Acasa didactica didactica pedagogie

TEHNICI DE CONSILIERE

TEHNICI DE CONSILIERE
TEHNICI DE CONSILIERE
1.Enumerati tipurile de consiliere (dupa A. Baban);
3. Tipuri de consiliere
Literatura de specialitate identifica mai multe tipuri de consiliere (cf. Adriana Baban,
2001, p. 16):

informationala : ofera informatii pe domenii/teme specifice ;

educationala: ofera repere psiho-educationale pentru sanatatea mentala, emotionala, fizica,

sociala si spirituala a copiilor si adolescentilor ;

de dezvoltare personala : contribuie la formarea de abilitati si atitudini care sa permita o

functionare personala si sociala flexibila si eficienta in scopul atingerii starii de bine ;

suportiva: ofera suport emotional, apreciativ si material;

vocationaia: vizeaza dezvoltarea capacitatii de planificare a carierei;

de criza: ofera asistenta psihologica persoanelor aflate in dificultate;

Pastorala din perspectiva spirituala

Consilierea psihopedagogica poate fi definita ca fiind un proces prin care grupul de

elevi poate fi omogenizat si influentat cu scopul de a preveni situatiile de criza. In acest sens,
rolul consilierii este unul proactiv, adica urmareste dezvoltarea personala, educationala si
sociala a elevilor.
Consilierea scolara, ca proces intensiv de acordare a asistentei psihopedagogice elevilor,
are la baza legatura dintre familie copil scoala. Pentru desfasurarea unei educatii eficiente si
pentru optimizarea personalitatii copilului, aceasta legatura trebuie sa fieconstanta si armonioasa.
Cu alte cuvinte, dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului, inlaturarea sau ameliorarea
comportamentelor dezadaptative care pot sa apara in cadrul acestui proces, cer cu necesitate o
activitate sistematica de consiliere si asistenta psihopedagogica la nivelul individului si al
grupurilor scolare. Importanta deosebita a actiunilor consilierii psihopedagogice este direct
proportionala cu valoarea pe care o are pentru scoala procesul de adaptare al copilului la
activitatile educative, de instruire, sociale.

2.Prezentati nivelurile de consiliere scolara;

Nivelurile de consiliere educationala:
a. Consilierea ca parte integranta a functiei didactice - metodica specifica
fiecarei discipline de invatamant.

b. Consilierea corelata cu functia didactica, caz in care este necesara o abilitare

suplimentara a cadrelor didactice.
c. Consilierea separata de functia didactica - este furnizata doar de psiholog.
Consilierea vocationala ofera informatii despre optiuni educationale si
profesionale; faciliteaza dezvoltarea personala pentru luarea unor decizii in
concordanta cu aptitudinile personale si realitatile sociale .
Consilierea privind cariera asista individul in rezolvarea problemelor scolare,
profesionale, dezvolta si aplica interventii bazate pe cercetarile psihologiei
vocationale. Consilierea privind cariera = activitatea prin intermediul careia
elevilor le este facilitata cunoasterea obiectiva a propriilor capacitati, a
competentelor siresurselor personale.
Orientarea vocationala {vocational guidance) este o forma de asistare in
domeniul carierei. Orientarea implica indrumarea clientului pentru a realiza
decizii specifice.
3. Scopurile consilierii psihopedagogice. Enumerare si scurta
argumentare;
Consilierea educationala poate fi definita ca o
relatie interumana de asistenta si suport dintre persoana
specializata in psihologia si consilierea educationala (profesorulconsilier) si grupul de elevi, in scopul dezvoltarii personale si
preventiei situatiilor de criza. Consiliere educationala este activitatea prin
intermediul careia elevii, parintii si cadrele didactice devin constiente de factorii
declansatori ai diferitelor fenomene negative (Exemple de astfel de fenomene:
delincventa juvenila, abandonul scolar temporar sau definitiv, inadaptare la
cerintele scolii, manifestarea agresivitatii etc.), cumulativ cu identificarea
variantelor actionale deprevenire/ameliorare/eliminare a acestora.
Obiectiv central al consilierii scolare: crearea premiselor necesare realizarii
unui mediu educogen, prin intermediul actiunii convergente a tuturor agentilor
educationali implicati in procesul educativ.
Trasaturile definitorii ale consilierii educationale sunt
urmatoarele (P.M. Sanborn):
este un proces de dezvoltare: prin activitatea de consiliere se initiaza un
program care are ca finalitate dezvoltarea personala, profesionala si sociala a
persoanei;
are un rol proactiv: ofera solutii, construieste proiecte de dezvoltare personala
sau socio-profesionala;

 implica responsabilitatea consilierului, oferind solutii care sa conduca la

optimizarea relatiei elev-scoala.
4.Caracteristicile activitatii de consiliere: asigurarile realizate de consilier;
PREGATIREA CONSILIERULUI
Consilierea este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv sau dupa
simtul comun. Consilierea incorporeaza informatii si metode din mai multe
discipline psihologice. Pregatirea consilierului presupune asimilarea unor
repere teoretice si aplicative din urmatoarele domenii:
psihologia varstelor si a dezvoltarii
psihologia personalitatii
psihologia sociala
teorii si tehnici de consiliere
autocunoastere
Totodata, consilierea implica dezvoltarea unor atitudini si abilitati fundamentale,
fara de care procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate de insasi
obiectivele consilierii.
Consilierul trebuie sa demonstreze capacitati empatice (empatia consta in
capacitatea de a percepe cadrul intern de referinta al interlocutorului, cu toate
componentele emotionale ale acestuia, fara a te identifica cu acesta.), capacitati
care sedezvolta prin exersarea comunicarii verbale si non-verbale eficiente.
Atitudinile fundamentale ale consilierului:

Acceptarea neconditionata
Empatia
Congruenta
Colaborarea
Gandirea pozitiva
Responsabilitatea
Respectul
5.Realizati o comparatie intre Consiliere si Psihoterapie

Exista, de multe ori, confuzii intre ceea ce inseamna consiliere si ceea ce

inseamna psihoterapie. Deseori manualele destinate practicienilor din aceste

domenii utilizeaza intr-o maniera generica eticheta de consiliere si

psihoterapie.
Daca terapia este un proces de tratarea deficientelor siimplica anamneza,
diagnoza si prognoza, consiliere psihologica este un proces focalizat pe
autocunoastere si autoevaluare obiectiva, cumulativ cu aspecte mentionate in
cadrulconsilierii educationale si a celei privind carierea.
Paralela consiliere terapie
CONSILIEREA

TERAPIA

-Este orientata spre clienti.

-Este centrata pe pacienti.

-Utilizeaza ipoteze socio-culturale,

-Utilizeaza ipoteze strict medicale.

coroborat cu cele din sfera stiinteloreducatiei.

-Este asociata cu procesul de invatare.

-Este asociata cu procesul de vindecare.

-Este centrata pe comportamentul

-Este centrata pe cazurile in care

granitanormalitatii a fost depasita, pe pertu
majore la nivelul

normal sau pe disfunctii cu un caracterpasager,

deficiente care in general au fost generate de
degradarea mediuluieducogen.

personalitatii pacientului.

-Este indicata pentru

problemeleinterpersonale

-Este indicata pentru

problemeleintrapersonale tin de structura
personalitatii (trairi afective, atitudini,
convingeri personale, ideal de viata).

-Subordoneaza preponderent sferacognitiva

-Subordoneaza preponderent sferaafectiva

- Presupune mai mult o schimbareevolutiva

- Presupune mai mult o schimbarerevoluti

-Scopul consilierii este folosirea mai eficienta -Scopul psihoterapiei este restructurarea
a resurselor personale.
personalitatii.

