Sunteți pe pagina 1din 29

C1

TEORII SOCIALE

A operationaliza:

- a face niste operatii, a transpune un concept, o intentie, in practica (teren);

- a gandi conceptual/ abstract;

- simplificarea complexitatii; a gandi complex, dar simplu; discursul opereaza cu notiuni

si concepte abstracte.

Cercul hermeneuticii: lecturarea printr-o meditare pentru sedimentarea cunostintelor.

Conceptul: o schema care simplifica realitatea.

Abstractizare: reducerea la trasaturi care nu mai pot fi simplificate.

C2

Definitia paradigmei (Thomas Kuhn) Nivele de analiza

1. Nivelul ontologic

Ce este socialul? Socialul presupune o pluralitate de indivizi; termenul de multime, definit printr-o alaturare de indivizi (populatie) nu este echivalentul termenului societate (indivizii acestei categorii se bazeaza pe o anumita inchegare). Exista mai multe moduri de intelegere a societatii, in functie de accentul pus pe individ sau pe colectivitate: individualism vs. holism.

a.

Individualismul:

-

fundamentul societatii il reprezinta individul (acea fiinta inzestrata cu ratiune si libertate de actiune/ autonomie);

-

societatea reprezinta rezultatul relatiilor care se instituie intre acesti indivizi (asocieri, interactiuni sistem de reguli, norme, institutii care alcatuiesc societatea);

-

individul e anterior societatii (raporturile sociale se formeaza prin imitatie contagiune sociala, fenomene sociale);

-

individualismul metodologic (R. Boudon) => constructii intr-o forma algebrica.

b.

Holismul:

-

originea cuvantului: grecescul “holos” (intreg);

1

- viziune despre societate care accentueaza rolul, pozitia intregului in raport cu partea rolul colectivitatilor, grupurilor in raport cu indivizii, unitatea asupra partilor componente;

- colectivismul subliniaza, mai degraba, limitele libertatii individului in raport cu societatea;

- individul constitue produsul societatii, societatea fiind anterioara individului (societatea construieste in individ);

- Durkheim: - indivizii nu se nasc intr-o lume aleasa de ei (parinti, limba, natiune, etc.) realitatea din afara individului care exercita o anumita constrangere asupra individului (realitatea sociala);

- reguli prescrise care trebuie internalizate pentru a deveni indivizi

sociali;

- socialul/ societatea reprezinta mai mult decat o insumare de indivizi,

e o realitate distincta unitati sociale definite ca grupuri sau colectivitati (fenomenul sinuciderii); studiul comparativ individual sau de grup;

- actor social: individ care actioneaza, agent social modul definirii

individului releva perspectiva asupra societatii, viziunile teoretice diferite (agent exista forte deasupra individului viziunea holista; actor actiune porneste de la

individ).

Nivelul ontologic se refera la modul de structurare a realitatii, a existentei ( cum e realitatea).

c. Relationismul:

- socialul consta in relatiile inchegate in cadrul colectivitatilor;

- structura : un ansamblu de relatii ordonate;

- individul: totalitatea relatiilor pe care le are un individ cu alti indivizi/ grupuri;

- retele sociale: individul, ca atare, e definit prin plasa sociala in care se integreaza;

- colectivitatile: clustere (ciorchine) de relatii care presupun o anumita intensitate, conexiune a interconectarii dintre ele, care pot sa creeze un colectiv/ grup relatii care se structureaza/ organizeaza.

Realism vs. nominalism sociologic: contradictia isi are originile intr-o disputa religioasa, legata de existenta divinitatii (pe care nominalistii il considera doar un concept); intr-o anumita masura exista asemanarea cu opozitia individualism holism. Realismul sociologic: grupurile, clasele, ansamblurile sociale (enia, clasa) sunt realitati (aceeasi idee ca a lui Durkheim: incalcarea normei cauzeaza efecte sociale). Nominalismul sociologic: - aceste entitati grupale sunt, mai degraba, o iluzie, constructie bazata pe existenta unor astfel de grupuri cu rol de reglare a relatiilor sociale;

- societatea/ colectivul: efect al interactiunii individuale, doar pana la un anumit nivel efecte perverse (actiunile individului pot produce un fenomen social, care-l va afecta, in final, pe individ R. Boudon);

2

- fenomene microsociale si macrosociale;

- Robert K. Merton – “ predictia creatoare” (exemplul

bancii care da faliment: zvonul ca banca ar da faliment, a dus, intr-adevar la

falimentarea bancii).

Individualismul:

- Hobbes, Lock ; traditie liberala a secolului al VIII-lea “contractul social” (fictiune despre functionarea societatii);

- Hobbes – inceputrile societatii se bazau pe un anumit nivel de “salbaticie”;

- Conventiile, normele, legile, garantia functionarii vietii sociale societatea isi apara normele ca fiind constitutive;

- Asocieri in relatiile de schimb, dar si la nivel politic (se cedeaza o parte din autonomia celor care conduc) teorii contractualiste;

- Relatiile/ raporturile sociale sunt produse ale conflictelor, rezultatul unui intreg set de confruntari;

- Ordine sociala echilibru intre grupurile conflictuale teorii conflictualiste (Weber).

2. Nivelul epistemologic

- modele de cunoastere stiintifica care stau la baza teoriilor sociale;

- doua tipuri de modele epistemologice: naturalist si anaturalist;

- sociologia: statutul stiintific primul model modelul naturalist.

a. Modelul naturalist:

- Auguste Comte, Karl Marx: “Ce anume trebuie sa fie sociologia pentru a fi o stiinta?”;

- Monismul si pluralismul epistemologic;

- Monismul epistemologic: conceptie despre stiinta care presupune ca exista un set universal de reguli si norme stiintifice pe care trebuie sa-l regasim (stiinte ale realului copiate de catre sociologie: mecanica) “fapte sociale” (Durkheim);

- Modul in care sunt explicate legaturile dintre fenomenele sociale modelul explicativ de stiinta (daca in natura exista cuplul cauza-efect, in domeniul sociologiei trebuie sa existe, de asemenea, cauzalitati si efecte);

- Legile dezvoltarii umanitatii (secolul al XIX-lea): prin asimilarea modelului naturalist (care e unul explicativist) sociologia trebuie sa propuna explicarea fenomenelor sociale care guverneaza societatile, predictii prin relatia cauza-efect;

- Pluralismul epistemologic: exista mai multe modele de stiinta; tine cont de specificul realitatii sociale;

- Realitatea sociala e o realitate de natura diferita in raport cu aceea a universului natural, fizic, biologic; comportamentul social nu poate fi explicat mecanic, ci presupune actiunea constienta a unor fiinte umane inteligente, care actioneaza conform unor scopuri, proiecte efectele, fenomenele produse de aceste persoane inteligente nu au la baza relatia cauza-efect, ci au o finalitate (aspectul teologic, al teoriei scopurilor);

3

- Metode:

a. naturaliste: observatie, experiment, constructia si verificarea ipotezelor, constructia de modele cauzale (metodele stiintelor experimentale);

b. anaturaliste: intelegerea actiunii umane, explicatii, intelegeri; modelul interpretativist trebuie explicate modele, actiunile sociale facand apel nu numai la ceea ce este in mintea subiectilor cand actioneaza, ci si la reconstruirea sensului pe care indivizii il dau actiunilor lor actiunea de interpretare;

- neokantienii germani: stiinte nomotetice (se urmareste gasirea unor legi generale) si ideografice (se urmareste descrierea si explicare individualului);

- Wilhelm Dilthey (sfarsitul secolului al XIX-lea): reprezentant pentru filosofia vietii;

viata, in general, e actiune, traire, nu numai cunoastere, viata are un caracter mult mai

complex, ce implica iesirea din viata stiintifica si patrunderea in viata traita; constructia unei metodologii intelegerea comportamentelor, trairilor din viata sociala (oferta stiintelor naturale este insuficienta);

- stiintele spiritului, aflate in opozitie cu stiintele naturii, reprezinta captarea sensului trairii, vietii persoanelor in istorie sau societate; cercetatorul trebuie sa intre intr-o anumita stare, dispozitie sufleteasca, comprehensiune (actiune prin care cercetatorul intra in subiectivitatea celui pe care-l studiaza si e capabil sa traiasca senzatiile, emotiile subiectului, asemanatoare intr-o anumita masura empatiei) baza pentru o metoda de interpretare = hermeneutica (Aristotel interpretarea unor texte);

- Scheiermacher natura poate fi inteleasa ca o carte deschisa;

- actul comprehensiunii: sensul, intentionaliatea pe care subiectii studiati o atribuie faptelor lor; se propun sensuri, nu explicatii, produce interpretari.

