1.Definitie ocluzie centrica. Semnele o. c.

Caracteristica
celor doua componente fundamentale ale o. c.
Este un contact static sau dinamic dintre arcadele dentare
indiferent de raportul mandibulocranian. Un raport dintre
arcadele dntareo in plan sagital, transversal shi vertical,
cind mandibula ocupa o pozitie centrica fata de baza
craniului si maxila. Semnele dentar, articular, muscular,
faringoglandular. Semne de ocluzie centrica: a) fiecare dinte
contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de incis centrali
inferiori shi ultimii molari superiori b) linia mediana a fetei
se gaseshte intrun plan cu linia inerincisivala dintre incisivii
centrali sup shi infer c) arcada dentara super este mai mare
shi o acopera pe cea inferioara d) primul molar superior
contacteza cu 1,2 molar inferior in asha mod ca pe primul il
acopera cu aproxim 2/3 iar pe al 2 cu ?.
2.Definitie tip de ocluzie. Tipurile de ocluzie fiziologice si
patologice.
Tip de ocluzie interdentara este raportul dintre arcadele
dentare in ocluzie centrica(sau obisnuita)
Fiziologice: Ortognata fiecare dinte este in contact cu doi
dinti antagonishti, linia median a fetei coincide cu linia
dintre incis centrali super shi infer,
O. dreapta (cap la cap)- se deosebeste de cea ortognata
numai prin contactul dintre dintii din zona frontala dupa
tipul cap la cap.
.
O. opistognata- dintii din zona frontala la ambele maxilare
impreuna cu apofizele alveolare au o inclinare usoara in
directie orala.

Patologice: Prognatia(ocl distala)- protruzia frontalilor

superiori care apare un spatiu ne inocluzie in plan sagittal
Progenia- deplasareaa anterioara a mandibulei shi ca
rezultat instalare unui raport de inocluzie
Ocluzia deschisa- caracteristic printrun spatiu mai mic sau
mai mare de inocluzie verticala.
Ocluzia adinca- e o supraocluzie frontala accentuata, cind
dintii frontali superiori ii acopera pe cei inferiori mai mult de
1/3 iar marginile lor incizivale vin in contact cu tuberculii
incisivilor superiori.
Ocluzie incrucisata-dereglare a acadelor in plan transversal,
in zona frontala deplasarea liniei incisivale dintre incis cent
sup shi inf
3.Definitie relatii de postura mandibulara. Testele
functionale la determinarea relatiei de postura mandibulara.
Importanta practica.
Este starea de repaus, datorita unei relaxari musculare
echilibrate shi sub influienta gavitatii, mandibula se
deplaseaza in jos oprinduse la o anumita distanta de maxila.
Relatia de postura- este starea de echilibru intre mushchii
ridicatori shi cobiritori ai mandibulei cind ei se afla iintro
stare de relaxare fiziologica relativa, care estecaracteristic
printrun spatiu de inocluzie individualizat egal in mediu 2-3
mm. Wild- test fonetic prin pronuntarea cuv ce contin
fonema (a), silverman (s), robinson(f) sau numaratoarea de
la 60-70, testul functional al actului de deglutitie.
4.Definitie spatiul fiziologic de inocluzie si spatiul liber
de vorbire. Importanta practica.

In stare de repaus, datorita unei relaxari musculare

echilibrate si ib influenta gravitatii, mandibula se deplaseaza
in jos oprindu-se la " anumita distanta fata de maxila.
Asemenea relaxare musculara estE considerata drept o
relaxare relativa, deoarece muschii isi pastreaza tonusul
functional necesar pentru mentinerea mandibulei in aceasta
pozitie. Acest fenomen de pozitionare a mandibulei a fost
apreciat ca pozitia de repaus fiziologic relativ sau de postura
a mandibulei. In asa rela(ii mandibulocraniene intre arcadele
dentare exista un spatiu de inocluzie numit spatiul de
inocluzie fiziologic care este individual si variaza de la 16
mm, iar in mediu constituie 23 mm. Prin urinare, prin
relatia de postura subintelegem starea de echilibru dintre
muschii ridicatori si coboritori ai mandibulei cind ei se
gasesc intr-o stare de relaxare fiziologica relativa, care se
evidentiaza la nivelul arcadelor dentare printr-un spatiu de
inocluzie individualizat, egal in mediu cu 23 mm. In afara
de spatiul de inocluzie fiziologic mai exista spatiu liber
pentru functia fonetica a sistemului stomatognat, care este
individual ca si spatiul de inocluzie fiziologic si marimea lui
va varia in ra-port de caracterul fonatiei. Maximal el se va
manifesta la pronunta rea vocalei |a|, iar minimal la
pronuntarea consoanei [sj). Nu exista vreo independenta a
marimii acestui spatiu de varietatea de rapoarte normale
dintre arcadele dentare (ocluzie), insa pe parcursul vie(ii el
poate fi supus diferitelor modificari, ba chiar si pe parcur-sul
zilei, in dependenta de starea sistemului nervos
5.Definitie D V O. Metodele de detrminare.
Cu un creion chimic pe treimea mediana a fetei in zona
proiectarii linie mediene se noteaza 2 puncte: unul subnazal,
altul pe proieminenta mentonului.propunindui pacientului sa
relaxeze si aplicinnd unul din testele functionale pentru
relatie de postura, apoi masuram cu rigla distanta dintre
puncte shi apreciem dimensiune verticala de postura.
Pacientul opoi sa inchida gura in o.c. shi deasemenea

masuram distanta. Diferenta dintre aceste 2 dimensiuni

constituie marimea spatiului de inocluzie in relatia
mandibulei de postura.
6.Definitie pozitia neutra a mandibulei. Metodele de
determinare.
Starea de echilibru dintre musc.ridicatori si musc.coboritori
cind acestea se afla intr-o stare de relaxare relativ
fiziologica,care se individualizraza la nivelul arcadelor
dentare printr-un spatiu de inocluzie egal cu 2-3mm.
7.Semnele de o. c. caracteristice pentru toti dintii in ocluzia
ortognatica.
a) fiecare dinte contacteza cu 2 dinti antagonishti, afara de
incis centrali inferiori shi ultimii molari superiori b) linia
mediana a fetei se gaseshte intrun plan cu linia
inerincisivala dintre incisivii centrali sup shi infer c) dintii
centrali super ii acopera pe cei inferiori cu o treime d)
primul molar superior contacteza cu 1,2 molar inferior in
asha mod ca pe primul il acopera cu aproxim 2/3 iar pe al 2
cu ?. E) fiecare cuspid al dintilor sup se incadreaza intre 2
cuspizi inferiori creind astfel o intercuspidare maxima.
8.Definitie ocluzia dinamica sau functionala. Varietati.
Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie
si lateralitate). La examenul miscarilor de lateralitatc
medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze mandibula din
pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la
pozitia de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari
ai dintilor laterali. In acest timp este necesar de observa
caracterul de conducere al mandibulei: canina (ocluzic Ic
protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup).
In 1/. de ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie
bilaterala tl.i contactul cap-la-cap al caninilor), iar in caz de

ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de latcralitate al

mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada
inactiva (de balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior
vestibulari dintre arcadele dentare pe liemiarcada activa
(lucratoare).
9.Consecutivitatea examenului clinic a pacientului.
Datele personale,
Examenul subiectiv- motivatia(acuze), istoria acualei
maladii, istoria vietii
Examenul obiectiv- ex. Exobucal, endobucal, ex dintilor.
10.Consecutivitatea examenului clinic endobucal. Ordinea si
criteriile examenului dintilor. Sistemul de notare a dintilor
FDI. Exemple.
1)Reportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii shi
mobilitatea muschiului orbicular al buzelor
2)Dintii
3)Arcadele dentare
4)Raportul dintre arcadele dentare, tipul ocluziei
5)Mucoasa cav bucale
6)Apofizele alveolare si maxilarele
Se incepe cu incisivii centrali la mandibula trecind in stinga
apoi in dreapta, la maxila la fel. FDI 1.1, 1.2,1.3
11.Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate partial si
al fibromucoasei cavitatii bucale. Trei tipuri ale

fibromucoasei dupa caracterul mobilitatii. Formatiunile

anatomice.
Este inspectie si palpare digitala ce ne permite sa precizam
limitele breselor dentare, inaltimea, forma, latimea si
directia apofizelor. Se ia in cosideratie retentivitatea
versantilor vestibulari shi orali, prezenta marginilor ascutite,
exostoaze, chisturi.
Sunt 3 tipuri de mucoasa: a)activ mobilabuzele,limba,obrajii, planseul bucal b) pasiv mobile- are o
latime de 1,5-2mm situata la trecere mucoasei imobile in cea
activ mobila c) imobila- acopera apofizele alveolare,
versantele lor vestibulare si orale si bolta palatina.
12.Examenul clinic al ocluziei statice si dinamice.
Inregistrarea contactelor dento-dentare.
Statica-Pozitiile mandibulei fata de maxila pot fi centrice,
excentrice cu contact intre arcadele dentare si fara
contact. Reiesind din acestea, initial se va determina tipul
de ocluzie. Pacientului, la care mandibula se gaseste m siare
de postura, i se propune de a inchide cavitatea bucala in
oclu zia centrica, folosind diverse probe (deglutitia,
miscarea dc inchidere rapida a cavitatii bucale, inchiderea
cavitatii bucale cu rea lizarea contactului bilateral din zona
primilor molari s. a.) si metode de ghidare unimanuala sau
bimanuala a mandibulei in ocluzi centrica fara a provoca
presum puternice asupra ei. Ulterior vom examina relatiile
ocluzale in intercuspi- dare maxima pentru care este
caracteristic asa un raport interdental cin i intre
suprafetele ocluzale ale dintilor se stabileste un contact
intercus- pidian si fiecare dinte se gaseste in ocluzie cu doi
antagonisti, afara do incisivii centrali inferiori si ultimii
molari superiori.

Dinamica- relatiile de ocluzic dinamica (miscari de propulsie

si lateralitate). La examenul miscarilor de lateralitatc
medicul propune pacien- 'ului sa deplaseze mandibula din
pozitia ocluziei ccntrice spre dreap- ta sau stinga pina la
pozitia de cap-la-cap a caninilor sau a cuspi- ilor vestibulari
ai dintilor laterali. In acest timp este necesar de observa
caracterul de conducere al mandibulei: canina (ocluzic Ic
protectie canina) sau de grup (ocluzc de protectie de grup).
In 1/. de ocluzie de protectie canina se observa o inocluzie
bilaterala tl.i contactul cap-la-cap al caninilor), iar in caz de
ocluzie de prostie de grup, la asa un grad de latcralitate al
mandibulei, se va in- cgistra o inocluzie pe hemiarcada
inactiva (de balan(a) si un contact virf-la-virf a cuspiziior
vestibulari dintre arcadele dentare pe liemiarcada activa
(lucratoare).
13.Examenul clinic si paraclinic al musculaturii sistemului
stomatognat.
Inspectia ne da posibilitatea de a constata absenta sau
prezenta asimetriei fetei, caurmare a unei hipertrofii sau
atrofii musculare. Palparea se face bilateral pentru
comparare partea dreapta de cea stinga. Palparea se face
extraoral apoi intraoral.
14.Metoda electroodontometriei si termodiagnosticul starii
pulpei dentare. Indicati parametrele normei.
Electroodontodiagnosticul ne permite sa stabilim pragul de
sensibilitate a sistemului nervos dentar care indica starea
pulpei si a periodontiului. Se izoleaza dintele, se amplaseaza
elecrodul activ pe marginea incisivala, ocluzala, care
transmite curent electric la dinte. La momentul aparitiei
sensibilitatii se fixeaza cifra care indica marimea curentului.
Pragul dintilor sanatoshi este de 2-6 mkA, la inflamatia
pulpei poate fi 40 .

Termodiagnosticul determina reactia pulpei la excitanti

termici, rece,fierbinte.se aplica un bulete de vata inbibat in
apa rece sau fierbinte.
15.Definitie eficienta masticatorie. Enumerati metodele
statice de determinare. Indicati coeficienti dupa Agapov.
Eficienta masticatoare poate fi determinata in procente prin
comparatie cu cea a sistemului stomatognat sanatos,
considerata egala cu 100%. La baza metodelor statice au
fost puse datele lui Haber obtinute la determinarea presiunii
masticatoare cu ajutorul gnatodinamometrului, comparind
indicii de rezistenta a diversilor dinti la procesul de
masticatie luindu-se drept unitate de masura valoarea
celui mai slab dinte (inclusivul lateral) fiind comparata cu
valoarea celorlalti dinti. Dupa Agapov: 2134465- total 25.
16.Metodele dinamice de determinare a eficientei
masticatorie. Determinati gradul de pierdere a functiei
masticatorie dupa Rubinov daca in sita au ramas 200 mg.
Rubinov a ajuns la concluzia ca proba de masticatie dupa
Ghelman nu corespunde indicilor fiziologici, deoarece in
conditii de norma nimeni nu rumega odata 5 miezuri de
nuca (I miez = l g). Re- iesind din aceasta, Rubinov a
elaborat proba de masticatie numita fiziologica. In acest
scop i se da pacientului un miez de alune (migdala),
greutatea caruia in mediu este egala cu 800 mg, mar- cind
timpul de la inceperea masticatiei pina la aparitia actului de
deglutitie. In conditii de integritate a arcadelor dentare
pentru acest act e nevoie de 14 sec. In caz de edentatie
partiala timpul necesar pentru masticatie creste in raport
cu intinderea si localizarea breselor, iar marimea particulelor
la momentul aparitiei actului de deglutitie creste. Calculul
acestei probe este analogic cu cel al probei dupa Ghelman.
Prin urmare, aceasta proba ne permite sa determinam
eficienta masticatoare in conditii fiziologice.

La baza calcularii gradului de pierdere a eficientei masticatorii conform metodei lui Rubinov este greutatea resturilor din
sita cintarite dupa o masticatie, litnp de 14 sec. De exemplu,
daca la unul si acelasi pacient am determina eficienta
masticatoare propu- uindu-i un miez de nuca cu o greutate
de 800 mg, efectuind masticatia pina la aparitia actului de
deglutitie, iar a doua proba am efectua-o la un act de
masticatie de 14 sec.,
17.Scimbarile starii functionale a parodontului dintilor in
dependenta de gradul de rezorbtie a tesutului osos alveolar
dupa Kurleandschi. Odontoparodontograma.
Parodontograma este o metoda statica de evidenta a starii
functionale a dintilor si nu este o parte componenta a
metodelor de determinare a eficientei masticatoare,ea ne
reda starea functionala a sistemului dentar in pozitie
statica si medicul indirect isi imagineaza eficienta
functionala a sistemului stomatognat. Parodontograma
prezinta o schema a formulei dentare unde se noteaza date
despre starea fiecarui dinte.Schema este completata onform
datelor examenului clinic, radiologie si gnatodinamometriei
prin semne conditionale: N norma; O lipsa dintelui; 1/4
resorbtia tesutului osos de gradul I; 1/2 resorbtia
tesutului osos de gradul II; 3/4 resorbtia tesutului osos de
gradul III. Daca gradul de resorbtie este mai pronuntat,
dintele este considerat absent.
18.Indicatii si contraindicatii generale, locale la tratamentul
protetic.
Generale: Dereglarile actului de masticatie pot provoca sau
excerba asa maladii a tractului gastrointestinal cum sint
gastritele, colitele, ulcerul gastric si duodenal etc. Afara de
aceasta hrana farimitata insuficient duce si la o microtraumatizare a mucoasei esophagului si stomacului.

pierderea eficacitatii masticatoare cu 50% si mai mult

constituie o indicatie generala absoluta catre tratamentul
protetic. Locale: necesita un examen clinic si paraclinic
minutios, depind de tabloul clinic si de posibilitatile lichidarii
leziunilor prin metode terapeutice. daca in cazul unor
brese unidentare, din zonele laterale cind dintii care
marginesc bresa au tesuturile dure, parodontul sanatos si
raportul interdentar in aceasta zona permite ca dintele
care si-a pierdut antagonistul sa contacteze cu 2/3 a
coroanei antagonistului, si deci nu exista pericolul
dezvoltarii dezechilibrului articular, tratamentul protetic
prevede aplicarea implanturilor sau este contraindicat. Lipsa
acestui dinte nu va influenta considerabil functia
masticatoare, fiind declansate mecanismele de
compensare, pe cind confectionarea unei lucrari protetice
va cere prepararea dintilor-stilpi sanatosi cu toate
consecintele ce vor urma. Prin urmare, indicatiile si
contraindicatiile catre tratamentul protetic vor fi
individualizate in dependenta de tabloul clinic al leziunii, de
dereglarile functionale si influenta lor asupra organismului
in general si a starii sistemului stomatognat in particul
19.Pregatirea pre- si proprotetica catre tratamentul protetic.
Pregatirea preprotetica- Pregatirea generala a organismului
poarta un caracter individual si va depinde de afectiunile
generale care sint considerate ca contraindicatii in
tratamentul protetic-maladii infectioase, accese
cardiovascular sau care pot influenta planificarea si
realizarea acestui tratament (epilepsia, diabetul
zaharat,alergii). tratament antiinflamator al parodontului
marginal, extractia radacinilor dentare ce nu pot fi supuse
tratamentului conservativ sau folosite la cel protetic.
Pregatirea proprotetica- Aceasta metoda include masuri
speciale terapeutice, chirurgicale, ortopedice, ortodontice si
mixte, care succeda masurile preprotetice. fiind realizate in

dependenta de planul tratamentului protetic individual si

includerea pregatirii psihice a pacientului.
20.Doua metode ale amprentei intr-un timp. Indicati
materialele si tehnica.
Amprenta este copia negativa si fidela a cimpului protetic.
Amprenta realizata intr-un timp este obtinuta prin
depunerea materialului amprentar in lingura de amprentare
si presarea lui direct pe cimpul protetic. Aceasta tehnica
poate fi utilizata si la aplicarea a doua materiale
amprentare de diferita consistenta: unul viscos si altul fluid.
in acest scop ambele materiale sint preparate concomitent,
dupa aceea materialul viscos se depune in lingura
amprentara, iar cel fluid luat intr-o seringa se injecteaza
imprejurul dintilor preparati, fiind concomitent inglobat in
materialul viscos.
21.Metoda amprentarii in ocluzie. Clasificarea materialelor
amprentare dupa I. Postolachi Birsa. Exemple.
Amprenta in ocluzie este executata folosind lingura
amprenta- ra speciala, care permite obtinerea imaginilor
ambelor arcade dentare in pozitie de ocluzie centrica.
Asemenea amprenta poate fi la fel obtinuta in doi timpi.
Dupa obtinerea primei amprente (portamprenta) pe ea se
aplica un strat subtire de material amprentar fluid, se
reintroduce din nou in cavitatea bucala si se mentine sub
actiunea presiunii ocluzale. Elastice(hidrocoloizi reversibili,
ireversibi, elastomeri de sinteza, siliconice) Dure(materiale
termoplastice, gipsul, paste din oxid de zinc si eugenol)
22.Etiologia edentatiei partiale. Enumerati factorii de care
depinde tabloul clinic al edenttiei partiale. Simptomele
exobucale.

Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale, conditional

pot fi repartizati in 2 grupe: I) factorii congenitali si 2)
factorii postnatali. Edentatia partiala congenitala se
caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau al
distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare. Daca
lipsesc toti dintii avem o anodontie. iar daca citiva o
hipodontie (oligodontie). factorii postnatali (dobindita) care
se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a
afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor
inflamatoare (osteomi- elita.), interventiilor chirurgicale
(inlaturarea tumorilor benigne sau maligne),
traumatismului.In caz de lipsa a unui numar mare de dinti,
cind bresele arcadelor dentare sint intinse sau cind este
pierduta dimensiunea verticala de ocluzie, vor surveni
diferite simptome exobucale. La lipsa dintilor frontali
superiori simptomul facial va fi exprimat prin prabusirea
buzei superioare spre oral. Lipsa dintilor laterali va duce la
prabusirea obrajilor creind aspectul de obraji supt, pe cind
lipsa acestui grup de dinti unilateral, din cauza prabusirii
obrazului corespunzator, va duce la o asimetrie a fetei. in
caz de pierdere a dimensiunii verticale de ocluzie, se va
observa micsorarea treimii inferioare a fetei, pronuntarea
plicilor nazolabiale si mentoniera, iar comisurile gurii vor fi
coborite.
23.Simptomele endobucale ale edentatiei partiale.
Caracteristica dimensiunelor spatiilor edentate si a apofizei
alveolare.
La examenul endobucal vom observa urmatoarele simptome:
1)dereglari de integritate a unei sau a ambelor arcade
dentare;
2)dezintegrarea arcadelor dentare in care apar doua grupe
de dinti: a) grupa care functioneaza si b) grupa care nu
functioneaza. Din grupa functionala fac parte dintii care si-

au pastrat anta- gonistii si participa la actul de masticatie.

Dupa dimensiunile spatilor edentate deosebim: edentatii
mici: cind lipsesc pina la 3 dinti; mijlocii de la 4 pina la 6
dinti si edentajii mari, cind lipsesc mai mult de 6 dinti. Dupa
forma apo-fizei alveolare edentate deosebim: model ingust
pina Ia 5,0 mm mediu de la 5,0 pina la 8,0 mm si lat
mai mult de 8,0 mm.
24.Clasificarea edentatiei partiale dupa Kennedy si KennedyApplegate. Diagnosticul edentatiei partiale. Exemple.
Kennedy
Cl I.Arcadele dentare edentate partial cu prezenta
obligatorie a breselor bilaterale terminale, adica marginite
de dinti numai mezial.
Cl Il-a prezenta obligatorie numai a unei brese terminale,
adica marginita de dinti numai mezial.
lll-a obligatorie a bresei laterale intercalate, adica
marginita si mezial, si distal de dinti.
IV-a arcadele dentare edentate partial cu localizarea bresei
numai in zona frontala.
Primele 3 clase Kennedy le imparte in cite 4 subdiviziuni,
fiecare, in dependenta de numarul breselor in zona dintilor
restanti. Daca in aceasta zona este prezenta o bresa,
edentatia este clasata in prima subdiviziune, daca sint doua
brese subdiviziunea a ll-a etc. In caz daca avem o
combinare de brese care nu poate fi distribuita nici la o
clasa sau subdiviziune, atunci ea se plaseaza la clasa si
subdiviziunea corespunzatoare mai mica
Kennedy-Applegate

/ cuprinde edentatiile terminale bilaterale ale arcadei, in

cadrul careia toti dintii restanti sint plasati anterior fata de
spatiile edentate si este identica clasei I Kennedy.
ll-a include edentatiile terminale unilaterale in care din(ii
restanti sint plasati anterior fata de spatiul edentat si
corespunde clasei a ll-a Kennedy.
lll-a numara edenta(iile laterale intercalate, bresele fiind
marginite de dinti restanti anteriori si posteriori deficitari
din punct de vedere functional, incapabili sa suporte o
lucrare protetica fixa.
IV-a inglobeaza edentatiile in regiunea frontala a arcadei
dentare, care poate sa se intinda din ambele parti ale liniei
mediane. dintii restanti fiind capabili sau nu sa ofere
sprijin protezei fixe.
V-a cuprinde edentatiile laterale intercalate, bresele fiind
marginite de dinti restanti anteriori si posteriori, dar limita
anterioara este reprezentata de un dinte care din punct de
vedere functional (cum este, de exemplu, incisivul lateral)
nu poate oferi sprijin suficient de rezistenta unei constructii
protetice fixe.
Vl-a include edentatiile laterale intercalate cu brese
marginite de dinti restanti anteriori si posteriori capabili sa
suporte sprijinul protezei fixe.
25.Indicatii generale si locale la tratamentul edentatiei
partiale cu punti dentare. Avantajele si dezavantajele
puntilor dentare.
Sint indicate pentru inlocuirea a 1, 2, 4 din(i pierduti la
nivelul unei singure brese si, in cazuri exceptionale, pentru
inlocuirea a 4 dinti, de exemplu, la lipsa celor 4 incisivi. .
Puntile dentare sint indicate si in edentatiile multiple,

intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie, in edentatiile

terminale.Avantaje: sint constructii rigide, nedeformabile
rezistente la rupere, capabile sa restabileasca eficacitatea
mastica- toare pina la 85100%. Formele suprafetelor
vestibulare si orale ale corpului puntilor dentare sint
asemanatoare cu a dintilor naturali, iar folosirea
materialelor contemporane de construire (acrila- te,
composite, portelan) permit si restabilirea aspectului
fizionomic. Dezavantaje: necesitatea prepararii dintilor-stilpi
cu redarea paralelismului dintre ei, posibilitatea
suprasolicitarii functionale, aparitia eroziunilor sub corpul
puntii, complicatii survenite din partea elementelor d^
agregare in legatura cu actiunea lor negativa asupra
parodontului marginal, manifestari alergice
26.Caracterizati cele doua grupe de elemente ale cimpului
protetic edentat partial. Importanta practica.
Elementele de structura ale puntii dentare sint
reprezentate de:
1)elementele de agregare de care este solidarizat corpul de
punte la extremitati si care contribuie la fixarea (agregarea)
de dintii-stilpi a intregii proteze;
2)corpul de punte care reprezinta un dinte sau un bloc de
dinti artificiali si inlocuieste din(ii pierduti de pe arcada
dentara.
Elementele de agregare sint prezentate de microproteze
prin care puntea se fixeaza pe dintii- stilpi. Corpul de punte
prezinta un bloc de dinti artificiali ce inlocuiesc dintii
absenti din spatiul edentat care restaureaza integritatea
morfologica a arcadei dentare si functiile dereglate ale
sistemului stomatognat. Corpul de punte preia fortele
masticatorii de la dintii antagonisti la nivelul suprafetei
ocluzale si le transmite elemen-telor de agregare. Corpul de

punte si elementele de agregare formeaza o singura piesa

protetica puntea dentara.
27.
28.Clasificarea fibromucoasei cimpului protetic edentat
partial dupa Supple.Importanta practica.
Clasa l. Fibromucoasa sanatoasa cu grosime si rezilienta
moderata, amortizeaza socurile care rezulta in timpul
masticatiei si reduce tendintele de deplasare a protezelor.
Clasa a ll-a. Fibromucoasa atrofiata, subtire, cu un grad de
rezilienta redus, inapta sa suporte presiuni ce influenteaza
nefavorabil realizarea actului de masticatie.
Clasa a lil a. Fibromucoasa groasa friabila, cu un grad mare
de rezilienta care va favoriza deplasarea protezelor.
Clasa a IV-a. Fibromucoasa hipertrofiata, mobila; din aceasta
clasa face parte si fibromucoasa flotanta sau in creasta de
cocos, care trebuie indepartata chirurgical pentru a putea
asigura stabilitatea si eficienta protezelor.
29.Clasificarea fibromucoasei la maxila dupa Liund si gradul
de rezilienta a fibromucoasei dupa Kulajenko, Steiger si
importanta practica.
zona fibroasa periferica situata pe coama apofizelor
alveolare cu un grad de rezilienta scazut;
zona fibroasa mediana, la nivelul suturii intermaxilare
unde mucoasa este subtire si aderenta, sensibila la presiuni;
zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara a
toltii palatinale, acoperita de o mucoasa cu un grad de

rezilienta medie, datorita stratului de tesut adipos

subiacent;
zona glandulara situata in treimea posterioara a boltii
palatinale, din ambele parti a liniei mediane cu un grad
mare de re- zilienta (zonele Schroder).
Rezilienta mucoasei dupa V. Kulajenko este de 0,52,5 mm,
dupa Steigher de 0,42,0mm
30.Clasificarea suportului osos a tuberozitatilor maxilare in
edentatia partiala la maxila dupa Lejoyeux. Indicati clasa
nefavorabila.
La maxila apofizele alveolare sint grupate in patru clase:
I apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si
linguale extinse, paralele intre ele, fara exostoze;
IIapofize medii, cu versante vestibulare usor oblice, prin
pierderea de substanta osoasa si resorbtie centripeta;
IIIapofize cu valoare protetica slaba, afectate prin
resorbtie accentuata, determinata in special de proteze
necorespunzatoare;
IV apofize cu valoare protetica negativa, denivelate,
disparute partial sau total prin purtarea unor proteze
vechi, cu suprafata mucozala redusa si incongruente.
Tuberozitatile maxilare:
a)favorabile, retentive cu versante paralele intre ele;
b)de valoare medie, acceptabile, cu un relief perceptibil,
utilizabile in favoarea stabilitatii protezelor;

c)tuberozitati cu valoare negativa, caracterizate prin

absenta oricarui relief, inapte sa asigure stabilitatea
protezelor;
d)tuberozitati care impun o modelare plastica chirurgicala,
pentru a inlatura retentivitatile exagerate, care impiedica
protezarea sau creeaza interferenta cu arcada antogonis
31.Clasificarea suportului osos in edentatia partiala dupa
Lejoyeux la mandibula. Indicati clasa nefavorabila.
Clasificarea tuberculilor piriformi mandibulari si importanta
practica.
Clasificarea suportului osos dupa Lejoyeux :
I. apofize inaqlte,retentive,cu versante vestibulare si
linguale extinse,paralele intre ele,fara oxostoze.
II.apofize medii,cu versante vestibulare usor oblice,prin
pierderea de substanta si resorbtie centripeta.
III.apofize cu valoare protetica slaba,afectate prin resorbtie
accentuata,determinata in special de proteze
necorespunzatoare.
VI.apofize cu valoare protetica
negativa,denivelate,disparute partial sau total prin purtarea
unor proteze vechi,cu suprafata mucozala redusa si
incongruente.
Tuberculii periformi sint impartiti in:
-tuberculi periformi favorabili stabilizarii si mentinerii
protezelor,fermi,aderenti la planul profund,convecsi si
acoperiti cu o mucoasa sanatoasa.

-tuberculi periformi mai putin favorabili stabilizarii si

mentinerii protezelor,dar inca apti de a fi utilizati
protetic;mai putin convecsi,mai mobili,mai depresibili.
-tuberculi periformi cu valoare protetica foarte scazuta,fie
datorita existentei unui legament pterigo-mandibular
accentuat,cu o insertie nefavorabila,fie calitati deficitare a
tesut submucos sau unei deformari consecutive purtarii
prelungite a unei proteze neechilibrate.
-tuberculii piriformi cu o valoare negativa,ei fiind inutilizabili
pentru sprijinul si stabilirea protezelor
32.Expuneti formele apofizelor alveolare dupa Pietrakovski.
Importanta practica.
Pietrokovski dupa profilul in sec(iune al apofizei alveolare, la
maxila si mandibula deosebeste apofize triunghiulare,
parabolice si trapezoidale.
Afara de cele expuse la aprecierea bazei osoase, trebuie sa
se ia in consideratie doi factori importanti: relieful si
structura osoasa.
Relieful osos al cimpului protetic este usor de apreciat prin
inspectie. In ceea ce priveste structura osoasa, ea poate fi
apreciata radiografie, prin constatarea gradului de
densitate.
Structura osoasa are un rol important in suportarea
presiunilor masticatoare care revin de la proteza
mobilizabila. Se stie ca osul este un tesut rigid datorita
elementelor minerale, este flexibil datorita substantei
organice si este tenace datorita tesutului conjunctiv.
33.Tipurile crosetelor folosite in P.P.M. Liniile crosetare.
Indicatii.

1. Crosetul cervico-oeluzal deschis dental. Prezinta un croset

cu un singur bra( elastic, care este in contact cu toata
suprafata vestibulara a dintelui-stilp in zona subecuatoriala
retentiva. Este recomandat pe dlntii-stilpi care nu au
ecuator accentuat atit la maxila, cit si la mandibula.
2.Crosetul cervieo-alveolar deschis dental. Prezinta un
dispozitiv cu un singur brat de o elasticitate marita, care
este in contact cu suprafata vestibulara a dintelui-stilp in
zona subecuatoriala retentiva.
3.Crosetul cervico-ocluzal intors. Segmentul dentar este
aplicat pe suprafata vestibulara supraecuatoriala, iar
extremitatea libera a bratului, facind o bucla, este intoarsa
spre zona subecuatoriala orientata spre edentatie.
4.Crosetul inelar Jackson Adams. Jackson, pentru ancorarea
protezelor mobilizabile, cit si a aparatelor ortodontice pe
dintii 6 ai hemiareadei intregi, a propus un croset inelar.
Segmentul dentar este situat orizontal In zona subecuatoriala, Indreptindu-se spre marginile proximale, mezial si
distal, si transversind suprafata ocluzala prin nisele
masticatoare se coboara pe suprafata orala a dintelui si se
include cu segmentele reten- tive in baza protezei.
Adams, pentru marirea elasticitatii acestui croset, a realizat
la extremitatile proximale ale ansei vestibulare doua bucle.
5.Crosetul mucoalveolar. Acest croset este realizat in
edentati- ile terminale si nu prezinta contact cu dintii-stilpi,
deoarece este aplicat pe versantul vestibular al apofizei
alveolare. Este indicat in situatiile clnd apofiza alveolara
anterior este bine dezvoltata si are un profil retentiv. Se
realizeaza dintr-o ansa dubla de sirma sub forma unei bucle,
ale carei capete pornesc si se intorc in saua protezei.

6.Crosetul dento-gingival Kemeny. Este asemanator cu

crosetul mucoalveolar, insa el partial cuprinde si o portiune
a dintelui din partea vestibulara in zona subecuatoriala. Este
indicat in aceleasi situatii clinice ca si crosetul mucoalveolar.
7.Crosetul telescopic. Este compus din doua elemente
protetice; o capa cilindrica, care este cementata pe dinteleancora si nu reda forma lui anatomica; o coroana artificiala
realizata dupa amprenta obtinuta de pe capa cementata pe
bont si fixata stabil in saua protezei. Coroana poate sa
redea in intregime forma anatomica si morfologia dinteluistilp si sa fie montata in baza protezei sau poate fi fixata
numai in saua protezei, iar deasupra ei sa fie montati dintii
artificiali.
34.Limitele bazei protezei partiale mobilizabile acrilice la
maxila si mandibula.
Baza protezei la maxila este alcatuita din seile protezei si
placa palatinala care vin in contact cu suprafata mucozala a
cimpului protetic, cit si cu dintii restanti. Placa acopera bolta
palatinala, seile-apofizele alveolare edentate in intregime.
Marginile vestibulare ale seilor ajung pina la fundul sacului
vestibular, in zona mucoasei neutre, aflindu-se intr-un
contact intim. Marginile palatinale ale placii prezinta
contact cu coletul dintilor restanti frontali, iar in zona
laterala se termina pe suprafetele orale ale dintilor
restanti pina in zona supraecuatoriala.
Limitele bazei protezei la mandibula. Seile protezei vor
acoperi suprafata mucozala a cimpului protetic edentat, iar
marginile vestibulare in aceste zone ajung pina la fundul
sacului vestibular, la nivelul mucoasei neutre. Posterior, in
functie de valoarea protetica a tuberculului periform, seile
acopera treimea anterioara a acestuia, coborindu-se pina la
linia oblica interna intinzindu-se orizontal pe fundul de sac
lingual. Seile sint unite cu placa linguala, care in zona

dintilor restanti se intinde pe suprafetele lor orale pina in

zona supraecuatoriala.
35.Indicatii la confectionarea P.P.M. acrilice cu baza metalica
si cu captusala. Materiale folosite.
Baza metalica este indicata, cind se fractureaza frecvent
baza acrilica la pacientii cu o musculatura masticatoare
puternica, in caz de bruxism, la pacientii cu alergie de la
acrilate si in cazurile de ocluzie adinca.
Materialul elastic contribuie la compensarea rezilientei
fibromucoasei si micsorarea presiunii masticatoare asupra
cimpului protetic, prin intermediul amortizarii. El poate fi
aplicat pe suprafata mucozala a bazei acrilice partial sau
total.
Actualmente sint utilizate materiale elastice sub denumirea
de Ortosil, OrtosilM, Eladent100
36.Biomecanica P.P.M. acrilice. Enumerati factorii de care
depinde gradul de deplasare a protezei.
Factorii care se opun desprinderii protezelor vor fi:
adeziunea si succesiunea; rctentivitatile anatomice ale
cimpului protetic: apo- fizele alveolare cu volum si forma
pronuntate, bolta palatinala musculatura orofaciala;
segmentele dentare ale crosetelor plasate in zona
subecuatoriala; sistemele de culisare, telescoapc si bare
care actioneaza prin frictiune.
Factorii care se opun deplasarii posterioanterioare:
tubcrozita- tile retentive ale cimpului protetic, versantele
orale anterioare ale apofizelor alveolare, numarul dintilor
restanti, crosetele cu deschidere dentala etc.
Factorii care se opun deplasarii anterioposterior sint
prezentati de tuberculii piriformi mandibulari, versantele

orale si vestibulare ale apofizelor alveolare, numarul dintilor

restanti, crosetele cu deschidere edentala.
Factorii de opunere a deplasarii laterale: versantele
vestibulare si orale ale apofizelor alveolare, bolta palatinala,
dintii laterali montati la mijlocul apofizei alveolare si
elementele de mentinere a protezelor.
37.Enumerati etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M.
acrilice in ocluzia stabila si instabila.
1.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului
protetic.
2.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost
obtinuta cu o lingura standard, ulterior, pentru a realiza
proteza, se vor confectiona din ceara sabloanele cu bordurile
de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare
functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa
realizarea modelelor de pe amprenta obtinuta cu o lingura
standard, se confectioneaza lingura individuala. Dupa
amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si
se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.
3.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare.
4.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si
montarea dintilor artificiali.
5.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.
6.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in
chiuveta si realizarea tiparului, introducerea acrilatului in
tipar si polimerizare^, dezambalarea si prelucrarea protezei.
7.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.

