Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Morometii
Fi de lectur
Apariia n 1955 a primului volum din romanul Moromeii a atras atenia criticii
asupra dimensiunilor talentului romancierului Marin Preda i asupra noutii formulei sale
epice.(Eugen Simion)
1.Prezentare autor i oper: rezumativ
Romancier i nuvelist, Marin Preda, s-a nscut la 5 august 1922, n ilistea-Gumeti,
judeul Teleorman, n familia tranului Tudor Clrasu, i este unul dintre cei mai importani
prozatori contemporani.
Romanul Moromeii a aprut in dou volume, primul fiind publicat n 1955, iar cel de-al
doilea n 1967, fiind nu numai un punct de reper n proza postbelica, ci i o reprezentare de
excepie a satului tradiional romanesc din Campia Dunreana, n perioada interbelic i
postbelic. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: ntalnirea din pmanturi, O adunare
linitit i Dimineaa de iarn. Nuvelele anticipeaz, n majoritatea lor, romanul Moromeii.
Abia aparitia "Moromeilor"(vol. I 1955) a atras atenia asupra dimensiunii talentului su i a
noutilor pe care o reprezenta formula sa epic. Romanul a fost ntampinat favorabil i nici mai
tarziu interesul criticii nu a sczut. S-a pronunat destul de repede cuvantul "capodoper" i de
aici nainte toate scrierile prozatorului au avut de nfruntat comparaia cu acest model.
Originalitatea romanului st fr ndoial n noua viziune asupra lumii rurale. Judecat n
ansamblu "Moromeii" e un mare roman remarcandu-se prin originalitate, tipologie, si
profunzimea creaiei.
2.Titlul:
Titlul conduce ctre ideea c romanul va surprinde imaginea unei familii familia
Moromete, primul volum fiind chiar concentrat asupra unui singur personaj Ilie Moromete.
3.Timp i spaiu:
Observam c relaiile spaio-temporale nu sunt fixate cu exactitate: spaiul surprinde
panorama Campiei Dunrii, iar timpul surprinde perioada de dinaintea celui de-al doilea Rzboi
Mondial.
Accentul cade pe acea meditaie asupra timpului; timpul este viclean i tot ce urmeaz n
roman contrazice acesta prim imagine.
Dupa ce istoria moromeilor va fi narata autorul revine la notaia iniiala i afirm:Timpul
nu mai avea rbdare.
Este una dintre multele imagini ale simetriei(Eugen Simion) ntlnite n proza lui Preda,
fapt ce confer operei circularitate.
1
4.Tema romanului:
Titlul Moromeii aeaz tema familei n centrul romanului, nsa evoluia i criza familiei
sunt simbolice pentru transformrile din satul romnesc al vremii. Astfel c romanul unei familii
este i un roman al deruralizrii satului, o fresc a vieii rurale dinaintea i de dupa cel de-al
doilea rzboi modial.
Romanul dezbate aceeai problem specific vieii rurale aceea a pmntului, problema
vzut acum dintr-o alt perspectiv, aceea a ranului mijloca.
O alt tem este criza comunicrii, absena unei comunicri reale ntre Ilie Moromete i
familia sa. Tema timpului viclean, nerbdtor, relaia dintre individ i istorie nuaneaz tema
social.
5.Structura romanului:
Volumul este structurat pe trei pri, cu o aciune concentrat, care se desfoar pe
parcursul verii, cu trei ani naintea izbucnirii celui de-al doilea rzboi mondial. Prima parte, de
smbta seara pana duminic noaptea, contin scene care ilustreaz monografic viaa rural:
cina, tierea salcmului, ntlnirea duminical din poiana lui Iocan, hora .a. Partea a doua se
deruleaz pe parcursul a doua sptmni, ncepnd cu plecarea lui Achim cu oile, la Bucureti.
Partea a treia, de la seceri pn la sfritul verii, se ncheie cu fuga feciorilor.
