Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Figura. nr.1 . Perioadele critice ale organelor si sistemelor n decursul dezvoltarii prenatale.
In hasuri: perioadele de maxima sensibilitate; n alb: perioade cu sensibilitate mai mica la agentii
teratogeni (Andronescu).
n primele doua saptamni de viat intrauterin, de la fecundare si pna la formarea celor trei
foite germinative, dezvoltarea consta n special n procesul de proliferare. Celulele rezultate sunt putin
diferentiate si numai dupa aceasta data ncep sa capete diferentieri morfologice ce tin de factorii
histochimici. Daca agentul teratogen actioneaz n primele doua saptamni poate cauza moartea
blastocistului, respectiv discului embrionar sau poate afecta un numr redus de celule, caz n care
celulele indemne pot asigura n continuare o dezvoltare normala.
Genele mamei ct si cele ale embrionului pot influenta efectul agentului teratogen. Un anumit
agent teratogen aplicat ntr-un anumit stadiu specific al dezvoltarii determina numai anumite
malformatii.
Daca malformatiile cauzate de doi agenti aplicati simultan sunt diferite nseamna ca ei
actioneaza la nivel de etape biochimice diferite ale metabolismului embrionar.
Daca tipul de malformatie rezultat este acelasi, nseamna ca efectul lor este asemanator dar nu
obligatoriu identic.
Dac acelas agent are o actiune mai putin intens, poate permite supravietuirea dar altereaza
evolutia normala a unui organ sau grupe de organe. Cnd actiunea agentului teratogen este brutala
urmeaza moartea embrionului sau ftului si avort spontan.
Factorii teratogeni pot fi clasificati didactic n factori genetici (ereditari, endogeni) si de mediu
(exogeni).
III. 1. Factori teratogeni genetici
Dintre factorii teratogeni, cei genetici duc la aparitia de malformatii ereditare ca rezultat al unor
mecanisme biochimice la nivel subcelular sau la nivelul tesuturilor. Unele malformatii pot fi
asemanatoare cu cele cauzate de factorii externi, acestea din urma nefiind nsa transmisibile.
Anomaliile cromozomale pot fi numerice sau structurale.
III. 1. 1. Anomalii cromozomiale numerice
Anomaliile cromozomiale de tip numeric pot fi aneuploidii, care constau n devieri n plus sau
n minus de la numrul de 46 cromozomi 818b114i sau poliploidii ce prezint mai multe garnituri
haploide.
III. 1. 1. A. Aneuploidii
Modificarile cromozomiale numerice au la baza, n cele mai multe cazuri, fenomenul de
nondisjunctie cromozomal care poate avea loc att n timpul gametogenezei cat si n primele stadii ale
clivrii zigotului. Nondisjunctia poate avea loc n timpul primei diviziuni, al celei de a doua sau n
ambele diviziuni ale meiozei si are ca rezultat gameti neechilibrati genetic; unii prezinta doi sau mai
multi cromozomi omologi iar din altii lipsesc cromozomii unor perechi. Cnd fenomenul vizeaza
cromozomii sexuali, gametii anormali rezultati determina aneuploidiile gonozomale.
Daca nondisjunctia se produce n timpul primei diviziuni a meiozei ,perechea de cromozomi
omologi poate trece la una din celulele fiice . Prin fecundare rezulta gameti care pot contine 47
cromozomi (trisomia) respectiv 45 cromozomi (monosomia).
Daca nondisjunctia are loc n timpul celei de a doua diviziuni a meiozei, ea poate genera tipuri
de gameti XX, YY, Y, X, O (pentru sexul masculin) si XX, X, O (pentru sexul feminin), care pot
produce mai multe combinatii genotipice.
Combinatiile posibile ale gametilor rezultati n urma nondisjunctiei cromozomale de la nivelul
unei diviziuni a meiozei sunt redate n tabelul numrul nr.1.