38. Caracteristica situatiei clinice la absenta ocluziei si

etapele clinico- tehnice la confectionarea P.P.M acrilice.
Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezelor acrilice
mo- bilizabile partiale. Confectionarea protezelor partiale
mobilizabilc acrilice, ca si orice lucrare protetica impune
respectarea consecuti- vitatii anumitor etape clinico-tehnicc.
In ordinea necesara aceste etape se efectueaza astfel:
8.Clinic. Examinarea pacientului si ainprentarea ciinpului
protetic.
9.Laborator. Realizarea modelelor. Daca amprenta a fost
obtinuta cu o lingura standard, ulterior, pentru a realiza
proteza, se vor confectiona din ceara sabloanele cu bordurile
de ocluzie. Daca tabloul clinic reclama o amprentare
functionala (edentatii sub- totale, terminale ete.), dupa
realizarea modelelor de pe amprenta obtinuta cu o lingura
standard, se confectioneaza lingura individuala. Dupa
amprentarea cu lingura individuala se realizeaza modelul si
se va confectiona din ceara sablonul cu bordura de ocluzie.
10.Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor
inter- maxilare.
11.Laborator. Fixarea modelelor in ocluzor sau articulator si
montarea dintilor artificiali.
12.Clinic. Proba machetei protezei in cavitatea bucala.
13.Laborator. Modelarea definitiva a machetei, ambalarea in
chiuveta si realizarea tiparului, introducerea acrilatului in
tipar si polimerizare^, dezambalarea si prelucrarea protezei.
14.Clinic. Aplicarea si adaptarea protezei la cimpul protetic.

39.Indicati etapele si tipurile amprentelor la confectionarea

P.P.M. acrilice. Complicatiile posibile si profilaxia lor.
Materialele amprentare elastice.
Amprentarea cimpului protetic. Amprentele realizate pentru
confectionarea protezelor partiale mobilizabile trebuie sa
redea cu o mare fidelitate forma si intinderea cimpului
protetic. Pentru aceasta sint folosite urmatoarele tipuri de
amprente: a) anatomica si b) functionala.
Amprenta anatomica reproduce In negativ copia tuturor
elementelor topografo-anatomice ale cimpului protetic si
este realizata cu ajutorul lingurilor standarde universale.
Aceasta amprenta nu reda cu precizie relieful
fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii
fibromucoasei imobile in activ mobila din cauza
supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona
mucoasei pasiv mobile.
Protezele realizate dupa astfel de amprente adeseori
necesita retusari numeroase la nivelul suprafetei mucozale
si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a le reface.
Amprenta functionala, reprezentind copia negativa a
cimpului protetic, reda cu mare fidelitate forma si intinderea
lui In dependenta de func(ia tesuturilor moi.
Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici: In
doi timpi si intr-un singur timp.
Amprenta functionala in doi timpi este realizata dupa
tehnica amprentelor duble, pe cind intr-un singur timp
prevede amprentarea dupa confectionarea unei linguri
individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat
dupa amprenta anatomica. In dependenta de metoda
amprentarii ea poate fi clasificata in:

a)amprenta functionala necompresiva, care se recomanda

pentru edentatiile partiale de clasele I si a ll-a dupa
Kennedy, la tratamentul carora se prevede realizarea bazei
protezei cu captuseala elastica. Pentru realizarea ei se
recomanda material elastic de o fluiditate marita, care nu va
permite exercitarea presiunilor pe suprafata cimpului
protetic;
b)amprenta functionala compresiva, care se recomanda in
edentatiile partiale, in care fibromucoasa cimpului protetic
are un grad de rezilienta marita. Ea este realizata prin
exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale
sau ocluzale, de la bordurile de ocluzie, confectionate pe o
baza rigida, care concomitent inregistreaza si relatiile
intermaxilare.
Hindels a propus realizarea unei amprente functionale la
inceput in zonele edentate, fara aplicarea presiunii. In
zonele molarilor, pe suprafata lingurii individuale sint
montati butoni. Concomitent se ia o supraamprenta cu o
lingura standard perforata in dreptul butonilor, ce permite
sa se exercite o presiune uniforma asupra lingurii
individuale, adica asupra primei amprente.
40.Enumerati metodele de determinare a DVO si indicati in
ce situatii clinice se determina.
1)a)intraorale si b)extraorale
2)antropometrice, anatomofiziologice, functionale
Antropometrica- cu un compass,format din2compase unul
mic si unul mare.pacientul deschide gura la maxim,si I se
aplica compasul pe menton si virful nasului.apoi el inchide
gura pina ajunge la virful intermediary al compasului la
virful nasului.inaltimea va corespunde cu pozitia de repaos

fiziologic al mandibulei care va fi cu 2-3mm mai mare decit

DVO.
Anatomofiziologica-cu sabloane cu bordure de
ocluzie,tehnica-se aplica cu creionul 2 puncte unul pe
suprafata inferioara a spinei nazale anterioare,altul pe
suprafata inferioara a mentonului.dimensiunea determinate
se transfer ape placa de ceara.sabloanele cu bordure de
ocluzie sunt introduce in cavitatea bucala si pacientul
inchide gura.prin adaogarea sau razuirea cerii se determina
DVO care e mai mic cu 2-3mm decit dimensiunea verticala a
pozitiei de repaos a mandibulei
Functionala-cu aparatul ADOC cu un dispozitiv intraoral care
permite determinarea relatiilor intramaxilare centrice cu
precizie de + - 0,5mm.se confect linguri individuale, la
mandibula paralele cu linia bipupilara se aplica o placa cu
un detector.se introduce in cav.bucala si in detectorul de
forta se aplica pivoti care corespund dimensiunii verticale a
relatiei de postura.se inregistreaza semnall,si cind el se va
micsora se va folosi criteriul de relatie intermaxilare
centrice.
41.In ce situatii clinice se va determina pozitia neutra a
mandibulei la determinarea o.c. in edentatia partiala si
caracterizati aceste metodele.
42.Enumerati particularitatile etapelor clinico-tehnice si de
determinare a relatiilor centrice intermaxilare in edentatiile
subtotale ale ambelor maxilare.
43.Metoda probei machetei P.P.M. acrilice. Ce greseli pot fi
evidentiate la proba machetei P.P.M. acrilice in plan
vertical.
Verificarea se face in 2etape- pe model,si in cavitatea
bucala. Pe model consta in verificarea contactelor

intercuspidiene in ocluzor sau articulator cu hirtia de

articulatie,controlul montarii dintilor pe apof.alveolare
edentate care in zonele laterale trebuie sa fie montati in
mijloc si perpendicular,in z.frontale in raport de ocluzie.In
cav.bucala se atrage atnetia la contactele dentodentare in
pozitie de intercuspidare maxima,care trebuie sa fie
multiple.apoi la culoarea dintilor alesi,montarea lor in
bresele edentate,prevazind gr.de vizibilitatea,linia surisului
si linia mediana.se atrage atentia la DVO prin teste
fiziologice si fonetice,prnuntind s.In timpul probei
machetei din ceara,care trebuie intarita cu un dispozitiv de
sirma,machete se scoate din cavitatea bucala si se raceste la
fiecare 1-2minute
44.Enumerati simptomele endobucale la proba machetei
P.P.M. acrilice daca la determinarea si inregistrarea relatiilor
intermaxilare centrice mandibula s-a deplasat anterior.
Tactica medicului.
45.Cum se va proceda daca P.P.M. acrilica finalizata nu insera
la cimpul protetic, cum se efectuiaza corectia planului de
ocluzie.
46.Enumerati dezavantajele P.P.M. acrilice si avantajele
protezelor scheletate.
Utilizarea protezelor partiale mobilizabile acrilice in
tratamentul edentatiei partiale rezolva in prealabil
restabilirea functiei organelor pierdute din punct de vedere
functional, mecanic si bio- profilactic. Desi au un rol
favorabil pentru multe forme de edentatie, ele reprezinta o
solutie de tratament greu acceptata datorita urmatoarelor
dezavantaje:
1)tesutul mucoosos al cimpului protetic nu este adaptat
pentru suportarea presiunilor masticatoare si ca rezultat se
agraveaza procesul de atrofie a acestui substrat;

2)aplicarea protezei pe cimpul protetic provoaca tendinta de

inflamatie a mucoasei sau chiar si aparitia eroziunii cronice a
epi- teliului pe intreaga suprafata de sprijin;
3)marginea protezei transmite forte orizontale nocive
asupra dintilor restanti;
4)la infundarea protezei pe cimpul protetic crosetele pot
traumatiza festonul gingival, cit si smaltul dintilor-stilpi;
5)baza protezei este voluminoasa, ocupa o suprafata intinsa
a mucoasei si poate aduce la dereglarea functiilor sensorice
si fonetice.
47.Caracteristica elementelor componente ale P.P.M.
scheletate.Doua variante ale seilor P.P.M. scheletate.
PPMscheletata-eare urmatoarele elemente componenteseile
protezei amplasate in spatiile edentate pe care se monteaza
dintii artificiali, elementele de legatura dintre sei- concetorii
principali, elemente de ancorare,mentinere,sprijin si
stabilizare realizate pe dintii stilpi, elemente de legatura
dintre partile mucozale si cele dentare ale scheletuluiconcetorii secundari.
2variante ale sailor protezei scheletate-a)intreg metalice la
care suprafat mucozala prezinta contact cu mucoasa apofizei
alveolare a spatiului edentate,pe suprafat protetica se
realizeaza elemnte retentive ca bonturi,gile ,anse sau
ciupercute folosite pt retentia acrilatului cu dintii artificiali
b)partial metalice inglobate in acrilat,saua metalica e
perforate fiind situate la 1-2mm de mucoasa cimpului
protetic

48.Care sunt dimensiunile conectorilor principali prezentate

prin arcuri ale P.P.M. scheletate pentru mandibula si maxila
si topografia lor.
Conectorii principali sunt realizati in forme de bare(arcuri)
avind o forma
rotunda,semirotunda,ovala,semiovala,atipica.dimensiunile la
mandibula-latimea nu mai mica de 3mm, grosimea 1,52,0mm. la maxilla- latimea:6-8mm, grosimea:0,810mm.Barele trebuie sa fie situate la 0,5-1,0mm de la
mucoasa in dependenta de rezilienta ei.sa fie plasate in zone
cu functionalitate scazyta,san u impiedice miscarile limbii in
timpul masticatiei si fonatiei
Plasarea: la maxilla-in z.palatinala posterioara in
1/3anterioara,in edentatii frontale in zona medie anterioara.
La mandibula:intre dintii restanti si zona de reflexive a
mucoasei,superior la 3-4mm de festoul gingival,
extremitatea inferioara- cu 2mm de la fundul de sac lingual
si frenul limbii.
49.Ce prezinta conectorii secundari in P.P.M. scheletate.
Clasificarea in raport de modul de consolidare a elementelor
dentare cu cele mucosale dupa Rindasu, si scoala nationala.
Conectorii secundari-sunt dispozitive care unesc partile
mucozale si dentare ale protezei,cu functie de transferare a
presiunii masticatoare de la dintii artificiali asupra cimpului
protetic.Din punct de vedere morfofunctional,sint situati pe
suprafetele proximale ale dintilor ce delimiteaza spatial
edentate sau pot fi plasati interdentar.dupa Rindasu sunt
individualizati din punct de vedere al rigiditatii: rigizi si
elastici.cei rigizi-au support dentoparodontal, semilabilisupport mixt dentoparodontal si mucoosos, labile-mucosos.

50.Clasificarea si indicatiile crosetelor utilizate in P.P.M.

scheletata dupa Rindasu.
1dupa nr dintilor pe care se
aplica:monodentare,bidentare,tridentare
2dupa nr total al bratelor din care se compun crosetele: cu
2brate, cu 3brate, cu 4brate, cu 6brate
3dupa nr bratelor active elastice: cu un singur brat
(monoactive), cu 2brate (bioactive), cu 3brate (triactive), cu
4brate (tetraactive)
4 dupa nr conectorilor secundari si dupa pozitia lor
topografica : cu un singur concetor secundar, cu 2conectori
secundari, cu 3conectori secundari
51.Cerintele catre crosetele turnate ale P.P.M. scheletate
dupa Lejoyeux. Crosetul Ackers. Componentele si plasarea
lor pe dintele stilp.
1)sa contribuie la retentia si stabilizarea protezei,fara sa
actioneze nefavorabil asupra tesuturilor de sprijin
2)lungimea crosetului trebuie sa permita incercuirea a mai
mult din jumatatea celei mai mari circumferintea dintelui
ancora,fiind continua sau discontinua
3)la orice portiune retentive elastica a crosetului trebuie sa I
se opuna o portiune rigida a acestui,pentru a rezista
fortelor ce tind sa desprinda proteza,extremitatea retentive
elastica a crosetului trebuie sa fie pasiva din momentul
aplicarii protezei si s anu devina active decit pentru a se
opune deplasarii protezei

4)partile componente ale crosetuui trebuie sa se situeze mai

aproape de 1/3cervicala pt a reduce fortele care ar actiona
in sensului torsionarii dintelui-ancora
5)partile retentive ale crosetelor situate pe fiecare
heniarcada trebuie sa fie simteric dispuse
6)pt a evita orice actiune imediata sau secundara a
crosetului asupra dintelui ancora se recomanda ca dintii
limitanti sa fie solidarizati in conditii favorabile cite doi,iar in
situatii nefavorabile in grup.
Crosetul Ackers-circular turnat.este alcatuit dintrun corp de
la care pornesc 3brate- retentive,opozant si pintenul ocluzal,
inconjurind dintele in intregime.este indicat la premolari si
molari,cind ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe
mijlocul coroanei dintelui ancora,avind in zone
subecuatoriala o retentie de 0,25-0,5mm.
Corpul e asezat in zona proximala,neretentiva.Bratul
retentive-porneste spre suprf.vestibulara traversind
ecuatorul protetic si se termina in zona retentivaare
2portiuni-supraecuatoriala (rigida), subecuatoriala
(elastica).
52.Caracteristica crosetului Bonwill, Raichelman.Adams.
Indicatii la utilizare.
Bonwill-este circular,are 6brate:2retentive,2opozante,
2pinteni ocluzali aplicati pe 2dinti..el este unit cu scheletul
metallic prin conectorii secundari rigizi, si e considerat dublu
croset Ackers.este plasat pe premolari si molar,intre care
exista trema,in edentatii uniterminale,cu rol antibasculant.
53.Ce prezinta crosetele divizate Roach. Caracteristica
fiecarei grupe. Indicatii.

Sunt crosete divizate in 2grupe: 1grupa:are contact redus cu

dintele-ancora in z.retentiva subecuatoriala care este mai
putni sau delok vizibila.sunt 7 la numar si au brate
elastice,forma carora imita literele :C,L,U,S,T,I,R.sunt
aplicati pe dintii posteriori cu grad de retentivitate marita si
implantare dificila.sunt compuse din:corpul,pintenul,bratul
opozant, bratul retentive,2conectori secundari (unul al
bratului retentive,altul uneste bratu opozant si pintinele
ocluzal de scheletul metallic).corpul crosetelor e o portiune
asezata pe suprafata proximala a dintilor stilpi limitrofa
spatiului edentat.in zona supraecuatoriala este unit rigid
prin conectorul secundar cu saua scheletului metallic,la
nivelul paradontului marginal,la o distanta de 1,5mm.din
corpul crosetului pornesc pintenul ocluzal si bratul opozant.
2grupa:fac parte crosete cu bratele aplicate supraecuatorial
asigurind sprijinul protezei scheletate pe cimpul protetic.pot
fi simple,cu un brat ce are contact partial sau total cu
dintele, si compuse aplicate uni- sau bidentar.bratele
crosetului bidentar inconjoara inelar suprafetele
dintelui,fiind cunoscut ca croset inelar continuu.sunt
indicate pe dintii frontali,si pe cei laterali cu zone retentive
neinsemnate si inaltime mica,precum dintii conici.
54.Sistemul crosetar Ney. Indicatii catre fiecare tip.
Crosetele Ney au fost imaginate pentru forme si implantare
diferite ale dintilor stilpi care in genere nu sunt acoperite cu
microproteze.poseda caracteristici proprii crosetelor
circulare si crosetelor divizate.sunt in nr de 6.
NEY nr1- asemanator cu crosetul Ackers,insa bratul
opozant,ca si retentive este elastic situate in zona
subecuatoriala retentive.ambele brate asigura o mentinere
dubla si reciproca,fiind aplicate pe suprf.vestibulara si orala
ale dintelui ancora.

NEY nr2-deriva din crosetul Roach cu bratul elastic T,ambele

brate sunt elastice divizat in T si au cite un conector
secundar propriu. E indicat pe premolari si molarii cu
retractie gingivala si cu retentivitati marite, sip e dintii la
care ecuatorul protetic trece in apropierea suprafetei
ocluzale.elementele elastice sunt aplicate in
zona gingivala.se aplica mai rational in edentatiile terminale
Crosetul Ney nr. 3. Prezinta o combinare dintre crosetul nr. I
nr. 2, avind doua brate rctentive; unul mai putin elastic unit
rigid cu corpul crosetului, avind forma bratului de la
crosetul nr. 1 si altul cu un grad de elasticitate marita (unit
prin conectorul secundar cu saua protezei) fiind reprezentat de un T. Bratele
sint aplicate in dependenta de retentivitatea dintelui-ancora
astfel: bratul mai putin elastic nr. 1 este aplicat pe suprafata
vestibulara sau orala a dintelui cu retentivitate mai mica, iar
bratul elastic nr. 2 pe suprafata cu retentivitate marita.
Acest crosct este indicat in edenta(iile terminale, cind dintiistilpi au inclinatie orala sau vestibulara, iar ecuatorul
protetic are direcjii diferite pe suprafetele orala si
vestibulara
Crosetul Ney nr. 4. Acest croset este realizat prin metoda de
turnare si lipire: corpul si pintenele ocluzal sint turnate, iar
bratele sint confectionate din sirma prin indoire; fiind
aplicate pe suprafetele vestibulara si orala, se lipesc de
corp. Acest croset este indicat pe dintii cu retentivitate
situata in apropierea marginii ocluzale a suprafetelor
vestibulare si orale. Crosetul Ney nr. 4 nu este utilizat in
practica datorita proprietatilor mecanice scazute, care nu
permit mentinerea satisfacatoare a protezei pe cimpul
protetic

Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset

inelar cu actiune inversa posterioara si deriva din crosetele
circulare. Acest croset este alcatuit dintr-un conector
secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezei,
pozitionat, mai ales, me- ziooral pe dintele-stilp. Bratul
crosetului porneste din corp, avind doua portiuni: una rigida,
aplicata supraecuatorial, din care porneste pintenul ocluzal
asezat in foseta distala sau meziala, pre- lungindu-se cu
bratul elastic, care transversind ecuatorul protetic se
termina in zona retentiva meziala sau distala. Acest croset
este indicat in edentatiile terminale, cind dintii-stilpi au
inclinatie vestibulara sau orala, cit si pe dinti cu coroane
clinice mici sau cu forma conica
Crosetul Ney nr. 6. Este asemanator cu crosetul precedent,
are aceleasi caracteristici si se deosebeste prin prezenta a
doi pinteni ocluzali situati distal si mezial. Fiind unit rigid cu
saua protezei prin intermediul conectorului secundar, incepe
cu doua apofize duble de la saua sau bara protezei, care
continua in bratele crosetului. Crosetul Ney nr. 6 este
indicat pe molari inclinati, cu ecuatorul protetic ridicat in
partea inclinarii si lasat in jos in cea opusa. Are cel mai lung
brat din toate crosetele si este des numit croset inelar
circular
55.Indicatiile si caracteristica sistemelor speciale de
mentinere , sprijin si stabilizare a P.P.M. scheletate.
56.Indicatiile catre folosirea sistemelor Dolder- Rumpel in
protezele PM scheletate.
Barele cu calareti. Sint compuse din piese dentare fixe
alcatuite dintr-o bara solidarizata la coroanele care
acopera dintii-stilpi sau la dispozitivele radiculare ale
acestor dinti si o gutiera aplicata in saua protezei
scheletate care incaleca bara.

