planul de reactie la incidente.
Aspectele cheie ale functionarii unui sistem de securitate sunt: accesul, autentificarea,
increderea, non-repudierea, confidentialitatea, disponibilitatea.
In sistemele electronice de plati autentificarea si non-repudierea reprezinta etapele
cele mai importante si de regula se folosesc echipamente performante de securitate.
Modalitatile cele mai cunoscute de autentificare si non -repudiere sunt urmatoarele:
Parole si PIN-uri (Personal Identification Number). Acestea sunt cele mai cunoscute dar si
cele mai vulnerabile din toa te tehnicile individuale de autentificare. Eficienta securitatii prin
parola depinde de trei factori:
1. lungimea si continutul parolei care depind de valoarea si sensibilitatea
informatiilor protejate; standardele privind compozitia parolei prevad utilizare a
de cifre si simboluri, precum si litere alfabetice mari si mici;
2. confidentialitatea parolei se asigura prin criptarea acesteia si a fisierelor pe 128
biti in momentul stocarii sau transmiterii; cele mai frecvente cazuri de
interceptie a parolei se reali zeaza in urma studierii comportamentului
utilizatorului si captarii acesteia in tranzitul prin diverse site -uri sau prin
exploatarea vulnerabilitatii serverului si obtinerea fisierului cu parole;
3. sistemul de control al parolei cerintele minime pentru se curitate prevad
urmatoarele metode: restrictionarea optiunilor de acces automat, blocarea dupa
trei incercari esuate, stabilirea unui interval de expirare a parolei, intreruperea
conexiunii cu clientul dupa o perioada de inactivitate, oferirea de asistenta
pentru selectarea parolelor complexe, incorporarea unei metode multi -factor
pentru sistemele de mare valoare.
Cu toatea ceste precautii, punctele slabe ale parolelor sunt tehnologia si timpul, in
sensul ca prin anumite programe si procesoare de mare capa citate ( 1 milion combinatii/sec.)
se pot realiza, intr-un interval de cateva luni, toate combinatiile posibile si pot fi aflate
parolele dorite.
Token si smart card. Token-ul este o metoda de autentificare bi -factoriala bazata pe
un cod personal si o paro la sau un element biometric, informatii care sunt stocate intr -o
memorie. Token-ul depoziteaza aceste informatii si ca urmare nu poate identifica decat parole
statice. Token-ul care foloseste tehnologia cip -urilor si care se aplica pe un card formeaza
smart cardul. Gradul de sofisticare a cip -urilor difera dar acestea, oricat de perfectionate, pot
fi totusi penetrate. Pentru intarirea securitatii cardului, in cip se introduc si informatii de
natura bionica in cazul persoanelor fizice. Institutiile financiar e utilizeaza token-uri
generatoare de parole pentru a autentifica clientii comerciali in vederea accesului de la
distanta a sitemului de operatiuni prin internet. Infrastructura de cheie publica (PKI) poate
incorpora smart carduri care sa contina acreditar i ale utilizatorului si un certificat digital.
Biometria. Tehnicile de autentificare biometrica pot acorda sau nega accesul la retele
prin verificarea automata a identitatii persoanei fizice sau de comportament. Identificatorul
biometric este creat din su rse ca figura utilizatorului, geometria palmei, voce, iris, retina,
amprenta degetului sau a mainii. Odata captat un element biometric este tradus, algoritmic,
intr-un sir complex de numere si stocat intr -o baza de date drept sablon. Ulterior, sablonul e ste