Combinatii posibile ale gametilor
Tabelul nr. 1
FM
xx
x
y
yy
0
xx
xxxx
xxx
xxy
xxyy
xx
x
xxx
xx
xy
xyy
x0
0
xx
x0
y0
yy0
00
Uneori nondisjunctia poate avea loc n timpul ambelor diviziuni ale meiozei; gametii
neechilibrati rezultati pot prezenta numeroase combinatii (Chita). Combinatiile posibile ale gametilor
rezultati n urma nondisjunctiei cromozomale de la nivelul ambelor diviziuni ale meiozei sunt:
Combinatii posibile ale gametilor
Tabelul nr. 2
FM
xxy
xxyy
y
x
0
xxxx
xxxxxxy
xxxxxxyy0 xxxxy
xxxxx
xxxx
xxx
xxxxxy
xxxxxyy
xxxy
xxxx
xxx
x
xxxy
xxxyy
xy
xx
x0
0
xxy
xxyy
y0
x0
00
Se pare ca exista o corelatie ntre separarea timpurie sau trzie a cromozomilor, rata
nondisjunctiei cromozomale si tipul aneuploidiilor.
Aneuploidiile pot fi de tip hiperdiploid (trisomii) sau de tip hipodiploid (monosomii). Aceste
defecte numerice pot interesa att autosomii ct si cromozomii sexuali.
Trisomia constituie cea mai frecventa anomalie cromozomala numerica de tip hiperdiploid
ntlnita la om si reprezinta existenta n cariotip a unui cromozom suplimentar. Este un efect al
nondisjunctiei, survenita n cursul meiozei.
Cele mai frecvente trisomii autosomale sunt omogene; mai rar se evidentiaza trisomiile duble sau n
mozaic.Cele mai frecvente trisomii autozomale de tip hiperdiploid sunt: trisomia 21(sindromul Down),
retard mintal
congenitale.
sever
si
diverse
malformatii
Boli
materne
Hormonii
Progestativele de sintez
Insulina , n doze mici
Chimioterapiaantimitotic
a
n
perioada
organogenezei
Diabet
insulinodependent
Afectiunile uterine responsabile de aparitia avortului spontan sunt: anomaliile anatomice ale
uterului, endomtritele, incontinenta cervicoistmic, modificri anatomice ale miometrului.
Anomaliile uterine congenitale, cum ar fi uterul septat, uterul bicorn, sunt asociate cu avorturile
spontane precoce, datorit vascularizatiei deficitare ctre produsul de conceptie cnd nidatia se face la
nivelul septului sau datorit iincontinentei cervicoistmice frecvent asociate cu aceste anomalii.
Anomaliile uterine dobndite, cum ar fi sinechia uterin, se caracterizeaz prin obliterarea
cavittii uterine secundare tesutului de fibroz care se formeaz, dezvoltarea embrionului fiind
imposibil datorit endometrului atrofic care nconjoar aceste aderente.
Endometritele mpiedic nidare si dezvoltarea oului grefat.
Incontinenta cervicoistmic congenital sau secundar unor avorturi sau nasteri anterioare
determin deschiderea cavittii uterine, ruperea membranelor si expulzia produsului de conceptie.
Modificrile anatomice ale miometrului (fibromul, insuficienta dezvoltare a miometrului) pot
determina fie anomalii n dezvoltarea oului prin compresiune si lipsa extensibilittii, fie o excitabilitate
crescut prin distensie.
Afectiunile anexiale care pot determina aparitia avortului sunt: inflamatiile anexiale sau
tumorile anexiale.
Cauzele generale materne responsabile de aparitia avortului sunt: bolile infectioase, bolile
endocrine materne, factorii imunologici.
Bolile infectioase determin ntreruperea sarcinii prin: moartea produsului de conceptie, leziuni
placentare sau ale mucoasei uterine, hipertermie. n sarcin, infectia pe cale ascendent a cavittii
uterine se ntlneste de obicei n trimestrul mijlociu si numai rareori n primele sptmni de gestatie.
Istmul uterin realizeaz n primul trimestru de sarcin o separare anatomic si histologic a
cavittii uterine fat de canalul endocervical, mpiedicnd astfel invazia ctre flora microbian
cervical a unei sarcini normal inserate. ntre sptmna a 12-a si a 18-a de gestatie, prin expansiunea
si reducerea n nltime a istmului, membranele placentare pot fi plasate n apropierea sursei de infectie
facilitnd astfel propagarea germenilor microbieni.