Bara are dimensiuni si forme variate; ea poate fi: rotunda,

ovo- idala, dreptunghiulara etc., iar dimensiunile depind de
numarul dintilor care lipsesc si de topografia edentatiei;
grosimea barei variaza de la 1,54 mm. Bara este
solidarizata de elementele fixe in asa mod ca sa urmeze
profilul apofizei alveolare la o distanta de aproximativ 12
mm. Pentru realizarea frictiunii intre bara si gutiera, polul
mic al barei este orientat inspre apo fiza alveolara.
Gutiera se mai numeste si calaret, fiind o copie de forma si
dimensiuni externe ale barei. In dependenta de situarea
calaretului pe polul superior al barei, Dolder descrie doua
variante: 1) sistem rigid, in care gutiera are contact intim cu
polul superior al barei sj nu permite infundarea protezei in
fibromucoasa cim- pului protetic; este indicat in protezele cu
sprijin dentoparodon- tal; 2) sistem rezilient, realizat cu un
spatiu intre calareti si polul superior al barei, dependent
de gradul de rezilienta a fibro- mucoasei, ce permite
infundarea protezei, realizind un sprijin mixt, dentomucozal.
Sistemele de bare cu calareti au fost concepute de Schroder
si Rumpel, perfectionate si descrise de mai multi cercetatori,
printre care Dolder, Ackerman, Cilimone, Lipsit..
Barele sint indicate in edentatiile frontale, laterale si
subtota- le cu inaltimea spatiului protetic corespunzator
pentru utilizarea barei, seii cu calaret S< a dintilor artificiali.
inaltimea minimala intre apofiza alveolara edentata si dintii
antagonisti trebuie sa fie in jurul la 6 mm pentru a asigura
mentinerea, sprijinul si stabilizarea protezei. Asa proteze
au aspect fizionomie optim si sint bine tolerate de pacienti
57.Indicatiile catre folosirea in protezele PM scheletate
tipului de crosete din sistemul Ney.
Ney1- ca si crosetul Ackers,indicat pe premolari si molari
cind ecuatorul protetic trece vestibular sau oral pe mijlocul

coroanei dintelui ancora,avind in zona subecuatoriala o

retentie de 0,25-0,5 mm
Ney2-se aplica in zona gingiva, in edentatii terminale
Ney3-in edentatii terminale cind dintii stilpi au inclinatie
orala sau vestibulara,iar ecuatorul protetic directii diferite
pe suprafetele orala si vestibulara.
Ney4-nu este utilizat in practica datorita proprietatilor
mecanice scazute care nu permit mentinerea satisfacatoare
a protezei pe cimpul protetic
Ney5-indicat in edentatiile terminale,cind dintii stilpi au
inclinatie vestibulara sau orala,cit si pe dintii cu coroane
clinice mici sau cu forma conica
Ney6-indicat pe molarii inclinati cu ecuatorul protetic ridicat
in partea inclinarii si lasat in jos in cea opusa.
58.Ce prezinta disjunctoarele de forta. Indicatii.
Disjunctoare de forfe. Aceste dispozitive au fost elaborate
pentru protezele scheletate terminale, avind ca scop sa
permita miscarea seilor protezei fata de dintii-ancora si
sint cunoscute ca sisteme articulare. Acestea se impart in
disjunctoare de forte- amortizatori si balamale, si sint
reprezentate de dispozitive mecanice complexe, fabricate
sau confectionate in laborator.
Disjunctoarele de forte permit seilor protezei miscari de
infun- dare in plan vertical si de revenire dupa incetarea
presiunii masticatoare datorita modului de consolidare
dintre cele doua parti componente ale disjunctoarelordalbo,sistemul telescopic egert.

Balamalele sint folosite ca elemente de legatura intre

crosete si seile protezelor fiind compuse dintr-o parte
solidarizata de croset, iar alta de saua protezei, fiind
articulate cu un ax transversal.Balamalele sint indicate in
edentatiile mandibulare terminale cind lipsesc molarii
59.Particularitatile planificarii
si biomecanica protezelor scheletate in edentatia partiala
clasa I .
Sub actiunea fortelor masticatoare protezele scheletate, ca
si protezele partial mobilizabile acrilice, se deplaseaza in
diferite directii. Gradul de deplasare depinde de factorii
care o provoaca si de cei care se opun deplasarii.
60.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor
scheletate in edentatia partiala clasa I subdiviziunea 2,3
Kennedy.
61.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM
scheletate in edentatia partiala clasa I Kennedy.
62.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM
scheletate in edentatia partiala clasa II Kenedy.
63.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM
scheletate in edentatia partiala clasa II subdiviziunea I
Kenedy localizata in zona laterala a arcadei dentare.
64.Particularitatile planificarii si biomecanica protezelor PM
scheletate in edentatia partiala clasa III Kennedy.
65.Fixarea, stabilizarea si echilibrul protezelor mobilizabile
partiale, caracteristica factorilor determinanti

66.Prin ce este prezentata P.P.M. scheletata in edentatia

partiala cl.IV Kennedy, in ce consta alegerea numarului
dintilor stilpi, ce tipuri de crosete vor fi utilizate.
67.Paralelograful. Structura.Argumentati necesitatea
studiului modelului la confectionarea P.P.M. scheletate.
Studiul modelului la paralelograf. Daca modelul de studiu
este oufectionat din ghips obisnuit, atunci cel definitiv
din ghips pccial, dur (superghips). Modelul definitiv este
studiat Ia paralelograf. Paralelograful este alcatuit din soclul
stabilizator reprezentat de un dispozitiv metalic, cu o
anumita greutate care confera stabilitatea aparatului;
suportul pentru modelul din ghips cu articulatia reglabila
multidirectionala cu o masuta de lucru reglabila inzestrata
cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul este asezat pe
dispozitivul soclului stabilizator si permite plasarea lui in
toate directiile pe toata suprafata dispozitivului. Stilpul
vertical al paralelografului solidarizat lateral la soclul
stabilizator, prin- tr-un dispozitiv special permite realizarea
miscarilor in plan vertical la diferit nivel; la extremitatea
superioara a stilpului vertical; este solidarizat (sau articulat)
bratul orizontal; la cealalta extremitate a bratului
orizontal, este articulata tija verticala fiind paralela cu
stilpul vertical si inzestrata cu un sistem de menghina, in
care sint fixate piesele anexe reprezentate de: a) tija
detectoare, asemanatoare cu un cilindru plin, cu ajutorul
careia se orienteaza inclinarea masutei de lucru pe care este
fixat modelul pina se stabileste axul comun al dintilor-stilpi
purtatori de crosete; b) tija portcreion, care are la
extremitate un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza
ecuatorul tuturor dintilor restanti; c) tijele retentivometre,
in numar de trei, sub forma de cilindru, asemanatoare cu tija
detectoare, dar la o extremitate prezentata de un disc cu
raza de 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, cu ajutorul carora se
masoara reten- tivitatea subecuatoriala coronara fata de
axul comun; d) tija razu- sa, reprezentata de o lama cu o

extremitate in muchie bizou, care poate fi coborEta

manual pentru a razui ceara de pe model si a reveni la
pozitia initiala automat, datorita actiunii unui resort.
Cu ajutorul paralelografului se executa urmatoarele
operatiuni: determinarea axului de insertie si dezinsertie al
protezei; fixarea pozitiei alese a axului de insertie si
dezinsertie al protezei pentru reproducerea ei; determinarea
si trasarea ecuatorului protetic; determinarea zonelor
retentive unde vor fi situate extremitatile bratelor elastice
ale crosetelor; alegerea constructiei protezei si trasarea
proiectului pe model.
68.Metodele de determinare a axului de insertie si
dezinsertie a P.P.M. scheletate.Descrieti metoda libera si
dupa Novac.
Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei.
Axul de insertie si dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov,
este apreciat drept directie de aplicare si inlaturare a
protezei, care prevede miscarea protezei de la primul
contact al elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la
fibromucoasa cimpului protetic cind pintenii ocluzali sint
situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu precizie pe
suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este
apreciata ca miscare in directie opusa, adica de la momentul
desprinderii seilor de pe fibromucoasa cimpului protetic pina
la pierderea contactului elementelor de ancorare cu dintiistilpi.
Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie
si dezinsertie ale protezei prezinta o traiectorie bine
determinata, care permite aplicarea si inlaturarea protezei
de pe cimpul protetic fara
obstacol.

Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict

vertical (cind proteza este aplicata concomitent pe toti
dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre dreapta (cind
proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea
dreapta si apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4)
vertical posterior; 5) vertical interior.
Determinarea corecta a axului de insertie si axului de
dezinser- tic al protezei depinde de alegerea pozitiei
modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este
realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera;
b) apreciere a inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de
alegere.
Metoda libera. In cazul acestei metode modelul se fixeaza pe
masu(a reglabila in asa fel ca suprafata ocluzala a dintilorstilpi
fie perpendiculara cu tija detectoare. Dupa blocarea masutei
reg- Iabile, tija detectoare este inlocuita cu tija portereion
care arc un grafit, cu ajutorul caruia se traseaza ecuatorul
protetic la fiecare linte-stilp. Aceasta metoda era practicata
in trecut la confectionarea protezelor schcletate cu crosete
din sirma, cind erau prezenti ' 3 dinti-stilpi relativ paraleli
intre ei. La folosirea acestei metode < eu a torul protetic
ocupa o pozitie nefavorabila creind o situatie dificila pentru
aplicarea crosetelor si fixarea protezelor.
69.Metodele de determinare a axului de insertie si
dezinsertie a P.P.M. scheletate. Desrieti metoda de alegere.
Determinarea axuriior de insertie si dezinserfie ale protezei.
Axul de insertie si dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov,
este apreciat drept directie de aplicare si inlaturare a
protezei, care prevede miscarea protezei de la primul
contact al elementelor de ancorare cu dintii-stilpi pina la
fibromucoasa cimpului protetic cind pintenii ocluzali sint

situati in locasurile lor, iar seile sint amplasate cu precizie pe

suprafata cimpului protetic. inlaturarea protezei este
apreciata ca miscare in directie opusa, adica de la momentul
desprinderii seilor de pe fibromucoasa cimpului protetic pina
la pierderea contactului elementelor de ancorare cu dintiistilpi.
Autorii manualului respectiv considera ca axurile de insertie
si dezinsertie ale protezei prezinta o traiectorie bine
determinata, care permite aplicarea si inlaturarea protezei
de pe cimpul protetic fara
obstacol.
Axul dc insertie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict
vertical (cind proteza este aplicata concomitent pe toti
dintii-stilpi in plan vertical); 2) vertical spre dreapta (cind
proteza este aplicata la inceput pe dintii-stilpi din partea
dreapta si apoi pe cei din stinga); 3) vertical spre stinga; 4)
vertical posterior; 5) vertical interior.
Determinarea corecta a axului de insertie si axului de
dezinser- tic al protezei depinde de alegerea pozitiei
modelului in paralelo- graf. Aceasta operatiune este
realizata prin una din cele trei metode cunoscute: a) libera;
b) apreciere a inclinarii medii a axelor ilintilor-stilpi; c) de
alegere.
Metoda de alegere. Conform acestei metode pozitia
modelului pe masuta reglabila se stabileste fn asa fel ca
dintii-stilpi sa prezinte retentivitati favorabile pentru
plasarea bratelor elastice ale crosetelor. Pentru a da
modelului o pozitie favorabila, se foloseste tija detectoare
inelinind masuta reglabila pina la un contact punctiform al
tijei cu portiunea cea mai convexa a dintelui, clnd spre colet
apare un spatiu de forma triunghiulara (fig. 137).

In acest scop modelul fixat pe masuta reglabila se inclina de

mai multe ori in toate directiile pina ce la contactul dintilor
cu tija detectoare apar zone retentive pe suprafetele
verticale ale din- tilor-stilpi. Se poate intimpla, ca la unul sau
mai multi dinti-stilpi sa fie zone retentive favorabile pentru
plasarea bratelor elastice ale crosetelor, iar pe altii
nesatisfacatoare. Prin usoara inclinare in jos a modelului cu
partea unde sint dinti cu zone retentive nesa-tisfacatoare,
apar zone retentive. Determinarea pozitiei in care toti dintiistilpi prezinta retentivitati favorabile este realizata in urma
mai multor inclinari. Determinarea acestei pozitii va coincide
si cu axele de insertie si dezinsertie ale protezei, iar masuta
reglabila ^e blocheaza pentru ca toate operatiile urmatoare
sa se execute in aceasta pozitie.
F. Graddock (1956), I. Osborne, L. Lammine (1974) socot ca o
rationala alegere a elementelor retentive poate fi efectuata
in dependenta de topografia breselor arcadei dentare. Fi
propun ca in edentatiile terminale si frontale modelul sa fie
inclinat cu segmentul edentat in jos. Daca avem doua sau
mai multe brese (in zonele frontale si laterale), modelul se
inclina in jos cu partea care reprezinta o stabilizare mai
insuficienta. In cazurile de edentatii laterale intercalate
modelul se va inclina in directia dintilor mai stabili. in unele
cazuri pentru o aplicare mai fizionomica a crosetelor la
edentatia frontala se recomanda de a inclina modelul
posterior.
70.In ce consta determinarea si trasarea ecuatorului
protetic.In ce zone imparte ecuatorul coroana dintelui.
Pentru tratamentele protetice, ne intereseaza ecuatorul
protetic, care este linia care uneste convexitatile cele mai
mari ale dintilor stalpi. Traiectul ecuatorului protetic poate
coincide cu celal ecuatorului de implicare sau de malpozitie,
sau poate fi creeat prin pregatiri proprotetice.(proteze

unidentare, punti). Este utilizat pentru proiectarea protezei

partiale scheletate dar si pentru cea acrilica. Ecuatorul
protetic este ecuatorul comun al dintilor stalpi si poate
fideterminat cu ajutorul unui aparat numit
paralelograf.Tresarea ecuatorului protetic pe fetele laterale
coronare, le imparte in 2 zone distincte, cuutilizarea
protetica diferita:- zona subecuatoriala: situata intre colet si
ecuatorul protetic, este partea retentive a coroanei.
Inaceasta zona se aplica bratele elastice ale crosetelor.
Aceste brate sunt asezate numai dup acesunt cunoscute
urmatoarele elemente:1. pozitia zonelor retentive.2. Gradul
de retentivitate, determinat de forma coroanei si pozitia de
implantare a dintelui.3. Valoare de implantare morfo
functionala a dintilor.- Zona supraecuatoriala : este cuprinsa
intre ecuator si extremitatea libera a coroanei si reprezinta
partea neretentiva a coroanei. In aceasta zona se afla
marginea dentara a placii protetice la proteza acrilica sau
elementele rigide ale crosetelor turnate la proteza
scheletata.Caracteristici privind retentivitatea:- la molariui
superiori, retentivitatile favorabile sunt situate pe fetele
vestibulare.- La molarii inferiori, retentivitatile favorabile
sunt pe fetele linguale.- Premolarii, datorita pozitiei de
implantare verticala, prezinta zone retentive pe fetele
vestibularesi orale.- Gradul de retentivitate este mai mare la
coroanele inalte cu forme globuloase si mai mic lacoroanele
scurte cu forme cilindrice, dar care sunt destul de rare.Coroanele cu retentivitati reduse, indica a fi acoperite cu
coroane de invelis prevazute cu zoneretentive pe ambele
fete.6. Valoarea parodontala a dintilor stalpi: este
caracteristica fiecarui dinte si consta in gradul derezistenta
al dintilor fata de fortele care intend sa-i deplaseze din
alveole. Ea este determinata de:- Implantarea osoasa.Morfologia radiculara( lungimea, grosimea si numarul
radacinilor).- Starea de sanatate a tesuturilor
parodontale.Implantarea dintilor in alveole nu este rigida ci
are un grad de elasticitate datorat ligamentelor alveolo
dentare, care permit infundarea fiziologica a dintilor (0,1

