Termenul de ,, opinia publica este pentru prima oara definit de Jean-Jacques Rosseau in anul

1774, atunci cand ii atresa ministrului francez de Externe, o scrisoare prin care ii spunea ca in
ochii opiniei publice acesta este caracterizat drept simpatizant al austriecilor. Rosseau foloseste
deci termenul de opinie publica cu caracter de judecata. Autorul spune ca exista trei feluri de
legi care stau la baza statului: dreptul public, dreptul penal si dreptul civic, dar la acestea trei se
mai adauga si cea de-a patra, este vorba despre legile care nu sunt gravate in bronz sau marmura,
ci in inima cetatenilor, legi care constituie adevarul constitutiei unui stat si care in fiecare zi
capata forte noi.1
Dar si alti autori au incercat sa defineasca termenul de ,,opinie publica ,sociologi,psihologi si
oamenii de litere spun ca aceasta idee s-a desprins cu ideea ca opinia publica este opinia
neoficiala, opinia care are de-a face cu strada,cu masa de oameni, cu conversatia in diferite locuri
publice, dar care nu are nicio legatura cu cercurile oficiale, ba chiar ea plamadeste ca o
alternativa, ca o interpretare alternatica in raport cu cea oficiala.2
Tarde, numeste opinia publica ca fiind o ,,rezultanta, Jhon Locke o defineste ca fiind ,, legea
opiniei, legea prestigiului si legea modei, accentuand caracterul de costrangere al opiniei
publice , iar David Hume priveste opinia publica din perspectiva guvernamentala si afirma ,,
guvernarea nu se bazeaza pe nimic altceva decat pe opinie.3
Park defineste opinia publica ca fiind opinia tuturor,nici macar a majoritatii persoanelor care
compun publicul, si nu este niciodata opinia cuiva, ci reprezinta tendinta generala a publicului in
ansamblu.4
Pornind de la citatul spus de Lippmann, putem afirma ca cetateanul practic se simte blocat,
crezand ca opinia lui nu conteaza ceea ce il face sa stea retras. Avand in vedere problemele pe

1 Elisabeth Noelle-Neumann,Spirala tacerii, Opinia publica- invelisul nostru

social,Bucuresti, Edicura Comunicare.ro ,2004, pp. 103-106.
2 Paul Dobrescu, Alina Brgoanu, Nicoleta Corbu, Istoria Comunicrii, Bucureti, Editura
Comunicare.ro, 2007, p. 25.
3 Ibidem p. 26.
4 Ibidem, p. 112.

care le presupune societatea moderna, cetateanul, oricat ar fi de instruit si de interesat de viata

publica, va ramane exterior problemelor publice adevarate.5
In ziua de astazi, televiziunea are un impact foarte mare asupra publicului, ceea ce inseamna ca
oamenii nu isi mai contureaza pareri despre anumite probleme cu care se confrunta socitatea
moderna, ci prefera sa fie de acord sau nu cu ceea ce aud. De asemenea, oamenii discuta despre
eventualele probleme, dar nu se ragasesc in concordanta cu propriile interese,prejudecati ceea ce
inseamna ca oamenii pot fi usor influentati de ceilalti.

5 Ibidem, p. 68.