C3

Sociologia la inceputil secolului al XIX-lea

Teme la moda:

- efectele produse de revolutia afranceza;

- modernizarea nivel economic (capitalism); un proces social schimbare de pozitii *aristocratia surse originea sociala viabila; ierarhia politica care e legitimata religios) *meritocratia are la baza o anumita egalitate; contactul social; pozitia in societate e dependenta de contributia personala);

directia conservatoare principiu daca institutiile ce si-au aratat eficacitatea in trecut si au fost viabile, ele trebuie pastrate. *lumea veche e o ordine armonioasa, exista un echilibru intre institutii, actori *tematizeaza analogia intre societate si individ organicism; - directie liberala lumea veche e marcata de inegalitati care trebuie schimbate; indivizii trebuie sa fie lasati sa-si dezvolte natura lor, autonomia personala;

-

;

4

pricipiul autoorganizarii sociale – “mana nevazutacare reglementeaza un echilibru pe piata (Adam Smith)

transformarile de natura tehnologica relatia stiinta-tehnologie- capitalism care functioneaza interdependent; orasele industrializare; boom economic; aparitia sociologiei e legata de acest val (Compte); stiinta sociala trebuie se fie precisa, precum matematica; din 1970 o crestere accelerata a populatiei oraselor europene; schimbarea structurii sociale-muncitori; timp de lucru nereglementat; acest climat provoaca semne de intrebare; apare un curent de gandire: socialist sau comunist; Socialismul : - socializarea produselor din cadrul unei societati (pururea in folosul comunitatii tot ceea ce se produce)

- propune redistribuiri ale venitului si reglemetari care sa fie valabile

(functionabile) pt toti membri societatii. Comunismul ideea desfiintarii proprietatii private si trecerea in proprietatea comuna (J.J.Rousseau);

- propune si idealizeaza un anumit stadiu arhaic al societatii existent in comuna primitiva;

- reinstituirea ordinii si a egaliatii prin desfiintarea proprietatii private;

Comte si Marx primii sociologi; Comte porneste de la

- societatea studiaza procesul evolutiei ca intreg

- schema care transforma cunoasterea in functie de 3 stadii sau etape m importante:

*stadiul teologic: dominat de valori religioase; *st. filosofic: inlocuieste principiul divin cu principiul explicatiei rationale metafizice; *st. pozitivist: epoca noastra trebuie sa fie dominata de stiinta; Pozitivismul (sf. sec. Al XIX-lea):

-o conceptie bazata pe stiinta; -identificarea scrierilor filosofilor; -cunoasterea trebuie sa porneasca de la realitate fapte, constatari ale unei stari ale realitatii; stiinta trebuie sa progreseze punand faptele cap la cap; -a construit un model de cercetare stiintifica (o paradigma de gandire bazata pe fundamentul empiric observatie, fapte, experimente; constatarile d ordin general sunt obtinute pa baza acestor fapte) -observatia si inductia formuleaza generalizari model empirist, inductivist au la baza un model naturalist de stiinta a sec. 19.

Karl Marx -unul dintre teoreticienii comunismului;

-un critic al societatii de tip capiatlist; -avea viziunea unei revolutii; -avea in minte cele mai dezv. Tari din Occident (ex. Anglia) Marxismul curent care se inspira din Marx;

- incearca sa se legitimeze prin Marx;

- presupune mai multe limite de interpretare;

5

- marxism oficial sistem conceptual considerat adevar absolut, inspirat din interpretarea lui Lenin a scrierilor lui Marx;

Marx: - s-a nascut in 1818 in partea de vest a Germaniei, intr-o familie de evrei;

- a cunoscut o anumita experienta a marginalizarii (discriminarii);

- a fost un adolescent rebel care protesta impotrva impunerii religiei in educatie (se considera un ateu);

- face studii la Berlin, de drept si de filosofie;

- gandirea filosofica din Germania era dominata de cea a lui Hegel;

- a preluat sistemul de gandire, conceptele, categoriile de analiza ale lui Hegel si totodata a incercat sa rastoarne idealismul hegelian si sa-l bata cu propriile sale arme.

Hegel: - ganditor rationalist realitatea este rationala, iteligibila, inteligenta umana are acces la rationalitatea din real prin faptul ca exista ceva de aceeasi natura intre acestea (realul);

- gandirea e existenta si existenta e gandire;

- gandire realitate- un raport dinamic, procesualitate esenta realitatii e de natura spirituala; gandirea proces de autoincorporare a acestui proces de gandire; gandirea e contradictorie dar are si capcitatea de anulare a contradictiilor;

- ideea de contradictie inerenta realitatii si gandirii si conceptul de dialectica (proces contradictoriu al gandirii) sunt fundametele procesului hegelian.

Marx : - realitatea sociala e plina de contradictie (conflictualismul);

- orice fel de proces social e un produs al contradictiilor si poate genera contradictii;

- viziunea conflictulista asupra socialului;

- luptele intre clasa motivul transformarlor isterice;

- transformarea permanenta a realitatii, a situatiei principiul ;

- principii: -unitatea cantitativa: ; legea transformarii cantitatii in calitate; legea negarii notiunea de contradictie: se refera la raporturile reale dintre lucruri (pozitia acestora); se poate explica schimbarea pe baza trecerii cantitativului in calitativ; negarea:

procese din realitate care se opun unul altuia; materialism istoric viziunea lui Marx (materialist)

C 4

Punctul de vedere al lui Marx este unul inovativ pentru acea perioada, in buna masura inspirit din viziunea despre Univers, marcata tot mai mult de explicatia stiitifica. Marx introduce un punct de vedere materialist, in conflict cu modelele de explicatie bazate pe ideea unui spirit al istoriei sau pe ideea de providenta; ideile morale si ratiunea sunt cele care ghideaza mersul societatilor sau transformarea istoriei (determinata, in prima instanta de interese materiale, factori legati de conditia naturala a omului, determinata material).

6

Marx are o intreaga viziune asupra raportului dintre om si natura:

- omul e o fiinta naturala, componenta a naturii si, in acelasi timp, are trebuinte definite in termeni spirituali si biologici;

- trebuintele materiale sunt fundamentale, primand in fata celor de ordin spiritual;

- arata ca, in ierarhia ocupatiilor umane, inainte de preocuparea de muzica, morala, filosofie (activitati nobile), oamenii au nevoie sa produca cele necesare existentei; existenta materiala are intaietate si asigura conditia/ determinarea constiintei;

- principiul material al materialismului istoric: fenomenele de constiinta colectiv sunt precedate de aspecte materiale; trebuie sa porneasca de la mijloacele de productie;

- omul are o capacitate transformatoare, demiurgica, putand sa se adapteze mediului inconjurator, ce presupune un efort productiv, un proces de munca (element definitoriu ce da masura grandorii omului in Univers); munca exprima esenta umana, valorizandu-se in intregul sistem explicativ al materialismului istoric;

- obiecte al muncii: sunt transformate cu ajutorul unor unelte unelte de munca;

- obiectele muncii si mijloacele de munca alcatuiesc mijloacele de productie ale unei societati exprima nivelul de dezvoltare al unei societati (progresul social); acestea sunt puse in miscare de forta de munca (energia, capacitatea de munca insumata in procesul efectiv al producerii de bunuri);

- mijloacele de productie si forta de munca alcatuiesc fortele de productie (dezvoltarea lor exprima in orice societate gradul in care omul domina natura, adica puterea omului asupra mediului inconjurator, suma si, in special, esenta tuturor relatiilor umane sociale;

- individul reprezinta un pachet de forte/ trasaturi care incorporeaza, exprima prin relatiile cu ceilalti, intreg sistemul de relatii cu ceilalti;

- schimbul economic: reprezinta un schimb intre doi actori concreti (un ansamblu de actori) => viziunea holista (evolutia, schimbarea ansamblurilor umane care reprezinta un ansamblu structurat/ sistem forma organizata determinata de totalitatea relatiilor dintre indivizi);

- relatiile dintre indivizi nu sunt echivalente: unele sunt mai importante pentru reproducerea umanitatii, schimbarea sociala, decat altele; accentul trebuie pus pe acele relatii care influenteaza celelalte tipuri de relatii (relatii pe care indivizii le dezvolta intre ei in legatura cu productia de bunuri relatie de productie;

- relatia de productie: relatia de cooperare, dar si de dominare a unor indivizi, in raport cu altii relatiile dintre membri societatii si mijloacele de productie determina celelalte tipuri de relatii umane, printre care si relatiile de proprietate;

- relatiile de proprietate: reprezinta relatiile intretinute de catre membri societatii, decurgand din tipuri de insusire a mijloacelor de productie;

- distinctia dintre relatiile de proprietate si posesiune: - posesiunea: act de insusire a unui obiect de catre cineva;

- relatia de proprietatea: relatia dintre indivizi, marcate de “a avea” sau nu mijloacele de productie;

- structura relatiilor de proprietate influenteaza intregul esapadaj social, ierarhia din societate, raporturile dintre grupurile sociale, etc. ;

7

PRODUCTIE ---------------------------------------------------------NATURA

OM

(relatii sociale,

societate)

- forte de productie

- relatii de productie

mod de productie

- materialismul istoric: fiecare societate poate fi descrisa/ analizata pornind de la acest nucleu care ii determina esenta; determina celelalte structuri si compartimente ale societatii, iar transformarile lui duc la transformari ale intregului sistem social;

- in interiorul modului de productie, cele doua componente ale sale interactioneaza; fortele de productie se cumuleaza si au tendinta de dezvoltare continua (prin achizitii tehnologice permanent progresive), iar, relatiile de productie se transforma mai lent, sunt mai inerte;

- cand fortele de productie cresc si relatiile de productie nu se dezvolta, apare o frana in calea relatiilor de productie (acestea fiind schimbate de catre cei interesati in dezvoltarea fortelor de productie;

- fortele de productie determina relatiile de productie, relatiile de productie influenteaza dezvoltarea accelerata a fortelor de productie si astfel apare o tensiune intre cele doua, ce determina automat schimbul modului de productie, implicand schimbarea intregului sistem social, printr-o revolutie (schimbare de pofunzime) esenta: schimbarea relatiilor de proprietate (relatii de proprietate privata si relatii de proprietate colectiva;

- proprietatea privata: caracterizata de stapanirea mijloacelor de productie de catre un individ sau un grup de indivizi din societate si excluderea celorlalti de la mijloacele d eproductie;

- proprietatea comuna: insusirea mijloacelor de productie de catre toti membrii grupului;

- existenta proprietatii private imparte societatea in doua segmente divergente/ opuse: proprietarii (detinatorii de resurse) si cei lipsiti de mijloacele de productie (aflati pe o pozitie inferioara);

- ierarhia, structura claselor sociale determina modul d estructurare a proprietatii si la perpetuarea proprietatii private (o constanta istorica);

- proprietatea colectiva reprezinta baza unei egalitati sociale intre oameni; diferentele intre clase nu apar viziunea radicala a lui Marx: proprietatea privata constitue cauza injustitiei sociale;