0,2 mm) sub actiuneafortelor ocluzale, numita rezilienta

parodontala. In ansamblu, suportul dento parodontal,
prindintii restanti, contribuie essential la stabilizarea,
mentinerea si sprijinul protezelor partialeacrilice.In conditii
normale, parodontiul fiecarui dinte dintr-o arcada intacta,
este solicitat de presiunilemasticatorii cu numai jumatate
din forta lui de rezistenta, restul rezistentei ramanand
potentiala.In cazul suprasolicitarilor se manifesta insa si
aceasta rezistenta latenta. Este necesar a secunoaste
posibilitatea de compensare a dintilor de sprijin si gradul de
rezistenta la presiunilemasticatorii fortate. Se recomanda sa
se tina cont si sa se foloseasca in evaluarea valorii
proteticea dintilor stalpi, tabelele coeficientilor masticatori
recomandate de literature de specialitate.Astfel, in unitati
de raport aproximative, valoarea masticatorie a fiecarui
dinte este: central 2,lateral 1, canin 3, premolar 4,
molarii de 6 ani 6, molarii de 12 ani 5.Suportul muco
ososProtezele partiale sunt in contact intim cu suportul
muco osos, care impreuna cu dintii restanti, preiau
presiunile ocluzale. Suportul muco osos este constituit
din:1. Oasele maxilare care alcatuiesc suportul osos al
campului protetic, suport format din:a) Creasta alveolara:
formatiunea ce rezulta prin transformarea proceselor
alveolare in urmaextractiei dintilor. Dimensiunea si forma
crestei alveolare sunt infinit de variate , variabilitatedata
de:- cauzele extractiilor dentare
71.Din ce motiv ecuatorul anatomic nu coincide cu ecuatorul
protetic. Varietati de topografie a ecuatorului protetic.
Metoda determinarii zonelor retentive ale dintilor in P.P.M.
scheletata .
Determinarea si trasarea ecuatorului protetic. Dupa
determinarea pozitiei modelului si blocarea masutei
reglabile, tija detectoare este inlocuita cu tija portereion
cu grafit care, fiind adusa la fiecare dinte-stilp si plasata in
jos pina la nivelul coletului pastrind contactul cu dintele,
inscrie ecuatorul protetic cu partea laterala a grafitului; de

avut grija ca extremitatea grifului sa treaca intre fes- tonul

gingival si colet.
Noi consideram ca cel mai reusit este termenul de ecuator
protetic, care in majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia
ecuatorului anatomic al dintelui. Totodata, ecuatorul
protetic imparte dintele in doua zone: zona subecuatoriala
cuprinsa intre ecuatorul protetic si colet, numita ca zona
retentiva; zona supraecuatoria- la situata intre ecuatorul
protetic si marginea ocluzala a dintelui, numita ca zoma
neretentiva, de sprijin. Aceste zone, in dependenta de
pozitionarea lor, vor servi la alegerea tipurilor de crosete. L.
Blattcrfein a stabilit unele caractere ale traseului
ecuatorului protctic in dependenta de inclinarea modelului,
deosebind cinci varietati dc amplasare a lui pc suprafetele
dintelui si de atitudine fa(a de edenta(ie (fig. 138).
In realitate traseul ecuatorului protetic nu este epuizat
numai prin aceste variante si poate sa fie reprezentat printro topografie variata dependenta de pozitia de inclinare a
modelului, de migrarile si forma anatomica a dinti lor-stl 1
pi. In unele situatii traseul ecuatorului protetic este
reprezentat de o curba deformata atipica, care permite ca
limitele zonelor rctentive si neretentive sa fie dc o
configuratie compusa, ce prezinta dificultati pentru
aplicarea elemen-telor crosetului.
Varietati de topografie a ecuatorului protetic: a mediu: b.
cdiagonal; d inalt: ejos; / zona apropiata de baza
protezei (I) si zona indepartata (2)
Determinarea zonelor retentive. Pentru accasta operatie,
tija portereion cu grafit este inlocuita cu tija
retentivometrica de dimensiuni corespunzatoare formei
crosetului si starea parodontului dintelui-stilp.
Retentivomctrele de 0,25 mm sint folosite pentru crosetele
rigide, iar cele de 0,50 si 0,75 mm pentru crosetele

elastice. Tija retentivometrica trebuie sa vina in contact cu

linia ecuatorului protetic, iar circumferinta discului va fi
ridicata sau coborita in zona retentiva pina si ea va intra in
contact cu suprafata sub- ecuatoriala a dintelui (fig. 139).
Locul in care discul atinge dintele, reprezinta zona de retentie care se inseamna cu creionul, unde si va fi plasat bratul
re- tentiv (extremitatea elastica) al crosetului.
72.Indicatii le tratamentul protetic cu P.P.M. cu fixare
telescopata.
Sistemul de telescoape ca si in protezele partiale
mobilizabile acrilice este constituit din cape cilindrice sau
cilindroconice, ce- mentate pe dintii de ancora si coroane de
invelis care restabilesc forma anatomica a dintilor-stilpi fiind
solidarizate cu saua protezei scheletate (fig. 126).
Sistemul de telescoape are o suprafata de frictiune mare
care se creeaza intre aceste doua elemente, ceea ce
reprezinta o conditie favorabila pentru mentinerea si
stabilizarea protezei pe cimpul protetic.
Telescoapele pot fi utilizate atit pentru sprijinul mixt rigid al
protezelor scheletate terminale, cit si pentru sprijinul
dento-parodontal al protezelor scheletate intercalate.
Telescoapele au fost elaborate, perfectionate si descrise de
Bottger si Engelhart.
Capsele sint formate din doua parti componente ca si
culisele si pot fi considerate ca matrice si patri- ce. Sint
indicate pe dintii cu distructii coronare masive, dar cu
radacini recuperabile (fig. 127).
La prima etapa a confectionarii capselor pe dintii atacati sint
realizate cape radiculare cu patrice cilindrice sau ovale
cementate pe dintii-stilpi. La a doua etapa se confectioneaza

matriceie solidarizate de seile protezei scheletate cu forma

corespunzatoare patricu si sectionata (lamelata) partial in
sens axial (pentru formarea petalelor elastice), fapt ce
permite legatura dintre ambele parti ale capsei. Matriceie
sint solidarizate la seile protezei scheletate conform situarii
patricclor pe dintii-stilpi.
73.Etapele clinico-tehnice la confectionarea P.P.M. scheletate
prin confectionarea scheletului metalic intreg turnat.
Aceste etape sint dependente de tehnica de confectionare a
sche- J letului metalic. Din punct de vedere tehnic, scheletul
metalic poate fi realizat prin doua tehnici: 1) din elemente
fabricate pentru diferite parti ale protezei (bare, arcuri,
crosete, sei etc.) sau modelate separat si dupa aceea lipite
intre ele. Procedeul este simplu si poate fi reprezentat ca o
metoda clasica; 2) prin turnarea intregului
schelet metalic. Turnarea poate fi realizata pe modele
dublicate si in afara lor. Procedeul este reprezentat ca o
metoda moderna.
Etapele clinice pentru ambele tehnici sint identice, iar cele
de laborator diferite.
Etapele clinico-tehnice Ia confectionarea protezei scheletate
prin lipire:
Clinic. Amprentarea cimpului protetic;
Laborator. Realizarea modelelor si confectionarea
sabloanelor cu bordurile de ocluzie;
Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare;

Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si

schitarea elementelor protezei scheletate. Daca vor fi
folosite piese fabricate, atunci ele dupa schema realizata
vor fi ajustate pe model si pe urma lipite (sudate). In lipsa
pieselor fabricate ele se vor con- fcctiona din sirma sau se
vor modela segmentar din ceara speciala, iar dupa
turnarea din aliaje se va face adaptarea pe model si lipirea.
Clinic. Proba scheletului metalic.
Laborator. Prelucrarea scheletului metalic, lustruirea si poleirea, montarea dintilor artificiali.
Clinic. Proba machetei protezei.
Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si
lustruirea protezei.
Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.
Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezei scheletate
integru turnate (metoda moderna):
Clinic. Amprentarea cimpului protetic.
Laborator. Realizarea modelelor. Daca conform tabloului
clinic este necesar de a obtine o amprenta functionala,
atunci pe model se confectioneaza lingura individuala, iar
in clinica se obtine o amprenta functionala de pe care in
laborator se va confectiona modelul definitiv. Pe modelele
definitive se confectioneaza sablonul eu bordurile de ocluzie.
Clinic. Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor interinaxilare.
Clinic-laborator. Analiza modelelor la paralelograf si
schitarea elementelor protezei scheletate, realizarea

modelului dublicat si modelarea machetei scheletului din

ceara speciala, turnarea lui din aliaje, prelucrarea si
lustruirea.
Clinic. Proba scheletului metalic.
Laborator. Montarea dintilor artificiali.
Clinic. Proba machetei protezei.
Laborator. inlocuirea cerii cu acrilat, prelucrarea si lustruirca protezei.
Clinic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic.
Metoda probei scheletului metalic al P.P.M.
scheletate.Cerintele.
Proba scheletului metalic si a machetei protezei scheletate.
Scheletul metalic lustruit si adaptat pe model se aplica pe
cimpul protetic. Aceasta operatiune se realizeaza prin doua
momente: a) examenul scheletului pe model; 2) proba in
cavitatea bucala.
Examenul scheletului pe model urmareste scopul de a
controla: integritatea modelului la nivelul dintilor restanti,
calitatea prelucrarii mecanice si electrochimice, forma
elementelor componente si plasarea lor pe cimpul protetic,
tipul axelor de insertie si dezin- sertie.
Proba in cavitatea bucala se face dupa o toaleta perfecta a
cavitatii bucale, iar scheletul este prelucrat cu solutii
antiseptice. Dupa ce scheletul este introdus pe cimpul
protetic, atragem atentia la urmatoarele obiective:
verificarea rapoartelor elementelor de stabilizare cu dintii
restanti, in special a pintenilor ocluzali si a gherlelor

incizale, a bratelor opozante si retentive, a relatiilor de

ocluzie, raportului conectorului principal si ai celor
secundari cu mucoasa cfmpului protetic. Se controleaza, in
special, suprafetele muco- zale ale acestora si raportul lor cu
mucoasa.
Daca este necesar, se efectueaza corectarea prin slefuirea
punctelor evidentiate cu hirtia de articulatie.
Dupa proba scheletului, tehnica moderna de confectionare a
protezelor scheletate, in cazurile edentatiilor terminale,
vizeaza necesitatea amprentarii functionale pentru o
echilibrare mai armonioasa a presiunilor masticatoare.
74.Proba si aplicarea P.P.M. scheletate finisate in cavitatea
bucala.
Aplicarea protezei scheletate finite in cavitatea bucala.
Aceasta operatiune consta in verificarea extrabucala si
intrabucala a protezei. La verificarea extrabucala a
protezei se controleaza prezenta surplusurilor de aerilat pe
suprafetele interne ale crosetelor, care ar putea sa
ingreuieze insertia protezei, se verifica calitatea finisarii si
a lustruirii.
Aplicarea protezei in cavitatea bucala se efectueaza prin
insertia ei pe cimpul protetic dupa axul de insertie
determinat, asa ca in cazul probei scheletului metalic. Dupa
aceasta se verifica stabilitatea si mentinerea protezei. La
controlul stabilitatii se aplica presiuni digitale pe arcadele
dentare, atragind atentia la posibilitatea aparitiei
fenomenului de basculare, apreciind totodata cauza.Gradul
dc mentinere a protezei se verifica prin incercarea de
desprindere, ca regula, prin tractiune verticala in axul de
dezinser- tie. Mentinerea se considera suficienta daca in
timpul miscarilor functionale proteza nu se desprinde de pe
cimpul protetic. Dupa aceasta obligatoriu se efectueaza

individualizarea ocluziei conform principiilor functionale,

urmarind realizarea contactelor simultane stabile si multiple
pe toti dintii artificiali si naturali in ocluzia centrica si de
intercuspidare maxima, atragind atentia Ia aspectul
fizionomie si fonetic
75.Etiologia edentatiei totale. Simptomele exobucale si
endobucale. Legitatile atrofiei maxilarelor in edentatia
totala.
2. CLASIFICAREA E.T. a) Dupa teritoriul afectat unimaxilara
bimaxilara
b) Dupa cauzele care au determinat-o
congenitala
dobindita
FACTORI DETERMINANTI
3. ETIOLOGIA E.T.

a) cauze congenitale

b) cauze dobindite caria dentara i

complicatiile ei
parodontopatia marginala
cronica
osteopatii inflamatorii
traumatisme complexe
dento-prodontale i ale

anodontia

masivului osos
tumori benigne i maligne
ale maxilarelor
iatrogenia
FACTORI FAVORIZANTI
a) factori intrinseci ce tin de virsta
teren
circumstante
fiziopatologice
sex
b) factori extrinseci conditii de viata i de
mediu social
nivelul socio-economic
profesie
consumul de alcool, tutun,
cafea
4. FRECVENTA E.T. este in functie de:
a) virsta

b) sex
c) domiciliul urban
rural
institutionalizat.
* SIMPTOMATOLOGIA SUBIECTIVA
1. Durerea in E.T.
a) hiperestezie alveolara
LA NIVEL LOCAL b) durerea fantoma
la E.T. neprotezati c) sindromul de bont dureros
e) durerea generata de procese inflamatorii, tumori,
resturi radiculare, corpi straini.
La E.T. protezati a) dureri la nivelul zonelor de sprijin i
periferice ale C.P.
b) senzatii de arsura, de uscaciune a mucoasei
LA NIVEL LOCO-REGIONAL

a) dureri articulare

b) dureri musculare
3. TULBURARI FUNCTIONALE
a) tulburari masticatorii la edentatul total neprotezat
la edentatul total protezat

b) tulburari de deglutitie
c) tulburari de fonatie
d) tulburari fizionomice
e) tulburari ale functiei homeostazice
f) tulburari generale psihice
digestive
* SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVA
1. SIMPTOME FACIALE
a) modificari de antropometrie faciala
b) modificari ale morfologiei faciale
c) modificari tisulare faciale.
76.Zonele de sprijin si functionale la maxilarul superior in
edentatia totala.Ce prezinta punga Eisering. Formele
torusului palatin dupa Landa.
Din formatiunile anatomice ale maxeilei fac parte si
tuberozi- ln|ilc, carc sint situate in zonele distale ale
apofizelor alveolare si care reprezinta proeminente osoase,
carora li se acorda un rol deosebit in obtinerea stabilitatii
protezei totale. Aspectele ce lc pot avea in rezultatul
atrofiei, le confera si lor atributul de retentive sau
neretentive. In ce priveste volumul ele pot fi medii, mici sau
mari, iar in unele cazuri exagerat de dezvoltate.
Bolta palatina reprezinta o suprafata de sprijin pentru
proteza maxilara. Conform gradului de atrofie, atit

suprafata, cit si forma boitei palatine poate varia de la

individ la individ. Datorita atrofiei apofizei alveolare are loc
micsorarea inaltimii boitei palatine (fig. 165).
Palatul dur poate prezenta pe linia de sutura a celor doua
apo- fize palatine a maxilei o proeminenta numita torus de
marime, forma si localizare diferita. Conform clasificarii
propuse de Landa (cit. dupa 1. Rindasu, 1988) se disting
urmatoarele tipuri de torus:
1) torus posterior de forma rotunjita; 2) torus posterior
extins de forma alungita; 3) torus anteromedian de forma
elipsoidala, voluminos si proeminent, 4) torus anterior de
forma alungita relativ ingust; 5) torus anteroposterior
extins.
L. Ene (1970) considera ca torusul mai frecvent este situat in
treimea mijlocie a palatului dur, cu mici varietati atit in sens
anterior, cit si in sens posterior. O mare importanta
protetica o are raportul torusului cu limita distala a
cimpului protetic. In caz ca torusul palatin intersecteaza linia
de reflexie a valului palatin, Survin dificultati in obtinerea
unei succesiuni functionale la acest nivel. In asa cazuri se
recomanda ca marginea protezei sa ajunga pina la torusul
palatinat.
77.Zonele de sprijin si functionale la mandibula in edentatia
totala.
Mandibula are o suprafata de sprijin mult mai mica,
aproximativ de 612 cm2. Apofiza alveolara la fel poate
prezenta caracteristici enuntate la descrierea apofizei
alveolare de pe maxila. De obicei, atrofia apofizei alveolare
mandibulare este mai accentuata decit a apofizei de pe
maxila.

Formatiunile anatomice de pe mandibula care reprezinta

interes protetic sint: tuberculii piriformi, torusul
mandibular, liniile oblica interna si externa.
Tuberculii piriformi reprezinta formatiunea fibromucoasei retromolare bilaterale fiind situati in triunghiul retromolar, si
indi cind limita distala a bazei protezei.
Torusul mandibular este localizat in dreptul premolarilor, bila
teral, deasupra liniei oblice interne si reprezinta o
proeminenta osoasa de forma rotunda. In cazul cind torusul
este exprimat, el impiedica tratamentul protetic. Aceasta
zona permanent este trau matizata de marginea protezei,
implicind corijari multiple.
Linia oblica interna apare ca o proeminenta ascutita si
durero.i sa la presiuni. La acest nivel are loc insertia
muschiului milohi oidean si constrictorului superior al
faringelui si astfel delimiteaza marginile posteroinferioare
ale protezei.
Linia oblica externa reprezinta locul de insertie a muschiului
buccinator. Uneori atrofia apofizei alveolare se reflecta si
asupra acestei linii. In caz de o atrofie pronuntata, cind
nivelul apofizei
alveolare se gaseste la nivelul orifieiului mentonier, la
compresia liazei protezei pot aparea dureri
78.Muschii din vecinatatea cimpului protetic maxilar si
mandibular in edentatia totala. Importanta practica.
79.Caracterizati zonele functionale. Tipuri de versante
vestibulare maxilare edentate total. Importanta practica..
Campul protetic reprezinta totalitatea tesuturilor pe care se
sprijina proteza sicu care proteza vine in contact.Se disting

doua zone ale campului protetic:Zona de sprijin. Este

reprezentata de componenta campului protetic caresuporta
presiunile exercitate in timpul masticatiei si deglutitiei, fiind
adaptatastructural in acest sens. Este compusa din
substratul osos ce reprezinta bazade sprijin pentru protezele
totale si din mucoasa fixa care acopera
structurileosoase.Zona de succiune. Delimiteaza la periferie
si in exterior campul protetic. Estealcatuita din zona de
mucoasa pasiv mobila, (mucoasa fundurilor de
sacvestibulare, fundul de sac lingual), si din mucoasa mobila
de la nivelulobrajilor, buzelor si limbii care vine in contact cu
suprafata lustruita a protezei.
80.Tipuri de creste alveolare edentate total dupa Schroder,
Koller si tipuri de mucoasa dupa gradul de rezilienta
(Suplle, Liund).
Schroder deosebeste trei tipuri de atrofii ale maxilei;
Tipul I. Acest tip de atrofie se caracterizeaza prin prezenta
unei ipofize alveolare pronuntate, semiovale, care uniform
este acoperi- la cu o mucoasa normala depasind cu mult
nivelul boltii palatine, ivind tuberozitati bine exprimate, iar
torusul palatin mai putin exprimat sau chiar lipsa. Plica
trecatoare si locul de insertie a muschilor se gasesc la
distanta destul de mare de la suprafata apofizei alveolare.
Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru traUinentul protetic, fiindca formatiunile anatomice de retentie
sint destul de exprimate si nu impiedica fixarea protezei.
Tipul II. Pentru acest tip de atrofie este caracteristic
prezenta unei apofize alveolare late, din cauza atrofiei
medii, depasind cu piijin nivelul boltii palatine. Tuberozitatile
maxilare sint mai pu- 1 in exprimate, plica trecatoare si locul
de insertie a muschilor se U-isesc mai aproape de suprafata
apofizei alveolare, comparativ cu lipul I.