78

comparat cu fiecare mostra biometrica prezentata de client pentru identificare. Mostra se

realizeaza cu ajutorul unui dispozitiv de validare care sesizeaza cracterisricile fizice si
transmite informatiile la baza de date. Daca exista compatibilitate in tre cele dou seturi de
informatii, verificarea identitatii este realizata. Pentru a se simplifica operatiunile, informatiile
biometrice se pot introduce in cip -ul din smart card si se transmit odata cu informatiile clasice
PIN, numar card, nume etc. Princ ipalele tipuri de dispozitive biometrice sunt urmatoarele:
- Scanarea irisului. Recunoasterea biometrica a irisului implica identificarea a 266 de
trasaturi detectabile ale irisului care se convertesc intr -un cod digital Iris Code. Nu exista
doua irisuri identice, nici la aceiasi persoana, nici la gemeni, ceea ce face ca gradul de
personalizare sa fie maxim. Informatiile scanate se pot pastra timp indelungat, deoarece irisul
ramane neschimbat pe toata durata vietii. Concluzia analistilor Bancii Mondiale es te ca
scanarea irisului poate deveni o masura importanta de securitate pentru angajatii institutiilor
finaciare care sunt responsabili cu transferurile de valori mari.
- Scanarea amprentei. Tehnologia permite captarea imaginilor de inalta calitate ale
amprentei, in alb-negru, care sunt procesate in vederea extragerii anumitor informatii si apoi
trimise pentru sablon. Deci, nu toata amprenta se pastreaza in baza de date ci numai o parte
din informatii. Amprentele sunt unice si permit identificarea precisa a persoanei utilizatoare.
Tehnologia optica este cea mai des folosita, degetul fiind pus pe o placa de plastic, iar un
dispozitiv converteste imaginea amprentei intr -un cod digital. Tehnologiile mai noi sunt tot
optice dar bazate pe silicon si tehnologii cu ultra sunete. Deosebit de scanarea amprentei
degetului, se mai foloseste si scanarea mainii, atat partea frontala cat si cea laterala ale palmei,
lungimea degetelor, distanta dintre articulatii sau forma acestora. Aceasta forma se foloseste
pentru sistemele cu securitate joasa sau medie. Deformarile care apar pe parcurs, in special la
persoanele in varsta sau la cele cu anumite maladii, ridica probleme in extinderea acestei
forme de autentificare.
- Autentificarea vocala. Tehnologia se bazeaza pe calitati le distincte ale vocii fiecarei
persoane. In aplicatiile de telefonie, autentificarea vocii functioneaza prin telefonul obisnuit,
in timp ce in aplicatiile PC este disponibila o paleta larga de combinatii intre microfoane si
placi de sunet compatibile cu o rice computer. Dezavantajul este ca exista posibilitatea
inregistrarii in prealabil a vocii unui subiect si a reluarii ulterioare a inregistrarii, ajungandu -se
la falsa acceptare a unui infractor intr -o retea sau intr-un sistem de conturi al unei banci.
Pentru diminuarea acestui risc trebuie dezvoltate o serie de metode de identificare exacta a
utilizatorilor, una dintre acestea fiind solicitarea sa -si confirme identitatea prin rostirea unor
secvente numerice aleatoare.
- Scanarea semnaturii. Pentru determinarea manierei in care o persoana semneaza,
tehnologia examineaza viteza, presiunea si alti factori relativi la efectuarea semnaturii.
Biometria unei semnaturi manuale nu se bazeaza doar pe forma semnaturii, ci si pe dinamica
acesteia. Semnatura e captata odata cu elementele temporale viteza, acceleratie, presiune si
anumite sabloane - spre exemplu se poate determina daca punctul pe i a fost pus ls sfarsitul
semnaturii sau pe parcurs. Majoritatea rau -voitorilor au acces doar la forma fizica a
semnaturii gasind fie o chitanta, fie un card pierdut. Ei nu pot copia intensitatea folosita in
timpul efectuarii semnaturii si nici viteza, ambele schimbandu -se in timpul procesului de
semnare. Acest tip de scanare este foarte util in sistemul bancar unde se vehic uleaza multe
documente si de valori importante. Tehnologia pentru scanarea semnaturii este comparabila,
din punct de vedere al acuratetei, cu cea folosita la scanarea retinei sau a amprentelor.
ETAPELE UNEI PLATI PRIN INTERNET:
1 Cumparatorul obtine de la banca lui un card virtual incarcat cu o anumita suma de bani
2 Cumparatorul (posesorul de card virtual) acceseaza site -ul magazinului virtual care accepta
plata prin card si apoi alege produsul
3 Cumparatorul lanseaza comanda si completeaza informatiile privitoare la card