- istoria, la inceputurile ei, nu a cunoscut clase sociale, proprietatea asupra bunurilor era data de stapanirea in comun a mijloacelor de productie (comunism primitiv);

- plus produs: cantitatea de bunuri care dapaseste nevoile sociale, insusita de catre o parte a societatii (stratificare sociala Engels), insusirea nelegitima a produselor;

8

- structurile de diferentiere sociala apar in urma sclavagismului sistemul sclavagist;

- statul: institutie care asigura dominatia claselor exploatatoare;

- societatea primitiva: perpetuarea proprietatii private, dominatia de clasa, injustitia/ nedreptatea; stapanii contra celorlalti interese divergente lupta de clasa;

- epoca sclavagista: stapanii de sclavi si sclavii;

- Evul Mediu: mijloalcele de productie erau detinute de catre marea proprietate

feudala/ nobilime (aristocrati), in opozitia aflandu-se taranii aserviti/ iobagii; avansul fortelor de productie: burghezia (pozitie revolutionara, exprimand noile tendinte; intra in competitie cu nobilimea revolutia secolului al VII-lea capitalism: clasa muncitoare vs. burghezie;

- viziune despre inceputul si sfarsitul structurilor sociale: conditiile interne duc la transformarea sistemului; societatea viitoare va fi o societate in care, cei care muncesc vor fi proprietarii mijloacelor de productie comunism cu un anumit grad

de proprietate al societatii; clasa muncitoare reprezinta menirea acestei dezvoltari;

- clasa muncitoare este plasata in mijlocul ideologiei, reprezentand agentii cei mai

importanti, singura categorie ce transmite etica justitia sociala omul profetic

(vezi si in “Manifest”);

- critici aduse pentru societatea capitalista: in “Capitalul” se demonstreaza doua

lucruri importante: modul de productie inegal si lumea capitalului se autodistruge

incercand sa releve solutia pentru autodistrugerea capitalului; analiza economica secretul transformarilor relatiilor sociale;

- viziunea despre capitalism: “Capitalul” – miscare a spiritului universal viziunea holista; 3 nivele de discurs: a. analiza economica; b. nivelul socilogic (nota holista) trasformarea istoriei e ceva inevitabil (actioneaza oricum);

legile actiunii: doar prin intermediul activitatilor umane; actiunea individuala/ istorica: legile conduc la transformari;

- regula paralelogramului (Engels):

conduc la transformari; - regula paralelogramului (Engels): c. nivelul economic, ca expresie a socialului: saracia

c. nivelul economic, ca expresie a socialului: saracia continua a clasei muncitoare (profetie care nu s-a autoindeplinit).

Analiza economica a capitalismului la Marx:

9

- economia capitalista: generalizarea schimbului de marfuri, atragerea unor sectoare de activitate care inainte nu erau menite schimbului; totul devine o marfa (un bun material produs in vederea schimbului acestuia pe piata, destinat pietei);

- marfa: e un obiect concret consumat intr-un anumit fel, are o valoare de intrebuintare si o valoare de schimbare (dublu aspect) trebuie sa existe o utilitate;

- producerea capitalului (suma de bani destinata investirii):

B

(bani)

M

(marfa)

B M – M’ – B’ M – M’ = pr

B’ (alti bani, mai multi)

B’ > B B’ – B = pr (profit)

productia produce valoare investitie supusa unui proces de prelucrare

- doua elemente : - detinatorul capitalului (cumpara forta de munca)

- detinatorul fortei de munca (vinde forta de munca)

intre cele doua elemente exista un permanent tranzactionism;

- forta de munca: - valoare de intrebuintare (producerea)

- valoarea muncii: masurata de salariu

|valoare: 10 milioane

|

|

| => diferenta

|valoare de intrebuintare: 50 milioane| | (producerea)

C = C + V M = C + V + P

|

-

capitalul e produs de munca muncitorilor (care sunt subjugati ideea alienarii, a instrainarii muncii);

-

autosuprimarea capitalismului: colapsarea sub propriul sau succes.

C5

 

Durkheim Emile

-

alaturi de Marx, e a doua figura importanta clasica din epoca de formare a sociologiei ca stiinta; e important pentru un anumit tip de sociologie stiitifica pe care o initiaza;

-

modul de pozitionare al lui Durkheim in spatiul stiintelor sociale: mentalitate si program pozitivist, pe care il aplica stiintelor sociale propunand o norma in model, o metodologie de cercetare sociologica;

10

- “Despre sinucidere”, “Regulile metodei sociologice”, “Formele elementare ale vietii religioase” considerate experiente inaugurale in domenii precum sociologia si antropologia;

- contributie sociala + institutionalizarea disciplinei sociologiei in Franta;

- parintele sociologiei, sef de scoala, punele bazele unui sistem de analiza si cercetare care influenteaza sistemul francez pana in zilele noastre;

- nascut in 1859, decedat in 1917; 1880-1890 activitate desfasurata in timpul primului razboi mondial;

- provine dintr-o familie de rabini evrei din Alsacia;

- refondarea sociologiei si a antropologiei religiilor pe o baza laica, care nu tine cont de justificarea teologala; tema socialului, a specificitatii socialului;

- Louis le Grand: liceu important urmat de catre Durkheim; doctorat in filosofie morala reflectie asupra socialului si asupra fundamentelor societatii ; tema normelor morale poate fi abordata cel mai bine, dintr-o perspectiva sociologica ;

- prima lucrare cu un caracter sociologic foarte pronuntat, “Diviziunea sociala a muncii” e influentata de studiile pe care Durkheim le-a efectuat in Germania, intre 1880-1883; spiritul de comunitate: reprezinta relatia dintre individ si societate, temele fundamentale operationalizate in cercetari fiind familia, educatia, institutiile care integreaza social indivizii (religioase, morale);

- la Bordeaux a dezvoltat un centru de cercetari sociale;

- fata de G. Tarde, care sustine teoria societatii de tip individualist, prin paradigme explicative psihologizante, Durkheim este adeptul holismului si al pozitivismului;

- schimbarea sociala se realizeaza prin fenomenul imitatiei sociale: elementele noi, progresul sunt asociate cu bolile epidemice (modelul epidemiologic preluat de la Henry Mongrasse); influenta lui Durkheim asupra lui E. Lovinescu (care a urmat si modelul Tarde) in prima carte de sociologie culturala;

- discursul de legitimare a fost mult mai puternic decat al lui Tarde: demonstreaza ca sociologia are un domeniu propriu, autonom de cercetare care nu este specific nici unei alte stiinte; ideea posibilitatii existentei unei stiinte a socialului la fel de credibila, coerenta, precisa, ca alte stiinte, gata constituite; de pe aceasta platforma a stiintelor sociale, sociologia e capabila sa devina o forta autocorectiva in societate care sa conduca la o autocorectia a modernitatii;

- Durkheim este un adversar al psihologismului, dar nu un antiindividualist;

Ghid de lectura:

- “Despre sinucidere” (“Le suicide”):

abordarea unei teme destul de dezbatuta in acea vreme;

perspectiva psiho si psihopatologica asupra sinuciderii: nebunie, ratacire temporara a individului, irationalitate;

perspectiva sociala: deplasarea dinspre individual inspre grup; compararea acestor unitati (totalitatea sinuciderilor) totalitatea conceptelor cu care opereaza sociologul elaborarea de tabele (cu rate) ca punct de plecare care studiaza incidenta acestor sinucideri (numaram sinuciderile pentru a studia sinucidere rata a sinuciderii pune bazele rationamentului sociologic, pe elemente de studiu cantitativ; introduce in sociologie ideea de variabila/ variabilitate);

11

pe baza studiului variabilitatii sinuciderii se formeaza diferite concluzii;

elemente comune ale cresterii sau scaderii datelor/ ratelor de sinucidere: gradul de integrare si de control social (cu cat societatea controleaza mai bine indivizii, cu atat rata sinuciderii este mai mica; cu cat indivizii sunt mai putin integrati, cu atat rata sinuciderii e mai mare);

cand societatea e “anomica” = regulile sociale controleaza slab individul; integrarea individului in societate e din ce in ce mai scazuta, rata sinuciderilor crescand;

normalizarea unei societati este realizata prin reconsiderarea, intarirea si reconstituirea de reguli;

unitate de analiza: colectia de evenimente reprezinta obiectul de studiu al sociologului (o incercare de definire a obiectului sociologiei).

“Regulile metodei sociologice”:

“Discurs asupra metodei”, a lui Descartes, trasa principiile fundamentale ale unei analize rationaliste asupra faptelor);

manual de reguli/ principii pentru cercetarea sociologica;

preferinta pentru modelul naturalist de stiinta studiul faptelor sociale (program stiintific pozitivist);

observatii experimente generalizari (etapele unui studiu, cu eliminare ideilor preconcepute);

definirea notiunii pentru producerea de generalizari’

faptul social: a. orice fel de a face, fixat sau nu, capabil de a produce asupra individului o constrangere exterioara; b. general pentru o interaga societate, data avand totusi o existenta proprie, fata de manifestarile sale individuale; c. coercitiv, constrange individul (obiectivitatea fenomenelor sociale), caracteristic pentru o intreaga societate data, manifestare generala acest “ceva” colectiv este o existenta de sine, autonoma, diferita fata de cea a individului/ indivizilor;

legi sociale: fenomene ce au explicatii de ordin social ; studieera unui Univers care are o mecanica autonoma socialul trebuie explicat prin social acuzatia de sociologism; intaresc principiul autonomiei socialului; exagerare e natura strategica sociala;

tratarea fenomenelor sociale ca lucruri: adoptarea pozitiei de obiectivitate, neutralitate (precum in stiintele naturii); trebuie sa avem o atitudine metodologica similara cu cei care studiaza lucruri (obiectele exterioare in raport cu noi); realitatea este ceea ce este in sine, nu ceea ce vrem noi sa fie sau ar trebui sa fie;

tendinte patologice in social: anomia accentueaza caracterul patologic al socialului;

cum actioneaza socialul ca atare asupra individului: sinuciderea luata ca fapt social apare ca o normalitate, dar diferita de “este normal sa te sinucizi”;

socialul intervine ca sanctiune: libertatea e limitata de norme; analiza normelor pune in analiza actiunea sociala a legilor, normelor morale (relative si ele);

12

normele: instrumente prin care societatea controleaza individul si propria sa reproducere ideea solidaritatii sociale (mecanica si organica);

solidaritatea mecanica: in societatile de tip traditional, segmentar (tribale, rurale) indivizii sunt modelati dupa acelasi standard; uniformizarea indivizilor oprima orice abatere de la norme;

solidaritate organica: in societatile moderne s-a produs o separare intre profilurile indivizilor si grupurilor sociale, in urma diviziunii activitatilor sociale; oamenii nu mai pot fi uniformizati, ci se grupeaza dupa activitatea lor; armonia sociala nu se mai poate constitui prin reprimarea diferentelor, ci prin schimburi intre indivizi (s- ar putea face trimitere la M. Mauss, “Eseu despre dar”);

integrarea sociala: negocierea relatiilor dintre grupuri, armonizarea corpurilor de indivizi, prin cooperare sociala moralizarea printr-un model corporatist;

religia: forma prin care membrii societatii isi autocelebreaza valorile;

relativismul cultural: religiile ca norme si cunoastere produse ale colectivitatilor.