6. Ce este consilierea psihologica? Definitie si prezentare generala;

Abordand o perspectiva descriptiv-comprehensiva, G. Ionescu considera
psihoterapia o forma de tratament psihologic structurata in tehnici si metode,
aplicata in mod deliberat, in grup sau individualizat, de catre un terapeut
specializat:
omului sanatos aflat in dificultate, caruia ii confera confort moral si o mai
buna sanatate si pe care il ajuta spre o mai buna integrare;
celui cu dificultati de relationare;
celui suferind somatic, pe care il conduce spre alinare;
celui alienat, caruia ii dezvolta capacitatea de orientare in viata si de
resocializare (G. Ionescu, 1990, p. 24).
Definitia este foarte utila deoarece primele doua categorii careia ii este
adresat sprijinul psihologic sunt categoriile pentru care este indicata consilierea
psihologica.
Desi diferenta pare minima, consilierii, de cele mai m u l t e ori, asista persoane in
gasirea unor solutii la problemele pe care le are subiectul sau in controlul unor
situatii de criza (moartea unei persoane apropiate, faliment in afaceri, infidelitate,
probleme de comunicare etc).
In fata persoanei care solicita ajutor, insa, tehnicile si metodele de
interventie utilizate se inscriu pe un continuum in care, practic, este greu sa
diferentiezi intre psihoterapie si consiliere.
O caracteristica importanta a consilierii este
preocuparea pentru preventiaproblemelor. Strategia de preventie consta in
identificarea situatiilor si grupurilor de risc si in actiunea asupra lor inainte ca
acestea sa aiba un impact negativ si sa declanseze crize personale sau de grup.
Consilierea este o tehnica de informare si evaluare, un mijloc de a modifica
comportamentul, o experienta de comunicare, o cautare in comun a sensului in viata
omului (R.W.Strowing). Aspectul esential al consilierii este confidentialitatea si
increderea reciproca.Pe de alta parte, dihotomia consiliere-psihoterapie, se sustine.
Consilierea este centrata pe ceea ce apartine prezentului, acum si aici, in timp ce
psihoterapia priveste prezentul ca expresie a unei istorii care se repeta intr-un

contextmereu schimbat (I. Dafinoiu in lucrarea Elemente de psihoterapie

integrativa (2000), p. 20).
Daca terapia este un proces de tratarea deficientelor siimplica anamneza,
diagnoza si prognoza, consiliere psihologica este un proces focalizat pe
autocunoastere si autoevaluare obiectiva, cumulativ cu aspecte mentionate in
cadrulconsilierii educationale si a celei privind carierea.
CONSILIEREA
Este orientata spre clienti. Utilizeaza ipoteze
socio-culturale,
coroborat cu cele din sfera
stiintelor educatiei.

TERAPIA

Este centrata pe pacienti. Utilizeaza ipot

strict medicale.

Este asociata cu procesul de vindec

Este centrata pe cazurile in care granita

normalitatii a fost depasita, pe perturbari

Este asociata cu procesul de

majore la nivelul personalitatii pacientulu

invatare. Este centrata pe comportamentul

normal sau pe disfunctii cu un
caracter pasager, deficiente care in
general au fost generate de
degradarea mediului educogen.

7.Ce este consilierea educationala? Definitie si prezentare generala;

Consilierea educationala poate fi definita ca o
relatie interumana de asistenta si suport dintre persoana
specializata in psihologia si consilierea educationala (profesorulconsilier) si grupul de elevi, in scopul dezvoltarii personale si
preventiei situatiilor de criza. Consiliere educationala este activitatea prin
intermediul careia elevii, parintii si cadrele didactice devin constiente de factorii
declansatori ai diferitelor fenomene negative (Exemple de astfel de fenomene:
delincventa juvenila, abandonul scolar temporar sau definitiv, inadaptare la
cerintele scolii, manifestarea agresivitatii etc.), cumulativ cu identificarea
variantelor actionale deprevenire/ameliorare/eliminare a acestora.

Diferente intre consilierea educationala si consilierea psihologica (A. Baban. 2001. p.

20, extras):
CONSILIERE EDUCATIONALA

CONSILIERE PSIHOLO

CINE?

Profesorul abilitat pentru activitatile de consiliere Psihologul scolar

si orientare

UNDE?

In cadrul orelor de consiliere si orientare si

dirigentie

In cabinetul de consiliere

GRUP TINTA

Clasa de elevi, parinti

Persoana (elev, parinte, profes

OBIECTIVE

Dezvoltare personala

Dezvoltare personala

Promovarea sanatatii si starii de bine

Promovarea sanatatii si starii

Preventie

Preventie
Remediere

TEMATICA

Cunoastere si imagine de sine

Dezvoltarea unor abilitati de

comunicare si management al conflictelor

Consiliere in probleme:
emotionale (anxietate, dep
comportamentale (agresivi
hiperactivitate), de invatar
abandon scolar)

Terapie individuala si de g

Dezvoltarea abilitatilor
sociale-asertivitate

Dezvoltarea abilitatilor de
prevenire a consumului de alcool, tutun, droguri

Dezvoltarea unei
psihosexualitati sanatoase

Interventie in situatii de c
boala,decesul parintelui)

Evaluare psihologica

Consiliere vocationala

Prevenire HIV. SIDA, sarcini nedorite

Dezvoltarea abilitatilor deprevenire a

anxietatii.depresiei, agresivitatii, suicid

Informarea si formarea
parintilorpe teme de psihologi
promovarea sanatatii

Consiliere vocationala

Controlul stresului

Materiale informative pe

Cercetare in domeniul co

Responsabilitate sociala

Rezolvare de probleme

Decizii responsabile

Tehnici de invatare eficienta

s.a.,m.d.

Managementul timpului
Dezvoltarea creativitatii

Informarea privind resursele de consilierecabinete scolare, cabinete de consiliere privind

cariera, organizatii non-guvernamentale,
s.a.,m.d.

Nu exista o delimitare stricta intre consilierea psihologica si consilierea

educationala.
Obiectiv central al consilierii scolare: crearea premiselor necesare realizarii
unui mediu educogen, prin intermediul actiunii convergente a tuturor agentilor
educationali implicati in procesul educativ.
Trasaturile definitorii ale consilierii educationale sunt
urmatoarele (P.M. Sanborn):
este un proces de dezvoltare: prin activitatea de consiliere se initiaza un
program care are ca finalitate dezvoltarea personala, profesionala si sociala a
persoanei;
are un rol proactiv: ofera solutii, construieste proiecte de dezvoltare personala
sau socio-profesionala;
implica responsabilitatea consilierului, oferind solutii care sa conduca la
optimizarea relatiei elev-scoala.
8.Prezentati cele patru definiri ale anormalitatii
Ce intelegem prin comportament anormal'? Care sunt criteriile de diferentiere
de comportamentul normal'? In privinta anormalitatii nu exista un consens, dar
majoritatea incercarilor de a descrie anormalitatea sunt fundamentate pe una
sau mai multe dintre urmatoarele definitii.

DEVIEREA DE LA NORMELE STATISTICE. Cuvantul anormal inseamna

in primul rand alaturi de norma'. O definitie a anormalitatii are la baza frecventa
statistica: comportamentul anormal nu are frecventa statistica sau este deviat de la
norma. Dar, potrivit acestei definitii, persoana care este extrem de inteligenta sau
extrem de fericita va fi clasificata ca anormala. Prin urmare, la definirea
comportamentului anormal, trebuie sa luam in considerare ceva mai mult decat
frecventa statistica.
DEVIEREA DE LA NORMELE SOCIALE. Fiecare societate are anumite
standarde, sau norme, pentru un comportament acceptabil; comportamentul care
deviaza pronuntat de la aceste norme este considerat anormal. Comportamentul
care este considerat normal de catre o societate, poate fi considerat anormal de
catre alta. De exemplu, membrii unor triburi africane nu considera ca este
neobisnuit sa auzi voci cand de fapt nimeni nu vorbeste sau sa vezi ceva cand nu
exista nimic acolo, dar asemenea comportamente sunt considerate anormale de
catre majoritatea societatilor. O alta problema este aceea a modificarii in timp a
conceptului de anormalitate in cadrul aceleiasi societati. Acum 30 de ani,
majoritatea americanilor considerau ca fumatul marijuanei sau aparitia aproape gol
pe plaja sunt comportamente anormale. Astazi, aceste comportamente tind sa fie
vazute mai degraba ca niste componente ale stilului de viata decat semnele unei
anormalitati. Orice definitie a anormalitatii trebuie sa fie ceva mai complexa decat
nivelul de intelegere sociala.
COMPORTAMENTUL INADAPTAT. In locul definirii comportamentului
anormal in termenii deviantei de la normele statistice sau societale, numerosi
oameni de stiinta din domeniul social cred ca cel mai important criteriu este modul
in care comportamentul afecteaza bunastarea individului sau a grupului social. In
conformitate cu acest criteriu, comportamentul este anormal daca el este inadaptat,
daca el are efecte adverse asupra individului sau asupra societatii. Unele tipuri de
comportament deviant interfereaza cu bunastarea individului (un barbat poate sa
aiba o teama atat de puternica de multime, incat sa nu poata merge cu autobuzul la
munca; un alcoolic care consuma cantitati mari de bautura nu poate sa-si pastreze
locul de munca; o femeie care incearca sa se sinucida). Alte forme de
comportament deviant sunt nocive societatii (un adolescent care are explozii'
violente de agresivitate; un individ paranoic care pune la cale asasinarea unei
figuri publice). Daca utilizam criteriul inadaptarii, toate aceste comportamente vor
fi considerate anormale.
DISCONFORTUL PERSONAL. Cel de-al patrulea criteriu postuleaza anormalitatea in termenii trairii subiective a unor
suferinte personale.
Majoritatea indivizilor diagnosticati cu o tulburare
mentala se simt mizerabil. Ei sunt anxiosi, deprimati sau agitati, iar multi sufera de
insomnie, apatie sau de numeroase dureri. Uneori, disconfortul personal poate fi
singurul simptom de anormalitate; comportamentul individului pare normal unui
observator obisnuit.