79

4 Comerciantul transmite bancii lui informatiile privitoare la card si tranzactie

5 Banca comerciantului autentifica mesajul si transmite informatiile prin sistemul VISA
bancii emitente a cardului
6 Banca emitenta valideaza mesajul s i il retransmite prin sistemul VISA bancii beneficiarului
(comerciantului)
7 Comerciantul primeste mesajul de autorizare si poate elibera marfa
8 Transmiterea fisierului cu tranzactiile
9 Transferul fondurilor

Teste grila
1. Tipuri de internet bancar po t fi:
a. informational
b. comunicativ
c. tranzactional
d. toate variantele sunt corecte
2. Operatiunile tranzactionale care se pot efectua prin internetul bancar sunt :
a. depozite la termen
b. retrageri de numerar
c. plati din cont (ordine de plata)
d. plati prin carduri
e. transferuri de fonduri

80

Capitolul 12
CANALE ALTERNATIVE DE PLATI ELECTRONICE

Inovatiile monetare care permit contactul clientilor cu banca de la distanta, respectiv

sediul firmei sau domiciliul clientului, sunt cunoscute sub denumirea de banca la domiciliu.
Din punct de vedere istoric, banca la domiciliu a aparut in SUA in cadrul micilor banci de
economii in care au inceput sa se efectueze operatiuni de plata prin telefon pentru un numar
restrans de servicii. Asemenea operatiuni erau posibile intrucat exista un numar mic de clienti
care erau cunoscuti de personalul bancii si beneficiau de increderea acestuia. Noul suport a
devenit vocea umana transmisa prin telefon prin care se comunicau instructiunile de plata.
Introducerea calculatoarelor a determinat noi pro grese prin utilizarea mesajelor
preinregistrate pentru fiecare produs/serviciu, folosirea unor cuvinte cheie pentru fiecare fel
de serviciu, receptionarea mesajelor clientului si chiar raspunsuri afirmative sau negative la
unele solicitari. Evolutiile ulte rioare au redus rolul apelului vocal in favoarea comunicarii prin
computer care a devenit mai sigura, a permis transmiterea de instructiuni precise sub
semnatura electronica si accesul la toate produsele si serviciile bancare electronice. Noile
canale de plati la distanta care au castigat piata au devenit in sectorul populatiei internetul
bancar, videotex si mobile banking, iar in cel al companiilor - multicash si cash management.

12.1 VIDEOTEX
Videotex este un canal de telecomunicatii care are la ba za videografia, adica
transmiterea imaginilor video prin telefon. Sistemul Videotex permite vizualizarea imaginilor
privind situatia conturilor, a instructiunilor de plata care se transmit, a produselor si serviciilor
bancare, precum si a informatiilor de consultanta bancara.
Videotex a fost conceput, in 1973, la Centrul de Cercetari Martlesham din Anglia,
apartinand de British Telecom, sub numele de Wiewdata, apoi Prestel, iar astazi de Videotex.
Viziunea inventatorilor a fost de a combina liniile telefon ice cu canalele de televiziune in
vederea obtinerii unor informatii si a efectuarii de operatiuni bancare uzuale, avand in vedere
ca fiecare familie dispunea de un telefon si un televizor. Echipamentele suplimentare necesare
constau dintr-un adaptor la TV, un codor pentru codificarea/decodificarea informatiilor si un
modem pentru transmisie, produse ieftine si disponibile pe piata. Inventatorii mizau pe
extinderea rapida a noului produs datorita ofertei diversificate de servicii si costului redus al
exploatarii. Sistemul s-a extins in Europa, Canada si SUA, in variante perfectionate in functie
de cerintele nationale. Cu toate acestea, sistemul a rezistat numai in Franta sub numele de
Minitel, in celelalte tari s -au inregistrat deficite financiare in exploata re si s-a renuntat la
folosirea lui.
Arhitectura. Videotex implica participarea a trei entitati: utilizatorul, reteaua de
transmisie si banca. Utilizatorul trebuie sa dispuna de un televizor conectat la sistemul
telefonic si de un post telefonic. Reteaua de transmisie dispune de echipamente care primesc
si transmit mesajele de conectare (RTC comutatoare de retea) si mesajele de informatii
(TPC) si de un punct de acces video (PAV). Banca dispune de mai multe echipamente,
respectiv pentru primirea mesajelo r, prelucrarea acestora, stocarea de informatii (baza de date)
si centrul Videotex. Fluxul operatiunilor bancare in sistemul Videotex se prezinta astfel:
1- utilizatorul solicita conectarea la retea printr -un apel telefonic verificat si recunoscut de
comutatorul RTC
2 - reteaua telefonica stabilieste legatura cu punctul de acces video (PAV), cu comerciantul si
cu banca