C6

Max Weber

- sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului al XX-lea ;

- Weber (1964-1920) este unul dinter cei mai mari fondatori ai sociologiei; este inspirator pentru ramuri sociologice contemporane (sociologia economica, sociologia organizationala, sociologia politica);

- biografia este importanta, datorita optiunilor de clasa exprimate de-a lungul carierei: apartenenta la burghezia cu vederi liberale;

- a avut o cariera academica importanta; tatal sau facea parte din elita burgheziei liberale din Germania; in familia Weber veneau si plecau politicieni, scriitori si artisti ai epocii;

- a studiat dreptul, filosofia, economia, intr-o universitate care permitea alegerea cursurilor, formandu-si o viziune profunda asupra socialului;

- a continuat sa studieze contractele sociale capitaliste, din orasele italiene, stabilite cu lumea economica medievala si formele capitalismului european;

- s-a considerat sociolog, a studiat migratia muncitorilor polonezi in Germania; reflexia sa teoretica se intrepatrunde cu filosofia valorilor, iar cariera sa se bazeaza pe reflexia sociologica;

- dupa o perioada fertila, Weber are o cadere nervoasa si se retrage o vreme, continuandu-si cariera de intelectual individual;

- a descris problema neutralitatii axiologice; Weber pune sub semnul intrebarii posibilitatea ca, cercetatorul sa fie, in toate aspectele sale, obiectiv;

- arata ca exista optiuni care preced activitatea cercetatorului si care conditioneaza alegerea temei, importanta subietelor de cercetare; alegerile nu pot fi total rationale, deoarece a alege intre valori nu este un act rational (asadar nu se poate face apel la o stiinta a alegerii corecte;

13

- cercetatorl trebuie sa mearga pana la capat cand alege o tema si sa discute consecintele; el trebuie sa explice pozitia si alegerile facute; Weber se considera, asadar, un sociolog influentat de ideologia lumii burgheze;

- Weber face distinctia intre judecata de valoare si judecata despre valoare. Judecata despre valoare se refera la conditiile de obtinere a unei judecati de valoare si presupune relativitate. Cercetatorul trebuie sa-si expliciteze optiunile. ;

- Weber dezvolta o teorie asupra ethosului stiintific care trebuie sa ghideze cercetarea si care devine un cod de conduita atrage dupa sine obiectivitatea, permitand cititorului sa distinga elementele subiective si obiective dintr-o cercetare. Viziunea lui se intemeiaza, mai ales, pe baza ontologiei sociale, baza a lucrarilor sale fundamentale.

“Etica protestanta si spiritul capitalismului”

- o analiza socio-istorico-culturala a factorilor transformarii lumii moderne sub influenta economiei capitaliste. Weber se gaseste pe o pozitie opusa lui Marx, Weber investigand perioada formarii capitalului;

- analizeaza provenienta culturala a sistemului de practici a capitalismului;

- arata ca, in mod paradoxal, putem stabili o legatura intre spiritual si economic;

- Weber porneste de la realitati sociale contemporane lui; observa ca, in vremea sa, directorii sunt, in cea mai mare proportie, protestanti; in medie, protestantii sunt mult mai inclinati sa urmeze liceul, decat ceilalti; protestantii au tendinta sa se inscrie in liceu cu profil real;

- Weber sustine ca trebuie investigata legatura dintre ponderea protestantilor si legatura intre protestantism si capitalism;

- se incearca definirea capitalismului intr-un sens polemic, in pozitie cu definitia lui Marx;

- capitalismul: infranarea dorintei neinfranate de castig; spera sa obtina castig prin mijloace pasnice care au la baza un calcul. Aceasta activitate este continua, explicabila si masurabila prin bilant contabil. Capitalismul este o coduita rationala bazata pe calcul. Modernitatea este extensia rationalitatii.;

- Weber analizeaza protestantismul, ce reprezinta o schimbare a trairii religioase; fiecare individ este responsabil pentru ceea ce face pe pamant; asceza protestanta este intramundana; relatia cu Dumnezeu este tensionata, anxioasa; credinciosul trebuie sa se comporte pe pamant pe placul lui Dumnezeu trebuind sa sporeasca averea lui Dumnezeu, ceea ce presupune munca devotata in fiecare zi si abstinenta relatia intre “profesie” si “vocatie”; munca include ideea chemarii de a realiza o misiune “vocatia profesionala”. Aceasta morala conduce la o motivare a activitatii aducatoare de profit acumulare de bunuri.

14

“Economie si societate” este opera fundamentala a l ui Weber. C7 Conceptele fundamentale ale sociologiei

“Economie si societate” este opera fundamentala a lui Weber.

C7

Conceptele fundamentale ale sociologiei weberiene

Modul de lucru al lui Weber este nuantat, fara generalizari, cu o viziune clara asupra socialului. Un capitol din “Economie si societate” vizeaza conceptele fundamentale ale societatii. Cuvantul “sociologie” este folosit in foarte multe sensuri; in cazul nostru, el se defineste ca stiinta ce isi propune sa inteleaga prin interpretare actiunea sociala, iar prin aceasta, sa explice, cauzal, desfasurarea si efectele acesteia. Prin “actiune” se va intelege acel comportament uman caruia, cei care actioneaza ii ataseaza un sens subiectiv. Comportamentul poate fi mental sau extern, poate consta dintr-un act sau abtinerea de la realizarea unui act. Actiunea va fi numita sociala daca intentia celui care actioneaza este pusa in legatura cu comportamentul altora si este orientata spre acestia in derularea sa (actiune=handeln). Weber are in vedere acele comportamente care sunt atasate unei semnificatii. Pentru a fi

inteleasa, aceasta semnificatie trebuie interpretata. Intelegerea la care se ajunge prin interpretare reprezinta conditia care asigura formularea unei explicatii cauzale. Modelul weberian este anaturalist, punand accent pe interpretare, pe sens si intelegere; el combina interpretativismul cu explicativismul. Comportamentul devine social in momentul in care vizeaza comportamentul altuia, iar cel care actioneaza se raporteaza la altii si, implicit, la sensul actiunii celorlalti. Cel care actioneaza poarta denumirea de actor social, actor activ, initiator al unei actiuni sau actant. In centrul sociologiei Weberiene se afla “actiunea”, care urmeaza a fi interpretata, actiune atestata unei semnificatii. Semnificatia determina comportamentul. Ea poate fi data de o interactionalitate, de o motivatie (imbold spre o actiune). Weber arata ca, conduita umana poate sa fie determinata, mai mult sau mai putin rational. Astfel, ca orice alta actiune, actiunea sociala poate fi determinata in oricare din urmatoarele 4 moduri:

1. poate fi determinata rational si orientata spre un scop, determinat de asteptarile de la obiectele din lumea exterioara sau de la fiintele umane care ar trebui sa se

15

comporte intr-un anumit fel; prin folosirea unei astfel de asteptari ele por sa fie folosite drept conditii dorite sau mijloace in realizarea unor scopuri ale actorului, dorite si considerate in mod rational. Acest caz va fi numit conduita rationala orientata spre scop.

2. actiunea determinata afectiv: conteaza doar scopul, mijloacele si metodele putand fi schimbate pe parcurs;

3. actiunea determinata in mod traditional: actiunea e gandita ca interactiune;

4. un alt tip de rationalitate este ratiunea orientata spre valoare, adica acea actiune sociala determinata de credinta constienta in valoarea absoluta a comportamentului independent de orice scop si masurata prin standarde (precum etica, estetica sau religia). Are in vedere implinirea unei valori, conformarea cu o norma de valori absoluta.