Nici una dintre aceste definitii nu asigura o descriere completa, satisfacatoare a

comportamentului anormal. In majoritatea cazurilor, toate cele patru criterii frecventa statistica, deviatia sociala, comportamentul inadaptat si disconfortul
personal - sunt luate in considerare la diagnosticarea anormalitatii.
9.Trasaturile persoanei normale. Prezentare generala;
Normalitatea este chiar mai dificil de definit decat anormalitatea, dar majoritatea psihologilor sunt de acord ca urmatoarele calitati indica bunastarea
emotionala. Aceste caracteristici nu fac distinctii precise intre sanatatea mentala
si afectiunea mentala; mai degraba ele reprezinta trasaturi pe care le poseda
persoana normala intr-o masura mai mare decat individul care este diagnosticat ca
anormal.
1. Perceptia eficienta a realitatii.
2. Cunoasterea de sine.
3. Abilitatea de a exercita un control voluntar asupra comportamentului
4. Aprecierea de sine si acceptarea.
5. Abilitatea de a avea relatii afective
6. Productivitatea.

10.

Descrieti persoanele mature si imature din punct de vedere psihologic si

social;

I.Personalitati imature psihologic si social, caracterizate prin simplitatea

structurilor psihice componente, prin lipsa corelatiei logice dintre ele, printr-o
functionalitete neeficienta, situationala, imprevizibila, inegala, in sfarsit, prin
capacitati adaptive extrem de scazute la situatiile comune si mai ales la cele noi;
Sintetic, persoana imatura poate fi descrisa astfel:
1. granite limitate ale Eului, neimplicate in diverse activitati, neparticipante
in mod autentic, nu doar fizic, ci si psihologic;
2. centrate pe ele insele, inchise in ele insele, posesive, sufocante, exclusiviste
(cred ca numai ele au trait o anumita experienta, doresc sa fie iubite, dar nu
pot darui
f iubirea);
3. emotional zgomotoase, cu izbucniri de manie si pasiune, intampina frustrarile
cu aversiune, sunt acuzatoare si autoacuzatoare;

4. modifica realitatea pe care o reflecta pentru a o adapta tendintelor si

fanteziilor lor;
5. sunt afectate, pozeaza', cauta sa lase alte impresii asupra fondului lor,
contrarecelor pe care le detin;
6. actioneaza fluctuant, ezitant, in functie de situatii, imprejurari.
II.Personalitati mature psihologic si social, ce se disting printr-o mare
complexitate structural-functionala, prin adaptarea lor supla si flexibila la cele mai
diverse situatii, prin eficienta sporita. Ei sunt capabili, pe baza unei abilitati
adecvate de testare a realitatii sa dea situatiilor semnificatia pe care o merita si sa
aprecieze corect valoarea unui obiect ( cu sens extins de fiinta sau numai lucru).
Aceasta apreciere corecta se adreseaza inclusiv propriilor aptitudini si propriilor
limite. P. m. deseori sunt capabile sa-si amane satisfacerea unor pulsiuni pana in
clipa in care acestea pot fi in diferite moduri agreate social satisfacute. Aceasta
satisfacere se poate realiza direct sau simbolic. Personalitatile mature au de
asemenea, o anumita detasare de situatie, care le permite sa priveasca obiectiv
problema cu care se confrunta; o anumita forta a Eu-lui rezultata din confruntarea
realista cu problemele si din succesul intreprinderilor sale. Nu e mai putin adevarat
ca este prezenta si o anume doza de scepticism/retinere in a accepta ce este
neobisnuit, dar aceasta trasatura nu afecteaza substantial perceptia pozitiva a vietii.
11.Acceptarea neconditionata ca atitudine fundamentala a
consilierului: definire si argumentare
Respecta-ma cand o merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult! pare sa
spuna clientul consilierii.[1] Intr-adevar, in situatia de criza, este posibil ca clientul
sa fie cu totul dezagreabil ca infatisare si atitudini,ca si conduita in general.
Acceptarea este atitudinea care are la baza urmatoarele principii: fiinta umana
- este valoroasa si pozitiva prin esenta sa,
- are capacitatea sau potentialul de a face alegeri responsabile,
- are dreptul sa ia decizii asupra vietii personale si de a-si asuma propria viata.
Acceptarea este atitudinea de recunoastere a demnitatii si valorii
personaleintrinseci ale elevilor, cu punctele lor tari sau slabe, calitati sau defecte,
atitudini pozitive sau negative, interese constructive sau sterile, ganduri, trairi sau
comportamente.
In procesul de consiliere sunt posibile o suma de erori care submineaza
Acceptarea neconditionata:

1. Acceptarea trebuie sa fie realizata fara a critica, judeca, controla si mai

ales fara a conditiona aprecierea - 'Te voi aprecia, daca '. Acceptarea
neconditionata este premisa fundamentala a procesului de dezvoltare
personala si de optimizare a functionarii persoanei. Valorizarea elevilor nu
trebuie sa fie conditionata de grupul social de apartenenta, de rasa, sex, religie,
nivelul performantelor scolare, valori si atitudini personale, comportamente.
2. O alta eroare este supralicitarea neconditionarii pana cand ea isi pierde valentele
pozitive dovedind o reala dezorientare. Acceptarea neconditionata nu este
echivalenta cu aprobarea oricarei atitudini sau a oricarui comportament, cu
neutralitate sau ignorare, cu simpatie si toleranta. Acceptarea unei persoane nu
presupune nici aprobarea nici dezaprobarea a ceea ce spune sau simte
persoana. Este acceptarea modului in care persoana simte sau crede in mod
diferit de ceilalti. Nu este indicata utilizarea evaluarilor de genul: 'nu ar trebui sa
simti asa', 'baietii nu trebuie sa planga', 'fetele nu se poarta niciodata
asa'. Riscul aprobarii sau dezaprobarii este ca elevul isi percepe valoarea numai
prin interpretarile si evaluarile pe care le face profesorul in situatia de
aprobare sau dezaprobare a comportamentelor sale.
3. Acceptarea nu inseamna sa ai o atitudine de neutralitate sau indiferenta
fata de modul in care gandeste sau mai ales simte o persoana. Prin astfel de
exprimari dam dovada de pasivism, lipsa de implicare, fals interes, complezenta.
De asemenea, 'Nu este nici o problema', 'lasa, nu te mai necaji' sunt forme
verbale de minimalizare sau ignorare a tensiunilor elevului. Aceasta atitudine
are ca efect invalidarea modului in care fiecare persoana percepe diferit un
eveniment sau p situatie. Acceptarea este o atitudine pozitiva, de intelegere a
persoanei si nu una neutra.
4. O alta interpretare eronata a acceptarii este simpatia. Simpatia este diferita
de acceptare prin implicarea emotionala mai intensa din partea profesorului fata
de un anumit elev. Simpatia poate conduce si la atitudini discriminative fata de
ceilalti elevi. Ea este mai degraba consecinta sentimentelor pe care le simte
profesorul-consilier fata de un elev {'Apreciez elevii care au valori personale pe
care eu le apreciez') si mai putin focalizarea pe sentimentele elevilor. Simpatia
exprima o atitudine de partinire. in consiliere conteaza mai putin perceptiile si
sentimentele celui care consiliaza, cat sentimentele celor consiliati.
5. Toleranta este o alta dificultate in dezvoltarea acceptarii neconditionate In
cazul acesta riscul consta in realitatea si dozarea tolerantei. A fi tolerant inseamna
a accepta diferentele individuale. Toleranta nu trebuie sa se manifeste doar la
nivel general si declarativ - 'sunt tolerant fata de o persoana cu o alta apartenenta
religioasa, dar nu o inteleg si nu o respect', 'sunt tolerant fata de bolnavii de SIDA,
dar nu vreau sa am de a face cu ei', 'sunt tolerant fata de persoanele cu o alta
orientare sexuala, dar eu cred totusi ca ei sunt niste oameni bolnavi'.