81

3 - utilizatorul selecteaza serviciile, emite comanda si primeste informatiile de pret

4 - utilizatorul se informeaza, video, asupra sit uatiei sale financiare si transmite instructiunea
de plata
5 - instructiunea de plata se inregistreaza in cardul cu memorie si in calculatorul
comerciantului
6 - comerciantul transmite fisierul bancii sale
7 - banca comerciantului transmite fisierul de plata catre banca utilizatorului
8 - banca utilizatorului transfera fondurile catre banca comerciantului
Sistemul Videotex are evidente avantaje fata de transmiterea vocala a instructiunilor
de plata dupa cum urmeaza:
- accesul in tot timpul zilei la ba nca si comercianti;
- accesul la cele mai recente informatii existenete in baza de date la ambele entitati;
- accesul la informatii cu un grad de detaliere pe mai multe paliere (retea
arborescenta);
- un limbaj simplificat, ceea ce il face operativ;
- posibilitatea de a selecta serviciile bancare si modalitatea de plata.
Operatiunile bancare prin Videotex se efectueaza cu ajutorul cardului de credit cu
memorie care se introduce in fanta terminalului de la domiciliu si se poate efectua plata catre
furnizor. Procedura este similara cu cea prezentata la carduri, respectiv tastarea PIN -ului si a
sumei de plata, celelalte elemente fiind preluate automat de cititorul de card din echipamentul
atasat la computer. Operatiunea de plata se inregistreaza concomiten t in ordinatorul
comerciantului si in cardul de credit cu memorie al utilizatorului. Deosebit de cardul de credit
cu memorie se poate folosi si cardul de debit pentru diverse viramente (televiramentul) in
limita sumei din contul bancar de card. Acest proce deu se foloseste si pentru managementul
trezorier al utilizatorului prin virarea sumelor dintr -un cont in altul, constituirea de depozite,
plati de rate la credite, dobanzi etc.
Videotex ofera posibilitatea obtinerii de informatii (teleconsultanta) privin d starea
financiara a utilizatorului, produsele si serviciile bancare si cele de pe piata de capital. Cele
mai frecvente informatii solicitate se refera la soldul contului bancar, capacitatea de plata a
cardului ramasa disponibila, ratele din credite scade nte in viitorul apropiat, dobanzile de plata,
dobanzile de incasat si istoricul unor operatiuni efectuate in ultima luna. Teleconsultatia este
in continua extindere si bancile isi largesc baza de date pentru o cat mai mare satisfacere a
cerintelor clientelei.
Cu toate avantajele oferite de sistemul Videotex, acesta nu a fost introdus in Romania,
fiind preferat internetul bancar. Datorita concurentei internetului, numarul utilizatorilor
sistemului Videotex este in scadere chiar in Franta, tara in care a avu t cel mai mare succes.