Relatia sociala va desemna cazul in care doua sau mai multe persoane sunt angajate in

actiune, semnificatia acestei actiuni fiind directionata de la o persoana la alta. Relatia sociala reprezinta probabilitatea ca, celelalte persoane sa reactioneze intr-un mod observabil, determinat. Regularitatile presupun existenta unor actiuni cu semnificatii care se repeta si sunt aceleasi, putand fi considerate tipuri de actiune. Tipul ideal de actiune se defineste ca o simplificare a realitatii, existand tipuri sociale ideale. Ordinea sociala este legala, traditionala, etc. , determina modul de a actiona al indivizilor si este garantata si impusa de instante exterioare. Exista 4 moduri de garantare: 1. subiectiva: prin adeziune subiectului;

2. afectiva: prin sentimentul care domina;

3. ratiune orientata spre scop sau valoare: prin religie;

4. prin interese sau situatii de interes: construiesc

moduri de comportament si norme sociale. Ordinea sociala este impusa si recunoscuta prin legitimare. Sunt recunoscute 3 principii de autoritate: traditionala, carismatica si lagal-rationala. Puterea se intemeiaza pe diferite ordine sociale, implica moduri de impunere si

distribuire a puterii (=> stratificare sociala <= de clasa si de status <= ierarhii sociale). |Ierarhia de clasa: resurse si redistribuirea bunurilor. |Ierarhia de status: produsul recunoasteruu indivizilor ca apartinand aceluiasi mod de viata, educatie si consum. Clasele sociale nu se confunda cu grupurile de status. Clasele nu sunt grupuri sociale, ci reprezinta postura indivizilor de a se asemana prin conditiile lor economice. Etnia este o constructie tipizata social. Grupurile de status sunt grupuri reale. Weber pune bazele analizei puterii. Analiza fenomenului birocratic e constitutiva analizei sociale moderne. Weber e fondatorul analizei de tip interactionist; e un ganditor complex, variabil, iar datorita bogatiei ideilor, poate fi mereu reinterpretat.

C 8

16

Primul razboi mondial a avut un impact enorm, fiind vorba de un colaps al societatilor capitaliste, date de un naturalism exacerbate si de o lupta intre fortele coloniale. Razboiul a condus si la o criza a sistemului de valori in Europa. Tendinta in stiinta si tehnologia au produs un progres si o ameliorare a naturii umane. Razboiul a infirmat aceasta tendinta. Razboiul a fost o izbucnire de irationalitate, iar distrugerile au fost amplificate de progresele tehnologice. Noua generatie isi reconsidera atitudinea fata de stiinta, convingerea fata de rationalism. Apar curente neoromantice, vitaliste. Trairea devine o metoda de cunoastere superioara stiintei. Apare psihanaliza care descopera ideea de subconstient; Freud construieste o stiinta interpretativa a cunoasterii inconstientului si revolutioneaza astfel psihologia si psihiatria (constiinta de sine = EUL; inconstientul si supraeul date de regulile de conduita). Visul contine aspectul manifest si aspectul latent. Pt Freud, psihicul este un camp al tensiunii. Cele mai multe pulsiuni ale subconstientului sunt de natura sexuala. Pt Freud, arta este un fel de vis, forme prin care societatea accepta pulsiuni ale subconstientului. Aceste teorii au aplicabilitate in tehnicile manipularii, in publicitate, in relatii publice, fara a fi validate in lumea stiintifica. Irationalul cade in atentia noilor manipulatori, propagandisti. Indemnul spre actiune ia locul teoriei, filosofiei. In perioada interbelica ratiunea era contestata. Dupa al doilea razboi mondial apare un nou ordin cultural bazat pe rational. Intre primul si al doilea razboi mondial stiinta isi schimba fata. Se transforma modelul si rationalitatea stiintifica. Savantii au descoperit ca masuratorile depind de instrumentele de masura utilizate rolul cercetatorului in raport cu constructia obiectului cercetarii. Malinowsky introduce astfel metoda observatiei participative. Acest aspect arata interactiunea intre obiectul cercetat si subiect. Apar teorii noi care schimba paradigma stiintifica existenta. Savantii pornesc de la constructia de ipoteze modelate matematic din care se extrag apoi toate consecintele cu privire la lumea empirica; apoi se verifica aceste consecinte: modelul ipotetic deductiv. Confruntarea cu faptele este partea finala si are o valoare confirmativa. Popper introduce conceptul de falsificabilitate. Thomas Kuhn propune modelul paradigmelor stiintifice. Paradigma este un exemplu, un sistem de proceduri pe care le aplica un savant pt ca rezultatele muncii lui sa fie stiintifice. Stiinta este dependenta de comunitatile stiintifice. Kuhn arata ce stiinta este ea insasi un obiect al constructiei sociale. Aceste teorii au produs consecinte pt stiintele sociale: vechiul model de stiinta inductiv- empirist intrand in disolutie, se punea problema paradigmei naturaliste. Dezvoltarea unor instrumente de dezvoltare sociala noi a produs adevarate revolutii. Evolutia metodologiilor a avut un impact imens asupra dezvoltarii stiintelor sociale si mai ales statistica aplicata. Modelul naturalist s-a redefinit in functie de aceste transformari. Aparatul conceptual a fost dezvoltat conform dezvoltarilor statistice. Paul Lazarfeld a adus in sociologie metode de operationalizare si de constructie de ipoteze prin intermediul modelarii statistice. Acest mod de aproceda a avut implicatii importante in statistica sociala si in studiile statistice. Sociologia americana si-a construit o imagine de autoritate. Sociologia a fost asociata cu ingineria sociala. Acest fapt a condus la realizarea unor experimente in America Latina. Dupa anii 68-70 s-a vb despre o criza de incredere a sociologiei, venita din partea sociologiei interpretative nedominante.

17

Modelele interpretative au cunoscut forme variate de manifestare, prin studiul formelor sociale (Zimmer). O parte din sociologia europeana intra in declin in perioada interbelica. In Germania, sociologia intra intr-un proces de criza datorita dezvoltarii fascismului. Sociologii cu orientare de stanga se vor refugia in SUA, pastrandu-si identitatea si dupa al doilea razboi modial. Sociologia interpretativa se pastreaza prin interactionalismul simbolic si prin etnometodologie. Criza stiintei a condus la contestarea notiunii de obiectivitate stiintifica. Dezvoltarea antropologiei a pus in evidenta relativismul cunoasterii. Cateva dezvoltari stiintifice noi au oferit alternative prin dezvoltarea lingvisticii. Limbajul este inteles ca un sistem de semne, combinat pe baza unor reguli de combinare. Aceasta teorie duce la dezv lingvisticii structurale si la teoriile semiotice (ale semnului). Semiotica a devenit un suport tehnic si metodologic pentru analize de tip social si cultural. Orice cuvant este un semn si are 2 laturi: semnificat (intelesul) si semnificant (sunetele). Cele doua lanturi coexista. Nu exista gandire fara un suport al gandirii. Acesta legatura arata ca intre gandire si comunicare nu exista o ruptura. Nu exista gandire fara o forma care o traduce. Semnificatia tine de stabilirea unoe reguli de combinare a semnelor intre ele. Limbajul este un mod de a combina semne intre ele. Planurile limbajului: sematic (intelesul, sensul cuvintelor), sintactic (relatiile dintre semne, gramatica combinativa). Paradigma lingvista modul concret de combinare a cuvintelor sintagma. Forma lingvistica subiect+predicat + Discurs mod de aranjare a cuvintelor intr-un text, mod de organizare a limbajului. Limba vorbire. Planul pragmatic planul actiunii; vorbirea nu este doar comunicare, ci este actiune; limbajul induce actiuni; este o unealta de actiune. Analiza comunicarii duce la analiza comportamentelor sociale. Toare aceste schimbari duc la turnura lingvistica si la stiinta sociala postmoderna. Descrierea devine interpretare dependenta de interpret. Ana;liza postmoderna pune problema relativitatii adevarurilor enuntate. Ceea ce nu poate face postmodernismul este sa mearga spre obiecte.

C9

Sociologia americana a secolului al XX-lea

- in secolul al XX-lea domina stiintele sociale; productie mare de idei;

- dependenta de resurse din limba engleza si de resurse externe;

- spatiul de consacrare pentru marii sociologi ;

- sursa de globalizare a sociologiei din cauza dezechilibrului sociologiei mondiale ;

- la inceput era dependenta de cultura europeana; reproblematizeaza sociologia europeana;

- protestantismul aduce in S.U.A. disciplina; democratia porneste de jos in sus se dezvolta individualismul (autoafirmarea);

18

- mentalitatea pragmatica apare la sfarsitul secolului al XIX-lea (curent de gandire filosofic: ex. G. H. Mead, James);

- principiul lui James se regaseste in teoriile fenomenologice si costructiviste; S.U.A. este cea mai importanta putere economica mondiala; exista o diferenta a modelului economic din sud (agricol) si nord (industrial), cu un val de emigranti din Europa.

- razboiul civil: explicat de conflictul dintre interesele economice; nordul iese victorios asupra sudul, viitorul apartinand, astfel, industriei;

- societatea industriala este asociata cu pragmatismul dezvoltare exploziva:

dimensiunea oraselor creste (New York, Boston); megaurbanizarea, nemaintalnita, este asociata proceselor de tip social, datorate migratiilor:

1. se continua procesul de migrare Europa S.U.A. ; apar probleme de criminalitate (integrare); traditia protestanta a capitalistilor americani construieste o regula tacita, de a dona fonduri pentru programe sociale: societati filantropice, fundatiile care sponsorizeaza actiunile neproductive;

2. migratia S N: - localnicii din sud au saracit; sclavii din sud au fost eliberati formal; negrii au primit ferme care, insa nu au rezistat economic, fiind nevoiti sa- si gaseasca de munca in nordul industrial (rasismul se perpetueaza in sud pana in zilele de azi); se incearca asigurarea unor conditii de viata decente muncitorilor; se infiinteaza spitale si scoli dupa modelul fordist (Ford)

- transformarile conduc la o explozie urbana, aparand si probleme de gestionat;

- apar fundatii, asociatii sau comitete din care fac parte persoane dornice sa rezolve probleme sociale aparitia asistentei sociale;

- notiunea de “sociologie” se foloseste sub denumirea de “asistenta sociala si sociologie” (bifurcarea actiunii);

- la Universitatea in Chicago apare Departamentul de Sociologie (1892);

- se asimileaza conceptele teoretice si se formeaza constiinta stiintifica a interventiei sociologice; primii sociologi au venit din zone diferite, iar primele rezultate apar intre 1910-1920: Park Robert contribuie la aparitia studiului orasului (evolutia sociala a orasului Chicago, prin adaptarea la un anumit tip de mediu se pun bazele ecologiei urbane); orasul este vazut ca o entitate care se adapteaza la un anumit mediu, ca un ansamblu care se dezvolta logic si preductibil;