Obstacole in dezvoltarea acceptarii neconditionate:

lipsa informatiilor despre personalitatea copilului si adolescentului;
probleme emotionale personale ale profesorului consilier;
proiectarea propriilor valori, convingeri sau trairi asupra elevilor;
prejudecati sau informatii eronate, incomplete despre un subiect;
confuzia dintre acceptare si aprobare, simpatie sau neutralitate;
pierderea respectului fata de elevi;
pierderea respectului fata de sine;
12.Empatia ca atitudine fundamentala a consilierului: definire si
argumentare;
Empatia este abilitatea de a te transpune in locul unei alte persoane. Empatia
nu este echivalenta cu identificarea cu o alta persoana, situatie in care se preia
modul ei de gandire, de relationare atitudinala, emotionala si
comportamentala. Empatia este atitudinea de a fi 'cu' (alaturi de) persoana si
nu 'ca' persoana cealalta. Un indicator al empatiei este sentimentul elevului ca
este inteles si acceptat.
Empatia nu trebuie confundata cu mila sau compasiunea fata de o alta
persoana in dificultate. Nimanui nu ii face placere sa fie compatimit, chiar daca
sentimentul este sincer. Empatia inseamna 'a fi alaturi' de persoana, atitudine care
faciliteaza exprimarea emotiilor, convingerilor, valorilor si imbunatateste
comunicarea dintre profesor si elev.
Sugestii pentru dezvoltarea calitatilor empatice (prin insusirea abilitatilor de
comunicare verbala si non-verbala):
utilizarea foarte rara a intrebarilor inchise care impiedica comunicarea: ex. 'De
ce ai facut ?';
utilizarea intrebarilor deschise care faciliteaza comunicarea: 'Ai putea sa-mi
spui mai multe despre acel eveniment?';
evitarea moralizarii interlocutorul: 'Nu este bine ce ai facut';
evitarea intreruperilor in timpul conversatiei: 'Parerea mea este ca';
etichetarea este o bariera in dezvoltarea unei relatii
distorsioneaza intelegerea: 'Esti cam neserios/distrat/superficial.';

empatice,

 evitarea feed-back-urilor negative: 'Rezultatul tau este nesatisfacator';

utilizarea sugestiilor constructive: 'Data viitoare va fi mai bine daca vei face';
evitarea criticii sarcastice: 'Esti ridicol.'.
Modalitati de imbunatatire a comunicarii empatice:
oferirea de raspunsuri scurte, clare si acurate;
acordarea unui timp de gandire inainte de a da un raspuns;
focalizarea pe mesajele transmise de elev;
utilizarea unei tonalitati potrivite a vocii; un ton plictisit sau dimpotriva, prea
intens, comunica mesajul ca este neimportant pentru tine sau iritant;
evitarea in raspuns a cliseelor de genul 'Multora li se intampla sa aiba
dificultatea asta.'; prin aceasta exprimare comunicam de fapt elevilor ca
preocuparea lor pentru problema nu este atat de importanta;
empatia nu este simpatie; intr-o relatie de simpatie ne place persoana si avem
tendinta de a o favoriza, de a-i acorda o atentie sporita.
13. Congruenta si colaborarea ca atitudini fundamentale ale consilierului:
Congruenta se refera la concordanta dintre comportamentul
consilierului si convingerile, emotiile si valorile sale personale. Cu alte
cuvinte, congruenta defineste autenticitatea comportamentului persoanei..
Congruenta este generata de acordul dintre convingere, trairea emotionala si
exprimarea verbala si nonverbala. Lipsa de autenticitate duce la pierderea relatiei
de incredere cu elevii.
Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau
grupul de persoane (clasa de elevi) in deciziile de dezvoltare personala. Relatia
este de respect si parteneriat. Rolul profesorului consilier este sa-1 ajute pe elev sa
gaseasca cele mai relevante informatii pentru ca acesta sa poata lua decizii
responsabile. Profesorul-consilier este un catalizator si facilitator al procesului de
dezvoltare personala a copilului si adolescentului, abilitand astfel elevul sa
gaseasca solutii proprii la problemele cu care se confrunta.
14. Gandirea pozitiva si responsabilitatea ca atitudini fundamentale ale
consilierului: definire si argumentare;
Omului trebuie inteles ca fiinta pozitiva care poate fi ajutata sa-si
imbunatateasca aspectele sale mai putin dezvoltate. Activitatile de consiliere
educationala trebuie sa fie focalizate pe dezvoltarea imaginii si respectului de sine

ale elevului, a responsabilitatii personale. Daca viziunea noastra generala asupra

lumii nu are nota pozitiva data de increderea in noi insine si in oameni, nu este
indicat sa ne implicam in activitatile de consiliere.
O atitudine de baza a consilierului este responsabilitatea ca efort pentru
dezvoltare personala permanenta. Responsabilitatea se traduce prin respectarea
principiilor fundamentale ale consilierii, prin prevenirea utilizarii gresite a
cunostintelor si metodelor de consiliere, prin evitarea oricarei actiuni care
interfereaza cu starea de bine a celor consiliati.
15. Decalogul comunicarii: prezentare prin enumerare;
Decalogul comunicarii
1. Nu poti sa nu comunici
2. A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine
3. A comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt
4. A comunica presupune a sti sa asculti
5. A comunica presupune a intelege mesajele
6. A comunica presupune a da feed-back-uri
7.

A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii

8. A comunica presupune a sti sa iti exprimi sentimentele

9. A comunica presupune a accepta conflictele
10.A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor
16. Conduite nepotrivite pentru comunicarea eficienta: enumerare
si argumentare
Conduite nepotrivite pentru comunicarea eficienta:
Tendinta de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu parerile
interlocutorului. Convingerea unor persoane ca cei din jurul lor nu isi vor
imbunatati comportamentul decat daca sunt criticati este o bariera in calea unei
comunicari eficiente. Comunicarea poate fi stanjenita de folosirea etichetelor de
genul: 'Esti un naiv ca ai facut. '. Aceste etichetari transforma tonul conversatiei
intr-unui negativ, consecinta fiind blocarea comunicarii;

 Critica (evaluarea negativa a celeilalte persoane, a atitudinilor sau actiunilor

sale): 'Tu esti de vina - esti singurul vinovat pentru dezastrul in care te afli.'
Etichetarea (folosirea etichetelor in caracterizarea unei persoane): 'Ce prostie!
Vorbesti ca o fata!'; 'Esti exact ca toti ceilalti. Toti sunteti niste insensibili.'
Lauda evaluativa (a evalua in termeni generali o alta persoana, actiunile sau
atitudinile ei): 'Intotdeauna ai fost o fata buna! Nu-i asa ca ma vei ajuta la
examen? '
Oferirea de sfaturi (a oferi solutii la problemele celeilalte persoane): 'Daca
as fi in locul tau, cu siguranta l-as refuza'; 'Asta-i foarte usor de rezolvat! in
primul rand, .'
Oferirea de solutii este o alta modalitate de a bloca procesul comunicarii, fie
direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea intrebarilor intr-un mod
agresiv, autoritar sau cu o nota evaluativa;
Folosirea excesiva sau nepotrivita a intrebarilor (intrebarile inchise sunt de
cele mai multe ori bariere in comunicare; se poate raspunde la ele printr-un
singur cuvant): 'Cand s-a intamplat asta?'; 'Regreti cele intamplate?'
A da ordine (a ordona unei alte persoane sa faca ceea ce vrei tu sa faca): 'Fa-ti
tema imediat!'; 'De ce? - Pentru ca am spus eu!'
Amenintari (incercarea de a comanda actiunile celeilalte persoane prin
amenintarea ei cu privire la consecintele negative care vor aparea): '0 vei face
sau daca nu.; 'Inceteaza imediat, sau ' 'Daca nu faci ce spun cu, atunci'
Moralizarea (a spune unei alte persoane ce ar trebui sa faca; 'A tine predici'
unei alte persoane): 'Trebuie sa-ti ceri scuze de la el.' 'Ar trebui sa ' sau 'ar fi cea
mai mare greseala din partea ta sa';
Abaterea (distragerea de la interesele celeilalte persoane): 'Nu te mai gandi la ce
s-a intamplat. Hai sa vorbim despre ceva mai placut.'
Evitarea abordarii unor probleme importante. Cea mai frecventa metoda de a
schimba cursul conversatiei de la preocuparile celeilalte persoane la propriile
preocupari este folosirea tacticii devierii, abaterii - 'mai bine sa vorbim despre ';