Cele trei pri confer echilibru compoziiei. Fiecare parte ncepe cu o prezentare de
ansamblu: masa, prispa i seceriul. Simetria compoziional este dac de cele dou referiri la
tema timpului, n primul i n ultimul paragraf al volumului. Raportul dintre incipit i final
evideniaza drumul insingurrii lui Moromete, n incipit eroul este nconjurat de familie, ceea ce
i confer un anumit statut, n timp ce n final este singur i retras, cu aerul celui dobort de o
lume neclar.
mprirea pe capitole dezvluie dou tehnici: uneori se schimb planul narativ i atunci se
face o precizare la timp, menit s ne menin ntr-o cronologie simultan; alteori se continu
planul cu alt scen, ca n teatru. Folosirea alternativ a celor dou tehnici permite naratorului s
nainteze n diegeza, crend n acelai timp impresia c st pe loc.
Un triplu conflict va destrma familia lui Moromete.
Este mai nti dezacordul dintre tata i cei trei fii ai si din prima cstorie: Paraschiv, Nil
i Achim, izvorat dintr-o modalitate diferit de a ntelege lumea. Fii cei mari i dispreuiesc tatl
fiindc nu tie s transforme n bani produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Blosul,
mai adaptat noilor relaii capitaliste.
Cel de-al doilea conflict izbucnete ntre Moromete i Catrina, soia lui. Moromete vnduse
n timpul secetei un pogon din lotul soiei, promindu-i, n schimb, trecerea casei pe numele ei.
De teama fiilor cei mari care i urau mama vitreg, Moromete amna ndeplinirea promisiunii.
Al treilea conflict se desfoar ntre Moromete i sora lui, Guica, care i-ar fi dorit ca
fratele vduv s nu se mai cstoreasc pentru a doua oara. n felul acesta, ea ar fi ramas in casa
fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la
batranete. Faptul ca Moromete se recasatorise si ca isi construise o casa departe de gospodaria ei
ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.
2
Imaginea monografica a satului romanesc tine de realismul operei. Scene precum jocul
calusului, spalatul pe picioare, imaginea muncilor agricole (seceris), dar si inregistrarea vietii de
familie de zi cu zi, imagine ce scoate la iveala un adevarat cos al existentei taranesti sunt doar
cateva aspecte ce confera operei realism.
Limbajul prozei narative se remarca prin limpezimea, naturaletea si precizia stilului,
oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stiului direct si indirect, stilul indirect liber, textul si
subtextul ironic.
Morfologic, textul e dominat de verbe, ceea ce tradeaza caracterul
narativ al stilului. Verbele intra intr-un joc subtil de relatii
temporale - prezentul, perfectul simplu, imperfectul - care ingaduie
individualizarea si identificarea mai multor actiuni simultane.
Aparitia celor trei gerunzii din final nu este nici ea lipsita de
semnificatie, gerunziul fiind modul unei actiuni in desfasurare, fara
referire precisa la momentul vorbirii, si cum verbele conducnd,
facnd, continund se refera la Moromete, acesta pare parca pentru
totdeauna prins intr-o actiune fara durata, ceea ce este in perfect
consens cu ideea de baza a fragmentului.
Sintactic, textul e dominat de subordonate. Actiunea principala intra
in relatii multiple si complexe, uneori foarte subtile, care arata ca
lucrurile nu sunt limpezi daca le lipseste raportarea cuvenita.
Sintaxa aceasta ajuta o gndire de tip analitic dispusa sa epuizeze
toate nuantele, dar sa nu se impiedice de prea multe conventii
gramaticale. De aceea, frazele cuprind adesea propozitii care apartin
unor planuri de expresie complet diferite, cum ar fi planul
naratorului si al vorbirii directe a personajului, fara sa se marcheze
prin mijloace gramaticale sau prin semne de punctuatie trecerea de la
un plan la altul. . Oralitatea nu este insa produsul mecanic al copierii
limbajului taranesc, Marin Preda nu e deloc un naturalist, in ciuda
unor cruditati verbale. El prelucreaza, stilizeaza vorbirea
taraneasca, urmarind un efect artistic, asa cum la rndul lor facusera
cndva Creanga si mai ales Caragiale, adevaratul inaintas in comedia
cuvintului al lui Marin Preda.