- partile orasului/ oraselor pot fi vazute, si ele, ca ansambluri structurate; orasul reprezinta un mod pentru a structura spatiul, un stil de viata, oraseanul definindu- se ca un tip uman cu un stil de viata specific;

- modelul concentric al evolutiei urbane (R. Park): - in interiorul orasului exista o segregare urbana ce are logica ei, aparand si o segregare sociala; - catierele se afla intr-o continua

schimbare (miscare) ghetoizare a cartierelor;

- orasul este un imens laborator social; probleme frecvente: migratia, segregarea, situatia negrilor din ghetto-uri, dar si aspecte sau personje mai bizare: hobbo (muncitor vagabond), taxi-dancer (degradarea statutului femeii prostitutia), orasul melting-pot (omogenizarea ernica si culturala a imigrantilor construirea unei societati omogene);

19

- raman, in continuare, zone neasimilate multiculturalism (politica de gestionare a diversitatii culturale, opusa teoriei “melting-pot”, propunandu-se respectarea traditiei grupurilor etnice si a unei educatii multiculturale, spre sfarsitul secolului al XX-lea); - viata din cartier este, de asemenea analizata; adaptarea presupune o dezorganizare sociala, ceea ce duce si la violenta si delincventa;

- lucrarea lui W. I. Thomas, despre migrarea polonezilor spre Europa, contine o

analiza a documentelor ce devine importanta in analiza si descrierea societatii;

- Scoala de la Chicago a promovat tehnicile calitative, prin care se descopereau

semnificatiile fenomenelor microsociale si se releva importanta studiilor empirice; monografiile sunt descrieri minutioase ale stiluri de viata ale unor oameni, din diverse medii sociale; se aplica metodele etnografice, ce presupun descriere, observatie

participativa (produse revendicate de catre antropologia urbana);

- generatii: Park, Thomas, Suverland cercetari calitativiste, monografice, cu o

puternica componenta empirica;

- sociologia a fost stimulata prin rezultatele pragmatice pe care le putea furniza;

cercetarie erau realizate in domeniile pietei, al opiniilor, al emotiilor, al efectelor

mijloacelor de comunicare in masa;

- se constitue un set de tehici de sondare a opiniei;

- se diversifica tehnicile de cercetare : aplicarea statisticii, a scalelor de atitudine, pentru a surprinde si a masura atitudinile sociale conceptul de « opinie publica » ;

- la sfarsitul perioadei interbelice, se dezvolta sociologia cantitativista;

- antisemitismul a alungat multe minti luminate din Germania in America: Freud, Th.

Mann; sociologii germani emigreaza in S.U.A. si isi reincep cariera (P. Lazarfeld);

- Lazarfeld introduce rationamentul de tip experimental, prin analiza multivariata

constructia de rapoarte sociologice riguroase aprecierea sociologiei cantitative;

- Scoala de la Frankfurt emigreaza din Germania, si ea, in S.U.A. analiza critica a

societatii;

- in preajma razboiului, armata americana a folosit analiza cantitativa, in mai multe

domenii de activitate;

- se dezvolta studii privind societatile adversarilor;

- se fac studii privind moralul populatiei in spatele frontului, prin analiza de presa dezvoltarea tehnicilor de analiza de continut;

- sociologia incepe sa fie folosita ca o arma strategica;

- in anii ’40, se studiaza impactul mass-mediei asupra populatiei (mai ales filme de razboi);

- se studiaza manipularea indivizilor ezpusi la anumite imagini (propaganda, publicitate electorala);

- sociologia americana are un avans fata de celelalte tari, devenind furnizor de cunoastere sociologica pentru acestea;

- modelul sociologic de tip cantitativ devine unul universal.

C 10

20

Curente care au afectat sociologia in secolul al XX-lea

Fenomenologie Interactionism simbolic Etnometodologie

Fenomenologia

curent filosofic aparut la inceputul secolului al XX-lea, o data cu scrierile lui Edmund Husserl;

a fost preluata de catre teoria sociala, mai ales prin opera unui discipol al acestuia (al lui Husserl), pe nume Alfred Schutz, sociolog austriac care a emigrat in S.U.A., in timpul razboiului, aici reusind sa atraga atentia asupra fenomenologiei in sociologie;

ideile fundamentale articulate in fenomenologia lui Hussler au in vedere 2 principii fundamentale:

a) principiul intentionalitatii se refera la modul in care functioneaza gandirea umana,

in raport cu realitatea. Din 1870, un pastor protestant german a afirmat ca, orice tip de cunoastere este o cunoastere a ceva => orice act mental isi construieste un obiect si este orientat catre un obiect. In procesul de raportare la realitate, constinta proiecteaza asupra realitatii continuturi ale constiintei care sunt confruntate cu realitatea prin experienta. Proiectarea cognitiva produce si idei care au corespondenta in realitate si care reflecta ceva real, dar pot fi si fictive/ subiective. Pe de-o parte, cand ne referim la realitatea sociala, subiectii umani isi proiecteaza ideile despre realitate pe baza unor experiente din fiecare zi. Ei inteleg lumea din jur in functie de o cunoastere tacita, care se formeaza in experienta cotidiana. Ea da structurile fundationale ale interactiunii umane. Pentru Schutz, sociologia are de-a face cu intelegerea interactiunilor, fondate pe o cunoastere anterioara care trebuie inteleasa. Stiintele care trebuie sa interpreteze si sa inteleaga actiunea umana trebuie sa inceapa cu o descriere a structurilor fundationale, a ceea ce este prestiintific, realitatea care pare evidenta sau de la sine evidenta oamenilor inlauntrul unor atitudini naturale. Aceasta realitate este viata de zi cu zi.(Schutz) Fenomenologia urmeaza sa descrie acesta atitudine naturala pentru a intelege fundamentul actiunii. Oamenii impartasesc aceleasi atitudini, construiesc aceleasi lucruri ca de la sine intelese. Atitudinea naturala formeaza prejudecatile (conceptie impartasita cu ceilalti pe baza careia se formeaza prejudecatile). Analiza de tip fenomenologic incearca sa descopere cadrul preconstruit al modului de a gandi pentru a intelege motivatiile atitudinale. Comunicarea se realizeaza in interiorul acestei atitudini naturale pentru ca oamenii impartasesc aceeasi viziune despre lume (taken for granted). Aceasta cunoastere nu mai trebuie sa fie explicata celuilat, functioneaza ca o presupozitie tacita in comunicare si interactiune, structureaza asteptarea fata de comportamentul celuilalt => fondul comunitar, terenul cunoasterii colective care structureaza grupurile. Aceasta directie a stimulat studii de analiza culturala si reflectii asupra diferentelor culturale si asupra alteritatii. Alteritatea este absenta la ceilalti a experientei comune pe care o avem noi. Examinarea cadrelor cotidiene, a obisnuintelor face parte din metoda de

21

evidentiere a relatiei cu alteritatea. Viata se bazeaza pe rutina (scheme automatizate). Nu putem sa traim fara aceste rutine. Aceasta gandire a fost asimilata de mai multe curente. Apare ideea constructiei sociale a realitatii. Luckman afirma ca realitatea nu este ceva de-a gata, ci este un lucru care se construieste mental. Ce anume este real si ce anume este ireal? Imaginile despre realitate care intemeiaza optiunile actorilor sociali este dependenta de cunoasterea preconstruita. De asemenea, influenteaza interactionismul simbolic, curent cu origine in sociologia germana (Weber, Zimmer), sociologia inteleasa in termenii interactiunii.

George Herbert Mead introduce conceptia asupra sinelui si teoria rolului social. Mead atrage atentia asupra faptului ca indivizii nu au o esenta a lor, permanent stabila. Eul, personaliatea sau sinele se formeaza in interactiune cu ceilalti. Personalitatea indivizilor nu este data din nastere, ci este construita prin tranzactiile cu ceilalti. Devii tu in opozitie fata de altii. Mead demonteaza ideea eului permanent care se ascunde. Putem intelege viata sociala ca pe un set de roluri jucate de indivizi. Rolurile sunt seturi de reguli de comportament. Aceste roluri se construiesc prin norme sociale si construiesc asteptari de rol. Indivizii trebuie sa fie capabili sa schimbe rolurile (prin inteligenta sociala).

- a ilustrat teoria interactiununii simbolice, a trait intre 1863-1931 si devine ostl inca din adolescenta cand trebuia sa-si castige singur existenta pentru a-si continua studiile spiritului dogmatic si limitat al mentalitatii universitare. Aceste convingeri il fac sa se includa in curentul social critic si social-reformator care domina Scoala de la Chicago in acea epoca. Devine unul dintre reprezentantii acestei scoli prin conceptia si activitatea sa de profesor.

- Principala sa lucrare Eu insumi si societatea, apare postum, iar articolele sa de psihologie sociala au fost publicate in volum abia in 1864 in lucrare. Scrieri selective ale Evolutionismului darwinisteste punctul de plecare al viziunii sociologice a lui Mead, in aceeasi masura si forma in care serveste ca premisa initiala filosofiei pragmatice. Omul apare nu ca o unitate izolata, ci ca individ in societate in inter-relatia directa, permanenta si constitutiva cu ceilalti care in contextul dat formeaza mediul inconjurator.

- Comportamentul individului poate fi inteles numai in termenii comportamentului intregului grup social al carui membru este. In afara societatii concepute ca inter- relatie nu poate exista nici personalitate. Nici constiinta acestei personalitati si nici comunicarea. La randul sau, societatea trebuie conceputa ca o structura provenind dintr-un proces continuu de acte sociale comunicative prin tranzactii intre persoane care sunt reciproc orientate una catre cealalta. Principalul factor in procesul de comunicare il constitue, dupa Mead, gesticulatia a carui mecanism de functionare asigura intelegerea reciproca si apoi decalnsarea actiunii.