Conditii pentru tratamentul protetic, de obicei, avem bune,

insa
<Mitractia brusca a muschilor in unele cazuri poate duce la
un esec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest tip de atrofie este
dispari- |i.i apofizei alveolare si prezenta unei bolii palatine
aproape plata. I uherozitatile maxilare sint atrofiate
esential. Plica trecatoare si locul de insertie a frenumului
buzei superioare si a muschilor se
Ha la nivelul coamei apofizei alveolare. Pentru tratamentul
protetic acest tip de atrofie este cel mai nefavorabil,
fiindca lipsesc lormatiunile anatomice retentive, iar insertia
joasa a fibrelor mus- ilare contribuie la detasarea protezei
In literatura contemporana mai des este descrisa clasificarea
dupa Koller care deosebeste urmatoarele tipuri de atrofie a
apofizei alveolare mandibulare.
Tipul I. Apofiza alveolara prezinta o inaltime bine exprimata,
egala pe toata intinderea, rezorbtia producindu-se intr-o
mica masura. Aceasta situatie clinica se intilneste foarte
rar si se presupune ca ea poate surveni doar in cazul cind
pierderea dintilor s-a produs simultan. Creasta apofizei
alveolare este rotunjita si favorabila pentru baza protezei,
deoarece impiedica microexcursia protezei ce poate avea
loc la miscarea mandibulei. Locul de insertie a muschilor si
plica trecatoare a mucoasei sint situate la o distan ta
considerabila de virful apofizei alveolare. Aceasta forma a
apo fizei alveolare este cea mai favorabila pentru
tratamentul protetic.
Tipul II. Atrofia apofizei alveolare este uniforma pe toata
intin derea, insa este destul de avansata, afectind in unele
cazuri si cor pul mandibulei. Pe masura ce procesul de

rezorb|ie se accentuea/.i si ajunge pina la linia oblica interna

si externa, apofiza se transforma intr-o depresiune. Apofiza
alveolara in zona frontala deseoricapata o forma ascutita, ce
impiedica protezarea. Locul de insertie ;i muschilor este
situat aproape de marginea crestei. Astfel de tip a apofizei
alveolare reprezinta mari dificultati pentru protezare, fiindca
lipsesc formatiunile anatomice retentive, iar insertia
fasciculelor musculare aproape de virful crestei alveolare
duce la mis- i ;irea protezei. Prin urmare, si stabilitatea
protezei este compromi- a, deci trebuie cautate posibilitati
de a folosi orice formatiune re- lentiva a cimpului protetic,
oricit de redusa ar fi ca intindere.
Tipul III. Apofiza alveolara este atrofiata esential in sens
late- i.il si mai putin frontal, datorita faptului ca dintii
laterali au fost pierduti mai timpuriu decit cei frontali. Acest
tip de atrofie este idativ favorabil pentru tratamentul
protetic, fiindca atrofia apo- li/.ei alveolare in zonele laterale
nu impiedica microexcursia protezei in plan transversal.
Zona de retentie este prezenta numai in icgiunea frontala
care si impiedica miscarea protezei in plan sagi- 1.1 in
directia anterio-posterioara.
Tipul IV. Atrofia apofizei alveolare este accentuata in zona
Irontala si mai putin exprimata in regiunile laterale. In asa
situatie stabilitatea protezei este asigurata numai in
directia transver- ala, pe cind in plan sagital este foarte
slaba datorita posibilitatii de alunecare a protezei inainte
81.Examenul clinic- instrumental si complimentar a
pacientilor edentati total. Diagnosticul.
Particularitatile examenului clinic si diagnosticul edentatiei
totale
Pacientii cu edentatie totala se examineaza dupa aceeasi
schema, ca si toti pacientii ce necesita un tratament

ortopedoprotetic. I>c rind cu concretizarea acuzelor care

sint tipice pentru pacicn- |ii cu edentatie partiala sau totala
(absenta totala a dintilor pe inii sau ambele maxilare,
imposibilitatea actului de masticatie, reglari de fonatie,
degluti(ie, fizionomice etc.), examenul subiec- i\ prevede
depistarea posibilelor acuze ca urmare a dereglarilor
imctionale din partea celorlalte verigi ale sistemului
stomatognat I \ T.M., complexul muscular, glandele salivare
etc) si a sistemului digestiv. Adunind datele anamnezei
actualei maladii, se va atrage lentia la factorii etiologici ce
au adus la pierderea totala a dintilor (complicatiile cariei
dentare, afectiunile parodontului, interventii chirurgicale
etc.), la evolutia si caracterul procesului patologic (cronic,
acut), timpul ce s-a scurs de la prima si ultima extractii. Se
noteaza caracterul si eficienta tratamentului protetic, daca a
lost intreprins, p
Particularitatile anamnezei vietii prevede depistarea
maladiilor cnerale ale organismului care posibil au influentat
pierderea dintilor: disfunctiile glandelor endocrine,
maladiile cardiovasculare, sangvine, a sistemului nervos, a
tradului gastrointestinal s. a. In cadrul anamnezei vietii la fel
se va acorda atentie la factorii nocivi profesionali si a
obiceiurilor vicioase ce au putut influenta pierde-rea dintilor.
Particularitatile examenului exobucal constau intr-un
examen minutios ce va scoate la iveala modificarile de
structura a regiunii inaxilofaciale, folosind metodele
cunoscute.
O atentie deosebita se atrage studierii tonicitatii musculare
pri palparea muschilor orofaciali, deoarece tonusul muscular
ne inii ca starea functionala a muschilor.
Examenul endobucal se efectueaza in ordinea cunoscuta.
Min (ios se examineaza apofizele alveolare si fibroinucoasa
cimpulu protetic. La palpare se determina prezenta sau

absenta exostozelor marginilor ascutite, relieful apofizelor,

forma versantelor. Ia fel J starea fibromucoasei (gradul de
mobilitate, rezilienta, sensibilitu te etc.) in diferite zone ale
cimpului protetic. Este necesar de deter minat gradul de
exprimare si topografia torusului palatinal, form si
adincimea boitei palatine, gradul de atrofie si forma
apofizelor alveolare, ceea ce joaca un rol important la
fixarea protezelor total Concomitent cu examenul vizual si
palparea organelor si a ; suturilor cavitatii bucale, dupa
necesitate si conform indicatiilor utilizeaza si metode de
examinare paraclinice dintre care cele ma uzuale sint:
radiografia panoramica, tomografia A.T.M., analizJ modelelor
de studiu, electromiografia muschilor, inscrierea miscarilor
mandibulare, examenul citologic, micologic, bacteriologic,
ana- tomo-patologic, stomatoscopic, determinarea PH-ului
salivei.
Asa, de exemplu, examenul micologic si bacteriologic ne va
da posibilitate sa determinam care dintre microorganisme
au provocat starea de inflamare a fibromucoasei, pentru a
aplica un tratauiQnt preprotetic corespunzator. Examenul
citologic nc va da posibilitate sa determinam gradul de
keratinizare a fibromucoasei si posibilitatea fibromucoasei
de a suporta presiuni.
Datele obtinute in urma examenului medical sint folosite
pentru determinarea diagnosticului care include dereglarile
morfologice, topografia afectiunii (unimaxilare, bimaxilare),
factorul etiologic, dereglarile functionale si complicatiile
posibile. Particularitatile formularii diagnosticului la
pacientii cu edenta(ie totala prevede indicarea gradului de
atrofie a apofizelor alveolare si a fibromucoasei cimpului
protetic dupa una din clasificarile respective.
in asa mod diagnosticul va orienta medicul la alcatuirea
planului de tratament si a pronosticului.

Pregatirea pacientului edentat total pentru tratamentul

protetic. Pregatirea generala a pacientului are scopul de
compensare a unor maladii generale, care prin gravitatea lor
constituie un motiv de aminare a tratamentului protetic. in
procesul de pregatire a pacientilor vor fi antrenati si
medicii de alte specialitati.
Pregatirea speciala a pacientilor cu edentatie totala catre
tratamentul protetic include un sir de interventii
chirurgicale, indicatiile carora reies din tabloul clinic
individual. Deosebim: interventii chirurgicale in vederea
crearii unei forme necesare a apofizei alveolare; plastia
apofizei alveolare; formarea alveolei artificiale; inlaturarea
tuberozitatilor exprimate ce impiedica protezarea; inlaturarea torusului palatinal; implantarea implanturilor,
inlaturarea cicatricelor fibromucoasei cimpului protetic;
adincirea locului de insertie a tesuturilor moi din partile
vestibulara si orala ale apoi l alveolare la mandibula pentru
a crea un cimp protetic mai
mc.
Daca examenul cimpului protetic, in special al
fibromucoasei, l<\ a unele modificari patologice acute sau
cronice, se indica in- ("iscnjii cu caracter curativ in scopul
ameliorarii acestor stari, du- |'ii > c se incepe confectionarea
protezei total
82.Mentinerea si stabilitatea protezelor totale. Succiunea si
adeziunea.
Mentinerea protezei, respectiv contracararea fortelor
verticale dislocatoare se realizeaza prin mijloace fizice:
- adeziunea,
- succiunea,

- presiunea atmosferica
si fiziologice:
- deglutitia,
- tonicitatea musculara (Ene).
a). Adeziunea
- prin adeziune intelegem atractia intre doua suprafete
aflate in contact foarte strans datorita fortelor
intermoleculare, care actioneaza la distante relativ mici.
- adeziunea propriu-zisa reprezinta atractia ce apare intre
moleculele de tip diferit (ale placii si ale mucoasei), puse in
contact foarte strans si constituie un factor de mentinere a
protezelor chiar si in absenta salivei.
- prin interpunerea unei pelicule subtiri de lichid (saliva),
adeziunea creste in intensitate direct proportional cu
marimea suprafetelor in contact si cu cat stratul de saliva
este mai subtire.
- fenomenele fizice moleculare care contribuie la cresterea
adeziunii si care au loc la acest nivel sunt: - aderenta,
- coeziunea,
- tensiunea superficiala
- capilaritatea.
Concluzie:

- adeziunea pretinde existenta unor suprafete orizontale cat

mai intinse, un paralelism perfect intre placa protetica si
suprafata de sprijin, si prezenta unui film salivar subtire consistenta salivei trebuind sa fie nici prea fluida, dar nici
prea vascoasa.
- intinderea suprafetelor de contact determina gradul
adeziunii, motiv pentru care o proteza totala maxilara,
prezinta o adeziune mai buna decat una mandibulara.
- adeziunea este mai buna in cazul suprafetelor ce tind spre
orizontalizare (cu retentivitati sterse) si dimpotriva, scade in
cazul unor creste alveolare pronuntate, cu bolti palatine
adanci, la care, desi suprafata totala de sprijin este mai
mare, adeziunea nu este favorizata. Totusi, in mentinerea
protezei prin adeziune este oportun sa intervina si
obstacole, cum sunt aclea oferite de relieful crestelor
edentate, care se opun alunecarii protezei. in absenta lor,
tendinta de glisare a placii creste, trebuind sa intervina
musculatura periprotetica pentru a limita deplasarile
orizontale ale protezei.
- eficienta adeziunii este determinata de precizia
amprentarii.
b). Succiunea si presiunea atmosferica
- intervine in mentinerea protezelor totale numai atunci
cand conturul lor perifieric se transforma in inchidere
ermetica si cand, in cursul usoarelor deplasari functionale,
se produce o scadere a presiunii din interiorul filmului
salivar, prezent intre suprafata mucozala a protezei si
mucoasa de sprijin.
- marginile protezei trebuie sa se situeze pana la limita
maxima a campul protetic, la zona de trecere intre mucoasa
fixa si cea mobila (pe mucoasa pasiv mobila).

- marginea protezei trebuie sa ocoleasca si sa permita jocul

formatiunilor mobile de la periferia campul protetic, pentru
ca aceste formatiuni sa nu actioneze in sens dislocant. in
acest fel se realizeaza succiunea interna.
- marginile protezelor si versantele acestora trebuie astfel
modelate, incat tesuturile moi periprotetice ale buzelor,
obrajilor si limbii sa se aplice intim si sa le inveleasca, astfel
se realizeaza si succiunea externa.
83.Linguri individuale, materiale si metode de
confectionare. Tehnica confectionarii lingurii individuale in
clinica si laborator.
Lingura individuala. Actualmente, in orice situatii clinice, de
pe naxilarul edentat total este necesar de a obtine numai
amprente func- tionale de succiune cu ajutorul lingurii
individuale.
Lingurile individuale pot fi confectionate din materiale
metalice (aluminiu), materiale amprentare termoplasticc
(stensul), ceara, ac- rilate auto, si t^rmopolimerizabile etc.
Alegerea unui sau altui mate- ial depinde de materialul
folosit pentru amprentare si de morfologia impului protetic.
Lingurile individuale se confectioneaza prin metoda de
laborator sau direct in cavitatea bucala. in primul caz cu
ajutorul lingurii stan dard se ob(ine amprenta anatomica, pe
care medicul cu ajutorul creionului chimic contureaza
limitele cimpului protetic, apoi in laborator se realizeaza
modelul din ghips dupa care se modeleaza lingura din cara,
fiind transformata prin metoda obisnuita in acrilat. Pentru
confectionarea lingurii metalice se realizeaza initial din
aliaj usor fuzi- l)il patricea si matricea metalica, folosite apoi
la stantarea lingurii.

Din varietatea lingurilor rigide o utilizare larga au capatat

lingurii-, din acrilat, deoarece tehnologia confectionarii este
simpla; aceste lin guri nu se deformeaza in cavitatea bucala
si in caz de esec procedeul de obtinere a amprentei poate fi
repetat.
Lingurile individuale la fel pot fi realizate din placute acrilice
standard, care se confectioneaza industrial. Aceste placute,
fiind in calzite, se aplica pe modelul de ghips si se
modeleaza lingura inlatu rind surplusurile.
Brahman a elaborat o metoda de confectionare a lingurilor
individuale din ceara care a primit denumirea de metoda
I.C.T.O. (Institutul Central de Traumatologie si Ortopedie,
Moscova). In cazul utilizarii acestei metode, pentru
confectionarea lingurii individuale la ma- xila, dintr-o placa
de ceara standard se inlatura 1/3 din lungime si dupa
ramolire placa de ceara se indoaie in doua, introdueindu-se
in ca-vitatea bucala unde lingura se modeleaza direct pe
maxila.
Pentru confectionarea lingurilor individuale la mandibula se
inlatura 1/3 din latimea placii de ceara standard, dupa ce
se incalzeste la flacara, se indoaie in trei in lungime dindui-se forma de potcoava, se introduce in cavitatea bucala
modelindu-se dupa forma apofA zei alveolare, inlaturindu-se
surplusurile.
Particularitatile confectionarii lingurilor individuale din ceara
dupa aceasta metoda constau in corespunderea intocmai a
limitelor lingurii cu viitoarele margini ale protezei. Pentru
aceasta medicul cu spatula fierbinte ramoleaza cite un
sector al marginii lingurii si de- plasind anterior si in jos
tesuturile moi pe linia intermaxilara prelucreaza marginile
lingurii. Daca este necesar se adauga ceara, iar daca
marginea este inalta, ea se modeleaza in timpul deplasarii
tesuturilor moi. Aceasta manopera este greu de efectuat,

cere mult timp si este obositoare pentru pacient. Dupa

adaptarea marginilor, lingurile se intaresc exterior cu sirma
de aluminiu din care si se indoaie minerul lingurii.
Z. Vasilenko, reiesind din dificultatile metodei de
confectionare a lingurilor individuale dupa I.C.T.O., a propus
urmatoarea modificare. In timpul confectionarii marginile
lingurilor se termina la nivelul mucoasei pasiv mobile si deci
nu este necesar de a le modela dupa limitele viitoarei
proteze, deoarece ele vor fi corectate de materialul am
prentar. Pentru a obtine imprimarea corecta a cimpului
protetic in zona liniei A Z. Vasilenko recomanda de a lungi
lingura cu 0.5 cm, iar oentru o repartizare uniforma a
presiunii pe cimpul protetic lingura la maxila se perforeaza
la mijloc, ca prin cele 12 gauri formate sa iasa surplusurile
materialului amprentar. Lingura la maxila se consolideaza
din partea exterioara cu un strat subtire de ghios, iar 1-j
mandibula cu o handoleta din material amprentar
termoplastic. D mentionat ca lingurile individuale din ceara
din cauza dezavantajelor (se deformeaza, nu permit
obtinerea amprentelor de compresie s. a.) actualmente se
folosesc rar. Cele mai frecvent utilizate sint lingurile
confectionate din materiale rigide.
Amprentarea. inainte de a obtine o amprenta functionala
orice lingura individuala necesita o adaptare in cavitatea
bucala cu ajutorul lobelor functionale, care se repeta si la
amprentare. Totodata vom nhlinia ca marginile amprentei
pot fi formate pasiv (de medic), cu jutorul probelor
functionale si cu ajutorul miscarilor functionale pro- i'i iuzise (masticatie, deglutitie, vorbire etc.).
Formarea marginilor amprentei cu detasarea tesuturilor moi
ds .itre medic se caracterizeaza prin aceea ca amplituda si
durata inis- arilor sint determinate de medic, care nu poate
sa individualizeze ceste criterii, si deci miscarile sint
standarde. Afara de aceasta, mar .mea linguala a

amprentei ramine inaccesibila pentru medic si acest

procedeu se completeaza de catre miscarile active ale limbii.
Deoare- c miscarile pasive n-au o argumentare
anatomofunctionala buna, metoda respectiva este utilizata
rar.
Fiscli in anul 1937, Slack in 1946 si Swenson in 1948 au
aplicat diferite probe functionale pentru formarea marginilor
amprentei sau a marginilor protezelor totale. Insa in anul
1956 Herbst a descris un complex de probe functionale in
vederea formarii marginilor lingurii individuale si a
amprentei functionale. Putin mai tirziu complexe analogice
de probe au fost propuse de catre B. Boianov, Langerom,
/ingerom si altii.
Probele functionale reprezinta un complex de miscari, care
prevad: miscarile buzelor, limbii, deschiderea gurii,
deglutitie. Fiecare proba functionala duce la oscilatia
tesuturilor mobile din anumite zone pe marginea amprentei,
care se indeplineste intr-o directie respectiva de o anumita
durata si amplitudine. in afara de aceasta probele
functionale prevad unele exercitii in timpul carora
tesuturile moi cu o mobilitate activa, situate la limitele
cimpului protetic, se afla in cele mai favorabile pozitii pentru
a forma supapa de inchidere. S-a observat ca asemenea
pozitie a tesuturilor moi din partea vestibulara a cimpului
protetic apare la deschiderea maximala a gurii, iar din
partea linguala la o deschidere de un grad mediu.
Valoarea probelor functionale consta in aceea ca ele
permit, prin intermediul formarii marginilor amprentei, de
a crea o supapa marginala de jur imprejur.
Prezinta neajunsuri si probele functionale, fiindca amplituda
ocsi- latiilor diferitor tesuturi mobile la marginea cu proteza
difera de la pacient la pacient, iar probele functionale ramin
standarde. De aceea apare necesitatea de a modifica
probele functionale corespunzator tipurilor de atrofii ale

maxilarelor edentate. Alt neajuns al probelor functionale

consta si in faptul ca in cadrul lor se folosesc doar doua
functii ale sistemului stomatognat: masticatia si dcglutitia,
dar este necesar dc a include in componenta probelor si
exercitii de pronuntare a diferitor sunete. Pe baza acestui
criteriu au fost elaborate amprentele fonetice propuse jje
M. Devin in anul 1958. Aceste amprente necesita o
cunoastere aprofundata a elementelor anatomice si
fiziologice care intervin in cadrnl acestei functii.
84.Probele Herbst pentru ajustarea lingurii individuale la
ambele maxilare si amprentarea .
Verificarea adaptarii dinamice se efectueaza pe baza
testelor Herbst, mentinind
u or p.a. pe cimp. Retu rile intereseaza zona
corespunzatoare testului efectuat. Testele
se realizeaza pe rind, in ordinea stabilita, cu revenire pe
testul anterior pentru zonele de
trecere de la unul la altul, pina la obtinerea unei stabilitati
maxime p.a.
a) testele Herbst pentru maxilar:
deschiderea u oara a gurii se mobilizeaza periferia C.P. de
la nivelul PM2M1.
deschiderea larga a gurii
pungii Ginsenring

realizind modelarea la nivelul

prin punerea in tensiune a lig. pterigo-Md.