12.2 MOBILE BANKING

Operatiunile bancare prin telefonul mobil (mobile banking) au aparut in ultimii ani ai
deceniului trecut si reprezinta o alternativa a internetului in sensul ca se pot transmite
instructiuni bancare din orice loc si in orice moment prin telefonul mobil, deci fara un
terminal PC conectat la o retea. Mobile banking-ul (m-banking) este un canal de operare de
catre un posesor de telefon mobil care poate transmite mesaje scrise la o banca pentru
obtinerea de informatii si efectuarea de operatiuni bancare si poate primi mesaje scrise sau
sonore de raspuns. Mobile banking -ul face parte din categoria platilor electronice pentru
persoanele fizice, posesoare de carduri, care se adreseaza numai bancii emitente a cardului. In
Romania, mobile banking-ul a fost introdus in 1999 iar in prezent opereaza numai la cateva
banci.

82

Servicii m-banking. Serviciile bancare oferite prin telefonia mobila folosesc

tehnologii standard privind platile prin carduri, precum si tehnologii stan dard sau vocale
pentru operatiuni de transfer intre conturile curente si cele de card si consultanta bancara.
Tranzactiile sunt initiate in baza calitatii de detinator de card si de cont curent pe care clientul
o are fata de banca. Operatiunile bancare car e se pot efectua prin m-banking sunt urmatoarele:
- consultare privind soldul conturilor de card (disponibil sau credite) si limita de
creditare disponibila;
- consultare privind produsele si serviciile bancare: depozite, credite, dobanzi, scoring,
cursuri valutare etc;
- efectuarea de plati intrabancare pentru servicii furnizate de anumite companii;
- transfer de fonduri (in lei si valuta) intre conturile de card si intre contul curent si cel
de card;
- obtinerea unui extras de cont si lista ultimelor 5-10 tranzactii;
- solicitarea blocarii contului de card in cazul pierderii/furtului cardului;
- avertizarea clientului la tranzactiile efectuate din contul sau de card la ATM sau POS
peste o anumita suma;
- avertizarea clientului la epuizarea disponib ilului, limitei de creditare sau modificarea
limitei de creditare.
Serviciile bancare sunt disponibile pe intreaga perioada de valabilitate a cardului iar
aria de utilizare este zona in care opereaza reteaua de telefonie mobila.
Tehnica operationala. Pentru efectuarea operatiunilor de m -banking, clientul trebuie
sa posede un telefon mobil WAP (Wireles Aplication Protocol) si sa aiba un abonament
pentru acest serviciu la reteaua de telefonie mobila. In vederea utilizarii serviciilor m -banking,
clientul trebuie sa incheie o conventie cu banca emitenta a cardului in care se prevad
drepturile si obligatiile partilor, un user name si o parola ca elemente de securitate, precum
si alte caracteristici de tehnica operativa specifice serviciului. Tehnica de lucru are si anumite
restrictii in sensul ca platile pentru servicii sunt limitate numai la companiile care au acceptat
transferul de fonduri prin reteaua de telefonie mobila la care este abonat clientul si au conturi
la banca emitentului de card. Intrucat ecranul telefonului este destul de mic se foloseste o
structurare a mesajelor folosind simboluri si cifre, ca de exemplu: SC sold cont, TF transfer
fonduri, CD card debit, CC card credit, NC numar cont (cifre), S suma (cifre) etc. Lista
mesajelor structurate se tr ansmite clientului de catre banca la semnarea conventiei cu
instructiunile de folosire. Pentru efectuarea operatiunilor se urmareste meniul afisat, pas cu
pas, si in final se apasa pe tasta enter. Dupa tastarea mesajului apare pe ecran send to
pentru care se tasteaza codul retelei si se apasa pe tasta ok.
In cadrul bancii, operatiunile sunt mult mai laborioase, cele mai importante fiind
autentificarea si validarea. Autentificarea se refera la recunoasterea clientului in functie de
user name si parola. In practica, parola se schimba din timp in timp pentru a se evita eventuale
interceptari a acesteia. Pentru securitatea interna a operatiunilor, fiecare client primeste un cod
care este cunoscut numai de adminisatratorul de cont, astfel ca nimeni nu poat e accesa contul
clientului in afara de persoanele autorizate. Validarea consta in verificarea disponibilului din
cont dupa care se poate executa instructiunea de plata.
In ce priveste serviciul vocal, acesta se foloseste in special pentru operatiuni de
consultanta bancara (disponibil in contul de card si limita de creditare, scoringuri pentru
diferite credite privind persoanele fizice, informatii pentru diverse produse si servicii bnacare,
informatii despre unele tranzactii efectuate, informatii pentru com erciantii care au POS si
primesc carduri emise de banca, informatii Western Union pentru persoanele care astepta un
transfer de bani din strainatate etc), precum si viramente intre doua conturi de card sau intre
un cont de card si un cont curent.