Infectiile duc la aparitia avortului, fie pe cale ascendent (mycoplasma hominis, ureoplasma
urealyticum, strptococi grup b, escherichia coli), fie pe cale hematogen (parvovirusul, virusul
varicelo-zosterian, virusul rubeolei, toxoplasma gondii, virusul herpetic, treponema palidum, listeria
monocytogenes, chlamydia trachomatis, mycoplasma hominis).
Bolile endocrine materne responsabile de aparitia vaortului sunt: disfunctii tiroidiene, diabetul,
hipergonadismul, disfunctii ale glandelor suprarenale.
Deficienta tiroidian (hipotiroidia) sau excesul hormonilor tiroidieni (hipertiroidia) pot fi
responsabile, n anumite cazuri, de avorturile repetate.
n ceea ce priveste diabetul exist nc controverse cu privire la rolul diabetului insulinodependent n aparitia avortului spontan. Unele cercetri evidentiaz faptul c diabetul nu este o cauz
de avort spontan precoce. Alti autori sunt de prere c diabetul creste riscul de avort spontan.
Hiperandrogenismul matern este o cauz rar de avort. Hipersecretia androgenic produce o
disfunctie de corp galben.
Sindromul ovarelor polichistice caracterizat printr-o hipersecretie de LH are un efect negativ
asupra corpului galben, avorturile spontane aprnd mult mai frecvent la pacientele cu aceast
afectiune.
Posibilitatea unei respingeri imunologice a produsului de conceptie este o explicatie din ce n
ce mai frecvent utilizat n special n cazul avorturilor spontane recurente (Kliman).
Sunt dou mecanisme care pot explica avortul imunologic: mecanismul autoimun si
mecanismul alogenic. Mecanismul autoimun este mecanismul prin care un rspuns celular sau umoral
este directionatmpotriva unei tinte de la nivelul gazdei. Anticorpii antifosfolipidici (anticorpii lupici
anticoagulanti, anticorpii anticardiolipinici, anticorpii ce determin rezultate fals pozitive la testele
pentru sifilis) actioneaz asupra trombocitelor si endoteliului vascular determinnd distrugerea
vascular, tromboz, distructie placentar urmat de avort si moarte fetal.
Mecanismul alogenic consider c embrionul uman este un transplant alogenic care este tolerat
de mam datorit unor mecanisme care mpiedic respingerea fetal. Aceste mecanisme sunt: factorii
de histocompatibilitate, factorii blocanti circulanti, factorii supresori locali, anticorpii
antileucocitotoxici materni sau antipaterni. n avortul spontan recurent este posibil ca aceste
mecanisme s fie dezorganizate astfel nct mecanismul de rejet de gref s rmn activ.
n procesul normal de placentatie ia parte un mecanism imun ce blocheaz rspunsul imun
matern ce tinde s resping trresping trofoblastul invaziv partial non-self (Fainberg 1991, Sibai 2000).
Cnd acest mecanism reuseste se instaleaz toleranta imunologic cu progresia normal a sarcinii.
Cnd mecanismul nu reuseste se ajunge la avort spontan iar cnd nereusita este numai partial se
ajunge la preeclampsie/eclampsie si/sau retard al cresterii intrauterine. Majoritatea cazurilor de asazis insuficient placentar sunt de fapt cazuri de insuficient vascular matern, n care mecanismele
de tolerant imunologic joac un rol important.
Experimental Cohen si Nedzel au produs avort la cobai prin injectare de antiser de iepure fat
de proteinele placentare la cobai. Leziunile microscopice ale placentei sunt similare cu cele ntlnite de
obicei n avortul spontan uman. Serul sanguin recoltat de la femeia cu avorturi habituale, d reactia de
precipitare pozitiv cu proteinele placentei la termen, reeditnd astfel in vitro fenomenul observat
experimental.
Dup Hertig, 4% din totalitatea avorturilor sunt avorturi habituale. Riscul unui avort spontan
creste proportional cu numrul avorturilor anterioare: 20% dup un avort, 23% dup dou avorturi,
26% dup trei, etc., independent de vrsta gravidei.
III.3.3.Cauze externe
Factorii de mediu extern pot determina o serie de modificri n organismul gravidei, care au ca
rezultat moartea fetal sau care pot declansa contractii uterine cu expulzia produsului de conceptie.
Dintre acesti factori se pot enumera: carentele alimentare; intoxicatiile exogene (saturnism, alcoolism,
tabagism, consum de droguri), traumatismele.