surisul fortat realizind modelarea la nivelul zonei V
laterale i tractiune

post. a
plicilor alveolo-jugale.
sugere, suflat, fluierat, sarut modeleaza marginile p.a. la
nivelul z.v.
frontale i
tractioneaza spre anterior plicile alveolo-jugale.
manevra Valsalva, pronuntia fonemei Ah modeleaza
zona Ah.
aceste teste se completeaza cu balansarea Md dr-st =
modelarea zonei distale a
pungi Ginsenring prin intermediul apofizei
coronoide.
b) testele Herbst pentru mandibula:
deschiderea u oara a gurii modeleaza zona meziala a
pungii lui Fisch.
deschiderea larga a gurii modeleaza zona distala a pungii
Fisch, versantul V
al t.p. prin contractia marginii anterioara a
mosterului; pune in tensiune lig. pterio-Md.
umezirea ro ului buzelor (de la comisura la alta) zona
enilahbioidiana in

dreptul molarilor.
virful limbii intr-un obraz i in celalalt zona enilohioidiana
intre C-PM
limba catre nas modeleaza z.l. centrala anterior de C (z.
genioglasului)
sugere, fluierat zona V. centrala.
deglutitie tona ni ei lui Neil i Bowen.
85.Varietati de amprente functionale dupa inaltimea si
modul de formare a marginii amprentei si dupa gradul de
compresie a mucoasei cimpului protetic.Indicatii.
Ia baza clasificarii amprentelor functionale au fost puse
urmatoa- I criterii: inaltimea marginilor amprentei: modul
de formare a marinilor amprentei si gradul de compresie a
mucoasei cimpului proDupa inaltimea marginilor deosebim amprente functionale
cu mar- nea in zona mucoasei cu mobilitate pasiva (zona
neutra), care in li- itura se mai numesc amprente
functionale propriu-zis si amprente- iiiiu'tionale la care
marginea depaseste zona neutra cu 12 mm, fiind noscute
ca amprente functionale de succiune. Pentru crearea supapei de inchidere marginala a protezei avem nevoie de o
amprenta functionala de succiune, pe cind cea functionala
propriu-zis nu ne va asiguraa inchiderea marginala perfecta
a protezei in timpul functiei si ' te indicata in caz de
confectionare a protezelor partiale mobilizabile in anumite
situatii clinice.
Dupa metoda de formare a marginilor amprentei deosebim:
ain- i ente functionale la care marginile sint formate prin
miscari pasive lt mucoasei; amprente functionale la care

marginile sint formate ca /uitat al miscarilor active ale

mucoasei obtinute prin aplicarea pro- ' lor functionale;
amprente functionale la care marginile sint formalii
ajutorul miscarilor active ale mucoasei in timpul masticatiei
si iltor functii ale sistemului stoinatognat; amprente cu
formarea mix- a marginilor;
Dupa gradul de compresie a mucoasei cimpului protetic
amprente- functionale se impart in: amprente cu compresia
cimpului protetic i ub presiunea manuala a medicului, sub
presiunea masticatoare si ozata); b) decompresive; c)
diferentiate.
Indicatiile aplicarii acestor amprente in parte depind de
starea mu- >asei cimpului protetic
86.Particularitatile modelarii curbei vestibulare si
determinarii inaltimii verticale a bordurii de ocluzie la
maxilarul superior in edentatia totala. Determinarea planului
protetic.
Modelarea curburii vestibulare a sablonului cu bordura de
ocluie la maxila. Dupa aprecierea calitatii confectionarii
sabloanelor cu bordurile de ocluzie, medicul le supune unei
prelucrari aseptice, le introduce in cavitatea bucala,
situindu-le corespunzator pe maxilare. Prin presiuni
alternative pe suprafata bordurilor, in zona premolari- lor, se
constata absenta bascularii sabloanelor. Manipulata cu
sabloanele inzestrate cu borduri de ocluzie in cavitatea
bucala trebuie executata intr-un timp scurt, de cel mult 12
minute, pentru a preveni deformarea sabloanelor. Tot in
scopul prevenirii deformarii se lucreaza cu sabloanele
numai fiind asezate pe model.

Curbura vestibulara a bordurii confectionata din ceara la

maxila se afla putin mai vestibular, fata de centrul apofizei
alveolare. Concomitent, in caz de necesitate, este
modificata si bordura de ocluzie de la mandibula.
Stabilirea inaltimii bordurii de ocluzie la maxila. inaltimea
bordurilor de ocluzie se determina o data cu determinarea
nivelului si directiei planului de ocluzie. Ca regula, marginea
bordurii de ocluzie la maxila trebuie sa fie cu 1,01,5 mm
mai jos de marginea buzei, iar la mandibula tot cu
aceeasi marime si tot mai jos de marginea buzei inferioare.
De mentionat ca acest element este relativ, depinde de
gradul de atrofie a apofizelor alveolare, activitatea
functionala a buzelor si deci este individual.
Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie.
Suprafetele orizontale ale bordurilor de ocluzie la ambele
maxilare, fiind netede, trebuie sa corespunda intre ele si
intilnindu-se sa solidarizeze ambele sabloane. Locul de
intilnire a suprafetelor orizontale ale bordurile, de ocluzie
reprezinta planul de ocluzie, unde vor fi situate marginile
incizale ale dintilor frontali superiori si suprafetele ocluzale
ale dintilor laterali. Nivelul si directia planului de ocluzie
este stabilit individual avind o orientare specifica pentru
zona frontala si cea laterala.
Camper in anul 1870 a stabilit ca linia ce uneste centrul
conduc tului auditiv extern cu spina nazala anterioara este
paralela cu planul de ocluzie care trece tangent la marginea
incisivilor centrali superiori si virful cuspidului distal
palatinat al celui de al doilea molar superior. Prin urmare,
planul de ocluzie este un planconventional. In realitate
cind arcadele dentare sint integre, planul de ocluzie nu-i
neted, dar este un plan multiondulat in sens sagital si
transversal, determinat de curburile de ocluzie sagitala
(Spee) si transversala (Monson-Willson). Deoarece acest
plan real, fiind individualizat, nu a putut fi utilizat in practica

ca model in confectionarea protezelor totale, s-a recurs la

folosirea planului de ocluzie conventional denumit si plan
protetic, care nu corespunde cu cel real. Dupa Costa planul
de..ocluzie conventional uneste extremitatile curburii
sagitale reprezen- late de cuspizii distali ai ultimilor molari
si virfurile caninilor inferiori. In zona frontala acest plan
are o orientare paralela cu linia bipu- pilara, iar in zona
laterala este paralel cu pianul Campcr. Cunoasterea acestor
indici permite determinarea nivelului si orientarii
corespunzatoare a bordurilor de ocluzie necesare la
realizarea corecta a rcadelor dentare.
In clinica stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie
se re- ilizeaza intr-o anumita consecutivitate. Initial se
determina nivelul >i orientarea segmentului frontal, apoi a
celor laterale. Pentru aceasta sablonul cu bordura
de ocluzie este introdus in cavitatea bucala <i fixat pe
maxila, iar pacientul este rugat sa inchida buzele. In
aceasta pozitie se controleaza inaltimea bordurii, trasind o
linie corespunzatoare liniei de inchidere a buzelor care
trebuie sa coincida cu marginea bordurii sablonului;
in caz de necoincidenta, se efectueaza corectarile
necesare. Planul de ocluzie in zona frontala este paralel cu
linia bipupilara. Aceasta orientare se efectueaza cu ajutorul
a doua rigle: una asezata pe linia bipupilara, cind privirea
pacientului este indreptata spre infinit, si alta asezata pe
suprafata orizontala a bordurii de ocluzie in zona frontala.
Daca riglele nu sint paralele, atunci se inlatura sau se
adauga ceara pentru a corecta deficienta.
In zonele laterale determinarea nivelului planului de ocluzie
se efectueaza cu aceleasi doua rigle: una asezata pe linia ce
uneste mijlocul tragusului urechii cu spina nazala
anterioara, iar a doua riglii asezata pe suprafata orizontala a
bordurii de ocluzie din stinga sau dreapta obtinind prin

taierea sau adaosul cerii un paralelism

intrerigle.Determinarea nivelului planului de ocluzie se
efectueaza mai intii intr-o parte si apoi in partea opusa. O
determinare mai precisa si un control mai sigur al nivelului
planului de ocluzie se efectueaza prin utilizarea unui
dispozitiv special propus de Fox (fig. 174). Portiunea
intraorala a dispozitivului este aplicata pe
suprafata'orizonta- la a bordurii de ocluzie in cavitatea
bucala. Portiunea extraorala a dispozitivului in asa situatie
trebuie sa coincida cu linia trago-naza- la din ambele parti si
linia bipupilara. In cadrul manoperei pentru a capata o
suprafata neteda a bordurii de ocluzie ne folosim de un
aparat cu curent electric, care prezinta o masuta inclinata
sub un unghi de 45
La absen(a acestui aparat ne putem folosi de o placuta din
sticla sau metalica pe care o presam pe suprafata bordurii
de ocluzie pina la obtinerea unui relief neted.
N. Larin a propus un aparat special pentru formarea planului
de ocluzie si determinarea inaltimii bordurii de ocluzie la
maxila (fig. 176). Aparatul este alcatuit din placa ocluzala si
prelungiri le extraorale care prin deplasare in plan vertical,
datorita unui surub, ne indica linia trago-nazala. Metoda de
determinare consta in urmatoarele: pe fata pacientului cu
creionul se indica linia trago-nazala; sablonul cu bordura
de ocluzie confectionata numai in zona frontala, se fixeaza
pe maxila si cu spatula se traseaza linia de contact a buzelor.
Dupa acest nivel se determina inaltimea bordurii de ocluzie.
In zonele laterale ale sablonului se aplica un val de ceara in
stare plastica. Nivelul ocluzal trebuie sa fie cu 23 mm mai
exprimat de- cit in zona frontala. Sablonul de ceara se
reintroduce in cavitatea bucala si se fixeaza pe maxila. Pe
bordura de ocluzie se aplica aparatul Larin si se apasa in
zona laterala pina cind prelungirile extraorale corespund cu
liniile trasate cu creionul pe faja pacientului. Pe parcurs
aparatul este scos din cavitatea bucala, apoi de pe sablonul

de ocluzie se inlatura surplusurile de ceara, netnodificind

planul de ocluzie.
87.Definitii: relatii intermaxilare centrice, DVO, spatiul
liber de vorbire, spatiul de inocluzie fiziologica. Etapele
determinarii relatiilor intermaxilare centrice la pacientii
edentati total.
Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei (D.V.) este
distanta dintre cele doua puncte limita ale acestui etaj,
respectiv subnasion pe maxilar si gnation pe mandibula.
Dimensiunea variaza intre inchiderea gurii in intercuspidare
maxima (IM); mai precis intre IM si deschiderea maxima a
gurii (medie 4 cm).
Dimensiunea verticala de ocluzie (D.V.O.) este distanta
dintre punctele subnasion si gnation cand dintii se afla in
intercuspidare maxima (IM). Se mai numeste si dimensiune
verticala de intercuspidare maxima (D.V.I.M.). Spre
deosebire de etajul inferior care poate avea dimensiuni
multiple, DVO are o dimensiune constanta pentru ca este
dimensiunea care se masoara cand dintii sunt in contact.
Dimensiunea verticala de repaus (D.V.R.) este distanta
dintre punctele subnasion si gnation cand mandibula se afla
in pozitie de repaus (raport relativ constant care se poate
masura).
1.

Metoda unimanuala conducere unimanuala -

- scopul ghidarii manuale este acela de a conduce

mandibula pe traseul terminal al miscarii de inchidere,
respectiv cel de axa balama terminala. Diagrama lui Posselt
este edificatoare in acest sens.
Diagrama lui Posselt

a. Aria miscarilor limita a punctului interincisiv in cazul unui

dentat. Miscarile verticale din schema sunt valabile si la
edentatul total
b. Miscarea functionala de inchidere-deschidere a
mandibulei se face in interiorul acestei arii prin pozitia de
repaus (R). Traseul limita posterior nu poate fi parcurs de
pacient (nu este functional pentru miscarea de inchidere)
- ea reprezinta traseul pe care il parcurge in sens sagital si
vertical punctul interincisiv in cazul miscarilor limita ale
mandibulei (miscari maxime). Se poate observa pe ura ca RC
se plaseaza in pozitia cea mai posterioara dintre pozitiile
limita superioare. intr-o pozitie usor anterioara fata de RC se
afla intercuspidarea maxima (IM). De asemenea se observa
ca RC este pozitia terminala a miscarii limita posterioara de
inchidere. in interiorul miscarilor limita se gaseste un traseu
ce uneste pozitiile de IM cu deschiderea maxima (DM). Pe
acest traseu se plaseaza pozitia de postura a mandibulei
(pozitia de repaus).
- daca invitam pacientul sa inchida gura, el va urma
traiectoria acestui traseu interior deoarece acesta este cel
functional. Dar in loc sa ajunga in RC, el va inchide in IM,
deci intr-o pozitie anterioara. Pentru a ajunge in RC va
trebui sa urmam calea traseului limita posterior. Intrucat
acesta nu este functional, pacientul nu-l poate urma. Din
acest motiv se impune conducerea manuala a mandibulei.
Intrucat pe traseul limita posterior se afla axa balama
terminala, tehnicile de determinare a RC vor urmari dirijarea
mandibulei in axa balama terminala. Vom reaminti cateva
notiuni strict necesare cu privire la axa balama terminala
(ABT).
- daca urmarim pe diagrama traiectoria punctului interincisiv
pornind din pozitia de RC vom constata ca miscarea de

deschidere se face in doi timpi. intr-un prim timp, la o

deschidere de maximum 20 mm, punctul interincisiv descrie
un prim arc de cerc. in timpul acestei miscari, condilii fac o
miscare de rotatie pura. Rotatia pura a condililor se face in
jurul unei axe numita axa balama terminala. Rotatia pura a
condililor se realizeaza numai cand acestia se afla in pozitia
de relatie centrica. Pozitia de relatie centrica se mai
numeste pozitie terminala, motiv pentru care aceasta axa
balama se numeste terminala.
Axa balama terminala este definita ca o axa imaginara care
trece prin cei doi condili atunci cand acestia realizeaza o
miscare de rotatie pura. Ea corespunde unei amplitudini a
deschiderii gurii de maximum 20 mm.(. 6.17).
ura 6.17 Miscari de coborare si ridicare a mandibulei f3ra
propulsie (in jurul axei balama terminale). Condilii ocupa
pozitia de R.C.
Putem spune ca RC este determinata in momentul in care
vom reusi sa conducem mandibula in axa blama terminala
iar cele doua borduri de ocluzie intra in contact.
Tehnica de conducere unimanuala
- ambele sabloane sunt in gura corect. Pacientul este in
stare de relaxare fara tensiune si avand in vedere
mobilizarea sabloanelor -> deschideri ale cavitatii bucale cat
mai mici care sa nu depaseasca 2 cm (miscari de balansare).
- cu mana dreapta facem balansarile in sus si in joc vom
simti balansarea musculara -> vom ridica mandibula, dar
fara bruscare pana cand simtim contactul pe borduri.
Pacientul va ramane in aceasta pozitie fara a deschide gura.
- vom marca pe borduri 3 linii (stanga, dreapta, frontal)
verticale ce trec de la bordura superioara la cea inferioara.

- scopul : - pentru a verifica din nou corectitudinea

miscarilor pentru a vedea coincidenta liniilor trasate de noi.
Metode de verificare:
- deglutitia este o alta metoda;
- relaxare, deglutitie si sa se simta o deglutitie care sa nu
fie fortata si verificam liniile trasate.
- reflexul molar - se aseaza pulpa indecsilor pe bordura
inferioara in zona molarilor iar pacientul este invitat sa
'muste pe molari'. Se trezeste astfel vechiul reflex de olcuzie
molara, in care contractia musculara maxima, plaseaza
condilii in R.C. Se cunoaste faptul ca triturarea alimentelor
dure se face pe molari, intrucat aici forta musculara e
maxima. In aceasta pozitie condilii au nevoie de un punct de
sprijin maxim, care este R.C. Daca zdrobirea alimentelor se
face pe premolari, mandibula ocupa o pozitie
mezializata (de IM), in timp ce condilii se afla in apropierea
pantei tuberculului articular si nu in RC.
88.Metode de determinare a DVO si a relatiilor
intermaxilare centrice la pacientii edentati total.
Dimensiunea verticala de ocluzie (D.V.O.) este distanta
dintre punctele subnasion si gnation cand dintii se afla in
intercuspidare maxima (IM). Se mai numeste si dimensiune
verticala de intercuspidare maxima (D.V.I.M.). Spre
deosebire de etajul inferior care poate avea dimensiuni
multiple, DVO are o dimensiune constanta pentru ca este
dimensiunea care se masoara cand dintii sunt in contact.
Dimensiunea verticala de repaus (D.V.R.) este distanta
dintre punctele subnasion si gnation cand mandibula se afla

in pozitie de repaus (raport relativ constant care se poate

masura).
Pentru a determina DVO, pornim de la DVR care poate fi
masurata:
DVR 2-3 mm = DVO
Practic, se procedeaza in felul urmator:
- pacientul cu sabloanele in cavitatea bucala;
- portiunea posterioara a bordurii mandibulare este prea
inalta se stabilesc contactele numai posterior radiem din
ceara pana avem contacte pe toata intinderea.
- scoatem sabloanele (sau numai cel mandibular) si vom
masura DVR.
- avem nevoie de ocluzometru
Pregatirea pacientului in vederea determinarii DVO:
- pacientul va fi asezat in fotoliul stomatologic in pozitie
sezanda, cu spatele drept, musculatura cat mai relaxata
posibil, capul drept, pozitionat natural in raport cu centrul
sau de greutate, fara a se sprijini pe tetiera.
- privirea va fi indreptata inainte;
- pacientului trebuie sa i se creeze conditiile psihice cat mai
favorabile pentru a preveni o eventuala contractie
musculara a muschilor ridicatori ai mandibulei. Efectul de
calm si de liniste poate fi marita prin inchiderea ochilor,
antrenand in felul acesta relaxarea musculara.