83

Operatiunile de m-banking sunt inca in faza de pionierat pe plan mondial dar

specialistii prevad noi procedee care vor asigura extinderea rapida a acestui sistem si o
concurenta puternica cu internet -banking.

12.3 MULTICASH
MultiCash face parte din categoria produselor informatice pentru realizarea de
operatiuni bancare electronice prin utilizarea unui calculator personal conectat la reteaua
telefonica prin intermediul unei conexiuni modem. Produsul MultiCash se adreseaza mai
mult persoanelor juridice si asigu ra efectuarea de plati interne, plati internationale, obtinerea
unor informatii de cont si optimizarea administrarii resurselor bancii. In anul 2002, pachetul
MultiCash a fost utilizat in peste 300 de banci din 20 tari si peste 500 mii de companii. In
Romania, produsul a fost introdus in anii 1999 -2000 si este folosit de mai multe banci BCR,
BRD Group Societe General, Raiffeisen Bank, ING, ABN AMO la care sunt conectate cca
700 companii.
Arhitectura MultiCash.
Produsul MultiCash dispune de trei module: unul pentru banca , altul pentru clienti si
o interfata pentru sistemul informatic al bancii. Modulul pentru banca asigura gestionarea
comunicatiilor cu clientii, autentifica utilizatorii in raport cu drepturile de acces si semnaturile
electronice si realizeaza procesarea operatiunilor bancare; modulul pentru clienti gestioneaza
comunicarea dintre clienti si banca si permite selectarea aplicatiilor disponibile cum sunt:
cash management, plati interne, plati internationale, operatiuni cu titluri de valoare, acreditive,
informatii privind conturile, tranzactiile etc.
Functia modulului de baza este de cash management, adica de administrare generala
a programului, vizualizarea si tiparirea informatiilor primite de la banca (conturi, extrase de
cont, solduri si tranzactii), precum si stocarea acestora in baza de date a clientului, ceea ce
permite consultarea datelor in orice moment fara a mai fi necesara o conexiune on -line cu
banca.
Functiile modulelor de plati interne si plati internationale sunt de a crea ordinele de
plata pe baza informatiilor din bazele de date ale clientului (banci, conturi, ordonatori de plati,
beneficiari). Ordinele de plata create si aprobate se stocheaza intr -un fisier de plati la client
care apoi se transmit la banca prin reteaua SWIF T. Pentru transmitere se foloseste o alta
parola de comunicatii care este diferita de cea individuala de utilizator. Toate operatiunile
efectuate se inscriu intr-un jurnal care ofera un istoric al folosirii modulului.
Functia modului bancar este de autentificare si validare a instructiunilor de plata,
precum si de retransmitere a acestora la banca beneficiarului. Fisierele primite de la clienti de
regrupeaza pe banci externe, se adauga informatiile privind modul de suportare al
comisioanelor si se verifica daca toate informatiile obligatorii sunt complete si corecte.
Fisierele pregatite raman in asteptare pana la primirea aprobarii dupa care se transmit, intr -o
forma codificata, prin reteaua SWIFT.
Securitatea aplicatiei este asigurata la doua nivele: al p rogramului client si al
procedurii de comunicare cu banca. La nivelul programului client, securitatea este asigurata
prin user name si parola individuala, utilizatorul avand acces numai la functiile si meniurile
care i-au fost atribuite de banca. La nivelu l procedurii de comunicre, securitatea tranzactiei
este data de procedura de criptare si decriptare cu schimbarea cheilor publice. Fiecare client
detine cheia sa de criptare care se modifica dupa fiecare comunicare cu banca. Suplimentar
exista si semnatura electronica. Fiecare client dispune de cheia sa privata cu care semneaza
electronic fisierele de plata care se transmit. Banca verifica aceasta semnatura cu ajutorul
cheii publice pereche.