Dupa modul de constructie sintactica a frazelor, primul volum se caracterizeaza printr-o
folosire mai accentuata a stilului indirect liber, precum si
printr-o tehnica normala de imbinare a stilului direct cu cel
4
indirect.
FORUMULE
lim
x
x3
y3
x3 y 3
2 x3
z
z2
1 2 3
z3 5
z 3 z 5
1 ab
2 cd2
27
5 3 a d
4 cb
z2
z 5
a5
b4
c 8 d d
c 6 a d
=0
a, b.c, d
z
1 2 3
a b 2, 8
9 x
x 0
x3 y3 2
b 2 4ac
b
x1, 2
2a c
6.Caracterizarea personajelor:
* Ilie Moromete este capul familiei Moromete, om muncitor si
gospodar, tata a sase copii, sotul Catrinei; datorita
ntelepciunii pe care o dovedea el era cel care punea bazele
discutiilor politice de la nceputul romanului, mai des ntlnite,
dar si cele care au avut loc pe parcursul acestuia.
* Catrina Moromete este sotia lui Ilie, mama Ilincai si a Titei si
mama vitrega a celor patru baieti; este o femeie foarte
credincioasa care suferea foarte mult datorita plecarii preotului
din sat.
* Niculae Moromete este fiul lui Moromete, singurul caruia i-a
placut sa nvete si cel care a ajuns un om important n sat
deoarece era seful comitetului raional, iar n final ajunge
inginer horticultor si se casatoreste cu fiica lui Adam Fntna
care era asistenta, mpreuna avnd si un copil.
* Achim, Nila si Paraschiv sunt cei trei copii ai lui Moromete care,
datorita insistentei Guicii, sora lui Moromete, au fugit de acasa
cu oile si caii tatalui lor pentru a izbuti n capitala.
* Polina si Victor Balosu sunt copii lui Tudor Balosu, vecinul lui
Ilie care cauta sa cumpere, si reuseste, salcmul familiei si un
lot de pamnt pentru a-i face casa fiului sau.
* Birica este baiatul care desi o place pe Polina, parintii acestuia
nu sunt de acord cu relatia lor, de aceea Polina este nevoita sa
fuga de acasa pentru a fi alaturi de cel pe care-l iubea.
* Alboaica este fiica vitrega a Catrinei si sora vitrega a lui
Niculae care era putin poanca dupa cum spunea Catrina.
* Vasile al Moasei este cel care a fost numit noul presedinte al
comitetului executiv, cel care a nfaptuit un grup de control care
sa strnga de la omaeni cotele de gru care nu fusesera declarate,
aceasta actiune avnd un final tragic soldat cu moartea unui
satean.
~Ilie Moromete
Ilie Moromete, aflat intre tinerete si batranete, cand numai nenorociri sau bucurii mari
mai pot schimba firea cuiva, este un om rational in ceea ce priveste atitudinea lui fata de
pamant. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu , care era dominat de instinctul de posesiune, de
lacomie pentru pamant, Moromete nu este sclavul imbogatirii, ci pamantul constituie pentru el
simbolul libertatii materiale si spirituale, idee marturisita de el in finalul romanului: Domnule,
eu am dus totdeauna o viata independenta .
Ilie Moromete este singurul taran-filozof din literatura romana, framantarile sale despre
soarta taranilor dependenti de roadele panantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevate pentru
firea sa reflexiva.
6
Meditand asupra propriei vieti, cand parasit de fii cei mari, cand familia sa se afla in
pragul destramarii, Ilie Moromete se gaseste ca gresise considerand ca lumea era asa cum si-o
inchipuia el si ca nenorocirile sunt numai ale altora. Simtindu-se singur, isi cauta linistea pe
camp, in afara satului, unde poate vorbi cu sine insusi, deoarece cum sa traiesti, daca nu esti
linistit?. Moromete se aseaza pe o piatra de hotar cu capul in maine, punandu-si un sir de
intrebari, ca si cand ar fi vorbit cu altcineva, cautand explicatii pentru declinul in care se afla
familia sa. Gandurile sumbre se indreapta spre o autoanaliza a atitudinii de parinte, a relatiei sale
cu copiii si se consoleaza: Am facut tot ce trebuia (...) le-am dat (...) fiecaruia ce-a vrut (...) i-am
iertat mereu.