- Mead distinge inca 2 tipuri de gesturi si anume: non-semnificative identificabile (la nivelul animal tinand de instinct si reflex) si gesturi semnificative (caracteristice vietii umane). Daca in prima categorie suntem in prezenta unui proces simplu si direct de stimul raspuns, in cea de-a doua categorie, procesul se complica. Intre stimul si raspuns se intercaleaza o zona inedita a definirii, a interpretarii stimulilor i asa fel incat in primul rand raspunsurile devin alternative si in al doilea rand pot avea de multe ori aspect aparent contradictoriu sensului

22

stimulului. Circuitul sau se modifica urmand modelul unui feedback care este element nou ce intervine in acest proces alternandu-i prin complicare, traiectoria.

- Dupa Mead, elementul de interventie il constitue inepuizabila zona a semnificatiilor care la randul ei reprezinta semnificatia inerenta si intrinseca a societalului in activitatea umana. Existenta simbolurilor si a procesului de simbolizare ca element definitoriu al vietii sociale, nu presupune numaidecat un inalt nivel de civilizatie sau de constientizare a lor. Reduse, deteriorate, eronate sau total false, simbolurile pot fi identificate in comportamentul fiecarui membru al oricarei societati, folosirea simbolurilor ale caror principl instrument este limbajul si se bazeaza sau presupune un mecanism propriu si anume posibilitatea fiecarui individ de a se transpune in situatia partenerului, a celorlalti indivizi cu care intra in contact prevazand sau anticipand reactia lor, in conformitate cu care isi regleaza propria actiune.

- Gesturile semnificative implicand folosirea unor simboluri, presupune intotdeauna abilitatea unui participant, in procesul comunicativ, de a imagina propria sa performanta din punctul de vedere al celorlalti, de a lua rolul celorlalti. Constiinta nu este data, ci emergenta (reiesita/ aparuta din anumite situatii). O data cu cresterea si maturizarea individului, acesta incepe sa se exprime prin generalizarea procesului de socializare si internalizarea principalelor sale mecanisme, norme si valori. Acest proces este reprezentat de Mead prin teoria jocurilor simple cu 2 personaje, dintre cele mai complicate, in care partenerii trebuie sa joace rolurile unor personaje diverse si deosebite; cu acest prilej, Mead elaboreaza conceptul celuilalt generalizat. Stadiul final al procesului de maturizare, respectiv de socializare apare in momentul in are individul, prin rolul celuilalt generalizateste internalizat in asa fel inacat comunitatea sa exercite controlul asupra conduitei membrilor sai individuali. Mead apare ca fondatorul teoriri rolurilor care contine unele expresii de o mare valoare si actualitatea teoretica, cum ar fi conceperea caracterului novator al posibilitatii de interventie creatoare a personalitatii conceputa ca element pozitiv intrinsec al inter-relatiei.

E. Goffman elaboreaza teoria histrionismului social sau teoria managementului impresiilor (histrion = actor, cel care joaca roluri). In fond, fiecare individ este un actor. In viata suntem actori, regizori, scenaristi, in cadrul unei piese (imaginea pe care o construim in fata celorlalti). In viata sociala vrem sa construim credibiliate. Interactiunile sociale presupun construirea unei imagini performante in fata celorlalti. Exista un proces comunicativ care conditioneaza raporturile cu ceilalti. Interactionismul simbolic descrie situatiile de interactiune in care actiunea unui actor este determinata de elementele informationale pe care le are in raport cu celalalt. Elementul cognitiv se exprima comunicativ, prin simboluri. Goffman, in Viata cotidiana ca spectacol, afirma ca, fiecare actor social comunica cu alti/ ceilalti actori:

expresie a comportamentului si impresie. Expreia poate fi directa sau intentionata ori indirecta/ involunatara (ceea ce lasam sa se vada fara sa putem controla). Jocul comunicativ prsupune schimburi interactionale prin care indivizii recepteaza si ceea ce este intentionat si neintentionat comunicat in comportamentul celuilalt. Comportamnetul poate fi judecat ca fiind autentic sau neautentic. Comunicarea poate fi verbala,

23

nonverbala, gestuala, etc

comportamentului. Managementul impresiilor modul in care construim impresia propriei noastre persoane in fata celorlalti. Exista un front stagesi un back stage, adica imaginea oferita tuturor versus imaginea oferita celorlalti (se dezvolta analize micro-sociale, ale micro- climatului social). In Aziluri, Goffman incearca sa vada cum se schimba imaginea indivizilor intr-o institutie totala.

Acest lucru permite evaluarea predictibilitatii

C 11

Etnometodologia (Harold Garfinkel, Harvey Sachs)

Experimentele lui Garfinkel

- idei contextuale care nu mai apar in comunicare;

- ideile de la sine intelese nu mai sunt comunicate;

- aceste idei provin dintr-un consens intre membri dialogului;

- totusi, intre cei doi membri ai dialogului exista tensiuni care de fapt lanseaza conversatia;

- consensul se construieste prin efortul participantilor la dialog;

- realitatea se construieste prin modul in care oamenii descriu realitatea.

Etnometodologia mod de analiza a situatiilor in care sunt implicati indivizi angajati in actiunile rutiniere. Analiza presupune observatia derularii situatiilor de interactiune cu ajutorul definitiilor date de catre subiecti. Trimite la metodele etnografice. Presupune referirea la o realitate empirica, la descrierea ei din punctul de vedere al subiectilor.

Indexicalitatea trimite spre caracterul etnometodologiei de a trimite la realitatea exterioara. Subiectii trebuie sa considere a fi semnificativ ceea ce ei spun. Realitatea este efectul procesului de construire in interactiunea sociala a unui discurs cu referire la fapte. Etnometodologie mod de analiza teoria lui Garfinkel o contrazice pe a lui Durkheim (fapt social = lucru, sociologul trebuie sa nu tina cont de cunoasterea comuna). Ceea ce savantii numesc fapte reprezinta un compromis in raport cu ceea ce este de la sine inteles evidentierea modului in care se produce adevarul (modul in care pacientii sunt internati la psihiatrie). Etnometodologia pune o lentila asupra datelor care opereaza subiectii in viata lor de zi cu zi. Cum se construiesc normele sociale, convingerile in fapte? Nu exista o diferenta mare intre limbajul stiintific si limbajul empiric. Limbajul stiintific poate fi impus de catre cei care fac stiinta. Sociologia etnometodologiilor merge spre analiza micro-sociala (analiza conversationala). Oamenii, in timp ce comunica, se si comunica. Comunicarea este un raport de forte. Exista confruntari intre indivizii care au o discutie. Rutina realitatii poate fi diferita pentru indivizi. Comunicarea releva si dificultatea de a comunica. Subiectii au nevoie de o stabilitate a ordinii sociale, a rutinei. Lipsa acestei rutine duce la angoasa. In acesta realitate au loc interactiunile intre subiecti. Efectul etnometodologiei

24

este reflexivitatea asupra conditiilor in care interactioneaza subiectii lor. Ajuta la intelegerea in care functioneaza interactiunile cu institutiile (ex. politie, tribunal).

C12

Teorii functionaliste

- paradigma dominanta in sociologie;

- radacinile apar in secolul al XIX-lea, o data cu discursurile catorva fondatori:

Spencer sau Durkheim;

- perspectivele provin din analogia social organic, exprimat prin curentul denumit organicism. Societatea poate fi tratata ca un intreg, inteles prin logica raportului dintre un organism si componentele sale. Organele contribuie la asigurarea unitatii organismului prin indeplinirea unor functii specifice. De aici vine ideea subordonarii partilor in raport cu intregul perspectiva holista care are in vedere mentinerea ordinii sociale. Conduce in secolul al XX-lea la viziuni ideologice de tip comunist, totalitar unitatea organica a natiunii. Legitimarea politica a ordinii sociale sustine ca pozitia diferitelor grupuri este inegala. Se produce o teorie despre stratificare sociala (Davis si Moore). In orice societate trebuie asigurat accesul la resurse. Societatea se ierarhizeaza in functie de capacitatea de a dezvolta competentele indivizilor. Paradigma opusa este constructivismul (Karl Marx). Pentru Spencer, ideea de functionalitate are in vedere obiecte, organisme. Umanitatea inglobeaza procese graduale de diferentiere a indivizilor, cat si a functiilor indeplinite. Evolutia este insotita de un proces de adancire a diviziunii si o specializare din ce in ce mai accentuata organizarea accentuata a societatii. Durkheim, in Diviziunea muncii sociale, urmeaza ideile spenceriene. Face legatura intre functiile unor activitati si nevoile individuale sau colective. Functiile reprezinta modalitati prin care indivizii reusesc sa satisfaca nevoi. Nevoile explica comportamente, situatii. Durkheim distinge intre 2 tipuri de explicatii de analiza:

explicatia functionala si explicatia cauzala. Acestea nu trebuie confundate si nu se pot substitui. Analiza fenomenului religios este explicat prin nevoia de solidaritate, necesara reproducerii oricarei societati; reproduce continuu si distinctia sacru-profan. Comportamnetul religios este ritualic; are functie integratoare la nivel societal este universal. Acest tip de explicatie, care, aparent, nu are o finalitate practica a facut cariera in antropologie si a devenit model de intelegere a raporturilor practicilor sociale. Malinovki este unul dintre functionalistii exemplari in antropologie. Prin ideea imersiunii antropologului in societatea studiata, el revolutioneaza studiile antropologice. Acestea impun observatia participativa. Functionalismul lui este individualist, porneste de la intelegerea indivizilor. A facut o distinctie intre nevoi de baza, nevoi structurale si nevoi simbolice sau integrative.