- se va trece la determinarea propriu-zisa a D.V.R. Sablonul

maxilar va fi introdus in gura pentru a oferi partilor moi un
sprijin similar cu cel al viitoarei proteze.
- Noi recomandam relaxarea naturala.
- dupa aranjarea pacientului asa cum s-a precizat mai sus,
creindu-i cele mai bune conditii de
confort, il invitam apoi sa priveasca pasiv direct inainte,
intr-o stare de relaxare completa. Va pastra un contact lejer
al buzelor, stabilizator asupra pozitiei de repaus.
- se va urmari pozitia fireasca a buzelor si armonia dintre
toate trasaturile fetei, insotita de o infatisare relaxata.
- in aceasta pozitie de repaus vom masura distanta
subnasion - gnation cu ajutorul ocluzometrului. Din distanta
gasita vom scadea 2-3 mm pentru a ajunge in felul acesta la
D.V.O. medie, pe care urmeaza sa o determinam in
continuare.
- in lipsa ocluzometrului, masurarea se poate face si cu
ajutorul unui compas (distanta compasului se masoara cu
rigla), luandu-se de data aceasta doua puncte de reper mai
proeminente (de exemplu: varful nasului si proeminenta
barbiei). Si din aceasta distanta vom scadea 2-3 mm.
- daca determinarea se face fara sablonul introdus in gura,
va trebui sa fim atenti asupra posibilitatii unei subevaluari a
D.V.R Apropierea mandibulei fata de maxilar se poate
explica prin modificarea pozitiei limbii cu ridicarea sa si
aspirarea tesuturilor moi peribucale spre interiorul cavitatii
bucale.
- odata prestabilita distanta ce va materializa dimensiunea
verticala de ocluzie, vom introduce in gura ambele sabloane,

bine centrate pe zona de sprijin. La inchiderea gurii vom

urmari daca cele doua borduri vin in contact pe toata
intinderea lor sau contactul se realizeaza numai in anumite
zone. Cu ajutorul spatulei de ceara vom indeparta sau vom
adauga ceara pe bordura mandibulara, pana cand
dimensiunea verticala de ocluzie prestabilita de noi este
asigurata iar bordurile vin in contact pe toata intinderea.
- este o metoda functionala cu larga raspandire in practica,
care ne va permite obtinerea unei dimensiuni verticale de
ocluzie situata in limite acceptabile functional.
- se impune ca intotdeauna sa se coroboreze cel putin 2-3
metode intre ele.
Determinarea si inregistrarea relatiei centrice (Rc)
RC pozitia condililor fata de cavitatea glenoida in care
acestia ocupa cea mai inalta si nefortata pozitie.
Pentru a obtine cea mai inalta si nefortata pozitie a
condililor in cavitatea glenoida, corelata cu o dimensiune
verticala optima (stabilita deja), nu ne-a mai ramas decat sa
pozitionam corect mandibula in sagital (cat mai posterior
dar nefortat) si in transversal (medial, de asemenea
nefortat).
Determinarea relatiei centrice ridica mult mai multe
dificultati decat determinarea dimensiunii verticale de
repaus si implicit a D.V.O.
DVR este o pozitie reflexa de postura, convenabila
mandibulei, in schimb relatia centrica nu este o pozitie spre
care mandibula sa se deplaseze foarte confortabil, de la
sine: pacientul singur nu va reusi sa inchida gura in cea mai
retrudata pozitie; el va trebui sa execute o serie de miscari
(teste functionale) iar medicul sa-i ghideze mandibula intr-o

miscare de retruzie, pana cand condilii ajung in pozitia cea

mai inalta, posterioara si nefortata.
- IM trebuie sa coincida cu pozitia condililor in RC;
- moment hotarator in succesul protezelor mai ales ce
priveste stabilitatea protezelor.
89.Tehnica inregistrarii extraorale si intraorale a miscarilor
mandibulare la pacientii edentati total. Importanta practica.
Tehnica montarii dintilor artificiali in protezele totale dupa
Gizy
inscrierea extraorala a miscarilor mandibulare. Aceasta
procedu- r.i se efectueaza cu ajutorul unor dispozitive
speciale, care sint reprezentate de arcuri faciale. Aceste
dispozitive au fost propuse de Gysi si llanau. Mai frecvent
utilizat este arcul Gysi, in componenta caruia deosebim
doua parti: intraorala si extraorala. Partea intraorala o
reprezinta o placuta metalica in forma de U care se
lipeste de bordura de ocluzie inferioara in zona frontala
dupa determinarea relatiilor in- tcrmaxilare centrice. Partea
orala prin intermediul a doua prelungiri >e fixeaza la arcul
facial (partea extraorala) care se afla in acelasi plan. La
extremitatile partii extraorale sint montate tije pentru fixa
rea dispozitivelor de scris (creion) care se pozitioneaza
perpendicular pielii in zona articulatiei din stinga sau
dreapta. Concomitent pe obrazul pacientului in aceasta zona
se aplica o foaie din carton avind indoiata 1/4 din la(ime,
partea indoita fiind perpendiculara fetei si paralela cu arcul
facial, reprezentind in asa fel planul protetic. Creioanele se
fixeaza la nivelul condililor, centrul carora se proiecteaza la 1
1,3 cm inaintea tragusului urechii. Pentru a fi executata
inscrierea traiectoriei articulare sagitale pacientul este
rugat sa deplaseze mandibula anterior, concomitent si arcul
facial cu mecanismul de in-scriere realizeaza aceeasi
miscare, inscriind gradul de deplasare a condililor articulari.

Unghiul format de linia inscrisa si marginea inferioara a foii

de carton va forma unghiul sagital al traiectoriei articulare
sagitale.
inscrierea miscarilor laterale ale condililor mandibulei se
obtine in felul urmator. Creionul se instaleaza inaintea
tragusului, indrep- tindu-i virful in jos. Foaia de carton se
aplica in plan orizontal la nivelul tragusului. La miscarile
laterale ale mandibulei se inregistreaza miscarea laterala a condililor articulari. Unghiul care se
forme.i- za intre linia inscrisa si pozitia initiala a virfului
creionului formeazl unghiul traiectoriei articulare
transversale unghiul Benncil (fig. 182).
Pentru inregistrarea traiectoriei incisivale sagitale partea
intra.> rala a arcului facial se lipeste la bordura ocluzala
inferioara sub un unghi drept in zona frontala intre comisura
gurii si linia medie Inci- sivala. La capatul extraoral al
dispozitivului se fixeaza creionul in pozitie orizontala,
paralel cu planul de ocluzie. Virful creionului h instaleaza
contra punctului incisiv, iar foaia de carton se fixeaza Iti
dispozitiv in plan sagital. Dupa indeplinirea acestor cerinte,
pacieu tul deplaseaza mandibula anterior, iar creionul
traseaza pe foaia dr carton traiectoria de miscare a
punctului incisiv. Unghiul care se for mcaza intre linia
trasata si linia de contact dintre bordurile de oclu zie
reprezinta unghiul traiectoriei incisivale sagitale.
La inscrierea traiectoriei incisivale transversale pe fiecare
bordu ra de ocluzie se fixeaza cite o tija metalica, iar la
virfurile lor extrao< rale se fixeaza sistemul de inscriere. Pe
tija inferioara la capatul ex traoral este fixata in plan
orizontal, o placuta din metal, acoperita cu ceara de culoare
neagra. De tija superioara, la capatul extraoral, est' fixat
un pivot, virful caruia este situat in centrul placutei metalice
i tijei inferioare si contacteaza cu ea. La efectuarea miscarii

de lateri litate, virful pivotului lasa linii in ceara de pe

placuta metalica, dup* care se determina unghiul traiectoriei
incisivale transversale. Po/.i tia initiala a pivotului, care se
afla la virful unghiului, corespunde re Iatiloir centrice.
Aceasta metoda poate fi utilizata si pentru revizii
determinarii precise a relatiilor intermaxilare centrice.
inregistrarea intraorala a miscarilor mandibulare. La inregis
trarea miscarilor mandibulare dupa aceasta metoda se
foloseste fenomenul Cristhensen. Autorul a constatat ca la
deplasarea mim dibulei anterior, intre suprafetele ocluzale
1. Conceptia mecano-geometrica Gysi elaborata initial
pentru dentitia naturala
este valabila i in cazul ocluziei artificiale realizate prin ap.
g-p. amovibil.
Principiul de baza de la care se porne te este cel de a realiza
un contact tripodal
intre suprafetele ocluzale ale arcadelor dentare artificiale.
Conform conceptiei mecano-geometrice, in I.M. arcadele
trebuie sa realizeze
maximum de contact pe toata suprafata arcadei. In mi carea
de propulsie, contactul
dento-dentar trebuie sa se realizeze atit in zona anterioara,
cit si in zonele laterale,
posterioare sub forma contactului stabilizator in trei
puncte.
In miscarile de lateralitate de asemenea trebuie sa existe
trei puncte de montare

 dintii artificiali se monteaza pe mijlocul crestei

cuspijii palatinali ai dintilor superiori sa patrunda in antul
M-D ai celor
inferiori
montarea sa refacca curbele sagitale si transversale de
compensatie.
Gysi a elaborat si o serie de reguli individuale (pentru
fiecare dinte) de montare a
dintilor artificiali cu scopul de a usura si standardiza
montarea. Urmeaza individualizarea,
mai ales in zona frontala pentru redarea unui aspect cit mai
fizionomic si individual.
Existenta unor contacte intre dintii artificiali in numar mai
mic de trei sau
distribuite necorespunzator, nu realizeaza principiul
contactului tripodal instabilitatea
statica si dinamica a ap. g-p. amovibile.
Pentru stabilizarea acestor aparate se impune realizarea si
a unor contacte
simetrice in zonele distale. Existenta a doua puncte de
contact plasate unilateral vor
determina bascularea in jurul axei ce une te contactul.
Realizarea a 3 puncte de contact

distribuite pentru a realiza contactul tripodal va determina 3

forte de basculare a caror
rezultanta va deplasa ap. g-p. de pe C.P.
Realizarea contactelor tripodale in rapoartele de ocluzie
centrica se pot obtine
destul de usor. In ocluzia dinamica realizarea contactului
tripodal impune conceperea
curbelor de compensatie in sens sagital pentru deplasarile
anterioare i in sens transversal
pentru deplasarile laterale ale ap. g-p. amovibile.
In mi carea de propulsie contactele dentare artificiale se
realizeaza la nivelul
ghidajului anterior prin unul sau mai multe puncte ce vor
determina momente de
rasturnare ale protezei. Evitarea destabilizarii protezei se va
realiza prin intermediul
curbei sagitale de compensatie ce va permite pastrarea
contactului in zona anterioara i
aparitia contactelor simetrice in zonele distale.
a) metoda de montare a lui Gysi utilizeaza:
dinti anatomorfi, cu morfologie apropiata de cea a dintilor
naturali;
montarea se realizeaza intii pe maxilar i apoi pe
mandibula;

 se urmare te realizarea curbelor de compensatie sagitala i

transm. cu realizarea
contactelor tripodale statice i dinamice;
pe linga montarea normala se poate realiza i montarea
inversa sau incruci ata
in functie de axul interalveolar.
90.Tehnica controlului exobucal si intrabucal a machetei
protezei totale. Greseli posibile la etara determinarii DVO.
Simptomele clinice. Tactica medicului.
Verificari asupra corectitudinii determinarii D.V.O.
Dupa ce consideram terminata manopera de determinare a
DVO, vom verifica in final stabilitatea sabloanelor pe
suprafata de sprijin a campului protetic, in timp ce bordurile
sunt in contact. Este o proba clinica deosebit de importanta.
La inchiderea gurii, ambele borduri trebuie sa fie in contact,
iar baza sabloanelor in contact intim cu zona de sprijin.
Verificarea se face prin proba spatulei sau prin exercitarea
unor presiuni digitale, pe baza ambelor sabloane in vestibul.
Daca la aceasta proba apare o spatiere intre cele doua
borduri fie la stanga, fie la dreapta, insemneaza ca
determinarea s-a facut gresit, cu bascularea sabloanelor pe
campul protetic, respectiv prin desprinderea bazei
sabloanelor sau numai al unuia dintre ele de pe campul
protetic.
Cauza este conformarea gresita a bordurii mandibulare dupa
cea maxilara, cu intilnirea in contact prematur pe o parte
fata de cealalta. Corectarea se face fie prin adaus de ceara
la nivelul bordurii prea reduse (in subdimensionare), fie prin
radierea unui strat de ceara din partea supradimensionata.

Pe langa proba spatulei pozitiva, contactul prematur la

nivelul unei hemiarcade se poate manifesta si prin
deraparea sabloanelor cu devierea liniei mediane.
Proba spatulei cand ceara este bine racita, introducem
sabloanele si vom incerca sa introducem spatula intre
bordurile de ocluzie din dreapta. Daca nu intra, sabloanele
sunt in contact. Daca intra avem proba spatulei pozitiva.
Pentru a evita deformarea cerii presiuni verticale digitale
si pe stanga si pe dreapta. Este metoda functionala si de
baza. Nu ne putem baza doar pe o singura metoda.
Alte metode:
- aspectul faciesului cu sabloanele in gura;
- ar trebui sa se observe o ameliorare a faciesului;
- sa existe o concordata intre cele 3 taje;
- baza superioara si inferioara sa aiba o pozitie normala;
- buzele sa aiba pozitia de relaxare;
- santurile nazo-labiale, peribucale sa fie usor ameliorate, iar
cavitatea bucala sa ne relateze ca simte un confort in
aceasta pozitie.
Supraevaluarea D.V.O
Este o greseala grava, cauzata de regula de neglijenta si
graba practicianului.
Supradimensionarea se manifesta prin :

- aspect facial nefiresc: facies crispat, buze contractate

tensionate care se apropie cu efort;
- proportia dintre etajele fetei e modificata, cu etajul inferior
marit;
- disparitia spatiului de inocluzie (nu se departeaza
sabloanele se reduce din sablonul mandibular);
- etajul inferior al fetei > decat celelalte 2 etaje.
Semnele unei D.V.O mai reduse decat normal sunt:
- persistenta modificarilor fizionomice caracteristice
faciesului de edentat total: santuri peri si paraiabiale
accentuate, vizibilitatea redusa a rosului de buze, aspect
imbatranit. Se mai verifica odata DVR.
Redimensionarea va trebui facuta cu prudenta, prin
tatonare, fara a depasi 2 mm, pentru a permite tesuturilor
moi sa se acomodeze cu usurinta la noua situatie.
91.Greseli posibile le determinarea pozitiei neutre a
mandibulei la pacientii edentati total. Simptomele clinice.
Tactica medicului.
92.Recomandari pacientilor dupa aplicarea protezelor
mobilizabile pe cimpul protetic. Ingrijirea igienica a
protezelor. Etapele de adaptare.
V. Kurleandski deosebeste trei faze de adaptare fata de
protezele dentare.
Faza I, numita faza de excitare, apare in primele zile dupa
apli carea protezelor si este caracterizata printr-o salivatie
abundenta, reflexul exprimat de voma, modificari de fonatie,

o micsorare a efi cacitatii masticatoare si o dinamica

necoordonata a mandibulei.
Faza a Il-a, numita faza de inhibitie partiala, apare in a
doua zi si continua pina la a 5-a zi dupa aplicarea
protezelor. In aceasta perioada are loc restabilirea partiala a
functiei, se micso reaza salivatia, dispare reflexul de voma.
iar miscarile mandi bulei devin mai coordonate. La pacient
apare o incredere in posi bilitatea de a se adapta catre
proteze.
Faza a lll-a, numita faza de inhibitie totala se stabileste pe
parcursul primei luni. In aceasta perioada dispar senzatiile
negative si proteza nu mai este acceptata ca un corp
strain, dar, dimpotriva, lipsa aduce la un disconfort in
cavitatea bucala. La pacientii care se reprotezeaza
perioada de adaptare va fi mai mica fiind la fel influentata
de calitatea lucrarilor, de gradul de fixare, stabilizare si
lipsa durerilor.
In perioada de adaptare medicul efectueaza corectarile
necesare recomandind pacientului sa se adreseze
medicului periodic. In aceste sedinte se examineaza cimpul
protetic si in cazul prezentei unor leziuni proteza este
supusa corectarii prin slefuire si se recomanda pacientului o
respectare riguroasa a igienei cavitatii bucale. Dupa
adaptarea pacientului fata de proteze, se recomanda de a
vizita medicul de 2 ori pe an.
93.Cauzele posibile de fixare insuficienta a protezelor totale
.Regulile de corectare.
94.Limitele protezelor totale la maxila si mandibula.
95.Indicatii si etapele clinico-tehnice la confectionarea
protezelor totale cu captusala si baza metalica.

Tratamentul protetic al edentatei totale reclama realizarea

conse- utiva a etapelor clinico-tehnice respective.
Clinic amprentarea preliminara (anatomica).
Laborator realizarea modelului preliminar si
confectionarea lingurii individuale.
Clinic amprentarea functionala (finala).
Laborator realizarea modelului de lucru (final) si
confectionarea sabloanelor cu bordurile de ocluzie.
Clinic determinarea relatiilor intermaxilare.
Laborator fixarea complexului model-sablon in ocluzor sau
ar- culator si realizarea arcadelor dentare.
Clinic proba machetei protezei totale.
Laborator transformarea machetei in proteza, prelucrarea,
sle- inirea si lustruirea.
Clinic aplicarea protezei pe cimpul protetic.
Protezele totale cu baza metalica sint indicate in cazurile
cind are loc fracturarea frecventa a protezelor din acrilat,
uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor de pe
mandibula pentru a asigura o fixare mai efectiva, la
pacientii ce sufera de bruxism, in cazurile de
insuportabilitate sau alergii fata de acrilate. Totodata baza
metalica este un bun conducator de temperatura, si deci
receptorii mucoasei cimpului protetic au posibilitatea de a-si
mentine func(ia.
Confectionarea ba<ei protezei cu captuseala

Sporirea capacitatii functionale, ameliorarea metodelor de

fine si micsorare a perioadei de adaptare prezinta o
problema iluala in tratamentul protetic al pacientilor cu
edentatie totala. Realizarea tratamentului intr-o mare
masura depinde de invoielile anatomotopografice ale
cimpului protetic, materialele din care confectioneaza
protezele, starea fibromucoasei, sensibilitatea I etc.
S-a constatat*, ca aplicarea acrilatelor obisnuite nu
totdeauna ne permite sa atingem scopul scontat. M.
Napadov (1955), A. Doi- mkov (1961), E. Kopit (1967), V.
Visotki (1975), W. Sehmidt (l<)83) etc. recomanda in asa
cazuri ca baza protezei sa se con- icctioneze din doua
straturi, adica cu o captuseala din material la st ic. Aceasta
va permite sa repartizam uniform presiunile mas- inatoare,
amortizind presiunile in zonele necesare. Asemenea prole/.e sint indicate in cazurile cind avem o fibromucoasa cu
rezili- < nta scazuta, la o atrofie exprimata a apofizelor
alveolare, in temei la mandibula sau la o forma atipica a lor
(piriforma, ascutita), prezenta exostozelor, proeminentelor
sau a formatiunilor anatomice exprimate (torusul palatinal,
tuberozitati exagerate), la o intoleranta a fibromucoasei
cimpului protetic fata de acrilatul obisnuit, la o
sensibilitate marita a fibromucoasei catre presiunea maslicatoare, in maladii cronice ale fibromucoasei cavitatii
bucale etc. Y Kalinina, V. Zagorski (1990) au constatat ca
protezele cu captuseala din materiale elastice (Ortosil
M., Eladent-100, Elas- oplast etc.) maresc eficacitatea
masticatoare cu 1720%.Baza din metal poate fi
confectionata prin metode de stantare din placi de otel
inoxidabil cu grosimea de 0,30,4 mm sau turnate din
aliajele tip crom-cobalt aur platinat.Metoda de stantare nu
este efectiva din cauza lipsei de precizie si in prezent este
utilizata rareori. Cel mai frecvent este utilizata metoda prin
turnare. Realizarea acestei metode consta in dublarea
modelului cu masa refractara de tipul Silamin, modelarea
bazei din ceara creind pe centrul apofizei alveolare puncte

de retentie in forma de T, anse, butoane etc. Concomitent

la mijlocul versantelor orale a apofizelor alveolare se
creeaza un sant care ne va da posibilitatea sa asiguram o
trecere lenta a acrilatului din zona dintilor artificiali spre
baza metalica. Dupa modelare se efectueaza turnarea si
realizarea protezelor conform proceselor clinico- tehnice
cunoscute.
96.Indicatiile catre reconditionarea protezelor mobilizabile.
Tehnica metodelor directa si indirecta
97.Indicatiile si tehnica confectionarii protezelor totale cu
baza armata. Materiale folosite.
98.Tehnologia confectionarii protezelor dentare mobilizabile
din mase plastice elastice tip Volpast prin metoda injectarii.
Avantaje.
99.Indicatii si tehnologia confectionarii protezelor totale pe
implante.