Relevanta pentru aceasta trasatura este si scena ploii, cand Moromete udat pana la piele
de o ploaie repede si calda, cugeta si exprima o adevarata filozofie de viata precum monolog
interior, analizeaza conditia taranului in lume precum si relatia dintre tata si copii. El se intreaba
ce-o sa mananci , ma tampitule? cu un glas plin de amaraciune si compasiune. Dezamagit in
etica sa paterna, ranit de fiii sai mai mari in autoritatea de tata, se consoleaza cu faptul ca si-a
facut datoria de parinte: tot am facut ceva , am crescut sase copii si le-am tinut pamantul pana in
momentul de fata, desi ei au fugit ca niste tradatori si n-au vrut sa-l munceasca. Grija lui
pentru educatia copiilor razbate cu tristete la suprafata si, desi niciodata nu s-a aratat iubitor cu
ei, este limpede ca le-a dorit totdeauna binele: toata viata le-am spus si i-am invatat (...) dar pe
tine sa vedem daca esti in stare cel putin de-atata (...) ca de mancare e lesne , dar ce le spui ? (...)
si-or sa te invete ei pe urma minte cand oi imbatrani. O sa-si stearga picioarele pe tine, ca n-ai
stiut sa faci din ei oameni .
Disimularea este o trasatura definitorie a firii lui Moromete, evidenta in majoritatea
scenelor din roman. Scena dintre Tudor Balosu si Moromete este semnificativa pentru firea
sucita a eroului. La intrebarea lui Balosu daca s-a hotarat sa-i vanda salcamul, Moromete se
gandeste ca e posibil sa i-l vanda, insa raspunde cu voce tare: Sa tii minte ca la noapte o sa
ploua. Daca da ploaia asta, o sa fac o gramada de grau, subintelegand ca s-ar putea sa scape si
astfel de datorii, decat taind salcamul. Starneste deseori reactii uluitoare celor din jur, din cauza
logicii sale sucite, cum ii spune Catrina. Dupa plecarea lui Jupuitu, Moromete este cuprins de
o ciudata voiosie si-i marturiseste lui Balosu l-am pacalit cu doua sute de lei (...) i-am dat
numai o mie (...). Balosu se uita la el cu o privire rece si buimaca. Nu intelegea.
Ironia ascutita, inteligenta iesita din comun si spiritul jucaus, felul sau de a face haz
de necaz contureaza un personaj aparte intre taranii literaturii romane , stand mai aproape de
realitate decat de fictiune. Citirea ziarelor in Poiana lui Iocan este o hrana sufleteasca pentru
Moromete, discutiile purtate aici au rolul de a clarifica si disocia ideile din articolele publicate,
de a descifra sensurile profunde ale politicii vremii si nu de a prezenta fapte de senzatie. El este
categoric, in viata colectivitatii, o autoritate care-i domina prin replici bine gandite, pline de
umor si ironie: Lasa-l , ma Dumitre , zise Moromete blajin. E si el legionar , ce-ai cu el ?.
Cand se hotareste sa taie salcamul nu spune nimanui, il scoala pe Nila in zorii zilei, care este
naucit de decizia tatalui sau: De ce sa-l taiem? Cum o sa-l taiem?, dar cu totul uluit de raspuns:
Asa ca sa se mire prostii!. Dupa accea, la aceeasi intrebare a lui Paraschiv, Moromete, il pune
pe Nila sa-i raspunda, care citandu-l pe Moromete, ii spune cu bucurie: Ca sa se mire prostii.
Trimitand pe Nila sa vina cu caii pentru a cara salcamul ce urma sa cada, acesta duce caii chiar
in directia in care urma sa se prabuseasa pomul, iar Moromete exclama cu umor: Adica da! ...