Argumentarea logica impusa (incercarea de a convinge cealalta persoana prin

argumentare logica sau dovezi logice, fara a tine cont de factorii emotionali
implicati): 'Uite cum stau lucrurile; daca nu ai fi cumparat X, ai fi putut merge
vara asta la mare.'

 17. Reguli de comunicare si interactiune: enumerare

Fiecare opinie trebuie ascultata
Nimeni nu este intrerupt
Toate intrebarile consiliatului isi au rostul lor
Nimeni nu este ridiculizat
Fiecare are dreptul sa nu participe activ
Nimeni nu este criticat si moralizat
Fiecare are dreptul sa fie ascultat
Nimeni nu este blamat
Nimeni nu este obligat sa-si exprime punctul de vedere
Nimeni nu este judecat si etichetat
Nimeni nu monopolizeaza discutia
Consilierul, la randul sau, trebuie sa fie sensibil la formele sale de
comunicare si sa le evite pe cele ineficiente .
18. Atitudini verbale si non-verbale neadecvate in consiliere: enumerare
VERBALE
A te erija in singurul detinator al adevarului
A fi acuzator
A compatimi
A utiliza intrebarea DE CE?
A divaga de la subiect
A fi sarcastic
A fi ironic
A avea o atitudine autoritara, de superioritate
NON-VERBALE

A nu privi interlocutorul in ochi

A zambi sarcastic sau batjocoritor
A te incrunta
A casca in fata elevilor, clientilor
A folosi un ton ridicat
A vorbi prea repede sau prea incet
A te uita frecvent la ceas
A te uita pe geam, pe pereti
A gesticula exagerat
19. Prevenirea reactiilor defensive in comunicare: tipuri de mesaje;
2. Prevenirea reactiilor defensive in comunicare
Mesajele care provoaca reactii defensive sunt in general cele care
ataca persoana. Tipuri de mesaje care previn declansarea reactiilor defensive;
modalitatile de prevenire a acestora:
Descriere in loc de Evaluare - cel mai frecvent mod de a provoca o
reactie defensiva este comunicarea evaluativa. 'Cand nu imi dai posibilitatea
sa spun ce cred (descrierea comportamentului) devin nervos si frustrat!
(emotia si consecinta)'.
Orientare spre problema in loc de Control - comunicarea orientata spre
problema ajuta interlocutorul sa identifice alternativele problemei sale.
Spontaneitate in loc de Manipulare - Comunicare este exprimarea
spontana a opiniilor personale, fara a incerca sa-ti impui punctul de vedere.
Empatie in loc de Neutralitate - Comunicarea empatica presupune
atentia la efectele comunicarii asupra interlocutorului. Limbajul non-verbal
este esential in comunicarea empatica.
Egalitate in loc de Superioritate - persoanele cu competente intelectuale
si sociale dezvoltate comunica mai eficient intr-o forma de egalitate si
acceptare.
20. Sugestii de imbunatatire a exprimarii emotionale:tipuri si scurte
exemple;
1. Exprimarea emotiei printr-un limbaj adecvat:
printr-un cuvant: 'Sunt suparat/bucuros/curios/incantat';

 prin descrierea a ceea ce s-a intamplat cu tine. 'imi tremura vocea

cand vorbesc cu el', 'Ma simt ca si cum as fi centrul universului';
prin descrierea a ceea ce-ti doresti sa faci: 'Simt ca-mi vine sa o iau la
fuga'.
2. Exprima clar ceea ce simti
sumarizeaza printr-un cuvant ceea ce simti: bucuros, confuz, resemnat,
ranit;
evita evaluarea emotiei: 'ma simt putin nelinistit';
evita exprimarea emotiei intr-un mod codat: in loc de 'ma simt singur'
ai putea spune: 'm-as bucura daca ne-am intalni sa petrecem mai mult
timp impreuna';
exprima mai frecvent emotii fata de un comportament specific.
3. Accepta responsabilitatea pentru ceea ce simti: in loc de 'M-ai suparat'
poti spune 'Sunt suparat' sau in loc de 'M-ai ranit' poti spune 'Ma simt
ranit cand faci acest lucru'. Asumarea responsabilitatii a ceea ce simt si
exprim este o forma de validare personala.
21. Prezentati SISTEMUL FAMILIAL AGRESIV RELATIONAL descriind
trasaturile elevilor care provin din acest tip de familie si consecintele
comportamentale care decurg din aceasta provenienta;
Sunt familii in care se promoveaza comportamente abuzive, agresive, corectare
prin pedepse fizice, psihice sau respingere si izolare (granite difuze si rigide):

(fig.1 Schema sistemului familial agresiv relational)

Ierarhizarea relatiilor intrafamiliale se face in functie de putere. Adolescentul
este propulsat in afara disputei puterii, fiind in fapt neglijat, nevoile lui ramanand

nesatisfacute. Datorita tensiunii puternice create de relatia conflictuala pe care o

traieste alaturi de parintii lui, adolescentul ramane suspendat in realitate.
Elevii care provin din aceste familii traiesc sentimente de insatisfactie a
nevoilor de securitate, nu se simt ocrotiti, acceptati, respectati, nu sunt capabili
sa-si exprime sentimentele si nici sa le impartaseasca, nu pot rezona emotional, nu
isi dezvolta capacitati empatice.
Consecintele acestei insatisfactii contureaza un profil dezadaptativ:
- sentiment de abandon pe care tanarul/tanara il traieste in relatie cu toate
persoanele;
- are convingerea ca toti ceilalti il vor rani;
- la adolescent complexul de inferioritate este puternic; traieste sentimentul de
rusine si culpabilizare, este nesigur pe el si devine hirpersensibil atunci cand este
criticat;
- este convins ca nu face parte din nici un grup si ca este diferit de ceilalti.
23. Prezentati SISTEMUL FAMILIAL CRITICIST/PROTECTOR descriind
trasaturile elevilor care provin din acest tip de familie si consecintele
comportamentale care decurg din aceasta provenienta;
- SISTEMUL FAMILIAL CRITICIST/PROTECTOR
- SISTEMUL FAMILIAL CRITICIST/PROTECTOR
Sunt familii in care se promoveaza comportamente critice excesiv sau protectore
excesiv (granite difuze):

(fig. 2 Schema sistemului familial

criticist/protector)
Adolescentul joaca un rol cel putin bizar, in sensul ca el este acela care
preia nemultumirea conjugala a parintilor sai. Apar uneori, tulburari de crestere
mai cu seama in debutul pubertatii. Manifesta dependenta afectiva in relatiile cu
ceilalti datorita incapacitatii lui de a-si asuma orice tip de responsabilitate. Teama
de a nu gresi este prezenta in toate actiunile lui.
Elevii care provin din aceste familii au imagine de sine scazuta, neincredere in
propriile performante pe care le realizeaza in afara spatiului familial.
Consecinte:
- adolescentul se simte incompetent in fata responsabilitatilor de orice tip;
- prezinta anxietate crescuta fata de accidente, boala;
- dependenta emotionala si relationala care ii confera imaturitate afectiva;
- adolescentul traieste esecul; in ceea ce priveste performantele scolare, sportive,
profesionale se considera prost, ignorant si necorespunzator in comparatie cu
ceilalti.
- 24. Prezentati SISTEMUL FAMILIAL PERMISIV descriind trasaturile
elevilor care provin din acest tip de familie si consecintele
comportamentale care decurg din aceasta provenienta;
Sunt familii permisive excesiv, fara reguli de convietuire clare, indulgenta,
valorizare nejustificata a adolescentului (granite difuze la nivelul perceptiei
mesajului comunicat):