(A) Nevoi de baza

(B) Raspunsuri directe (organizate, colective)

(C) Nevoi instrumentale

Nutritie (metabolism)

Comisariat (procurarea hranei)

Reinnorea aparatului cultural

25

Reproducere

Casatorie, familie

Modele de comportament si sanctiuni

Confort corporal

Domiciliu, imbracaminte Protectie, autoaparare Joaca, odihna, divertisment Actiuni organizate de miscare Exercitiu, invatare

Siguranta

Reinnoirea personalului

Relaxare

Miscare

Organizarea fortei si a inclinatiilor spre agresivitate

Crestere

(D) Raspunsuri directe

(E) Nevoi simbolice

(F) Raspunsuri directe

Economia Controlul social Educatia Organizarea politica

Transmiterea experientei prin principii Mijloace intelectuale, emotionale si programatice de control al destinului si sansei Recreere, exercitiu, odihna

Cunoasterea Religia si magia

Arte, sporturi, jocuri, ceremonii

Teoriile functionaliste sunt deductive. R. Brown pune accentul pe caracteristicile structurale ale asamblarii partilor. Este influentat de holismul lui Durkheim. Socialul este supraordonata individului. Socialul asigura reproducerea structurii. Paradigma functionalista a contribuit la teorii asupra socialului teoria lui Parsons; teoria lui este una totala, numita structuro-functionalism. Porneste de la ideea ca societatea trebuie analizata atat din punctul de vedere al nevoilor de putere sau economie, cat si al celor de comunicare, legitimare, ce permit impartasirea unor valori de la membri unei societati si cunoasterea mutuala. Se construiesc comunitati, spatii pentru legitimitate, pentru afirmarea si satisfacerea nevoilor indivizilor. In societate se structureaza sisteme si subsisteme cu functii specifice. Robert Merton este autorul teoriei ideii teoriilor de rang mediu. Stiintele sociale sunt teorii de rang mediu => limitarea la o anumita portiune a socialului. In sociologie, scopul cercetarii este formularea de teorii, iar aceste teorii nu pot oferi generalizari ale intregului societatii (critica asupra teoriei lui Parsons). Sunt cateva lucruri care trebuie nuantate in teoria functionala. Este o iluzie faptul ca societatile sunt unitare, compacte. Universalitatea functionalismului este de asemenea criticata. A treia idee criticata este indispensabilitatea functionala. Niciuna dintre aceste postulate nu se poate aplica societatii moderne. Introduce cateva cerinte: analiza functionala se potriveste doar fenomenelor sociale standardizate precum institutiile, dispozitiile subiective si consecintele obiective in cadrul practicilor sociale trebuie scoase in evidenta, efectele pozitive, negative sau neutre ale practicilor standardizate trebuie sa fie deosebite intre ele, unitatile pentru care un anumit item analizat are o functie trebuie sa fie determinat cu exactitate si

26

cerintele functionale trebuie puse in evidenta, mecanismul realizarii functiei trebuie descris amanuntit, alternativele functionale trebuie enumerate, Teoria grupului de referinta: constitue punerea in aplicare a cerintelor lui Merton (cercetare: satisfactia/ insatisfactia soldatilor in armata). Grupul de referinta: grupul cu care indivizii se compara. Fustrarea relativa: trebuie raporatata la pozitia fata de grupul de referinta. Sociologul functionalist: poate reprezenta un inginer social => esecul asteptarilor sociologilor inca din anii 60-70, perioada de apogeu a functionalismului. Tentativele de inginerie sociala au dat gres. Critici: din interiorul lumii stiintifice: functionalismul este o speculatie; din partea sociologilor (din scoala sociologica americana) care contesta caracterul dominant al sociologiei functionaliste programatice de orientare parsoniana. Viziuni asupra socialului: macrosocial; microsocial (interactiuni sociale). Microsocialul si macrosocialul sunt complementare. Au existat tentative de sinteza in sociologie: A. Giddens si P. Bourdieu.

C13

Pierre Bourdieu opera de sinteza sociologica

Este considerat unul dintre mari sociologi contemporani. Personalitate critica, a devenit un star al sociologiei contemporane. Bourdieu este un produs al institutiilor franceze de formare a elitelor. Bourdieu provine dintr-un mediu familial modest. El a fost sensibil la diferentele de clasa si la capcana sociala a celor care provin din clasele modeste. Abordeaza tema reproducerii de clasa. A facut studii in filosofie si stiintele sociale, a participat la razboiul din Algeria, intr-o postura marginala. Dupa razboi, revine acolo ca etnolog. Aceasta experienta isi pune amprenta asupra conceptelor utilizate de Bourdieu. Este influentat de structuralismul lui Levi-Strauss. Se bazeaza pe compararea contrastiva a mai multor culturi pentru ascoate in evidenta structuri care nu pot fi direct evidentiate. Analiza sincronica presupune tratarea fenomenelor ca pe un dat, netinand cont de aparitia istorica. Bourdieu analizeaza, de asemenea, procese sociale urmand modelul analizei sincronice. In anii 60 se angajeaza in studii despre educatie si transformarile acesteia. Are loc o competitie intelectuala, logica acesteia fiind descrisa de Bourdieu analiza campului cultural francez. Reflecteaza incontinuu asupra sociologiei ca stiinta. Vizeaza empirismul si anume sociologia descriptiva bazata pe rutina culegerii datelor, pe care il critica. Datele sunt confundate cu lucrurile si le confunda cu realitatea insasi. Acesta practica este nereflexiva, necritica si da o reprezentare indoielnica asupra realitatii sociale. Pozitia sociologului in cercetarea sociologica reia perspectiva lui Max Weber. Sociologul trebuie sa gaseasca metode pentru a releva optiunile sale sociologice. Pentru Bourdieu, sociologului i se impun propriile moduri de a vedea de institutii de campul social. Exista o relatie intre productia sociala si felul in care functioneaza societatea. Obiectivitatea depinde de capacitatea de a se obiectiva, de capacitatea critica, de presupozitiile asumate

27

care sunt produsul unor constructii sociale. Obiectivarea presupune discutarea la nivelul formularii teoriei a tuturor elementelor care ar putea influenta rezultatele si interpretarea acestora. A fost etichetat drept neomarxist. El este considerat insa, neoweberian, mai ales la nivelul analizei campului cultural. Exista o sinteza intre cele doua directii. El abordeaza la inceput o sociologie de tip holist, insa, in acelasi timp incearca sa asimileze experiente mai noi de tipul interactionismului sau etnometodologiei. Exista o dubla distantare fata de aceste doua traditii. Sociologia trebuie sa se indeparteze de obiectivismul mecanicist (fenomene produse de cauze exterioare indivizilor). Acestuia i se opune finalismul, socialul fiind rezultatul actiunilor pe baza de scopuri. Ambele optiuni sunt limitative. Obiectivismul este o iluzie a metodologiei cercetatorului, iar finalismul este centrat pe actor si are tendinta sa ignore conditiile obiective, structurale ale actorilor. Bourdieu concepe o viziune in care imbina atat subiectul, cat si obiectul, prin conceptul de habitus. Habitus : reprezinta modul in care se coreleaza pozitiile cu dispozitiile. Pozitiile tin de cadrul obiectiv al existentei sociale. Dispozitiile tin de internalizarea preferintelor, valorilor, gusturilor absorbite prin procesul de socializare. Subiectivismul poate influenta pozitionarea sociala a indivizilor. Indivizii au tendinta sa se oerarhizeze in functie de stilurile de viata in care sunt ei instalati. Exista o dubla articulare sociala si culturala:

obiectiva si subiectiva, care conditioneaza comportamentele si preferintele subiective, Toata acesta constructie este articulata in Distinctia. Analizeaza structura clasiala si stilurile de viata ale francezilor din anii 70. Conceptul de camp are doua origini: - fizica (camp magnetic) fortele din spatiul social atrag indivizii sa se alinieze dupa o anumita structura;

- psihologia (camp vizual) spatializarea actelor psihice. Imprumuta si alte conotatii (camp de bataie): un spatiu in care se confrunta indivizii. Aceasta determina campul de forte si logicile sociale viziune conflictualista. Rezulta ideea distinctiei, deosebirii fata de celalalt. Indivizii consuma lucruri care ii disting de altii. Rezulta delimitarea de altii si plasarea la nivelul cel mai onorabil componenta de clasa.

28

Capitalul este investitia acumulata de individ in vederea reusitei sociale. Se asociaza cu notiunea de

Capitalul este investitia acumulata de individ in vederea reusitei sociale. Se asociaza cu notiunea de profit. Capital cultural, social, simbolic: au ca rezultate avantaje de tip simbolic. Relatiile sociale tin si de o economie a onoarei sau a unor bunuri simbolice. Societatea franceza este clasata si dupa criteriul prestigiului. Indivizii poseda sau nu un capital economic, care depinde in primul rand de pozitionarea de clasa de origine. Capitalul social exprima pozitia intr-o ierarhie sociala a indivizilor; exista capital social de origine si acumulat. Capitalul social acumulat asigura prestigiul social, reteaua sociala. Capitalul cultural reprezinta nivelul educational al unui individ; acesta poate fi mostenit de la parinti sau acumulat => prestigiu cultural, intelectual. El atrage atentia asupra reproducerii sociale modul in care pozitia claselor se reproduce si modul in care sansele indivizilor se reproduc. Aceasta societate nemeritocratica este schimbata de sistemul educational, care asigura capacitatilor indivizilor de a ocupa pozitii sociale similare. Scoala ofera un substituit de onorificare, noblete sociala prin diplome. Aceasta teorie este infirmata de realitate. Exista o corelatie intre diplomele scolare si categoria sociala din care provin. Practic, scoala reproduce clasele sociale. Exista tendinta reproducerii capitalului cultural al copiilor. Scoala este privita ca o investire. Societatea burgheza are tendinta sa-si reproduca pozitiile in mai mare masura decat sa se schimbe. Inegalitatea de clasa se reproduce si ea. Prestigiul este asigurat de prestatiile intelectuale. Bourdieu este interesat de campul artistic.

29