Treci cu ei incoa sa cada salcamul pe ei. Exemplele sunt numeroase, a face haz de necaz fiind
7
o adevarata filozofie de viata a lui Moromete. Lui Niculae, care intarzia sa vina la masa, ii
spune: Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana acum statusi !sau certand fetele, care se
dusesera la scaldat, in loc sa-si ajute mama sa pregateasca masa: Daca va iau de par si matur
batatura cu voi, va scutesc de-o treaba manie dimineata.
Tehnica amnarii sete un alt concept al filozofiei de viata a lui Moromete, el incercand sa
taraganeze orice decizie sau atitudine cere nu-i convenea. Scena cu Jupuitu este magistral
construita de prozator, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins provaocata de
Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile bietului taran. Mai intai
Moromete intra in curte, trece pe langa prispa fara sa se uite la cei doi, se intoarce cu spatele la
agent, se rasteste la Paraschiv care nu se vedea nicaieri, apoi se rasuceste brusc pe calcaie si
striga: -N-am !- totul desfasurandu-se sub privirile uluite, naucite ale agentilor. Calm apoi, se
cauta prin buzunarele flanelei de unde scoate praj de tutun, se uita urat la omul care-l insotea pe
Jupuitu si i se adresa suparat si poruncitor: - Da-mi, ma, o tigara!
Firea autoritara, Ilie Moromete este capul familiei numeroase, greu de tinut in frau, avand in
vedere si conflictele ce mocneau, fiind gata sa explodeze, intre membrii familiei. Marin Preda il
prezinta inca de la inceputul romanului stand deasupra tuturor si stapanind cu privirea pe
fiecare. Ironia ascutita adresata copiilor sau Catrinei, cuvintele deseori jignitoare (ca sa se mire
prostii), educatia dura in spiritul muncii si harniciei (ma , se vede ca nu sunteti munciti, ma )
se dovedesc ineficiente, deoarece, cu toata stradania tatalui de a pastra pamantul intreg ca sa le
asigure traiul, nu poate scapa familia de la destramare.
Placerea vorbei este o pasiune pentru taranul mucalit, care profita de orice intalnire cu cate
cineva pentru a sta la taclale, desi singurul cu care putea vorbi cu adevarat era prietenul sau
Cocosila, cu care pierdea ceasuri intregi, spre supararea Catrinei. La inceputul romanului, lui
Moromete ii placea sa stea pe stanoaga podistei, gandindu-se ca n-ar fi rau daca s-ar ivi cineva
(...) oamenii insa aveau treaba prin curti, nu era acum timpul de iesit in drum. Auzindu-se
strigat, se bucura: iata ca se ivise totusi cineva. Necazurile, dezamagirile, tradarea copiilor,
neputinta de a platii darile, destramarea familiei il coplesesc pe Moromete, dovedind ca intradevar numai nenorocirile mari pot schimba firea puternica a lui Moromete. In finalul
volumului intai, Moromete, aparent nepasator, nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe prispa
sau la drum pe stanoaga. Nu mai fu auzit raspunzand cu multe cuvinrte la salut. Nu mai fu auzit
povestind. Ilie Moromete de acum semana cu capul de huma arsa, pe care i-l modelase
candva din lut Din Vasilescu, nu mai participa la aunarile din Poiana lui Iocan, care lipsite insa
de omul lor (...) aveau sa-si piarda si ele curand orice interes. Schimbarile profunde produse
asupralui Moromete aveau sa se extinda in curand asupra intregului sat , trei ani mai tarziu
izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare.
7.Rezumat:
Subiectul debuteaza cu imaginea venirii de la camp a lui Ilie Moromete mpreun cu familia
sa.
Familia Moromeilor este numeroas, alcatuit din copii provenii i din alte cstorii: Ilie
Moromete tatl, cu zece ani mai mare dect soia sa Catrina. Tatl venise n aceast a doua
cstorie cu trei biei, Paraschiv, Nil i Achim, crora li se adugaser dou fete, Tita i Ilinca,
i nc un biat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.