(fig.3 Schema sistemului familial permisiv)

Parintii sunt ei insisi imaturi din punct de vedere emotional sau este copil
unic, nascut dupa varsta de 30-32 de ani, nascut cu complicatii, etc. Adolescentul
este un dictator prin excelenta, puterea in acest caz revenindu-i neconditionat.
Riscul cel mai mare la acesti copii il constituie imposibilitatea de a creste in plan
personal, emotional.
Tendinte spre grandoare sunt evidente in cazul acestor tineri, iar relatiile cu
ceilalti (cei de varsta lor, in speta) sunt de cele mai multe ori ireale; ei considera
ca pot face tot ceea ce doresc fara sa tina cont de nevoile sau de asteptarile
celorlalti, promovand relatii interpersonale dificile, comportamentul lor fiind
provocator, cu dorinta de a obtine controlul asupra celorlalti.
Consecintele indulgentei parintilor definesc adolescentul rasfatat cu
trasaturi asemanatoare adolescentilor care provin din familiile unde exista
agresivitate:
- foarte competitiv, nu poate fi empatic in relatiile cu ceilalti;
- nu accepta si nu respecta reguli in cadrul interactiunilor sociale,;
- nedisciplinat, refuza sa se controleze, rezistenta scazuta la frustrare, reactii
emotionale impulsive;
- evita disconfortul, nu-si asuma responsabilitati, are doar asteptari de la ceilalti.
Tulburari de comportament la adolescenti datorate relatiilor dezadaptative
Relatiile care se promoveaza in interiorul oricarei familii nu sunt
intotdeauna benefice pentru dezvoltarea in conditii optime a adolescentilor;
dintotdeauna au existat razboaie intre generatii si vor exista ideea de baza
este aceea ca membrii familiei sa invete sa negocieze si nu sa lupte pentru
castigarea puterii in relatiile cu ceilalti.
- 25. Raspundeti in scris in ce consta Stabilirea de reguli ca strategie
preventiva in managementul clasei;
Comunicarea clara a regulilor comportamentului social si academic la
inceputul anului scolar este esentiala pentru un management eficient al clasei. O
parte din reguli pot fi adaptari ale regulilor scolii, in timp ce altele pot fi stabilite
impreuna cu elevii, reflectand situatia specifica a clasei. In acest caz acceptarea si
complianta copiilor la regula creste.
Regula este respectata daca exista acceptarea si presiunea grupului pentru
respectarea ei.
Criterii de stabilire a regulilor in clasa:

Sa fie stabilite la inceputul anului scolar;

Sa fie discutate si explicate elevilor;
Sa fie formulate pozitiv, specificand comportamentul asteptat;
Sa fie precizate simplu;
Lista de reguli sa fie scurta (5-6 reguli, pentru a nu fi uitate);
Sa fie stabilite impreuna cu elevii;
Sa fie afisate intr-un loc vizibil pentru ca elevi sa si le reaminteasca;
Sa fie precizate toate consecintele nerespectarii unei reguli;
Sa fie precizate recompensele respectarii regulilor;
Regulile sa fie aplicate consecvent, fara a se face exceptii de la
aplicarea lor;
Regulile sa fie relativ flexibile (situatiile sunt diferite si varstele
copiilor sunt diferite);
Aplicarea consecintelor sa se faca fara ca elevul sa fie blamat - doar
comportamentul sau este discutat;
Exemplu:
Comportament asteptat

Sa nu se bata intre ei
ei
Sa nu se alerge prin clasa
lasa

Regula

Consecinta pentru elevii car

respecta regula

Rezolvam conflictele in
mod corespunzator

10 minute time-out

In clasa se circula incet si

ordonat.

5 minute de curatenie in clasa l

sfarsitul zilei

Alaturi de aceste reguli de conduita este util sa fie precizate si responsabilitatile si

drepturile profesorului, iar elevii sa le cunoasca.

1. 26. Intaririle comportamentale, componente ale programelor de

modificare comportamentala: tipuri si reguli de aplicare a lor;
Intaririle reprezinta orice stimul care determina cresterea frecventei de
aparitie a unui comportament dezirabil.
Intarirea unui comportament reprezinta o situatie de invatare in care copilul invata
ca exista o relatie intre comportament si consecintele lui.
Tipuri de intariri:
obiectuale - hrana, jucarii, bani ;
simbolice - obiecte cu semnificatie (bulina rosie, jetoane colorate, fete
luminoase, stelute, bani falsi') care se pot preschimba in alte obiecte sau
activitati cu valoare recompensativa;
activitati - timp de joaca, dans, timp pentru cinema, timp liber, cititul
impreuna, a fi primul in rand;
sociale - lauda, incurajarea, aprecierea, zambetul, aplauze, a te arata interesat, a te
arata surprins.
Consecintele naturale ale comportamentului pot avea rol de intarire. Spre
exemplu, obtinerea unei note bune in urma efortului depus pentru invatare (o
consecinta naturala), determina cresterea frecventei de manifestare
a comportamentului de invatare
Reguli de aplicare a intaririlor pozitive:
sa fie aplicate imediat dupa producerea comportamentului asteptat;
sa fie precizat motivul pentru care primeste intarirea;
sa fie aplicata constant in formarea unui comportament nou;
sa fie aplicata intermitent in intarirea unui comportament deja dobandit. Daca
pentru invatare intarirea trebuie sa apara imediat dupa
comportament, pentru consolidare intarirea trebuie amanata. Amanarea
determina persistenta in sarcina.
intaririle sa fie specifice fiecarui elev, personalizate;
intaririle artificiale se inlocuiesc treptat cu cele naturale, la inceput prin
asocierea intaririi naturale cu cele artificiale, iar apoi prin retragerea intaririi
artificiale;

 cu cat survine mai repede intarirea cu atat invatarea este mai rapida.

27. Cauzele ineficientei pedepselor corporale: enumerare

Cauzele ineficientei pedepselor corporale:
- pedeapsa corporala ataca persoana si nu comportamentul;
- pedeapsa corporala nu determina identificarea cauzelor comportamentului;
- pedeapsa corporala scade stima de sine a elevilor, crescand frecventa
comportamentelor disruptive;
- pedeapsa corporala poate duce la vatamari fizice;
- pedeapsa corporala transmite mesajul subiacent ca cea mai buna metoda de
rezolvare a problemelor este forta fizica;
- pedeapsa corporala stabileste o bariera intre profesor si elev;
- pedeapsa corporala are consecinte emotionale asupra copilului ca frica,
iritabilitatea, izolarea;
- pedeapsa corporala produce agresivitate si probleme comportamentale chiulul de la scoala, minciuna;
- utilizarea pedepselor corporale asupra copiilor are ca efect invatarea
acestui comportament si replicarea sa ca metoda de rezolvare a situatiilor

problema - ex. daca un copil este batut va utiliza aceeasi metoda cu prietenii lui.

28. Prezentati Starile Eu-lui de Parinte, Adult si Copil;

Berne descrie structurarea personalitatii ca fiind constituita din trei Stari

ale Eu-lui:
Eul de Parinte
Eul de Adult
Eul de Copil
Se poate asocia mai mult sau mai putin exact, starea Eu-lui de Parinte
cunivelul comportamental, starea Eu-lui de Adult cu nivelul cognitiv, starea Eu-lui
de Copil cu nivelul afectiv.