84

Produsul MultiCash s-a dovedit viabil si eficient pentru persoane le juridice si s-a
raspandit rapid in sistemul bancar. Asociat cu sisteme performante de plati si de transfer
asigura decontarea intre parteneri intr -un timp scurt si cu un grad ridicat de securitate.
Teste grila
1. Operatiunile bancare de tip Mobile banking presupun utilizarea:
a. telefonului mobil
b. internetului
c. terminale electronice de tip ATM sau POS
2. Canalul Videotex implica participarea urmatoarelor entitati:.
a. utilizatorul
b. reteaua de transmisie
c. banca
d. toate raspunsurile sunt corecte

85

BIBLIOGRAFIE
1. Aaker D., Noris D. - Characteristics of TV Commercials Perceived as Informative ,
Journal of Advertising Research, nr.2,1982
2. Anderson E., Mittal V. - Strengthening the Satisfaction -Profit Chain Journal
of Service Research, Nov.2000
3. Armstrong G., Kotler P. - Marketing An Introduction , Prentice Hall, 2003
4. Atreya M., Hammond B., Paine S., Coviello A. Digital signatures Editura McGraw,
US, 2002
5. Basno C., Dardac N. Sisteme de plati, compensari si decontari Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2003
6. Bichi C. Institutiile emitente de moneda electronica Piata fiananciara, octombrie, 2002
7. Thomas D. K. Development Electronic Finance World Bank Group, Washington,
June, 2002
8. Costica I., Lazarescu S. Politici si tehnici bancare Editura ASE, Bucuresti, 2004
9. Diaconescu M. Banci, sisteme de plati, riscuri Editura Economica, Bucuresti, 1999
10. Kiritescu C. Moneda. Mica enciclopedie Editura stiintifica si enciclopedica,
Bucuresti, 1982
11. Mutu S. Tehnici moderne de gestiune bancara Editura ALTIP, Alba Iulia, 2000
12. Negrus M. Plati si garantii internationale Editura ALL -B, Bucuresti, 1998
13. Nitu I. Managementul riscului bancar Editura Expert, Bucuresti 2000
14. Paraschiv D. Tehnica platilor internationale Editura Economica, Bucuresti, 2003
15. Popa S., Cucu A. Economia subterana si spalarea banilor Editura Expert, Bucuresti,
2000
16. Preoteasa V., Filipescu C., Hartescu G. Instrumente si tehnici de plata Institutul
Bancar Roman, Bucuresti, 2000
17. Vasilache D. Plati electronice, o introducere Editura Rosetti, Bucuresti, 2004
TransFonD
18. Automated, Clearing House (ACH), Manual Interbank Paynment System, Bucuresti,
2002
Parlament
19. Legea bancara nr.58/1998 (actualizata)
20. M.O. nr. 121/1998
21. Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin legea nr.
83/1994
22. Legea nr.59/1934 asupra cecului, modificata prin legea nr. 83/1994
23. Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic MO nr 483/2002
24. Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica MO nr. 429/2001

86

BNR
25. Regulamentul nr.1/2005 privind sistemele de plati care asigura de contarea de fonduri
26. Regulamentul privind debitarea directa prin sistemul ACH, 2005
27. Regulamentul nr.4/2002 privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor
de plata electronica si relatiile dintre participanti la aceste tranzactii, MO nr. 50 3/2002
28. Regulamentul nr. 1/2001 privind organizarea si functionarea la BNR a Centralei
incidentelor de Plati
29. Norma nr.1/2005 privind ordinul de plata
30. Norma nr. 31/1993 privind operatiunile de casierie
31. Manual privind Compensarea automata, 2005

87