Moromeii se afl la cin, strni n tind, n jurul unei mese mici, joase, i rotunde.
8
liric intr o proza total antilirica, ca in constructia apa se scurgea la vale cntnd, fie o
reverberatie misterioasa a ideii, ca in constructia prizonier parca fara scapare al elementelor si
al
lui
insusi, metafora care inchide simbolic istoria unui destin prins parca intr-un cerc al fatalitatii.
Arta literara a lui Marin Preda este complexa. El stapneste nu numai frazele, ci si stiinta
organizarii epice, in care distributia episoadelor, a faptelor, si intmplarilor urmareste un inteles,
si acompaniaza drumul secret al cartii. Fluxul epic nu este stingherit de nimic. Portretul,
descrierea, aluzia, anecdota, analiza, completarile, orict de minutioase, nu opresc in nici un fel
miscarea narativa, care ca singura comunica o impresie covrsitoare de viata.
Din acest punct de vedere, iritarea cu care scriitorul respinge calificaticul de analist si
proza analitica se justifica. Principalele lui procedee artistice, viziunea scenica; dialogul,
vorbirea aluziva, textul si subtextul ironic, parafraza neologistica, micro-eseul analitic, pauzele si
diferentele de ritm, simtul comic si simtul tragic, imbinarea stilului direct si indirect etc. sunt
subordonate unor calitati narative si portretistice deosebite.
Apa se scurgea la vale cantind si de sus continua sa toarne fara oprire. Moromete ridica
fruntea si se uita si ceea ce vazu il facu sa-si dea palaria pe ceafa de admiratie. Santul cel mare,
comun tuturor gradinilor de pe-acolo, dadea peste mal de-atta apa si daca n-ar fi curs cu
repeziciune spre o directie a ei care ducea spre ru, te-ai fi putut teme ca daca ploaia nu se va
opri curnd, va ineca satul. Lipsind atta vreme din pridvor, Ilinca se nelinisti cea dinti de tatal
ei si iesi dupa ei cu un sac in cap. Cnd il vazu eu sapa in mna si ud de sus pna jos incepu sa
strige la el sa se intoarca numaidect in casa, nu-si dadea seama ca putea sa raceasca si sa
moara? Dar Moromete parca nici nu auzea si zadarnic fata se apropie si-l trase de mna, fugi de
aici, o goni el, nu vezi ca e ploaie calda, dar asa calda, cum era, fata incepuse sa clantane din
dinti. Se intoarse in casa si curnd iesira, si celelalte surori si incepura si ele sa strige spre
gradina, tata, vin incoace, insa fara ca el sa le asculte, conducnd mai departe torentele de apa,
facndu-le loc cu sapa si continund linistit si neturburat sa vorbeasca, prizonier parca fara
scapare al elementelor, si al lui insusi...
Pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca
rostul asta cine stie ce s-o alege de el!... Ca tu vii si-mi spui ca
noi suntem ultimii tarani de pe lume si ca trebuie sa disparem. Si de
ce crezi ca, n-ai fi tu ultimul prost de pe lume si ca mai degraba, tu
ar trebui sa, dispari, nu eu?... Asa ca vezi, relua apoi Moromete in
glas cu o admiratie de sine neacoperita fata, de generozitatea lui, eu
te las pe tine sa traiesti... Dar rau fac, ca tu vii pe urma si-mi
spui mie ca nu mai am nici un rost pe lumea asta... si ce-o sa
mananci, ma, Biznae? Ce-o sa mananci, ma, tampitule?
10
11
Cuprins
1.Prezentare autor i oper................................................................................................1
2.Titlul:................................................................................................................................1
3.Timp i spaiu:.................................................................................................................1
4.Tema romanului:.............................................................................................................2
5.Structura romanului:......................................................................................................2
FORUMULE............................................................................................................................................5
6.Caracterizarea personajelor:.........................................................................................6
7.Rezumat:..........................................................................................................................8
8.Limbaj stilistic.................................................................................................................9
12