 Eul de Parinte cuprinde cerintele, valorile, normele,

opiniile, judecatile pe care o persoana le-a
interiorizat. Poate fi definit sintetic prin cuvantul
trebuie.
O persoana cu un Eu de Parinte dominant (Parinte Normativ,
Critic)incearca sa se impuna in permanenta in fata celorlalti, sa domine, sa
condamne, sa judece sau sa ii devalorizeze pe ceilalti: Asa trebuie sa faci, asa
trebuie sa te comporti!, Asa este bine sau Asa nu este bine, Este vina ta !, Nu esti
capabil saetc.
Alteori, Eul de Parinte se manifesta preponderent prin comportamente de
protectie, de incurajare si de ajutor (Parinte Binevoitor, Grijuliu): Nu este grav,
se intampla oricui!, Bravo ! Ai gasit o solutie excelenta !, Nu-fi fie teama, rezolv
eu problema !, Pot sa te ajut cu ceva ?.
Un mare pericol rezida in subdimensionarea Eului de Parinte ceea ce poate
sa conduca la comportamente dezadaptative prin ignorarea si incalcarea oricarei
reguli si norme.
Eul de Adult caracterizeaza comportamentul realist,
logic si rational; este cel care pune intrebari, si interogare
asupra lumii, compara, evalueaza, analizeaza, invata,
reflecteaza, intelege, comunica, ia decizii, rezolva
probleme, negociaza. Poate fi definit sintetic prin
cuvintele: cine, cand, cum, ce ?
Eul de Adult (Calculatorul) permite realizarea unui echilibru intre dorinte,
placeri (Eul de Copil) si norme si valori (Eul de Parinte), faciliteaza eficienta si
reusita in atingerea scopurilor propuse. In anumite situatii insa, persoana care cu un
Eu de Adult bine conturat - isi asculta Eul de Parinte si isi reprima Eul de Copil devine o persoana exagerat de rationala, calculata, pragmatica; fantezia,
spontaneitatea si placerea micilor bucurii ale vietii nu ii sunt caracteristice
(inteligenta rece).
Eul de Copil insumeaza emotiile, satisfactiile,
placerile si neplacerile, regretele, anxietatile si
temerile, mania si furia. Este starea prin care se

exprima spontan, liber trebuintele si dorintele

noastre, emotiile, sentimentele si creativitatea.
Doresc, imi place sunt cuvinte care definesc Copilul Liber. El reprezinta
totodata si resursa de creativitate, intuitie, spontaneitate. El este cel care se bucura,
se intristeaza, rade, plange, respinge, are fantezii, are preferinte, are nelinisti.

29. Etapele procesului de consiliere in Analiza Tranzactionala.

Enumerare;

Clientul prezinta anumite probleme - de relationare, de comunicare,

de adaptare, de integrare etc. - drept pentru care se prezinta la consilier.

Analiza situatiilor care au determinat aparitia problemei clientului.

Definirea obiectivului de schimbare dorit de catre client.

Intocmirea unui contract scris in care se specifica obiectivele

(asteptarile) clientului.

Consilierea propriu-zisa in functie de obiectivele clientului si

egograma acestuia realizata prin inventarierea Starilor Eu-lui: Parinte
Normativ, Parinte Binevoitor, Adult, Copil Adaptat, Copil Liber.

Incheierea procesului de consiliere in momentul in care clientul a

indeplinit scopurile si obiectivele prevazute in contractul terapeutic.

30. Prezentati responsabilitatile consilierului in consilierea bazata pe

Analiza Tranzactionala;

a. sa conduca si sa dirijeze procesul de consiliere in vederea realizarii

obiectivelor clientului ,
b. sa evite jucarea rolurilor de victima, salvator sau
persecutor ;
c. sa participe activ, impreuna cu clientul, la analiza
tranzactionala, analiza jocurilor psihologice si analiza scenariilor
de viata,
d. sa ajute clientul la invatarea conceptelor A.T. pentru a
le putea folosi in evaluarea propriului comportament,

e. sa tina la curent clientul cu directia si rezultatele

consilierii,
f. sa asiste clientul la realizarea contractului cu el insusi,
rolul consilierului fiind cei de martor sau facilitator ,
g. sa considere obiectivele clientului mai importante
decat cele proprii.

31. Prezentati responsabilitatile clientului in consilierea bazata pe

Analiza Tranzactionala;

a. sa stabileasca, prin contract, ceea ce vrea sa schimbe;

b. sa identifice potentele interioare ce ar putea fi
antrenate in obtinerea schimbarii;
c. sa-si asume responsabilitatea pentru propriile decizii si
actiuni si sa indeplineasca sarcinile date de consilier;
d. sa contribuie la stabilirea unei relatii terapeutice de
siguranta si incredere;
e. sa considere consilierul drept aliat al schimbarii si nu
magician;

32. Enumerati principiile care stau la baza programarii neurolingvistice (NLP);

Programarea neuro lingvistica (NLP) se defineste in functie de
trei elemente cheie:

1.
Programare- relationata cu (schimbarea) paternurilor
comportamentale
2.

Neuro - in relatie cu functionarea sistemului neurofiziologic

3.

Lingvistica - relationata cu limbajul

Intemeietorii NLP-ului sunt Richard Bandler si John Grinder in
anul 1976. NLP a derivat din studierea unor personalitati, oameni de
succes din diverse domenii, care au obtinut rezultate remarcabile in

cariera si viata personala. Promotorii NLP ca viziune sistemica in

perioada anilor '80 au fost Robert Dilts si Todd Epstein.
Cateva din principiile care stau la baza NLP-ului sunt:
1.

Experienta noastra deriva din informatiile percepute cu

ajutorul simturilor (vizual, auditiv, kinestezic, gustativ, olfactivVAKOG) si ne influenteaza procesarea informatiei percepute
(retinere, manipulare, reactualizare).

2.

Avem abilitati de a invata din propria experienta.

3.

Cu totii avem anumite modele despre lumea inconjuratoare

care (ne) determina comportamentul.

4.

Orice comportament are un scop.

5.

Toate resursele de care avem nevoie la un moment dat le

putem extrage din propria experienta.

6.

In principal, daca cineva poate, toti pot, pentru ca exista

posibilitatea de a transfera abilitati si capacitati de la o persoana la
o alta persoana.

7.

Exista o solutie pentru fiecare problema.

8.

Nu exista esec, ci doar feedback. Daca ceea ce facem nu este

eficient, trebuie incercat ceva diferit.

9.

Harta nu este teritoriul.

33.Prezentati tehnologia programarii neuro-lingvistice (NLP);

NLP este un model pentru atingerea excelentei. Acest proces
presupune bineinteles actiuni de schimbare la diferite nivele in
cadrul persoanei. Acest proces de schimbare, in modul cel mai
simplu, se poate rezuma astfel:
1. aflarea starii (mentale) prezente a persoanei,
2. regasirea si implementarea resurselor potrivite pentru a

3. atinge starea (mentala) dorita.

Tehnologia NLP
Toate tehnicile NLP sunt astfel organizate incat sa defineasca si sa
identifice starile curente si starile dorite ale diferitelor nivele,
'variabile', si apoi sa acceseze si sa implementeze acele resurse pentru
a produce efectul dorit: schimbarea individului in sensul
starii dezirabile, schimbare ce trebuie sa fie eficienta si
ecologica.

34. Care sunt scopurile interventiei de familie in consiliere?

Consilierul intra in familie la nivelul relatiei si nu la nivelul unui individ
particular, modifica modul cum relatiile sunt realizate .Interventiile in
familie au scopurile de a:

rupe modele de interactiune disfunctionale;

clarifica secventele problematice ale comportamentului

sparge 'blocajele afective',

initia restructurarea cognitiva

implementa noi modele tranzactionale

schimba prezenta problema prin schimbarea modelului

care produce un comportament indezirabil.

Consilierea familiala are ca obiectiv inlaturarea problemei prezente,

actuale.
Intrebarile pe care si le pune un consilier sunt:

Ce schimbari structurale trebuie facute?

Care modele trebuie sa fie modificate ?

35.Care sunt sarcinile (consilierului) in sesiunea de consiliere familiala?

Sarcinile in sesiunea de consiliere:
constau in redirectionarea interactiunilor dintre
subsistemele familiale si familia in ansamblu
au trei functii : permite consilierului sa vada si sa modifice
interactiunile relevante si permite familiei sa
experimenteze noi patternuri de interactiune.
Observarea interactiunilor dintre sesiuni este extrem de
benefica, bazandu-se pe asumptia urmatoare : 'comportamentul
din sesiunea de tratament este izomorf/ reflecta ce se intampla in
casa. Sarcinile esuate au si ele cateva roluri:
furnizeaza informati despre structura modelului
furnizeaza o oportunitate imediata pentru
consilier de a comenta asupra procesului;
furnizeaza oportunitate pentru a modifica sistemul credintelor
Sarcinile din sesiune sunt folosite in special cu familii
caracterizate ca haotice si
cu familiile care nu reusesc sa completeze sarcini exterioare sesiunii.
Sarcini exterioare sesiunii : necesita interactiuni care au nevoie
de timp, oportunitati sau situatii exterioare sesiunii de tratament
pentru a fi realizate .
(Acestea pot include sarcini de dificultate sau interactiuni pozitive vizionarea
unor filme) . Sarcinile exterioare sesiunii pot fi scrise , care sunt mai
specifice sau orale care sunt mai generale . Consilierul trebuie sa ceara o sarcina
care are o mare probabititate de a reusi.

36.Functiile psihologului scolar. Prezentare generala;

De planificare > va gasi informatiile relevante, va defini sarcinile,
va planifica actiunile
De initiere a grupurilor > va prezenta
obiectivele/planul/strategia etc; va explica necesitatea acestora; va

stabili, de comun acord, sarcinile; va fixa standardele ce trebuie atinse

la nivel individual/de grup
De control > va mentine standardele fixate; va imprima viteza de
lucru; va elimina actiunile inutile; va pastra/monitoriza elementele
relevante; va stimula grupul/echipa in actul de luare a deciziilor
De 'sprijin' > va exprima respect fata de ceilalti, fata de
interventiile lor; va actiona
pozitiv; va crea spiritul de echipa; va depasi momentele de tensiune
prin apelul la umor; va juca rolul de moderator in cazul discutiilor
in contradictoriu survenite intre membrii grupului/echipelor de lucru.
De informare la zi > ofera/asteapta de la ceilalti
informatiilesolicitate/necesare; sintetizeaza
(noteaza) sugestiile si ideile valoroase
De evaluare > evalueaza posibilitatile de realizare a unei idei/a
unui proiect; evalueaza consecintele solutiilor propuse de ceilalti;
evalueaza si isi autoevalueaza performantele, inraport cu standardele
anterior fixate; dezvolta abilitatile celorlalti de a-si analiza/evalua
propriile performante.

37.Obiectivele consilierii privind cariera. Definitie si prezentare;

Consilierea privind cariera cuprinde o serie de activitati:
identificarea aptitudinilor, evaluarea personalitatii, a motivatiei, a
valorilor. In general consilierea are in vedere indrumarea unui individ
spre o profesie sau o familie de profesii pentru care acesta dovedeste
ca are inclinatii si aptitudini. Acest tip de interventie consta in
asistarea subiectului in vedereaevaluarii efortului de
de pregatire necesar, al alegerii celor mai adecvate forme si filiere de
dezvoltare, al conceperii unui plan personal de formare profesionala.

Obiectivele consilierii privind cariera pot fi structurate pe trei

componente:
autocunoastere, dezvoltare vocationala, cunoastere si
planificare a carierei. Aceste obiective au in vedere:
a. autocunoasterea si descoperirea de catre elevi a propriilor
interese, aspiratii
si a potentialului de care dispun pentru a-si defini propria
identitate;
b. dezvoltarea unei imagini de sine pozitive, a autoacceptarii
si a sentimentelor de
pretuire personala;
c. formarea deprinderilor de a avea o atitudine pozitiva
care se rasfrange asupra comportamentului;
d. dezvoltarea aptitudinilor sociale si a abilitatilor interpersonale, de
colaborare, a capacitatii de a comunica;
e. dezvoltarea capacitatii de autodirijare si de rezolvare a
problemelor proprii;
f. formarea capacitatii de analiza a competentelor dobandite
prin invatare, in
vederea orientarii spre o anumita cariera;
g. formarea abilitatilor de luare a deciziei privind alegerea
scolii, a profesiei si
asumarea responsabilitatii fata de integrarea profesionala si
sociala in
conditiile oferite de piata muncii;
h. invatarea unor tehnici de planificare a propriei cariere, de
concepere si
monitorizare a planului de actiune.

38.Explicati in scris ce presupune Constructia identitatii vocationale;

Identitatea reprezinta constiinta clara a individualitatii unei persoane,
formata prin integrarea intr-un construct unic a perceptiei de sine si a
perceptiei expectantelor celorlalti fata de propria persoana. Identitatea se
formeaza progresiv', pe masura organizarii si structurarii informatiilor
despre sine. Ea include, dupa E. lirikson (1980) aspecte legate de:
caracteristicile innascute si dobandite ale personalitatii (cum ar fi
temperament, introversiune, pasivitate), talentele si abilitatile personale
(cunostinte si deprinderi), identificarea cu modelele (parinti, colegi sau
alte figuri semnificative), modalitatile de interactiune, modalitatea de
rezolvare a conflictelor, modalitatile de reglare a comportamentului,
rolurile sociale, vocationale si de gender adoptate de individ la un moment
dat.
Identitatea este in permanenta constructie si reconstructie. Ea se
structureaza inca din copilaria mica, insa vorbim despre identitate in
special incepand din perioada adolescentei, cand abilitatile cognitive si de
interactiune sociala sunt suficient de mature pentru a putea permite
reflectarea asupra propriei persoane si a dezvoltarii acesteia.
Perioada adolescentei, prin problemele decizionale pe care le pune elevilor
- ce cursuri sa urmeze, cu cine sa iasa la intalnire, daca sa mearga la
facultate, sa consume droguri, sa faca sex, sa lucreze dupa terminarea
orelor,sa participe la adunari religioase sau nu etc. - forteaza reflectarea
asupra propriei identitati(identificarea propriilor valori, interese si
abilitati, evaluarea capacitatii de a lua decizii si a
facefata diverselor situatii) si contribuie astfel la cristalizarea acesteia.
Identitatea vocationala combina aspecte legate de cunoasterea
propriilor interese, valori, abilitati si competente, pe de o parte, cu
preferinta pentru un anumit tip de activitati, stiluri de interactiune si medii
de munca, pe de alta parte. Ea apare la confluenta dintre experientele de
invatare si de munca multiple ale adolescentului, devenind etalonul
maturizarii sale (figura 15.2.).Tocmai de aceea este utilizat de specialisti
pentru a cunoaste nivelul de dezvoltare atins de adolescent.
39. Prezentati cele trei principii de exercitare a profesiei de consilier scolar

(psiholog);
PRINCIPIUL I: RESPECTAREA DREPTURILOR SI DEMNITATII ORICAREI
PERSOANE.
Psihologii vor avea permanent in atentie faptul ca orice persoana are
dreptul sa-i fie apreciata valoarea innascuta de fiinta umana si ca

aceasta valoare nu este sporita sau diminuata de cultura, nationalitate,

etnie, culoare sau rasa, religie, sex sau orientare sexuala, statut
marital, abilitati fizice sau intelectuale, varsta, statut socio-economic
sau orice alta caracteristica personala, conditie sau statut.
PRINCIPIUL II: RESPONSABILITATE PROFESIONALA SI SOCIALA
Psihologii manifesta o maxima responsabilitate pentru starea de bine a
oricarui individ, familiei, grupului ori comunitatii fata de care isi
exercita rolul de psihologi. Aceasta preocupare include atat pe cei
direct cat si pe cei indirect implicati in activitatile lor, prioritate avand
cei direct implicati.
PRINCIPIUL III: INTEGRITATE PROFESIONALA
Psihologii vor cauta sa manifeste cel mai inalt grad de integritate
morala si profesionala in toate relatiile lor. Este de datoria psihologului
sa prezinte onest pregatirea si calificarile sale oriunde se afla in relatii
profesionale si de asemenea sa nu permita sau sa tolereze practicile
incorecte si discriminatorii.
Exista o suma de STANDARDE ETICE GENERALE care se cer a fi
respectate si a caror forma concreta poate fi consultata pe site-ul
Colegiului Psihologilor (www.copsi.ro). Acestea cuprind standarde de
competenta, standarde cu privire la relatiile umane, standarde de
confidentialitate, standarde de conduita colegiala, standarde de
inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor, standarde de onorarii si
taxe, standarde pentru declaratii publice si reclama, standarde de
evaluare si diagnoza, , standarde de cercetare stiintifica si valorificarea
rezultatelor.

[1] De fapt expresia

este parafraza unui proverb chinezesc la fel de aplicabil: Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, atunci am